Contencios administrativ si fiscal - contestatie act administrativ fiscal

R O M A N I A
TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINTA CIVILA NR. 2069
Sedinta publica din data de 13 noiembrie 2014 TRIBUNALUL

Prin cererea inregistrata la Tribunalul Tulcea sub nr. 438/88/21.02.2014 reclamanta SC ... SRL, a chemat in judecata pe parata ANAF - DGRFP GALATI - ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE TULCEA, solicitand anularea Deciziei nr. 490/11.11.2013 a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Galati, Serviciul Solutionare Contestatii, privind solutionarea contestatiei depusa, a Deciziei de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala nr. ... si a Raportului de inspectie fiscala nr. F-TL ....
Totodata, a solicitat exonerarea de la plata sumei de 230.107 RON, stabilita suplimentar la plata de catre inspectorii fiscala, reprezentand TVA pentru perioada 2011-2012, precum si anularea masurii privind diminuarea pierderii fiscale aferente anilor 2010 si 2011 in suma de 13.621 RON, mentionata in Dispozitivul privind masurile stabilite de organele de inspectie fiscala nr. 35415/31.05.2013.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca, in perioada 20.03.2013- 08.04.2013 si 22-28.05.2013, la sediul societatii s-a efectuat o inspectie fiscala, echipa de control fiind formata din ... .... din cadrul Directiei Generale a Finantelor Publice a Judetului Tulcea, in temeiul art. 44 alin. 2 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, modificata, privind taxa pe valoare adaugata, emitandu-se la final Raportul de inspectie fiscala nr. ...si Decizia de impunere nr....
Astfel, prin raportul de inspectie fiscala mai sus-mentionat, s-au constatat in mod eronat urmatoarele aspecte: a) societatea reclamanta si-a ajustat in mod gresit TVA-ul aferent achizitiilor efectuate de societate cu suma de 196.314 RON la nivelul anului 2011 si 25.422 RON la nivelul anului 2012; b) si-a inregistrat cheltuieli ce nu au fost efectuate in scopul realizarii de venituri impozabile, astfel societatea nu avea dreptul la deducerea a TVA-ului in suma de 5.699 RON la nivelul anului 2012 si 1.925 RON la nivelul anului 2012; c)   si-a dedus TVA-ul in suma de 40.962 RON la nivelul anului 2012 aferenta achizitiilor de bunuri realizate de societate ca urmare a declararii eronate a TVA deductibil, in sensul ca sumele inscrise in deconturile de TVA nu corespund cu cele inscrise in evidenta contabila, respectiv jurnale de TVA si balantele de verificare; d) si-a diminuat pierderile fiscale aferente anilor 2010 si 2011 in suma de 13.621 RON.
Prin urmare, motivele invocate de organele de control pentru ajustarea TVA-ului aferent investitiei la cladirea situata in satul Dunavatul de Sus, comuna Murighiol, Jud. Tulcea, nu sunt fundamentate, societatea reclamanta avea dreptul de deducere a TVA.
Se mai arata ca, in anul 2010, intre societatea reclamanta si domnul ... se incheie Contractul de comodat nr. 112/29.01.2010, in care este mentionat faptul ca  .... SRL (Comodatarul) se obliga sa ingrijeasca bunul si sa suporte toate cheltuielile necesare intretinerii imobilului. Prin actul aditional incheiat la contractul de comodat, partile stabilesc ca SC .... (comodatarul), in plus fata de obligatiile initiale, sa suporte: toate cheltuielile necesare pentru finalizarea imobilului situat in satul Dunavatul de Sus, com. Murighiol, jud. Tulcea; toate amenajarile imobilului necesare pentru ca acesta sa poata fi utilizat conform destinatiei, intelegand prin acestea lucrarile de amenajare interioara, bransarea imobilului la utilitati, mobilarea imobilului conform destinatiei stabilite de catre parti; toate lucrarile de amenajare exterioara pentru terenul aferent imobilului, lucrari necesare pentru ca imobilul sa poata fi utilizat conform destinatiei.
