Civil - contestatie la executare

Dosar nr.
R O M A N I A
TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE CIVILA Nr. 494/2014
Sedinta publica de la 25 Septembrie 2014

INSTANTA

Asupra apelului civil de fata:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Tulcea la data de 25.11.2013 sub nr. 8645/327/2013 contestatoarea ...a formulat contestatie la executare in contradictoriu cu intimata ANAF - Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Galati - Administratia Judeteana a Finantelor Publice Tulcea, solicitand anularea partiala a titlului executoriu nr. 363010017163702 din data de  28.10.2013, numai in privinta sumei de 3.047 lei.
Contestatoarea a invocat si prescriptia dreptului la actiune, prin raportare la dispozitiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, sustinand ca procedura de recuperare a sumei a incetat la data de 1.03.2010, iar pe o perioada mai mare de 3 ani, Institutia Prefectului Judetului Tulcea a stat in pasivitate si nu a intreprins niciun demers in acest sens.
Legal citata, intimata ANAF - Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Galati - Administratia Judeteana a Finantelor Publice Tulcea a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondata si mentinerea formelor de executare ca fiind legale si temeinice.
Solutionand cauza, prin sentinta civila nr.1360 din 06 mai 2014 instanta a respins atat exceptia prescriptiei dreptului la actiune a intimatei, invocata de contestatoarea ..., cat si contestatia la executare, ca nefondate.
Pentru a se pronunta astfel instanta de fond a retinut ca la data de 28.10.2013 intimata ANAF - Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Galati - Administratia Judeteana a Finantelor Publice Tulcea a emis pe numele contestatoarei ...titlul executoriu nr. 363010017163702, pentru plata sumei totale de 3.065 lei, din care 3.047 lei reprezentand "alte venituri (venit despagubiri + raspunderi p.f.)".
Din inscrisurile depuse la dosar a rezultat ca prin Ordinului Prefectului Judetului Tulcea nr. 479/14.12.2007 s-a dispus recuperarea sumei de 6.951 lei de la contestatoare, reprezentand plati salariale acordate necuvenit in intervalul octombrie 2005 - octombrie 2007.
Prin adresa nr. 12562/01.10.2013 Institutia Prefectului Judetului Tulcea a solicitat sprijinul Administratiei Judetene a Finantelor Publice Tulcea pentru recuperarea sumei de 3.047 lei prin executare silita, in conformitate cu prevederile  art. 141 din O.G. nr. 92/2003, fiind inaintate si inscrisuri, iar ulterior intimata a emis actele de executare contestate in prezenta cauza.
Analizand cu prioritate exceptia prescriptiei dreptului la actiune a intimatei, invocata de contestatoarea ..., instanta de fond a constatat ca argumentele aduse in sustinerea acesteia sunt neintemeiate.
Astfel, din inscrisurile inaintate instantei de Institutia Prefectului Judetului Tulcea cu adresa nr. 3829/3.04.2014 a rezultat ca din totalul sumei de 6.951 lei pe care o avea de restituit contestatoarea s-au efectuat retineri salariale in cuantum de 290 lei de catre aceasta institutie si de 3.614 lei de catre Casa de Asigurari de Sanatate Tulcea in perioada ianuarie 2009 - ianuarie 2010. S-a aratat ca dupa incetarea raporturilor de serviciu de catre contestatoare cu Casa de Asigurari de Sanatate Tulcea, Institutia Prefectului a continuat demersurile pentru recuperarea debitului, fiind trimise adrese la societatile unde aceasta a fost angajata si la locul de domiciliu cunoscut.
La dosar au fost depuse inscrisuri in sustinerea acestor afirmatii, din care a rezultat ca Institutia Prefectului Judetului Tulcea nu a ramas in pasivitate cu privire la recuperarea debitului datorat de contestatoare.
Potrivit art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil "prescriptiile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a Codului civil sunt si raman supuse dispozitiilor legale care le-au instituit", sens in care, prezentului raport juridic ii sunt aplicabile dispozitiile Decretului nr. 167/1958. Conform art. 1 alin. 1 din acest act normativ "dreptul la actiune, avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit in lege", iar potrivit art. 3 "termenul prescriptiei este de 3 ani".
Prescriptia sanctioneaza creditorul pentru neexercitarea dreptului sau la actiune fata de debitor in termenul legal, dar in acelasi timp trebuie avut in vedere faptul ca prescriptia se intrerupe prin efectuarea oricarui act incepator de executare, potrivit art. 16 alin. 1 lit. c din Decretul nr. 167/1958.
Sub acest aspect, s-a facut dovada faptului ca Institutia Prefectului Judetului Tulcea, care avea calitatea de creditor fata de contestatoare, a efectuat in perioada mai 2010 - septembrie 2013 demersuri pentru recuperarea debitului, iar faptul ca acestea nu au avut nici un rezultat, nu atrage implinirea termenului de prescriptie a dreptului la actiune.
