Litigii de munca - drepturi salariale ale personalului din justitie

Dosar nr.
R O M A N I A
TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINTA CIVILA  Nr. 1589/2014
Sedinta publica de la 15 Septembrie 2014
TRIBUNALUL,

Prin cererea adresata acestei instante si inregistrata sub nr. 1216/88/2014 la data de 13.06.2014, reclamanta ...a chemat in judecata Ministerul Justitiei, Curtea de Apel Constanta si Tribunalul Tulcea, pentru ca, prin hotararea ce se va pronunta, sa se dispuna obligarea paratilor in solidar, la plata de daune interese moratorii, respectiv dobanzi legale, reprezentand echivalentul prejudiciului suferit de creditori prin executarea cu intarziere a obligatiei de plata stabilita irevocabil in sarcina acestora prin titluri executorii, de Ia data emiterii acestora si in continuare, pentru viitor, pana la achitarea integrala a sumelor pe care le datoreaza cu titlu de drepturi salariale, conform sentintelor si deciziilor pronuntate in favoarea sa, respectiv titlurile executorii atasate.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca, desi  este in posesia unor titluri executorii, respectiv: - sentinta civila nr. 2048/09.11.2007 pronuntata de Tribunalul Tulcea in dosarul nr. 2055/88/2007, ramasa irevocabila prin decizia civila nr. 222/CM/2009 a Curtii de Apel Constanta; - sentinta civila nr. 731/06.05.2009 pronuntata de Tribunalul Tulcea in dosarul nr. 711/88/2009, ramasa irevocabila prin decizia civila nr. 1336/R/2010 a Curtii de Apel Galati; - sentinta civila nr. 2150/21.11.2008 pronuntata de Tribunalul Tulcea in dosarul nr. 2037/88/2007, ramasa irevocabila prin decizia civila nr. 617/CM/2009 a Curtii de Apel Constanta; si nici pana la aceasta data debitorii parati nu au inteles sa isi execute obligatia si sa ii achite in intregime sumele datorate.
Prin sentintele civile mentionata au fost acordate doar sumele actualizate cu indicele de inflatie, fara dobanzi, insa, solicitarea acestor dobanzi pe cale separata nu este impiedicata de vreo dispozitie legala, atata timp cat obligatia legala subzista.
Precizeaza reclamanta ca, potrivit hotararii judecatoresti mentionate, paratii au fost obligati sa ii plateasca drepturile salariale mentionate anterior, doar  o parte din aceste drepturi, au fost achitate benevol, paratii prevalandu-se de dispozitiile OUG nr. 75/2008 si OUG nr. 71/2009, pentru a amana plata diferentelor.
Prin adoptarea Legii 113/2010 de aprobare a O.U.G. 71/2009 si reesalonarea platii titlurilor executorii pana in anul 2016, s-a ajuns la o situatie prejudiciabila intrucat hotararile judecatoresti irevocabile vor fi puse in executare dupa mai mult de 8 ani, ceea ce depaseste cu mult exigentele de rezonabilitate pe care le reclama garantiile instituite prin art. 6 din CEDO si art. 1 din Primul Protocol aditional.
Imposibilitatea de a obtine executarea acestor hotarari judecatoresti intr-un termen rezonabil constituie si o ingerinta in dreptul de proprietate iar prin neexecutarea creantelor stabilite pe cale judiciara s-a adus atingere dreptului la un proces echitabil care, potrivit jurisprudentei Curtii de la Strasbourg, cuprinde si executarea hotararii judecatoresti, indiferent de instanta care o pronunta, deoarece, daca ordinea juridica interna a unui stat nu permite ca o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila sa ramana fara efect in detrimentul unei parti, dreptul de acces la justitie ar fi iluzoriu (cauzele: Sandor contra Romaniei, Sacaleanu contra Romaniei).
Principiul indivizibilitatii platii impune ca acela care face plata sa plateasca in intregime, iar debitorul nu poate sili pe creditor a primi parte din datorie, dispune 1101 C. civ. aplicabil in materie. Prin urmare, debitorul nu se poate libera decat platind tot ce datoreaza deodata. Este adevarat ca de la acest principiu exista cateva exceptii in care insa reclamantii considera ca nu se incadreaza.
In ceea ce priveste data platii, aceasta se face atunci cand datoria a ajuns la scadenta. Asa cum rezulta din hotararile atasate sunt in prezenta unei creante certe si exigibile.
