mentinere arestare preventiva

Dosar nr. 888/89/2010 - mentinere arestare preventiva

R O M A N I A
TRIBUNALUL VASLUI
SECTIA PENALA
DECIZIA PENALA Nr. 129/R
Sedinta publica de la 02 Aprilie 2010
Instanta constituita din:
PRESEDINTE: NICULACHE LUMINITA
        Judecator: OANA RADU-NICOLAE
               Judecator: PARPALEA-FILIP NICOLAE
             Grefier: HOTOLEANU CRISTINA

Cu participarea procurorului: BULGARU CONSTANTIN

Pe rol, se afla solutionarea recursului penal declarat de inculpatul GA, fiul lui impotriva Incheierii din 31.03.2010 data in dosarul nr. 689/244/2010 al Judecatoriei Husi, prin care s-a mentinut arestarea preventiva a inculpatului.
Obiectul cauzei: recurs impotriva incheierii de mentinere a arestarii preventive.
La apelul nominal facut in sedinta publica se prezinta inculpatul  GA, aflat in Penitenciarul Iasi, asistat de aparatorul ales av. Ciocan Luigi
S-a facut referatul cauzei de catre grefier, s-au verificat actele si lucrarile dosarului, dupa care:
Instanta aduce la cunostinta inculpatului obiectul prezentei cauze.
Fiind interpelat, inculpatul arata ca insista in judecarea recursului declarat.
Nemaifiind alte cereri, instanta da cuvantul in sustinerea motivelor de recurs.
Av.   Ciocan, avand cuvantul,  arata ca prin incheierea data de Judecatoria Husi in temeiul art. 300 ind. 1 rap. la art. 160 ind. b Cod procedura penala, instanta de fond a constatat ca legala si temeinica masura arestarii preventive luata fata de inculpatul GA. Criticile pe care inteleg sa le formuleze impotriva acestei incheieri, vizeaza atat legalitatea cat si temeinicia .
  In ceea ce priveste legalitatea s-a retinut ca temeiul pentru care s-a dispus arestarea preventiva isi gaseste sediul materiei in art. 148 lit. f Cod procedura penala si justifica instanta de fond ca sunt indeplinite cumulative cele doua cerinte prev. de acest articol. Intr-adevar pedeapsa este mai mare de 4 ani, dar in ceea ce priveste pericolul concret pentru ordinea publica il justifica prin valoarea mare a prejudiciului. In opinia sa valoarea mare a prejudiciului poate constitui o agravanta si nicidecum un temei pentru mentinerea unei arestari preventive. Practica judiciara nu arata in nici o situatie ca valoarea mare a unui prejudiciu ar determina certitudinea ca inculpatul prezinta un pericol pentru ordinea publica.
In ceea ce priveste temeinicia  criticele sunt mai ample si se vede nevoit sa atinga fondul cauzei. Se retine in sarcina inculpatului GA faptul ca ar fi savarsit infractiunea de contrabanda incercand sa sustraga de la controlul vamal, intr-un punct o anumita cantitate de marfuri si de asemenea, faptul ca a prezentat documente pentru alta marfa decat pentru cea pe care o transporta. Inculpatul Ganea nu se face vinovat de savarsirea celor doua infractiuni, intrucat acesta nu are decat calitatea de sofer si delegat pentru acea marfa. Pentru a se putea incadra in prevederile celor doua articole retinute in sarcina sa ar trebui stabilit gradul de implicare  si vinovatie. Inculpatul si-a indeplinit doar sarcina de conducator auto. Reprezentantii DIICOT fac trimitere la o decizie penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie 3033/2006. Situatia prezentata acolo este cu totul alta, fiind vorba de persoane care faceau transporturi de coletarie si care aveau obligatia de a verifica coletul. In cauza de fata camionul era sigilat, iar soferul nu putea deschide sigiliul pentru a verifica daca marfa incarcata a fost schimbata. El a asistat la incarcarea marfii din Ucraina, a asistat la verificarea in punctul vamal Tudora, trecerea de frontiera intre Ucraina si Republica Moldova, a trecut prin punctul vamal Leuseni, unde un specialist a facut aceasta verificare. Inculpatul a prezentat actele pe care le primise de la coordonatorii activitatii. De asemenea, se deplasa cu un camion avand asupra sa o scrisoare de transport CMR. Regulile vamale spun clar un anumit lucru: atat timp cat un transport vine cu o scrisoare CMR este obligat sa se deschida acel camion pe teritoriul fiecarui stat.