Pe fondul cauzei, instanta de fond a retinut ca art. 141 alin. 10 din O.G. nr. 92/2003 "Institutiile publice finantate total sau partial de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, dupa caz, care nu au organe de executare silita proprii, transmit titlurile executorii privind venituri ale bugetului general consolidat, spre executare silita, organelor fiscale din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala. Sumele astfel realizate se fac venit la bugetul din care sunt finantate institutiile publice".
Prin prisma acestor prevederi, Institutia Prefectului Judetului Tulcea a procedat in mod corect la solicitarea sprijinul Administratiei Judetene a Finantelor Publice Tulcea pentru recuperarea sumei de 3.047 lei prin executare silita, prin adresa  la nr. 12562/01.10.2013, iar organele fiscale au emis in mod legal titlul executoriu nr. 363010017163702 din 28.10.2013.
Obligatiile de plata ale contestatoarei ...erau intr-adevar drepturi salariale acordate necuvenit, dar sub acest aspect legiuitorul nu face nicio distinctie in privinta sumelor ce pot fi recuperate de institutiile publice care nu au organe de executare silita proprii prin intermediul structurilor A.N.A.F., facandu-se referire generica la "titluri executorii privind venituri ale bugetului general consolidat".
Bugetul general consolidat reprezinta, potrivit art. 3 pct. 2 din Legea nr. 69/2010, ansamblul bugetelor componente ale sistemului bugetar, incluzand si bugetul general centralizat al unitatilor administrativ-teritoriale si ca atare sumele datorate de contestatoare aveau regimul juridic al unor venituri bugetare, fiind astfel justificata masura de executare silita prin intermediul organelor fiscale.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a formulat apel contestatoarea ....
In motivarea apelului a aratat ca intelege sa critice hotararea instantei de fond fata de interpretarea data uneia dintre conditiile intreruperii prescriptiei in sensul ca s-a considerat ca simplul demers al Institutiei Prefectului de a expedia somatii, care nu au ajuns niciodata la destinatar, indeplinesc conditia ceruta in mod imperativ de a opera intreruperea prescriptiei.
Arata in continuare apelanta ca procedura de recuperare a sumei a incetat la data de 01 martie 2010, data la care au incetat raporturile de munca la Casa de Asigurari de Sanatate si cum pe o perioada mai mare de 3 ani Institutia Prefectului a stat in pasivitate si nu a intreprins nici un demers legal in sensul recuperarii sumei, considera ca dreptul la actiune s-a prescris, solicitand admiterea exceptiei cu consecinta anularii partiale a titlului executoriu nr.363010017163702/28.10.2013 emis de catre Administratia Nationala de Administrare Fiscala Tulcea, numai in ceea ce priveste suma de 3047 lei.
Pe fondul apelului a aratat ca suma reprezinta drepturi salariale si nu creante fiscale, punandu-se problema naturii juridice a drepturilor pentru care creditoarea solicita executarea silita.
Concluzioneaza apelanta ca procedura reglementata de dispozitiile art.141 din OG 92/2003 se refera in mod exclusiv la modalitatea de recuperare a creantelor fiscale ce se fac venit la bugetul consolidat al statului si nu la modalitatea de recuperare a drepturilor salariale, recuperare ce este supusa altui regim juridic.
Fata de aceste motive, apelanta contestatoare a solicitat admiterea apelului, schimbarea in tot a hotararii atacata si, rejudecand, admiterea contestatiei, cu cheltuieli de judecata.
Intimata D.G.R.F.P. Galati prin Administratia Judeteana a Finantelor Publice Tulcea a depus intampinare prin care a solicitat respingerea apelului si mentinerea sentintei civile 1360/06.05.2014 ca fiind legala si temeinica.
Examinand cauza in raport de criticile formulate, tribunalul constata urmatoarele:
Prin Ordinul Prefectului nr. 479/14.XII.2007 s-a decis recuperarea sumei de 6.951 lei reprezentand plati salariale acordate apelantei-contestatoare necuvenit in intervalul octombrie 2005-octombrie 2007, in 24 de rate lunare, incepand cu decembrie 2007, cate 290 de lei lunar. Din aceasta suma a fost recuperata suma de 3.904 lei, din care suma de 290 de lei a fost retinuta pe statul de  plata aferent lunii decembrie 2007  de catre Institutia Prefectului Judetului Tulcea, iar suma de 3.614 lei s-a retinut de catre Casa de Asigurari de Sanatate Tulcea, prin retineri lunare pe statul de salarii, pentru perioada ianuarie 2007- ianuarie 2010.