In caz de plata cu intarziere, creditorul are dreptul la despagubiri pentru prejudiciile pe care le-a suferit ca urmare a executarii cu intarziere a obligatiei. Potrivit art. 1073 din vechiul Cod civil., creditorul are dreptul de a dobandi implinirea exacta a obligatiei, iar daca acest lucru nu este posibil, el are dreptul la dezdaunare, care reprezinta echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutarii sau executarii necorespunzatoare - daune interese. Executarea indirecta a obligatiei presupune dreptul creditorului de a pretinde si a obtine de la debitor, echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a neexecutarii ori executarii cu intarziere a obligatiei.
A sustinut reclamanta ca solicita acordarea de daune interese moratorii, daune care reprezinta echivalentul prejudiciului suferit de creditori prin executarea cu intarziere a obligatiei de catre debitori. Fiind vorba de o obligatie de a da avand ca obiect o suma de bani, executarea obligatiei in natura este totdeauna posibila, iar daunele moratorii solicitate sub forma dobanzii reprezinta echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a executarii cu intarziere a obligatiei.
In privinta conditiilor ce se cer a fi indeplinite apreciaza reclamana ca in cauza sunt indeplinite toate cerintele legii. Cat priveste prejudiciul, fiind vorba de plata unei sume de bani, acesta nu trebuie probat, prin exceptie in asemenea situatie intinderea lui este fixata de lege la dobanda legala, legea considerand ca lipsa de folosinta a sumei datorate produce creditorului obligatiei un prejudiciu egal cu dobanda legala. Deci, cata vreme sunt in fata unei evaluari legale, nu au obligatia de a face dovada ca prin executarea cu intarziere a obligatiei au suferit un prejudiciu.
Mai arata reclamanta ca, potrivit dispozitiilor art. 1082 C. civ. anterior, conditia vinovatiei este indeplinita indiferent daca debitorul a actionat cu intentie sau din culpa, in sarcina acestuia operand prezumtia relativa de vinovatie pe care ar putea-o rasturna doar prin probarea unei cauze straine, neimputabile, iar conform art. 1088 din acelasi cod: "La obligatiile care au de obiect o suma oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decat dobanda legala, afara de regulile speciale in materie de comert, de fidejusiune si societate. Aceste daune-interese se cuvin fara ca creditorul sa fie tinut a justifica despre vreo paguba; nu sunt debite decat din ziua cererii in judecata, afara de cazurile in care, dupa lege, dobanda curge de drept."
Aceste dispozitii au fost, de altfel, preluate in mod asemanator de art. 1535 din Noul Cod civil - "in cazul in care o suma de bani nu este platita la scadenta, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenta pana in momentul platii, in cuantumul convenit de parti sau, in lipsa, in cel prevazut de lege, fara a trebui sa dovedeasca vreun prejudiciu. In acest caz, debitorul nu are dreptul sa faca dovada ca prejudiciul suferit de creditor ca urmare a intarzierii platii ar fi mai mic. Daca, inainte de scadenta, debitorul datora dobanzi mai mari decat dobanda legala, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil inainte de scadenta. Daca nu sunt datorate dobanzi moratorii mai mari decat dobanda legala, creditorul are dreptul, in afara dobanzii legale, la daune-interese pentru repararea integrala a prejudiciului suferit."
Totodata, fiind vorba despre accesorii ale drepturilor salariale ce alcatuiesc creanta cuprinsa in titlurile executorii, daunele interese pentru intarzierea executarii sunt reglementate si prin dispozitiile speciale ale art. 166 alin. 4 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, potrivit cu care: "intarzierea nejustificata a platii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs angajatului."
Din coroborarea acestor norme cu incidenta in cauza, se deduce fara echivoc ca, in speta, dreptul creditorului la obtinerea unei dezdaunari derivate din neexecutarea obligatiei la timp, se refera la beneficiul nerealizat, ca parte componenta a prejudiciului (damnum emergens), care trebuie privita ca o chestiune distincta de actualizarea cu rata inflatiei a sumelor datorate initial; o astfel de actualizare antreneaza si ea raspunderea debitorului pentru neexecutarea la timp a obligatiei de plata a unei sume de bani, insa intemeiata pe o alta cauza.