Pentru aceste motive, solicita admiterea recursului, casarea incheierii atacate si sa se dispuna revocarea masurii arestarii preventive luata impotriva  inculpatului GA. 
Reprezentantul parchetului, avand cuvantul, solicita respingerea recursului, ca neintemeiat, incheierea Judecatoriei Husi prin care s-a mentinut arestarea preventiva a inculpatului este legala si temeinica, avand in vedere intreg materialul probator administrat in cauza. Inculpatul este cercetat pentru comiterea infractiunii de contrabanda si prezentare de documente nereale la intrarea in Romania, constand in faptul ca s-a prezentat la punctul de frontiera Albita cu un camion prezentand ca si documente de transport o scrisoare de transport internationala. Avand dubii cu privire la acel transport, lucratorii vamali au procedat la verificarea acestuia si au constatat faptul ca era plin cu pachete de tigari accizate in Republica Moldova. Referitor la faptul ca stia sau nu stia despre continutul acestui transport, inculpatul avea calitatea atat de sofer al autocamionului cat si calitatea de delegat. Cu privire la acest document CMR, invocat de aparator, nu exista nici o reglementare in domeniul vamal si nici in alt domeniu, prin care transporturile insotite de acest document sa fie obligatori verificate. In activitatea de transport international se intalnesc 2 documente, respectiv Carnetul TIR sau scrisoare CMR. De regula transporturile internationale se efectueaza pe baza Carnetului TIR eliberat de Organizatia Transportatorilor Internationali cu sediul la Geneva. Acest carnet, dovedeste seriozitatea transportatorului in ce priveste integritatea si calitatea respectivului transport, fiind emis celor care fac parte din aceasta organizatie, pe baza unei cereri si contine elementele de identificare a marfii, furnizorul, beneficiarul, iar la fiecare trecere la punctele de frontiera, este consemnata data si stampila. In momentul cand marfa a ajuns la destinatie se inchide acest carnet si se restituie organizatiei de la Geneva, unde se depoziteaza pentru a fi verificat cu privire la transportul respectiv. In ceea ce priveste scrisoarea de transport CMR, este practicata de cei care nu fac parte din Organizatia Transportatorilor Internationali, fiind emisa de proprietarul masinii si pe care se consemneaza furnizorul si beneficiarul. Aceasta scrisoare poate fi rupta sau distrusa si nu se poate avea vreun control asupra ei. Aceste scrisori se folosesc tocmai in astfel de situatii cand se urmareste eludarea dispozitiilor  vamale, iar acel transport sa nu ajunga la destinatie.  In practica vamala, lucratorii vamali indiferente de actele prezentate efectueaza prin sondaj verificarea marfii si doar atunci cand au suspiciuni cu privire la integritatea si calitatea transportului, se procedeaza la deschiderea acestuia.
Pentru toate aceste motive, considera ca cererea de recurs este neintemeiata si solicita respingerea acestuia.
Av. Ciocan, avand cuvantul in replica, arata ca intr-adevar este vorba de cele doua modalitati in care se efectueaza transportul international de marfuri. Sub Carnet de TIR sau sub CMR. Aceasta scrisoare CMR este  un document legal, recunoscut de toate statele. Cu privire la obligativitatea lucratorului vamal de a verifica aceste marfuri, se poate spune ca intr-adevar marfurile care circula in Comunitatea Europeana nu trebuie desfacute, dar cele care vin din spatiul extra comunitar este obligatoriu a fi desfacute. Nu exista nici o specificatie prin care soferul este obligat sa verifice continutul transportului. Inculpatul a asistat la incarcarea marfii, iar la preluarea transportului a verificat sigiliul, neputand sa verifice inca o data continutul. Greutatea pe osie era aceeasi, la fel cum si nr. sigiliului era acelasi.
