Civil - plangere contravetionala

Dosar nr.  R O M A N I A
TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILA nr.551
Sedinta publica din data de 08 octombrie  2014
.

T R I B U N A L U L:

Prin cererea  inregistrata pe rolul Judecatoriei Macin sub nr. 1151/253/2013 din 15.10.2013, petentul ...a  formulat plangere contraventionala impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei seria CP nr....intocmit la data de 02.10.2013 de Inspectoratul de Politie al Judetului Tulcea - Post Politie Ostrov.
Prin sentinta civila nr.350/13.05.2014 Judecatoria Macin a respins plangerea contraventionala formulata de  petentul  ...in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLITIE JUDETEAN TULCEA.
Din actele si lucrarile dosarului, instanta de fond a retinut in fapt urmatoarele:
Prin procesul-verbal de constatarea a contraventiei seria CP nr.... intocmit la data de 02.10.2013  de Inspectoratul de Politie al Judetului Tulcea - Politia or. Macin, petentului ...i-a fost aplicata o amenda contraventionala in suma totala de  720 lei pentru savarsirea contraventiilor prevazute de art. 121 alin.l. din RA  a OUG nr. 195/2002 - pentru care i-a fost aplicata o amenda in suma de 720 lei,  art.147 pct.1 din RA  a OUG nr. 195/2002 - pentru care a fost sanctionat cu avertisment si art.36 alin.l  din RA  a OUG nr. 195/2002,  republicat - pentru care i s-a aplicat o amenda contraventionala in suma de 160 lei. 
In fapt, s-a retinut ca in data de 02.10.2013, orele 11:19 pe DN 22E  in localitatea Garvan, jud.Tulcea, petentul ...a fost surprins de aparatul radar Autovision, in timp ce conducea autoturismul marca  BMW X5 cu nr. de inmatriculare ..., cu viteza de 115 Km/h. Se mai arata ca petentul nu avea asupra sa carte de identitate si permisul de conducere si nici nu purta centura de siguranta. 
Verificand, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei contestat, instanta de fond a retinut ca acesta a fost incheiat cu respectarea dispozitiilor legale incidente, neexistand cazuri de nulitate absoluta ce ar putea fi invocate din oficiu.
           Sub aspectul temeiniciei, instanta de fond a retinut ca, desi O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispozitii exprese cu privire la forta probanta a actului de constatare a contraventiei, din economia textului -art. 34- rezulta ca procesul-verbal contraventional face dovada deplina a situatiei de fapt si a incadrarii in drept pana la proba contrara.
           Instanta de fond a aratat ca in vedere dispozitiile Ordinului Biroului Roman de Metrologie Legala nr. 187/2009 privind aprobarea Normei de Metrologie Legala NML 021-05 conform carora   utilizarea cinemometrelor trebuie sa fie efectuata de catre operatori calificati, cinemometrele trebuie sa fie verificate metrologic, iar inregistrarile efectuate cu ajutorul cinemometrelor trebuie sa cuprinda cel putin urmatoarele: data si ora la care a fost efectuata masurarea; valoarea vitezei masurate; sensul de deplasare a autovehiculului; viteza retinuta si  imaginea autovehiculului, din care sa poata fi pus in evidenta numarul de inmatriculare al acestuia.
          Vazand aceste dispozitii legale, instanta de fond a constatat ca, in cauza, au fost respectate cerintele prescrise de Norma de Metrologie Legala NML 021-05, iar inregistrarea autoturismului contestatorului are forta probanta si constituie mijloc de proba in acceptiunea legii.
Din inscrisurile depuse rezulta ca aparatul radar utilizat era verificat in termenul de valabilitate iar agentul de politie era autorizat a utiliza aparatura radar.
            A mai arptat prima instanta ca din plansa foto depusa la dosar (fila 14) rezulta cu claritate autoturismul condus de petent, numarul de inmatriculare si viteza de deplasare, aspecte ce concorda intru-totul cu situatia de fapt retinuta in procesul verbal de contraventie. Mai mult, la solicitarea instantei a fost depus la dosar, fila 46, CD-ul continand inregistrarea  autoturismului condus de catre petent in ziua respectiva. Totodata, a fost depusa la dosar, fila 48, copie din registrul  radar din data de 2.10.2013 din care rezulta ca operatorul radar era autorizat a efectua  inregistrari cu aparatul radar in ziua respectiva, pe tronsonul de drum respectiv.