Daca actualizarea la inflatie are, cum sugereaza chiar denumirea, finalitatea aducerii creantei la valoarea ei reala, in aceeasi expresie economica din momentul stabilirii ei (deci, inauntrul notiunii de lucrum cessans), fara alta componenta adaugata (protejandu-se, astfel, interesele creditorului, care nu trebuie sa suporte din patrimoniul propriu, fara o culpa a sa, efectele devalorizarii monedei), dimpotriva, atunci cand se vorbeste despre daunele interese moratorii, discutia este plasata pe taramul unei reparatii a prejudiciului creat prin neexecutarea la timp a creantei banesti, de aceasta data sub forma beneficiului nerealizat, care, potrivit legii aplicabile, nu poate cuprinde decat dobanda legala.
Asadar, dobanzile legale, accesorii ale creantei reclamantilor, se cuvin ca dauna moratorie, ele avand un alt temei decat cel al daunelor cu caracter compensatoriu pe care creditorul le poate, in principiu, pretinde, cerand actualizarea creantei la inflatie.
A  mai mentionat reclamanta ca sunt indreptatite sa primeasca daune moratorii datorate neexecutarii la timp a obligatiei, iar aceste daune imbraca forma beneficiului nerealizat, care, potrivit legii aplicabile, nu poate cuprinde decat dobanda legala si ca, nivelul dobanzii legale a fost stabilit, de asemenea, prin lege (O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobanzii legale pentru obligatii banesti, in vigoare pana la data de 01 septembrie 2011, cand a devenit aplicabila O.G. nr. 13/2001).
A mai apreciat reclamanta ca, interpretarea dispozitiilor legale mentionate anterior, conduce la concluzia ca dobanda legala  se datoreaza indiferent de motivul pentru care suma datorata nu este platita la scadenta si independent de existenta sau inexistenta culpei debitorului (existenta unei ordonante de esalonare a platii debitului nu poate inlatura indreptatirea reclamantilor la plata dobanzilor legale pentru sumele scadente stabilite prin hotarari judecatoresti, acest act normativ avand ca efect numai amanarea executarii obligatiei), indiferent daca este sau nu prevazuta in vreun contract incheiat intre parti; in niciun caz acordarea dobanzii legale nu este conditionata de incheierea unei conventii in acest sens, indiferent cine este debitorul (persoana juridica de drept public sau privat ori persoana fizica) si fara a fi necesar a se face dovada indeplinirii conditiilor raspunderii civile delictuale sau contractuale (conditiile raspunderii civile au fost verificate cu ocazia judecatii initiale, in urma careia s-a stabilit debitul principal, iar existenta noului prejudiciu, constand in beneficiul nerealizat ca urmare a nefolosirii sumelor datorate, este prezumata de dispozitiile legale mentionate anterior).
S-a sustinut ca reclamanta este indreptatita la cuantumul dobanzii penalizatoare ce va fi calculata, dupa intrarea in vigoare a OG nr. 13/2011, potrivit acestui act normativ, dobanda legala remuneratorie si penalizatoare care este definita de art.1 alin.3 ca fiind dobanda datorata de debitorul obligatiei banesti pentru neindeplinirea obligatiei respective la scadenta. Pana la data de 01 septembrie 2011, cand a intrat in vigoare OG nr. 13/2011, dobanda legala urmeaza a fi calculata potrivit dispozitiilor OG nr. 9/2000.
In privinta evaluarii daunelor interese moratorii, aceasta se face prin lege, atunci cand neexecutarea obligatiei are ca obiect o suma de bani.
Chiar daca reesalonarea platii sumelor stabilite prin titluri executorii prin OUG 71/2009, poate fi privita ca o forma de executare succesiva, in conditiile in care aceasta masura este dublata de suspendarea de drept a executarii silite si depaseste o durata rezonabila in valorificarea dreptului, aceasta nu mai raspunde cerintelor de proportionalitate dintre scopul urmarit prin reglementarea adoptata si mentinerea unui just echilibru al intereselor in discutie. De altfel, in conditiile in care, debitorul nu a avut acordul creditorilor pentru esalonarea platii, aceasta plata nu se putea efectua esalonat prin ordonante succesive.
Titlurile executorii sunt din anul 2007 ceea ce presupune ca plata sa se faca efectiv la peste 8 ani de la data emiterii lor. In plus, pentru multi alti creditori sumele cuvenite s-au achitat integral desi titlurile lor - care intrau sub incidenta aceleiasi ordonante - erau mult mai recente.