Se mentioneaza ca, imobilul in care s-au realizat investitiile este chiar sediul societatii ... S.R.L., situat in satul Dunavatul de Sus, com. Murighiol jud. Tulcea.
Mai mult decat atat, imobilul in care s-au realizat investitii este locul in care societatea reclamanta isi realizeaza obiectul de activitate si isi desfasoara principalele activitati.
De asemenea, relevant este si faptul ca organele de inspectie fiscala nu au contestat niciodata faptul ca societatea reclamanta isi desfasoara activitatea in acest imobil in mod legal, iar imobilul este intr-o stare care permite desfasurarea activitatilor.
In ceea ce privesc cheltuielile ocazionate de investitiile efectuate la imobilul primit in comodat de catre societate, se arata ca dispozitiile aplicabile in cauza sunt cele aratate de art. 24 alin 1 si 3 lit. a Cod Fiscal, in raport de care este cert ca aceste cheltuieli cu investitiile efectuate la imobilul inchiriat reprezinta in intelesul legii mijloace fixe amortizabile. Procedura de deducere a acestor cheltuieli este cea prevazuta de art. 24 alin. 11 Cod fiscal, respectiv prin amortizarea fiscala, care urma a fi calculate pentru aceste investitii pe perioada contractului de comodat incheiat de societate.
Se precizeaza ca, SC ... SRL a respectat atat conditiile de forma prevazute de art. 146 din Codul Fiscal coroborat cu pct. 46 din HG 44/2004, cat si cele de fond conform art. 145 alin. (2) Cod Fiscal, achizitiile de bunuri si servicii fiind direct legate de constructia imobilului ce va fi exploatat de societate in regim de taxare. Mai exact, scopul investitiei este strict cel legat de desfasurarea unei activitati economice.
Mai mult, din actele emise de catre inspectorii fiscali pe care intelege sa le conteste prin prezenta, rezulta o serie de neclaritati. Asa cum reiese din Actul aditional incheiat in data de 06.04.2010 la contractul de comodat, intelegerea partilor a fost aceea de a se efectua restul de lucrari necesare finalizarii si exploatarii imobilului pus la dispozitie gratuit societatii reclamante de catre comodant, conform principiului libertatii contractuale consacrat de art. 1270 alin. 1 Cod Civil.
Astfel, apreciaza reclamanta ca efectuarea unor investitii la imobilul aflat la dispozitia societatii in baza contractului de comodat ar reprezenta o fapta sanctionabila de reglementarile fiscale ceea ce sfideaza logica juridica si restrange semnificativ liberul arbitru al oricarui comerciant care, in esenta, are libertatea de a decide cu privire la modalitatea de derulare a propriei activitati comerciale.
Se mai arata ca, o alta inadvertenta intre rationamentul organelor de inspectie fiscala si cel al societatii reclamante este in legatura cu art. 46 din Codul Comercial in care se stipuleaza urmatoarele "obligatiile comerciale (...) se probeaza (...) cu facturi acceptate". Mai exact, facturile acceptate au aceeasi forta probanta ca si orice alte documente cum ar fi: contracte, situatii de lucrari, etc.
In ceea ce priveste conditiile de forma privind exercitarea dreptului de deducere a TVA, relevante sunt in acest caz prevederile art. 146 din Codul fiscal si pct. 46 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VI din Codul fiscal.
A subliniat reclamanta ca, toate cheltuielile angajate de SC ... SRL pentru realizarea restului de lucrari necesare finalizarii si exploatarii imobilului pus la dispozitie gratuit societatii de catre comodant sunt aferente desfasurarii activitatii economice de societate, intrucat fara angajarea de cheltuieli nu era posibila constructia si inchirierea ulterioara a acestui imobil de catre societate in regim de taxare cu TVA.