Inculpatul GA, avand ultimul cuvant, arata ca intr-adevar marfa se transporta cu scrisoare CMR sau Carnet TIR. Mentioneaza ca acest Carnet TIR nu este  valabil fara scrisoarea CMR. Carnetul TIR se emite de la o valoare de 50000 EURO, iar beneficiarul  marfii, avand in vedere ca marfa valora doar 12.000 USD, a apreciat ca nu este necesar sa mai emita Carnet de TIR. Arata ca nu a stiut despre continutul transportului si nu se face vinovat de savarsirea vreunei infractiuni retinute in sarcina sa.
Instanta declara dezbaterile inchise, lasand cauza in pronuntare, cand:
Deliberand;

T R I B U N A L U L:

               Asupra recursului penal de fata;
Prin incheierea din 31.03.2010 pronuntata in dosarul 689/244/2010 al Judecatoriei Husi, instanta din oficiu a verificat legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive luata fata de inculpatul GA, si, in baza art. 300 ind.1, rap. la art. 160 lit. b din Codul de procedura penala,  a constatat ca fiind legala si temeinica masura arestarii preventive, masura pe care, in temeiul art. 300 ind.1 alin.3 din Codul e procedura penala a mentinut-o, urmand ca legalitatea si temeinicia ei  sa fie verificata in temeiul art. 160 ind. b Cod procedura penala.
          Pentru a pronunta aceasta incheiere, instanta de fond a retinut urmatoarele: 
Prin incheierea nr.20 din 6.03.2010 s-a admis propunerea formulata de Parchetul de pe langa Judecatoria Husi si s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului GA, cercetat pentru faptele ce constituie infractiunea de  “contrabanda" prev. de art. 270 al. 2 si infractiunea de "prezentare la autoritatea vamala de documente  vamale de transport si comerciale care se refera la alte marfuri",  prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006, modificata prin O.U.G. nr. 33/2009.
           S-a retinut ca, in noaptea de  04/05 martie 2010, inculpatul s-a prezentat in punctul de trecere PTF Albita la volanul autocamionului marca DAF inmatriculat in Romania cu nr. B-98-NIW si remorca cu nr. B-97-ZKK apartinand firmei de transport "TRANS MAXIM INTERNATIONAL" Bucuresti, acesta declarand organelor vamale ca transporta bare de fier de la o firma din Ucraina la o firma din Turcia, insa organele vamale au constatat existenta in camion a unui numar de 694.375  pachete de tigari "Plugarul’’, ,,Doina’’, ,,M&T", fara a declara la organele vamale ca transporta bunuri ce trebuie plasate sub regim vamal si care au  valoarea de  347.188 euro.
            S-a mai retinut ca aceste pachete cu tigari erau sigilate in mijlocul de transport pe care il conducea inculpatul, nefiind identificate bare de fier asa cum era consemnat in documentele ce insoteau transportul  si cum declarase inculpatul lucratorilor vamali, diferenta de greutate fiind asigurata prin incarcarea unor saci de nisip pe osii.
            Drept urmare, instanta a apreciat ca lasarea in libertate a inculpatului este de natura sa genereze un profund sentiment de insecuritate economica fata de Satul Roman, prin amploarea fenomenului infractional constatat in punctele vamale, in care sunt implicati tot mai multi cetateni straini, prin crearea unui prejudiciu insemnat, cu atat mai mult cu cat inculpatul nu a avut o atitudine cooperanta in fata instantei de judecata, precizand ca nu are cunostinta de provenienta tigarilor  gasite in autotrenul condus de el si ca nu-si explica cum au fost incarcate cele 694.375 pachete de tigari "Plugarul, Doina, M&T".
Incidenta art. 148 lit. f Cod procedura penala implica existenta concomitenta a doua conditii si anume: sa fie savarsita o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si, cea de-a doua, sa existe probe ca lasarea in libertate a inculpatului prezinta pericol concret pentru ordinea publica.