In acest sens se invedereaza ca debitorul - Ministerul Justitiei - a efectuat plati din conturi special alimentate, ceea ce denota posibilitatea reala de plata din partea sa, situatie care conduce la concluzia ca se afla in culpa cu privire la cauzarea prejudiciului, nefiind vorba de o situatie care ar exonera pe debitor de raspundere.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 1073 din vechiul Cod civil, art. 1082, 1088, 1101 C. civ. anterior, art. 1535 si 1536 din Noul Cod civil, art. 166 alin. 4 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobanzii legale pentru obligatii banesti, in vigoare pana la data de 01 septembrie 2011, cand a devenit aplicabila O.G. nr. 13/2011 privind dobanda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligatii banesti, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar-fiscale in domeniul bancar.
A fost invocata si Decizia  pronuntata in dosarul nr. 21/ 2013 al ICCJ prin care s-a stabilit ca: "In aplicarea dispozitiilor  art. 1082 si art. 1088 din  Codul civil din anul 1864 si  respectiv art. 1531 alin.(1)  si  alin.(2) teza I si art. 1535 alin.(1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil,  pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobanzii legale pentru plata esalonata a  sumelor prevazute in titlurile executorii avand ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar in conditiile art. 1 si art. 2 din OUG 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titlurile executorii avand ca obiect acordarea  de drepturi salariale personalului din  sectorul bugetar, aprobata cu modificarile prevazute prin Legea nr. 230/2011 cu modificarile si completarile ulterioare."
In dovedire, reclamanta a solicitat proba cu inscrisuri, reprezentand titlurile executorii mentionate in actiune, precum si decizia nr. 2/17.02.2014 a I.C.C.J.
La data de 07 iulie 2014, paratul Ministerul de Justitie prin  care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, aratand ca daunele-interese constand in dobanda legala nu pot fi datorate pentru intarziere in executare decat de la data solicitarii, intrucat debitorul nu este de drept in intarziere cu privire la acordarea daunelor-interese. De asemenea, daunele se acorda atunci cand se afla intrunite elementele raspunderii civile, ceea ce in speta nu poate fi retinut. Art. 1535 C. civ. prevede ca "(1)in cazul in care o suma de bani nu este platita la scadenta, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenta pana in momentul platii, in cuantumul convenit de parti sau, in lipsa, in cel prevazut de lege, fara a trebui sa dovedeasca vreun prejudiciu, in acest caz, debitorul nu are dreptul sa faca dovada ca prejudiciul suferit de creditor ca urmare a intarzierii platii ar fi mai mic.
Parata a mai sustinut ca, daca, inainte de scadenta, debitorul datora dobanzi mai mari decat dobanda legala, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil inainte de scadenta. Daca nu sunt datorate dobanzi moratorii mai mari decat dobanda legala, creditorul are dreptul, in afara dobanzii legale, la daune-interese pentru repararea integrala a prejudiciului suferit".
A mai invederat parata ca drepturile castigate prin hotararile judecatoresti mentionate de catre reclamante au fost si vor fi actualizate cu indicele de inflatie la data platii efective a fiecarei transe. In speta dedusa judecatii, obligarea si la plata dobanzii egale, nu se impune "avand in vedere ca natura juridica a dobanzii este diferita de natura juridica a actualizarii obligatiei cu rata inflatiei, prima  reprezentand o sanctiune, (daune moratorii pentru neexecutare obligatiei de plata) ...", astfel cum rezulta din Minuta Comisiei de unificare a practicii judiciare in materie civila, dreptul familiei si conflicte de munca si asigurari sociale, din 10.03.2010.
A mai aratat parata ca in ceea ce priveste titlurile executorii, neachitate pana in prezent, legiuitorul a stabilit termene suspensive de executare, prin reglementarea unei proceduri speciale de executare, prevazuta de art. I din O.U.G nr. 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, astfel cum a fost modificata prin O.U.G. nr. 18/2010, prin OUG 45/2010 si prin Legea nr. 230/2011, dupa cum urmeaza: "(1) Plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pana la data de 31 decembrie 2011, se va realiza dupa o procedura de executare care incepe astfel:
- in anul 2012 se plateste 5% din valoarea titlului executoriu;
- in anul 2013 se plateste 10% din valoarea titlului executoriu;
- in anul 2014 se plateste 25% din valoarea titlului executoriu;
- in anul 2015 se plateste 25% din valoarea titlului executoriu;
- in anul 2016 se plateste 35% din valoarea titlului executoriu."
Prin urmare, atat timp cat creantele nu sunt ajunse la scadenta, reclamanta nu poate solicita acordarea de dobanzi pentru neexecutare. Prin Decizia nr. 190/02.03.2010 Curtea Constitutionala a statuat urmatoarele: "Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 71/2009 are in vedere rezolvarea unei situatii extraordinare, prin reglementarea unor masuri cu caracter temporar si derogatorii de la dreptul comun in materia executarii hotararilor judecatoresti. Masurile instituite urmaresc un scop legitim - asigurarea stabilitatii economice a tarii - si pastreaza un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele folosite si obiectivul avut in vedere - executarea esalonata a hotararilor judecatoresti in cauza.