Mai mult, din art. 145 Cod Fiscal, se deduce faptul ca TVA aferent facturilor primite de la furnizorii de bunuri si servicii pentru realizarea investitiilor la bunul imobil mai sus-mentionat este deductibila. Astfel, societatea isi poate exercita dreptul de deducere a TVA prin decontul de TVA aferent perioadei fiscale in care a luat nastere acest drept potrivit prevederilor art. 147 din Codul fiscal.
Avand in vedere ca achizitiile de bunuri si contractarea serviciilor prestate catre societate au fost strict legate de constructia imobilului ce va fi exploatat de SC ... SRL in regim de taxare cu TVA, achizitia acestor servicii a fost efectuata in scopul desfasurarii de activitati taxabila cu TVA de catre societate.
Prin urmare, considera reclamanta ca sunt indeplinite toate cerintele legale pentru ca societatea sa isi poata deduce TVA aferenta facturilor de bunuri si prestarilor de servicii efectuate pentru finalizarea si exploatarea imobilului pus la dispozitie gratuit de catre comodant.
Ca urmare aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, in ceea ce priveste TVA, pe langa reglementarile nationale, sunt obligatorii a fi implementate in legislatia nationala si avute in vedere directivele europene, precum si deciziile Curtii Europene de Justitie in materie de TVA.
Astfel, in conformitate cu prevederile art. 178 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului privind sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata pentru exercitarea dreptului de deducere, o persoana impozabila este necesar sa indeplineasca urmatoarele conditii: pentru deducerea in temeiul art. 168 litera a), in ceea ce priveste livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, aceasta are obligatia de a detine o factura emisa in conformitate cu articolele 220-236 si cu articolele 238, 239 si 240
De asemenea, considera justificat reclamanta ca, atata timp cat in Titlul VI "TVA" din Codul fiscal si normele metodologice aferente de aplicare, astfel cum au fost aprobate prin HG 44/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, nu au fost introduse prevederi suplimentare care sa conditioneze exercitarea dreptului de deducere a TVA in baza altor documente decat factura, autoritatile fiscale nu au dreptul sa conditioneze exercitarea dreptului de deducere de existenta altor documente in afara de cele prevazute expres in Titlul VI din Codul Fiscal si Normele de aplicare, respectiv factura.
Mai mult decat atat, Curtea Europeana de Justitie a considerat, pe baza hotararilor exprimate, ca dreptul persoanelor impozabile de a deduce din TVA-ul aferent bunurilor achizitionate si serviciilor primite, constituie un principiu fundamental al sistemului comunitar al TVA-ului instituit prin legislatia Uniunii. Astfel cum a subliniat Curtea in mod repetat, dreptul de deducere al TVA prevazut la art. 167 si urmatoarele din Directiva 2006/112 face parte integranta din mecanismul TVA-ului si, in principiu, nu poate fi limitat. In special, acest drept se exercita imediat pentru totalitatea taxelor aplicate operatiunilor efectuate. Regimul deducerilor urmareste sa degreveze in intregime intreprinzatorul de sarcina TVA-ului datorat sau achitat in cadrul tuturor activitatilor economice pe care le desfasoara. Sistemul comun al TVA-ului garanteaza, in consecinta, neutralitatea impozitarii tuturor activitatilor economice, indiferent de scopurile sau de rezultatele acestor activitati, cu conditia ca activitatile mentionate sa fie, in principiu, ele insele supuse TVA-ului.
Conform dispozitiilor legale precizate, persoanele impozabile au dreptul sa-si deduca taxa pe valoarea adaugata aferenta achizitiilor de bunuri si servicii numai daca sunt indeplinite doua conditii cumulative, respectiv daca achizitiile sunt destinate utilizarii in folosul operatiunilor taxabile (conditiile de fond) si au la baza facturi care contin obligatoriu toate informatiile necesare stabilirii dreptului de deducere (conditia deforma). In aceste conditii, pentru a dovedi ca serviciile achizitionate sunt utilizate, intr-adevar, in folosul operatiunii taxabile, persoana impozabila este obligata nu numai sa detina factura in care este inscrisa taxa pe valoarea adaugata deductibila si sa si demonstreze ca serviciile facturate au fost prestate efectiv in folosul operatiunii taxabile respectiv ceea ce societatea a putut dovedi prin documentele puse la dispozitie organelor de inspectie fiscala.