Pericolul concret pentru ordinea publica trebuie constatat in concret si dovedit neputand fi prezumat pornind de la gravitatea abstracta a faptei, reflectata in limitele de pedeapsa prevazute de lege. In speta acest prejudiciu consta in valoarea mare a prejudiciului produs.
In aceasta cauza, pericolul social potential a fost apreciat de prima instanta in raport de comportamentul inculpatului, reactia opiniei publice, rezonanta faptelor comise. Pericolul concret pentru ordinea publica rezulta in mod cert din probele administrate pentru probarea infractiunii si al pericolului social concret al acesteia, modalitatea comiterii faptelor, urmarea produsa, rezonanta sociala sentimentul de insecuritate creat in randul colectivitatii.
Instanta a apreciat ca temeiurile care au determinat arestarea initiala, impun in continuare privarea de libertate a inculpatului stabilirea vinovatiei urmand a se face cu cercetarea judecatoreasca de catre instanta investita cu solutionarea fondului cauzei.
Mentinerea arestarii preventive a inculpatului nu afecteaza cu nimic dreptul acestuia la un proces echitabil, avand posibilitatea de a cere si administra toate probele considerate necesare pentru a-si demonstra nevinovatia.
 Impotriva acestei incheieri, in termen legal, fara aratarea in scris a motivelor, a declarat recurs inculpatul  GA,
 In sustinerea orala a motivelor de recurs, inculpatul, prin aparatorul angajat a criticat hotararea din punct de vedere a legalitatii si temeiniciei ei. S-a sustinut ca instanta de fond a justificat pericolul concret pentru ordinea publica prin valoarea mare a prejudiciului, aspect care, in opinia sa, poate constitui o agravanta si nicidecum un temei pentru mentinerea unei arestari preventive. Cat priveste temeinicia, s-a aratat ca inculpatul nu a avut cunostinta de adevarata incarcatura pe care a transportat-o, el avand credinta ca autovehiculul contine exact marfa inserata in documentele prezentate la vama.
 Tribunalul, analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, cat si din oficiu, constata incheierea din  31.03.2010 pronuntata de Judecatoria Husi ca fiind legala si temeinica pentru urmatoarele motive:
            In mod corect instanta de fond a retinut ca se impune, in continuare, privarea de libertate a inculpatului, constatand ca subzista temeiurile avute in vedere  la luarea masurii arestarii preventive, respectiv cele prev. de art. 143 si art. 148 lit. f din Codul de  procedura penala, existand probe si indicii temeinice ca inculpatul a savarsit o fapta penala, aspect ce rezulta si din declaratia de recunoastere a acestuia.
 Tribunalul constata ca in cauza sunt indeplinite in mod cumulativ conditiile  prevazute de art. 143 si 148 lit." f" din Cod procedura penala, intrucat exista probe si indicii temeinice ca inculpatul a savarsit o  infractiune  pentru care legea prevede pedeapsa  inchisorii mai mare de 4 ani iar lasarea in libertate a acestuia prezinta  pericol concret pentru ordinea publica.
  Tribunalul constata ca acuzatia penala are ca obiect infractiunile prev. de art. 270 alin. 2  si art. 272 din Legea 86 din 2006.
Conform art. 270 alin. 2  Constituie infractiune de contrabanda si se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi ,, introducerea in sau scoaterea din tara prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a marfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, daca valoarea in vama a bunurilor sau a marfurilor sustrase este mai mare de 20.000 lei in cazul produselor supuse accizelor.
Potrivit art. 272 din acelasi act normativ  se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi ,, folosirea, la autoritatea vamala, a documentelor vamale de transport sau comerciale care se refera la alte marfuri sau bunuri ori la alte cantitati de marfuri sau bunuri decat cele prezentate in vama’
Rezulta fara indoiala din probe,  inculpatul confirmand acest fapt, ca in noaptea de 4/5.03.2010, s-a prezentat la PTF ALBITA cu autocamionul B-98-NIW care tracta remorca B-97-ZKK, declarand ca transporta cantitatea de 20 tone tevi metalice, imprejurare, in dovedirea careia a prezentat si scrisoarea de transport international-CMR355193 si factura externa 022/11.02.2010,inscrisuri in baza carora a fost intocmita declaratia vamala de tranzit.