A mai sustinut parata ca masurile reglementate au un caracter pozitiv, in sensul ca Guvernul recunoaste obligatia de plata a autoritatii statale si se obliga la plata esalonata a titlurilor executorii, modalitate de executare impusa de situatia de exceptie pe care o reprezinta, pe de o parte, proportia deosebit de semnificativa a creantelor astfel acumulate impotriva statului, si, pe de alta parte, stabilitatea economica a statului roman in actualul context de acuta criza economica nationala si internationala. Pentru a evita devalorizarea sumelor ce fac obiectul titlurilor executorii, ordonanta de urgenta prevede ca acestea se actualizeaza cu indicele preturilor de consum, ceea ce garanteaza o executare in totalitate a creantei. Acest mecanism asigura executarea integrala a titlului, acordand statului posibilitatea sa identifice resursele financiare necesare achitarii acestor sume."
Parata mai invederat ca plata sumelor datorate de Ministerul Justitiei conform titlurilor executorii s-a realizat cu respectarea termenelor prevazute in mod expres in O.U.G nr. 71/2009, in acest sens adoptandu-se HG 422/2010, HG 257/2012, HG 598/2012, HG 54/2012, HG 1169/2012, HG 149/2013, HG 355/2013, HG 697/2013, HG 9772013, HG nr.248/2014.
Parata a aratat ca in speta creantele nu sunt exigibile, nefiind ajunse la scadenta. In cazul obligatiilor afectate de un termen suspensiv, creanta devine exigibila numai in momentul implinirii acelui termen. De asemenea, termenul este suspensiv cand priveste exigibilitatea creantei, adica suspenda sau amana executarea creantei. Obligatia debitorului ia nastere in momentul incheierii antractului, dar executarea ei nu se va putea cere decat dupa implinirea termenului.
A mai sustinut parata ca singura situatie in care s-ar pune problema acordarii de dobanzi este aceea in care debitorul (institutia publica) nu ar executa creanta in cuantumul si la termenul stabilit de OUG 71/2009.
Mai arata parata ca art. 1 din Directiva 2011/7/UE prevede in mod expres;
"(1) Prezenta directiva urmareste sa combata intarzierea in efectuarea platilor in
tranzactiile comerciale, in vederea asigurarii functionarii adecvate a pietei interne, promovand astfel competitivitatea intreprinderilor, in special cea a IMM-urilor. Prezenta directiva se aplica tuturor platilor efectuate ca remuneratii pentru tranzactii comerciale, iar statele membre pot exclude datoriile care sunt subiect al procedurilor de insolventa instituite impotriva debitorului, inclusiv al procedurilor care au ca obiectiv reesalonarea datoriei".
Ca practica judiciara, parata a  invocat Decizia nr. 117/10.12.2013 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara in Dosarul nr. 5552/101/2013.
Decizia nr. 11747/7.12.2012 pronuntata de Curtea de Apel Craiova in
Dosarul nr. 4284/101/2012 prin care s-a admis recursul formulat de Ministerul Justitiei impotriva Sentintei civile nr. 2474/13.09.2012 pronuntata de Tribunalul Mehedinti. Curtea de Apel Craiova a retinut ca "o creanta constatata printr-o hotarare judecatoreasca devine exigibila numai in momentul in care hotararea devine executorie fie prin investirea cu formula executorie, fie prin recunoasterea caracterului executoriu prin lege, exigibilitatea fiind astfel
confirmata prin conferirea caracterului executoriu hotararii judecatoresti...institutia debitoare nu a refuzat executarea creantei, ci a facut aplicarea actului normativ care da posibilitatea de a se plati creanta esalonat.. O astfel de norma juridica reprezinta o ingerinta a statului in dreptul creditorului
de a obtine executarea silita si finalizarea procesului civil, dar este o ingerinta care are un scop legitim., si este rezonabil proportionala cu scopul urmarit...Interventia legiuitorului printr-un act normativ validat de Curtea Constitutionala si de Curtea Europeana a Drepturilor Omului care a avut
ca efect suspendarea executarii obligatiei de plata si plata esalonata constituie caz fortuit care exonereaza pe debitori de plata dobanzilor."