In concluzie, societatea a dedus in mod corect taxa pe valoare adaugata, aferenta achizitiilor pentru realizarea restului de lucrari necesara finalizarii si exploatarii imobilului pus la dispozitie gratuit societatii de catre comodant.
Astfel, considera reclamanta ca organele de control nu au tinut cont de argumentele societatii si nu au stabilit situatia reala a obligatiilor fiscale in perioada supusa verificarii, in conformitate cu prevederile art. 7 alin. (2) si (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata.
Se mai mentioneaza ca, in mod eronat, organele de inspectie fiscala au procedat la neacordarea dreptului de deducere a taxei pe valoare adaugata in suma de 196.314 RON la nivelul anului 2011 si a taxei pe valoare adaugata in suma de 25.422 RON la nivelul anului 2012 aferenta achizitiilor pentru realizarea restului de lucrari necesare finalizarii si exploatarii imobilului pus la dispozitie gratuit societatii de catre comodant.
Mai mult, organele de inspectie fiscala nu au acordat dreptul de deducere a TVA aferenta achizitiilor de bunuri efectuate de societate, respectiv TVA in suma de 5.669 RON la nivelul anului 2011 si TVA in suma de 1.1925 RON la nivelul anului 2012, pe motiv ca aceste achizitii nu au fost destinate utilizarii unor operatiuni taxabile cu TVA fara sa contina niciun motiv de fapt, individualizat, pentru care achizitiile in cauza efectuate de societate sa fi fost considerate ca nefiind destinate utilizarii in folosul operatiunilor taxabile ale societatii.
Totodata, nu se justifica concluzia organului de control, potrivit careia achizitiile de bunuri efectuate de Societate prin acceptarea facturilor emise de catre furnizori nu sunt destinate utilizarii in folosul operatiunilor taxabile cu TVA ale societatii.
In ceea ce priveste lipsa motivarii deciziei contestate, se arata ca este echivalenta cu o vatamare produsa societatii prin retinerea unei stari de fapt fiscal contrare realizarii cu consecinta incalcarii principiului certitudinii impunerii si, in consecinta, impunerea in sarcina societatii a unor obligatii fiscale care nu sunt justificate.
In drept, subliniaza reclamanta ca, decizia de impunere privind obligatiile fiscal suplimentare stabilita de organele de inspectie fiscala, inregistrata la Agentia Nationala de Administrare Fiscala, Directia Regionala a Finantelor Publice a Judetului Tulcea sub nr. .... este nelegala prin prisma nerespectarii dispozitiilor art. 87 din OG 92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala, republicata, cu completarile si modificarile ulterioare, in sensul ca nu cuprinde mentiunile obligatorii prevazute de lege, in concreto, lipsind indicarea motivelor de fapt care au stat la baza emiterii acestui act administrativ fiscal/titlu de creanta.
In conformitate cu prevederile textelor de lege, decizia de impunere trebuie sa raspunda unor exigente, respectiv unor cerinte de forma generala si speciala, printre care si cerinta referitoare la indicarea motivelor de fapt care au constituit fundamental emiterii acesteia.
Astfel, la punctul 2.1.2 - Motivul de fapt din decizia de impunere, se mentioneaza doar anumite aspecte, aflandu-se in imposibilitatea verificarii legalitatii emiterii actului fiscal care contine numai informatii sumare cu privire la sumele datorate de societate fara a contine si elemente de fond care sa justifice natura si cuantumul debitelor pretinse de organul fiscal ca fiind datorate si neachitate.
Prin urmare, redactarea deciziei contestate cu nerespectarea cerintei de motivare in fapt a permis autoritatilor fiscale incalcarea unui principiu elementar al impunerii, respectiv cel al certitudinii impunerii care presupune ca marimea impozitelor datorate de fiecare persoana sa fie certa si nu arbitrara, iar termenele, modalitatea si locul de plata sa fie stabilite fara echivoc, pentru a fi cunoscute si respectate de fiecare platitor.