Intrucat demersurile intreprinse de Institutia Prefectului Judetului Tulcea, ulterior incetarii calitatii apelantei-contestatoare de angajat al C.A.S. Tulcea in vederea recuperarii integrale a debitului au ramas fara rezultat, cu adresa nr. 12562/1.X.2013, aceasta a solicitat Directiei Generale a Finantelor Publice Galati - Administratia Judeteana a Finantelor Publice Tulcea, declansarea executarii silite, inregistrandu-se dosarul nr. 118775/36/30/1/2013/363010021541423 in care s-au emis la data de 28.X.2013 titlul executoriu si somatia cu acelasi numar.
Criticile apelantei-contestatoare referitoare la legalitatea actelor de executare silita nu sunt intemeiate pentru urmatoarele considerente:
Exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de catre apelanta-contestatore in fata instantei de fond si reiterata in apel, ce vizeaza de fapt exceptia prescriptiei executarii silite, nu va fi analizata de catre tribunal ca o exceptie procesuala, asa cum aceasta este definita prin art. 245 NCPC, ci ca  o aparare de fond, respectiv un motiv de nelegalitate a actelor de executare silita ce fac obiectul contestatiei la executare.
Sub acest aspect se retine ca articolul 6 din Decretul nr. 167/1958 arata ca dreptul de a cere executarea silita in temeiul oricarui titlu de executare se prescrie prin implinirea unui termen de 3 ani. Prescriptia se intrerupe printr-un act incepator de executare, iar noua prescriptie nu incepe sa curga pana la indeplinirea ultimului act de executare, astfel cum prevad dispozitiile art. 16 si 17 alin. 4 din acelasi act normativ.
In speta dedusa judecatii executarea silita a Ordinului Prefectului a inceput in ianuarie 2008, odata cu prima retinere din drepturile salariale ce i se cuveneau apelantei-contestatore din partea angajatorului Institutia Prefectului.
Ultimul act de executare de la care, potrivit dispozitiilor legale mai sus aratate, a inceput sa curga un nou termen de prescriptie nu este ultima rata de retineri din salariul cuvenit debitoarei ca angajat in cadrul C.A.S Tulcea, ci cererea prin care angajatorul prejudiciat a solicitat executarea silita in conditiile dreptului comun.
Pentru a opina in acest sens, tribunalul a avut in vedere dispozitiile art. 258 alin. (1) din Codul Muncii (norma legala aplicabile in conformitate cu dispozitiile art. 117 din Legea nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici) potrivit carora in cazul in care contractul individual de munca inceteaza inainte ca salariatul sa il fi despagubit pe angajator si cel in cauza se incadreaza la un alt angajator ori devine functionar public, retinerile din salariu se fac de catre noul angajator sau noua institutie ori autoritate publica, dupa caz, pe baza titlului executoriu transmis in acest scop de catre angajatorul pagubit.
    Alin. (2) al aceluiasi articol arata ca daca persoana in cauza nu s-a incadrat in munca la un alt angajator, in temeiul unui contract individual de munca ori ca functionar public, acoperirea daunei se va face prin urmarirea bunurilor sale, in conditiile Codului de procedura civila.
Rezulta din textele de lege mai sus mentionate ca, pentru acoperirea debitului, executarea se face cu prioritate asupra veniturilor salariale ale debitorului si numai in cazul in care acesta nu mai realizeza asemenea venituri, creditorul poate solicita executorului urmarirea altor venituri sau a bunurilor debitorului.
In aceste conditii, demersurile intreprinse de catre angajatorul prejudiciat in vederea aflarii noului angajator al debitoarei, obligatorii potrivit dispozitiilor art. 258 alin. 1 si 2 din Codul Muncii, au intrerupt prescriptia executarii silite, asa cum in mod corect a concluzionat si judecatorul fondului.
Asadar, actele de executare ce fac obiectul prezentei contestatii au fost emise in cadrul termenului de prescriptie stabilit de art. 6 din Decretul 167/1958.
Nici sustinerile apelantei-contestatoare in sensul ca intimata nu are calitatea de organ de executare nu pot fi retinute.
Este adevarat ca suma de bani pentru care s-a declansat executarea silita nu este o creanta fiscala, astfel cum aceasta este definita de art. 21 din O.G. nr. 92/2003, insa este de necontestat ca aceasta suma se face venit la bugetul de stat. In atare situatie, cum Instituia Prefectului nu are organe de executare proprii, in conformitate cu dispozitiile art. 141 alin. 10 din O.G. nr. 92/2003 executarea silita a Ordinului nr. 446/2007 se face prin intermediul structurilor A.N.A.F.
Concluzionand ca solutia instantei de fond este temeinica si legala, tribunalul va respinge apelul, ca nefondat.
Pe cale de consecinta, va fi pastrata sentinta civila nr. 1360/06.05.2014  a Judecatoriei Tulcea, ca legala si temeinica