Desi in notele de sedinta precum si in cadrul dezbaterilor aparatorul petentului a  invocat o serie de inadvertente in derularea inregistrarii video, consultand CD-ul depus la dosar, instanta de fond a retinut ca sustinerile aparatorului nu se justifica, inregistrarea confirmand situatia de fapt retinuta in procesul-verbal de contraventie.     
 Referitor la vitezele maxime admise, acestea sunt prevazute de art. 49 din O.U.G. nr. 195/2002 rep.: pe drumurile expres sau pe cele nationale europene (E) - 100 km/h; in localitati - 50 km/h. Aceasta din urma limita de viteza ar fi trebuit sa fie respectata de contestator, avand in vedere ca a fost surprins de aparatul radar in interiorul localitatii.
            Fata de jurisprudenta Curtii EDO, instanta de fond a considerat ca, intr-adevar, prin asimilarea procedurii contraventionale celei penale, "acuzatul" beneficiaza de prezumtia de nevinovatie, statuata de art. 6 din Conventia EDO, dar asa cum prezumtia de veridicitate si legalitate a procesului-verbal de contraventie nu are caracter absolut, nici cea a nevinovatiei nu are acest caracter. Aplicarea jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului in materia prezumtiilor poate fi privita doar din perspectiva nuantata a invocarii sarcinii probatiunii, in raport de modalitatea in care a fost intocmit procesul-verbal de contraventie. Instanta europeana, prin jurisprudenta sa, permite valorificarea prezumtiilor, insa in limite rezonabile.
 In masura in care organul constatator a dovedit prin probe ca fapta ilicita retinuta in sarcina contestatorului a fost savarsita de catre acesta, nu mai opereaza in beneficiul contestatorului prezumtia de nevinovatie, in vreme ce prezumtia de veridicitate a procesului-verbal poate fi invocata. 
          Prin urmare, avand in vedere dispozitiile legale evocate si situatia de fapt retinuta, instanta de fond a apreciat ca probele administrate nu au fost de natura sa rastoarne prezumtia de veridicitate si legalitate a procesului-verbal de contraventie contestat, ci, dimpotriva, ca acestea conduc la concluzia retinerii vinovatiei contestatorului in savarsirea contraventiei pentru care a fost sanctionat.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal, a declarat apel petentul ..., criticand-o ca fiind nelegala si netemeinica.
A aratat apelantul ca instanta de fond nu a administrat un probatoriu complet pentru a constata ansamblul imprejurarilor concrete si pentru individualizarea circumstantelor in care a fost constatata pretinsa fapta.
A sustinut apelantul ca instanta de fond nu s-a pronuntat nici asupra faptului ca pretinsa fapta nu a fost constatata ex propriis sensibus de catre agentul constatator, nu a clarificat dubiul generat de imaginile neclare prezentate de intimata prin care nu se poate stabili cu certitudine fapta de depasire a vitezei legale.
S-a mai sustinut de catre apelant ca instanta de fond nu a facut nici o clarificare in motivarea hotararii atacate, lasand fara raspuns apararile formulate la termenul din 13.05.2014, atat prin aparator, cat si prin notele scrise depuse la dosar.
A solicitat apelantul admiterea apelului asa cum a fost formulat si rejudecand sa fie admisa plangerea contraventionala.
In termen legal, intimatul  a formulat intampinare, solicitand respingerea apelului ca nefondat si mentinerea ca legala si temeinica a hotararii instantei de fond.
Examinand criticile aduse de apelant impotriva sentintei civile mai sus nominalizate, prin prisma dispozitiilor art. 476 si urmatoarele Cod procedura civila, tribunalul retine ca acestea au caracter nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Cea mai importanta chestiune juridica pusa in discutie in calea de control judiciar a constat in verificarea conditiilor de existenta a dubiului retinut de prima instanta in ceea ce priveste imprejurarea ca nu s-ar putea distinge cu certitudine daca viteza inregistrata de aparatul radar ar fi sau nu cea cu care circula apelantul, intrucat in imaginile suprinse de aparatul omologat, la momentul precis al depasirii vitezei legale, nu ar fi vizibil numarul de inmatriculare al autovehiculului condus de intimatul petent.