Mai mult, in conditiile prevazute de art. 105 alin. (2) din Codul de procedura civila, care constituie legislatia completatoare adiacenta Codului de procedura fiscala, actele de procedura intocmite cu nerespectare formelor legale sunt nule daca au cauzat partii o vatamare care nu se poate inlatura decat prin anularea lor.
Se considera de catre reclamanta ca organele de control nu au tinut cont de argumentele societatii si nu au stabilit situatia reala a obligatiilor fiscale in perioada supusa verificarii, in conformitate cu prevederile art. 7 alin. 2 si 3 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata.
In concluzie, in mod eronat si fara a se invoca un temei legal, organele de inspectie fiscala nu au acordat dreptul de deducere a TVA aferenta achizitiilor de bunuri efectuate de societate, respectiv TVA in suma de 5.669 RON la nivelul anului 2011 si TVA in suma de 1.925 RON la nivelul anului 2012.
Referitor la neacordarea dreptului de deducere a TVA in suma de 40.962 RON la nivelul anului 2012 aferenta achizitiilor de bunuri realizate de societate, organele de inspectie fiscala si-au fundamentat decizia ca urmare a constatarii faptului ca societatea a declarat eronat taxa pe valoare adaugata prin formularul 300, si enumerand in acest sens texte de lege ce nu sunt aplicabile situatiei de fata, se afla in imposibilitatea de a verifica acuratetea si legalitatea emiterii actului administrativ, care contine informatii sumare cu privire la sumele datorate de societate, fara a contine si elemente de fond care sa justifice natura si cuantumul sumelor pretinse de organul de control ca fiind datorate.
Astfel, asa cum s-a mentionat in doctrina si practica judiciara a instantelor de contencios administrativ si fiscal, nerespectarea cerintelor de forma ale unui act administrativ este sanctionata cu nulitatea acestuia, in conditiile stabilite de Codul de Procedura Civila.
In subsidiar, mentioneaza reclamanta ca din deciziile Curtii Europene de Justitie se poate observa ca aceasta nu este de acord cu sanctionarea pentru nerespectarea de catre persoana impozabila a obligatiilor contabile si a celor privind declaratiile de TVA cu refuzul dreptului de deducere a TVA, Curtea Europeana de Justitie apreciind ca o astfel de practica depaseste in mod evident ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului de asigurare a executarii corecte a unor astfel de obligatii in sensul articolului 22 alin. 7 din a sasea directiva, din moment ce dreptul comunitar nu impiedica statele membre sa impuna, daca este cazul, o amenda sau o sanctiune pecuniara proportionala cu gravitatea incalcarii, pentru a sanctiona nerespectarea obligatiilor amintite.
Avand in vedere aceste considerente, se retine ca organele de inspectie fiscala nu au acordat dreptul de deducere a TVA aferenta achizitiilor de bunuri efectuate de societate, respectiv TVA in suma de 40. 962 RON la nivelul anului 2012.
Cu privire la aspectele legate de impozitul pe profit - Inregistrarea de cheltuieli ce nu au fost efectuate in scopul realizarii de venituri impozabile, se arata ca din analiza dispozitiei privind masurile stabilite de organele de inspectie fiscala nr. 35415/31.05.2013, organele de inspectie fiscala mentioneaza la "Temeiul de drept" pentru justificarea ajustarii pierderii fiscale art. 21 alin. 1 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal fara sa motiveze continutul acestora aplicabil situatiei analizate.
In drept, in conformitate cu prevederile Ordinului M.F.P. nr. 1939/2004, Formularul "Dispozitiei privind masurile stabilite de organele de inspectie fiscala", reprezinta actul administrativ fiscal emis de organele de inspectie fiscala in aplicarea prevederilor legale privind obligativitatea contribuabililor de a indeplini masurile stabilite.