Reclamanta a depus raspuns la intampinare prin care a solicitat respingerea exceptiei invocata de parata si admiterea actiunii, invocand argumente similare celor din cererea de chemare in judecata.
Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta retine:
In fapt, nu s-a contestat ca reclamanta detine calitatea de creditoare a paratilor, in baza titlurilor executorii constand in hotararile judecatoresti mai sus mentionate, indicate in petitul cererii de chemare in judecata, ramase definitive si irevocabile, sub imperiul Codului de procedura civila 1865, prin care le-au fost acordate sume ce reprezinta drepturi salariale, actualizate doar cu indicele de inflatie, fara dobanzi, care au fost solicitate pentru prima data in litigiul dedus judecatii.
Este de notorietate ca printr-o serie de acte normative (in esenta, dispozitiile OUG 71/2009, cu modificarile si completarile ulterioare), o parte din sumele datorate de catre parati in baza titlurilor executorii au fost achitate, restul fiind esalonat la plata, potrivit unui grafic stabilit prin lege, pana in anul 2016.
In legatura cu platile partiale ale debitului (actualizat cu indicele de inflatie), sunt de retinut urmatoarele aspecte esentiale pentru speta:
? dreptul la dobanda legala solicitata pe cale separata in prezentul litigiu nu au fost niciodata recunoscut prin actele normative mai sus mentionate (deci nu a existat si din continutul intampinarii se observa ca nici nu exista o recunoastere de catre parati a pretentiilor reclamantei, cu eventual efect intreruptiv de prescriptie a dreptului material la actiune),
? ca atare, prescriptia dreptului material la actiune (care este distincta de prescriptia dreptului de a cere executarea silita), atat raportat la cererile cu caracter principal (plata drepturilor salariale), cat si la cele accesorii (actualizarea sau plata dobanzii legale) nu a fost niciodata suspendata sau intrerupta prin actele normative mentionate, care au impus doar suspendarea procedurilor de executare silita (conform art. 1 alin. 2 din OUG 71/2009), fiind cunoscut ca institutia juridica a dreptului de a cere sau de a continua executarea silita nu se confunda cu institutia juridica a dreptului material la actiune, dupa cum vom dezvolta in cele ce urmeaza,
? ca ipoteza juridica, dreptul material la actiune pe capatul principal de cerere (plata drepturilor salariale) este prescris la data promovarii actiunii civile deduse judecatii - 13 iunie 2014 - in alte cuvinte, daca partea reclamanta ar fi solicitat in prezenta cauza atat dobanda legala cat si plata drepturilor salariale principale, cererea ar fi fost respinsa ca prescrisa, in intregime,
? cu toate acestea, desi in speta dreptul material la actiune asupra debitului principal s-a stins, iar "odata cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal se stinge si dreptul la actiune privind drepturile accesorii" (art. 1 alin. 2 din Decretul 167/1958, aplicabil ratione temporis), nu se poate retine ca dreptul la actiune pentru accesorii - dobanda legala - ar fi stins in intregime, pentru ca acesta are un continut divizibil, fiind cunoscut ca dobanda legala nu se datoreaza forfetar, ci pentru fiecare zi de intarziere care se scurge pana la plata integrala, iar "in cazul cind un debitor este obligat la prestatiuni succesive, dreptul la actiune cu privire la fiecare din aceste prestatiuni se stinge printr-o prescriptie deosebita" (art. 12 din Decretul 167/1958); or, in speta pentru fiecare zi de neplata a dobanzii legale curge un termen de prescriptie distinct al dreptului material la actiune, fiind implinite doar termenele prescriptiilor incepute cu mai mult de trei ani anterior datei promovarii actiunii.
In drept, litigiul ridica problema acordarii dobanzii legale pentru debite stabilite prin hotarari judecatoresti devenite executorii pana la 31.12.2009, chestiune care a fost solutionata, cu forta juridica obligatorie, prin Decizia de Recurs in Interesul Legii nr. 2/2014 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin care al carei dispozitiv s-a statuat ca "in aplicarea dispozitiilor art. 1082 si 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I si art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicata, cu modificarile ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobanzii legale pentru plata esalonata a sumelor prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar in conditiile art. 1 si 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobata cu modificari prin Legea nr. 230/2011."
Prin urmare, niciun argument contrar al paratului Ministerul Justitiei nu poate fi primit, raportat la legalitatea, de plano, a solutiei de obligare la plata dobanzii legale, pentru ca s-ar incalca forta obligatorie a interpretarii date de Inalta Curte, ce opereaza de la data publicarii in Monitorul Oficial - 3 iunie 2014, inclusiv la data pronuntarii prezentei hotarari judecatoresti, cu privire la situatii juridice aflate in curs de constituire, conditionate de  controlul de legalitate al instantei (art. 517 alin. 4 NCPC).