Or, acest argument este lipsit de relevanta juridica, intrucat dubiul nu are caracter rezonabil, fiind evident ca numarul de inmatriculare al autoturismului condus de intimat (...) este foarte clar vizibil in plansa fotografica depusa la dosarul primei instante (fila 14), mai exact in fotografia efectuata la momentul 11:19:38, existand in mod clar elementul de continuitate temporala cu fotografia efectuata cu doar 11 secunde mai devreme, la momentul 11:19:27, pe care aparatul radar a insemnat viteza deplasarii autovehiculului condus de petent ca fiind de 115 km/h.
Aceeasi continuitate exista si in raport de celelalte fotografii efectuate cu cateva secunde mai devreme de clipa cand numarul de inmatriculare a fost vizibil¬ pe camera, la momentul 11:19:29, unde tot viteza de 115 km/h a fost depistata la autoturismul cu numarul de inmatriculare mai sus mentionat, dar si in fotografiile din secunda imediat urmatoare, la momentul 11:19:30, cand s-a inregistrat viteza de 101 km/h, autoturismul condus de petent fiind in mod evident in decelerare, cel mai probabil intrucat observase, intre timp, autospeciala organelor de politie.
Prin urmare, este neindoios ca autovehiculul marca BMW cu numarul de inmatriculare ... identificat in fotografia luata la momentul 11:19:29 este acelasi cu autoturismul surprins ca circuland cu 108 km/h, 101 km/h si respectiv 83 km/h in fotografile efectuate la momentele imediat anterioare, fiind evident ca nu era posibil, din punct de vedere al legilor elementare ale fizicii, ca autovehiculul condus de petent sa apara din neant, pe drumul public, la momentul 11:19:38, cand se percepe in mod clar pe fotografie numarul sau de inmatriculare.
In ceea ce priveste toleranta dispozitivului radar, desi nu se poate exclude din start ipoteza ca acesta sa poata fi afectat de o eroare maxima de 3% indicata in certificatul de omologare al modelului, in speta de fata nu exista niciun motiv pentru a se putea conchide ca aparatul radar s-ar fi aflat in aceasta situatie, intrucat se observa ca au existat conditii optime de masurare: a fost o zi senina, cu vizibilitate f‘oarte buna, fara precipitatii, iar temperatura exterioara s-a situat la mijlocul intervalului nominal prevazut de certificatul de aprobare al modelului (-10 C ... + 60 C).
Cat despre presupusa combina aflata in stationare pe marginea soselei, ce ar fi putut, in opinia apelantului, sa distorsioneze undele electromagnetice ale aparatului radar, aceasta ipoteza apare ca fiind lipsita de fundament probator (din fotografii nu se poate stabili despre ce obiect este vorba, dimensiunile acestuia sau substanta materialului din care este format). De altfel, este exagerat a se presupune ca respectivul obiect, chiar si in ipoteza nedovedita in care s-ar retine ca ar fi vorba despre o combina, ar fi putut influenta de o maniera cuantificabila datele aparatului radar, cat timp obiectul respectiv nu se afla in miscare si nici in apropierea autovehiculului condus de petent, fara a obtura in niciun fel raza de actiune a dispozitivului, pe directia de deplasare a contravenientului.
Prin urmare, ne aflam in prezenta unui dubiu care nu are un caracter rezonabil, aceasta calitate fiind esentiala pentru a fi atrasa aplicarea principiului in dubio pro reo invocat de petent.
Ca atare, raportat la datele spetei nu este judicios a se presupune ca petentul a circulat cu mai putin de 115 km/h, aceasta posibilitate fiind pur ipotetica in lipsa unor probe sau macar a unor indicii concrete ca aparatul de masura a fost afectat de eroarea maxima.
In ceea ce priveste semnificatia literei "T" din fotografiile efectuate de catre dispozitivul radar, este cunoscut ca aceasta reprezinta prescurtarea de la cuvantul englezesc Target, care se traduce prin "tinta", fiind vorba despre fixarea razelor dispozitivuluia asupra autovehicului condus de petent, fara a avea nicio legatura cu procedura de testare la care face referire apelantul.