A mai precizat reclamanta ca, redactarea Dispozitiei privind masurile stabilite de organele de inspectie fiscala contestate cu nerespectarea cerintei de motivare in fapt, a permis autoritatilor fiscale incalcarea unui principiu elementar al impunerii, respectiv cel al certitudinii impunerii care presupune ca marimea impozitelor datorate de fiecare persoana sa fie certa si nu arbitrara, iar termenele, modalitatea si locul de plata sa fie stabilite fara echivoc, pentru a fi cunoscute si respectate de fiecare platitor.
In concluzie, in conditiile prevazute de art. 105 alin. 2 din Codul de procedura civila, care constituie legislatia completatoare adiacenta Codului de procedura fiscala, actele de procedura intocmite cu nerespectarea formelor legale sunt nule daca au cauzat partii o vatamare care nu se poate inlatura decat prin anularea lor.
Mai mult decat atat, in conformitate cu art. 110 din Codul de procedura fiscala republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, colectarea creantelor fiscale se face in temeiul unui titlu de creanta sau al unui titlu executoriu, dupa caz. Titlul de creanta este actul prin care se stabileste si se individualizeaza creanta fiscala, intocmit de organele competente sau de persoanele indreptatite, potrivit legii.
Avand in vedere aceste considerente, se retine ca organele de inspectie fiscala nu au avut in vedere dispozitiile Codului de procedura fiscala, consecintele fiscale nu corespund faptei constatate, iar sub aspectul prezentarii clare a fenomenului economic, organele de control nu au justificare legala.
   In aceste conditii, considera reclamanta ca, in mod eronat si fara a se invoca un temei legal, organele de inspectie fiscala au ajustat pierderea fiscala inregistrata de societate la nivelul anilor 2010 si 2011 prin diminuarea acesteia cu suma de 13.621 RON.
In drept, reclamanta si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art. 24 Cod Fiscal, art. 126-128, art. 145, art. 146 si art. 218 alin. 2 Cod procedura fiscala, art. 1166, art. 1266 si art. 1270 Cod Civil, art. 46 din HG nr. 44/2004 si OG nr. 92/2003.
Au fost depuse, in copie, Raportul de inspectie fiscala nr. F-TL 252/31.05.2013, Decizia nr. 490/11.11.2013 a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Galati privind solutionarea contestatiei depusa de SC .... SRL, Contract comodat nr. 112/29.01.2010, Act aditional la contractul de comodat nr. 112/29.12.2010, Dispozitivul privind masurile stabilite de organele de inspectie fiscala nr. 35415/31.05.2013, Dovada privind sediul social al .... SRL,
In aparare, parata a depus la dosar intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii formulata de reclamanta ca nefondata, iar pe fondul cauzei mentinerea Deciziei nr. 490/11.11.2013 impreuna cu toate actele care au stat la baza emiterii acesteia ca fiind temeinice si legale.
Atasat intampinarii, s-au depus la dosar, in copie, o serie de inscrisuri.
La data de 27 mai 2014, reclamanta a depus la dosar raspuns la intampinare.
La termenul de judecata din 03 iulie 2014 a fost incuviintata cererea in probatoriu formulata de reclamanta privind administrarea probei cu expertiza contabila, avand ca obiective: - sa se stabileasca daca organul de control a tinut cont de existenta actului aditional incheiat la data de 06.04.2010 la contractul de comodat incheiat la data de 29.01.2010; - sa se stabileasca daca actul aditional incheiat la data de 06.04.2010 era in vigoare atunci cand au fost achizitionate materialele de constructii si alte bunuri; - sa se calculeze TVA-ul deductibil in conditiile existentei actului aditional incheiat la data de 06.04.2010 la contractul de comodat din data de 29.01.2010; - sa se recalculeze baza de impozitare si a TVA-ului.
La data de 22 iulie 2014, reclamanta a depus la dosar Decizia nr. 1586/595/27.06.2014, reprezentand practica judiciara in materie.