Cu toate acestea, in ceea ce priveste intinderea dreptului la plata dobanzii legale (limitarile acestui drept), se poate observa cu usurinta, din chiar considerentele DRIL mai sus nominalizate, ca prin orientarea jurisprudentiala a carei legalitate a fost recunoscuta de Inalta Curte s-a aprecia cat: "Solutia de acordare a dobanzii legale de la data scadentei a fost justificata prin aplicarea art. 1.535 alin. (1) din Codul civil din 2009, cu limitarea decurgand din termenul de prescriptie extinctiva, fara vreo referire la prevederile art. 1088 alin. 2." (a se vedea paragraful 3.1 din DRIL - "Solutiile pronuntate de instantele judecatoresti", sublinierea noastra).
Or, daca s-ar fi considerat ca ar fi operat vreo intrerupere a prescriptiei dreptului material la actiune, nu s-ar mai fi mentionat ca exista "limitari decurgand din termenul de prescriptie extinctiva"; asadar, nici instantele judecatoresti care admiteau dobanda legala, generand practica neunitara, nu o admiteau in intregime, ci sub rezerva prescriptiei, sau cel putin aceasta a fost constatarea la care s-a oprit Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Pe de alta parte, asa cum am aratat mai sus, prescriptia dreptului de a cere, prin actiune separata, dobanda legala, nu a fost niciodata intrerupta, pentru ca nici prescriptia dreptul de a cere plata debitului principal - drepturile salariale - nu a fost vreodata intrerupta.
In acest sens, este evident ca daca partea reclamanta nu ar fi detinut titluri executorii si ar fi solicitat, prin actiuni depuse in anul 2014, plata drepturilor salariale anterioare anului 2010 (cum este cazul in speta), cu sau fara dobanda legala, cererea ar fi fost respinsa ca prescrisa.
Asadar este neindoios ca una este sa detii titluri executorii a caror executare silita sa fi fost suspendata legal, in baza OUG 71/2009, iar alta este sa nu detii niciun titlu executoriu asupra dobanzii legale, ipoteza in care OUG 71/2009 nu produce efecte juridice, pentru ca prezentul litigiu nu vizeaza executarea unui titlu preexistent (care ar fi suspendata de drept), ci chiar obtinerea titlului executoriu, sub conditia verificarii legalitatii acestuia, cele doua chestiuni juridice fiind subsecvente, dar vadit distincte.
Or, potrivit considerentelor aceleiasi DRIL, care se bucura de forta obligatorie a dispozitivului, intrucat il explica si se reflecta in acesta, "Natura juridica a masurilor dispuse prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 este aceea de suspendare legala a executarii silite a titlurilor executorii avand ca obiect acordarea unor drepturi salariale, calificare care decurge din insusi continutul art. 1 alin. (2) din ordonanta de urgenta, potrivit caruia, in cursul termenului in care are loc plata esalonata" (subl ns).
In concret, suspendarea legala a executarii silite (prin OUG 71/2009) nu are nicio influenta asupra prescriptiei dreptului material la actiune, care in speta nu a fost suspendata, pentru ca nu exista identitate intre actiunea civila (care are ca scop protejarea unui drept sau interes) si executarea silita (care urmareste punerea in executare a hotararii judecatoresti prin care s-a admis  actiunea civila). Deci, prescriptiile care pot afecta cele doua institutii juridice (actiunea si respectiv executarea) sunt distincte si nu se confunda.
Cu toate acestea, asa cum s-a aratat mai sus, este lipsita de fundament legal teza paratului Ministerul Justitiei in sensul ca dreptul la dobanda legala ar fi in intregime prescris, ca urmare a prescriptiei dreptului principal, ipoteza care nu tine cont de caracterul divizibil al prescriptiei in cazul prestatiilor succesive, caracterizate printr-un numar egal de termene de prescriptie - calculate in raport de fiecare prestatie (art. 12 din Decretul 167/1958) si care, daca ar fi primita, ar conduce la lipsirea de efecte juridice a DRIL 2/2014, de o maniera incompatibila cu forta obligatorie a acesteia.