Cat despre celelalte fapte retinute in sarcina apelantului, tribunalul retine, raportat la valoarea probatorie a dovezilor administrate, ca procesul verbal de contraventie beneficiaza de prezumtia relativa de veridicitate si autenticitate, permisa de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, cat timp petentului contestator i se asigura, de catre instanta de judecata, conditiile specifice de exercitare efectiva a dreptului de acces la justitie si a dreptului la un proces echitabil.
Astfel, conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeasca faptele ce i se imputa nu este absolut, din moment ce prezumtiile bazate pe fapte sau legi opereaza in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in masura in care statul respecta limite rezonabile, avand in vedere importanta scopului urmarit, dar si respectarea dreptului la aparare (cauza Salabiaku v. Franta, hotararea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag si Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forta probanta a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lasata la latitudinea fiecarui sistem de drept, putandu-se reglementa importanta fiecarui mijloc de proba, insa instanta are obligatia de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci cand administreaza si apreciaza probatoriul (cauza Bosoni v. Franta, hotararea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proportionalitatii, trebuie observat ca dispozitiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfasurarii fluente si in siguranta a circulatiei pe drumurile publice, precum si ocrotirea vietii, integritatii corporale si a sanatatii persoanelor participante la trafic sau aflate in zona drumului public, protectia drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietatii publice si private. 
Persoana sanctionata are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) in cadrul caruia sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurarii ca situatia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfasurare al evenimentelor, iar sarcina instantei de judecata este de a respecta limita proportionalitatii intre scopul urmarit de autoritatile statului de a nu ramane nesanctionate actiunile antisociale prin impunerea unor conditii imposibil de indeplinit si respectarea dreptului la aparare al persoanei sanctionate contraventional (cauza Anghel v. Romania, hotararea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contraventie se bucura de prezumtia relativa de veridicitate si autenticitate, care nu contravine prevederilor Conventiei Europene a Drepturilor Omului, in masura in care instanta de judecata ii asigura contravenientului conditiile specifice de exercitare a dreptului de acces la justitie si a dreptului la un proces echitabil, in sensul dreptului european.
In lumina acestor principii, tribunalul constata ca savarsirea faptelor retinuta in sarcina apelantului a fost constatata atat prin propriile simturi ale organelor de politie, cat si prin mijlocul tehnic omologat si verificat metrologic, potrivit dispozitiilor art. 6 pct. 20 din OUG 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, acesta fiind dispozitivul destinat masurarii vitezei (aparatul radar), a carui documentatie a fost depusa la dosar.
Or, in litigiul dedus judecatii, intre procesul-verbal de contraventie si documentele depuse de intimata exista o legatura indisolubila, in sensul ca acestea se coroboreaza, pentru mai sus motivele aratate.
Prin urmare, probatoriul a fost complet, apelantul nu a rasturnat dovezile si indiciile temeinice de vinovatie generate de fotografiile dispozitivului radar si prezumtia de veridicitate a procesului verbal, care este temeinic si corespunzator cu adevarul judiciar dovedit in cursul procesului, astfel incat prima instanta si-a format in mod corect convingerea ca apelantul a comis fapta pentru care a fost sanctionat, pe care nu a recunoscut-o.
Verificand sub aspect formal legalitatea procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, tribunalul retine ca acesta a fost incheiat cu respectarea normelor juridice incidente, fara a opera vreun caz de nulitate absoluta.
Astfel, nu era necesar ca agentul care a procedat in concret la oprirea apelantului si aplicarea sanctiunii sa fie abilitat sa desfasoare activitati de utilizare si exploatare a aparatului radar, ci doar ca acesta sa fie competent sa aplice sanctiuni pentru fapta comisa de petenta (conditie indeplinita, in baza art. 15 alin. 3 din OG 2/2001), iar agentul care a folosit dispozitivul radar detine atestat valabil (fila 15 dosar prima instanta).
In raport de lipsa de sinceritate a contravenientului apelant, nu poate fi oportuna inlocuirea amenzii cu avertisment, astfel incat se va respinge apelul ca nefondat, urmand a fi mentinuta hotararea primei instante, in sensul respingerii plangerii contraventionale, ca legala si temeinica.