La data de 30 septembrie 2014, s-a depus la dosar raportul de expertiza contabila.
La termenul de judecata din data de 02 octombrie 2014, reclamanta a depus la dosar o serie de inscrisuri.
La data de 12 noiembrie 2014, reclamanta a depus la dosar concluzii scrise.
Analizand actiunea formulata pe baza inscrisurilor administrate in cauza, instanta retine urmatoarele:
Prin decizia de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala a DGFP Tulcea nr. 285/31.05.2013, s-au stabilit in sarcina contestatoarei SC .... SRL, obligatii fiscale suplimentare de plata in suma de 230.107 lei, aferente perioadei controlate 19 martie 2010-31 decembrie 2010.
In motivarea in fapt a deciziei de impunere, s-a retinut de catre organele fiscale ca operatorul economic si-a dedus taxa pe valoare adaugata, aferenta unor facturi de bunuri ce nu au fost destinate utilizarii in folosul unor operatiuni taxabile si a declarat eronata taxa TVA prin formularul 300.
 Temeiul de drept indicat de catre organul fiscal au fost dispozitiile art. 145 alin. 1 lit. a din Legea nr. 571/2003, precum si art. 83 alin. 3 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Urmare formularii contestatiei administrativ fiscale, la organele emitente ale deciziei de impunere, prin decizia nr. 490 din 11 noiembrie 2013, a fost respinsa ca neintemeiata contestatia societatii cu privire la dispozitia privind masurile stabilite de organele fiscale nr. 35415/31 mai 2013 si a deciziei de impunere nr. F-TL 285/31 mai 2013, cu privire la suma totala de 243.728 lei, reprezentand diminuare fiscala 13.621 lei si TVA 230.107 lei.
Impotriva acestei decizii, SC .... SRL a formulat prezenta actiune prin care a solicitat anularea atat a deciziei emise in solutionarea contestatiei, cat si a deciziei de impunere si a raportului de inspectie fiscala nr. 252/31 mai 2013, care au stat la baza emiterii acesteia.
Din analiza inscrisurilor depuse la dosarul cauzei, se retine ca SC ....SRL, a incheiat la data de 29 ianuarie 2010 un contract de comodat cu persoana fizica ..., reprezentata prin aceeasi persoana ....., avand ca obiect acordarea cu titlu gratuit catre societate a imprumutului de folosinta al imobilului situat in satul Dunavatul de Sus, comuna Murighiol, jud. Tulcea, proprietatea comodantului ....
Durata contractului a fost stabilita de la data de 29 ianuarie 2010 pana la 29 ianuarie 2014.
Prin contract, comodatarul SC ... SRL, s-a obligat sa ingrijeasca imobilul care urmeaza obiectul contractului ca un bun proprietar, sa se foloseasca de acesta conform destinatiei si sa suporte toate cheltuielile necesare intretinerii imobilului.
Acest contract a fost prelungit prin actul aditional 112 din 29 decembrie 2010 pentru o perioada de inca 4 ani, pana la data de 29 ianuarie 2018.
Imobilul a fost construit in baza autorizatiei de construire nr. 28/22 iulie 2010, emisa pe numele persoanei fizice ...., fiind intocmit si un proces-verbal de receptie la terminarea lucrarilor nr. 6387/13 decembrie 2010, valoarea investitiei fiind de 146.927 lei.
Asa cum s-a retinut de catre organele fiscale, la data finalizarii constructiei societatea avea inregistrata in evidentele contabile o valoare reprezentand imobilizari corporale in curs de executie de 926.965, 47 lei, insa, prin inscrisurile depuse, contestatoarea nu a facut dovada prestarilor de servicii si a situatiilor de lucrari executate, cu privire la valoarea sus-mentionata.
Potrivit raportului de inspectie fiscala, partile nu au convenit cu privire la efectuarea unor investitii asupra imobilului, obligatie care ii revenea, in principal, proprietarului persoana fizica, astfel incat admiterea la deducere a taxei pe valoare adaugata solicitata de petenta, nu era justificata.