In alte cuvinte, daca s-ar considera ca in toate cazurile existentei hotararilor judecatoresti devenite executorii pana la 31.12.2009 ar opera prescriptia integrala a dreptului material la actiune cu privire la plata dobanzii legale, pentru actiunile separate, introduse cu cel putin trei ani mai tarziu (deci incepand cu ianuarie 2013), ar inseamna ca ar fi fost imposibil sa existe practica judiciara neunitara la data examinarii si solutionarii recursului in interesul legii prin Decizia nr. 2/2014, hotarare care ar fi fost total inutila - or, aceasta ipoteza care este vadit contrazisa de considerentele si dispozitivul solutiei, precum si de finalitatea caii extraordinare de atac.
In final, mentionam ca solutia de admitere in parte a exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune, pentru perioada anterioara datei de 13 iunie 2011, se intemeiaza pe caracterul imperativ (sub imperiul vechii reglementari de drept civil substantial - Decretul 167/1958) al sanctionarii partii reclamante pentru ramanerea in pasivitate, din culpa procesuala, in raport de omisiunea acestora de a solicita dobanda legala, desi ar fi avut posibilitatea valorificarii dreptului material la actiune, concomitent cu solicitarea drepturilor salariale principale si actualizarii acestora, sau chiar dupa data la care hotararile judecatoresti au devenit executorii, pentru perioada care depaseste 3 ani de la data promovarii actiunii deduse judecatii.
Considerentele mai sus expuse converg spre solutia admiterii in parte a actiunii, cu obligarea paratilor la plata catre partea reclamanta a dobanzii legale, calculate asupra sumelor scadente datorate in baza titlurilor executorii detinute de reclamanta, pentru fiecare zi din ultimii trei ani anterior formularii actiunii si pentru viitor, pana la data platii integrale.
OPINIA SEPARATA A
ASISTENTILOR JUDICIARI

In ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului la actiune, se retine ca reclamanta solicita cu titlu de daune-interese moratorii egale cu dobanda legala, sumele de bani cuvenite pentru lisa de folosinta a sumelor datorate de catre parati in temeiul titlurilor executorii detinute.
Astfel, in baza hotararilor judecatoresti detinute, reclamanta era indreptatita la plata unor sume de bani exigibile la data pronuntarii fiecarei hotarari, conform art. 274 din Codul muncii.
Dispozitiile art. 1088 din Codul civil de la 1864 permit devansarea momentului de la care i se cuvin daunele interese moratorii, pana la momentul sesizarii instantei cu fiecare dintre cererile care au stat la baza pronuntarii hotararilor care constituie titlurile executorii.
Prin urmare, reclamanta nu solicita dobanzi-fructe civile ale sumelor acordate prin titlurile executorii, care, avand caracter  accesoriu creantelor, ar fi prescrise, ci daune-interese moratorii calculate in mod similar cu dobanda legala, respectiv remuneratorie, pentru lipsa sa de folosinta a sumelor acordate prin titlurile executorii incepand cu datele sesizarii instantelor cu cererile.
Reclamanta fiind titulara a unor drepturi de creanta acordate prin titluri executorii, in absenta adoptarii O.U.G. nr. 71/2009, aceasta ar fi avut posibilitatea  de a pune in executare silita aceste titluri, insa exercitiul dreptului sau de a-si valorifica in  plan executional creantele a fost suspendat prin art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 71/2003.
Prin urmare, in conditiile in care exercitiul dreptului reclamantei de a porni executarea silita a fost suspendat, art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 71/2009 a suspendat incepand cu 18 iunie 2009 si curgerea termenului de prescriptie pentru fiecare dintre daunele interese  moratorii cuvenite, care se castiga zi cu zi, conform modalitatilor legale de castigare a dobanzii legale, respectiv remuneratorii. In mod similar, in conformitate cu art. 12 din Decretul nr. 167/1958, fiind vorba despre prestatii succesive ale paratilor debitori, dreptul la actiune cu privire la fiecare din aceste prestatii se stinge printr-o prescriptie deosebita.
In acelasi sens, plata voluntara fractionata si esalonata a creantelor reclamantei de catre debitori, cu respectarea art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 71/2009, reprezinta o recunoastere voluntara atat a dreptului de creanta, cat si a dreptului la daune interese (rezultat din plata fractionata si esalonata, conform art. 16 lit. a)  din Decretul nr. 167/1958.
Asadar, prin recunoasterea dreptului de creanta de catre parati, s-a intrerupt cursul prescriptiei si cu privire la dreptul de a pretinde daune interese.
Prin urmare, apreciem in sensul respingerii exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune si admiterii cererii in totalitate.