Din notele explicative luate de organele fiscale imputernicitului societatii ...., aflate la dosarul cauzei, rezulta ca au fost puse la dispozitia organelor fiscale toate documentele solicitate, referitoare la taxa pe valoare adaugata solicitata la deducere.
In conditiile in care societatea a construit in perioada supusa controlului trei imobile, o parte din suma de 926.965,47 lei include si valoarea investitiilor aferente celorlalte cladiri aflate in constructie, astfel incat nu reprezinta numai valoarea de investitie cu privire la imobilul ce face obiectul contractului de comodat.
Cu privire la materialele de constructie folosite pentru lucrarile contractate, a rezultat din devizele de lucrari ca acestea au fost achizitionate de executantul lucrarilor SC .... SRL, contrar explicatiilor date de imputernicitul societatii, prin notele explicative depuse la dosar.
De asemenea, nu s-a dovedit de catre societate existenta spatiilor special amenajate, altele decat cele din sediul societatii, unde ar fi depozitate materialele de constructii achizitionate si incluse in valoarea totala de 926.965,47 lei.
Contractul de comodat invocat de catre societate, reprezinta un imprumut de folosinta prin care comodantul, proprietarul imobilului, remite folosinta temporara unei alte persoane comodatarul a unui bun imobil sau imobil, care are obligatia de a-l restitui in natura la termenul stabilit 
De asemenea, comodatarul are obligatia de a intrebuinta bunul numai potrivit destinatiei lui si sa suporte cheltuielile necesare folosintei si intretinerii lucrului, conform prevederilor art. 2148 alin. 1 si art. 2151 alin. 1 Cod civil.
Prin urmare, vointa partilor din contractul sus-mentionat nu poate fi interpretata in plus fata de obligatiile stabilite prin lege, sub aspectul efectuarii lucrarilor de finalizare si construire a imobilului de catre societate.
  Acesta cu atat mai mult cu cat autorizatiile de construire au vizat proprietarul imobilului, persoana fizica .... si nu petenta in cauza.
Asa fiind, prin deducerea taxei pe valoare adaugata pentru bunuri care nu apartin societatii si nu sunt destinate realizarii obiectului de activitate al acesteia, au fost incalcate prevederile art. 128 alin. 1 coroborat cu art. 145 alin. 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.
Potrivit acestora este considerata livrare de bunuri, transferul dreptului de a dispune de bunuri ca si un proprietar, orice persoana impozabila avand posibilitatea de a deduce taxa aferenta achizitiilor daca acestea sunt destinate realizarii de operatiuni impozabile.
Prin urmare, legea conditioneaza exercitarea de catre o persoana impozabila a dreptului de deducere a TVA, aferenta bunurilor achizitionate si serviciilor prestate, de faptul ca acestea sa fie realizate in beneficiul sau, ceea ce societatea nu a dovedit in cauza.
Desi prin raportul de expertiza contabila judiciara efectuat in cauza, expertul a stabilit ca organele fiscale nu au tinut cont cu ocazia emiterii actelor fiscale contestate de existenta contractului de comodat si a actului aditional la acesta, instanta apreciaza ca aceste aspecte nu prezinta relevanta, in ceea ce priveste taxa pe valoare adaugata datorata de societate, din argumentele mai sus-mentionate.
In consecinta, nici raspunsul expertului la celelalte obiective referitoare la suma TVA deductibila in conditiile existentei actului aditional la contractul de comodat si baza de impozitare nu sunt relevante in cauza, dat fiind situatia de fapt rezultata pe baza inscrisurilor prezentate organelor de inspectie fiscala, cat si la dosarul cauzei.
Avand in vedere si raspunsurile date de imputernicitul societatii cu ocazia controlului coroborate cu celelalte inscrisuri depuse, instanta apreciaza ca actele contestate au fost emise cu respectarea dispozitiilor legale, astfel incat actiunea contestatoarei se va respinge in totalitate, ca nefondata.