 Urmare controlului efectuat asupra remorcii, s-a observat ca snurul care asigura sigiliul  prezenta o intrerupere, unirea acestuia fiind realizata cu un stift de metal introdus in interiorul snurului. In atare situatie, verificandu-se incarcatura, s-a constatat ca inculpatul transporta 694.375 pachete tigari cu  o valoare de vama de 1.430.274, acciza datorata fiind de 4.386.939lei.
Drept urmare, se constata realitatea sustinerii cum ca exista indicii ca inculpatul a comis fapte prevazute de legea penala pentru care legea prevede pedepse mai mari de 4 ani, fiind astfel indeplinita prima conditie inserata in art. 148 din Codul de procedura penala, dar si prevederile art. 143 din acelasi cod.
Tribunalul observa ca inculpatul in sustinerea faptului ca masura luata fata de domnia sa este neintemeiata, si-a invocat lipsa de vinovatie determinata de eroarea in care s-a aflat la momentul prezentarii documentelor la vama, in contextul in care a avea credinta ca marfa inscrisa in documente este una si aceeasi cu cea ce se gasea in remorca, sugerand astfel ca fapta sa nu constituie infractiune.
Este fara tagada ca momentul procesual prezent nu permite o analiza a elementelor constitutive ale faptei inculpatului, aspectele intelective si volitive ale vinovatiei urmand a fi analizate cu ocazia judecarii pe fond a raportului de drept penal. Aceasta, pentru a nu se aduce atingere prezumtiei de nevinovatie care presupune inocenta faptuitorului pana la dovedirea vinovatiei, prezumtie ce se considera incalcata atunci cand instanta sau o alta autoritate isi exprima opinia ca persoana este vinovata pana la terminarea procesului.
Cata vreme prevederile art. 148 lit. f din Codul de procedura se refera la situatia in care inculpatul ,, a savarsit o infractiune’’ si nu doar la o ,,fapta penala’’ asa cum se prevede in art. 143 din Codul de procedura penala,  cum infractiunea, potrivit art.17 din Codul penal, este fapta care prezinta pericol, savarsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala, este inadmisibil ca o activitate temeinica de verificare a indeplinirii conditiilor masurii preventive sa nu presupuna si astfel de referiri. 
Insasi masura arestarii, cea mai drastica dintre masurile preventive, face sa planeze asupra individului urmarit o suspiciune contrarie prezumtiei de nevinovatie. Curtea Europeana, intr-una dintre  primele sale hotarari, s-a pronuntat in sensul ca privarea de libertate inainte de judecata constituie "o grava derogare de la principiile libertatii individuale si de la prezumtia de nevinovatie" . Cu toate acestea, masurile preventive au fost si sunt consacrate in diferite forme si cu regimuri juridice variate in toate legislatiile din lume. Luarea masurilor preventive raspunde unui alt imperativ general si anume ca ceilalti membrii ai societatii sa poata beneficia de drepturile si libertatile instituite in Constitutie, prin inlaturarea pericolului ca, pana la pronuntarea unei condamnari definitive, cei care au comis infractiuni sa mai comita astfel de fapte.
 In situatia data, prezumtia de nevinovatie devine o garantie impotriva luarii masurii de limitare a libertatii in afara conditiilor stabilite de lege. Potrivit  art. 51 din Codul de procedura penala, orice persoana care se afla in curs de urmarire penala sau de judecata trebuie tratata cu respectarea demnitatii umane, principiul care intregeste sfera garantiilor procesuale.
In cursul procesului penal prezumtia de nevinovatie infatiseaza o anume dinamica. Astfel, lipsa dovezilor de vinovatie confera acesteia vitalitate fiind deosebit de robusta. Ulterior, covarsita de povara probelor de vinovatie, se stinge prin retinerea vinovatiei de catre instanta de judecata, prin condamnarea definitiva.
Se pune intrebarea daca dupa administrarea probelor utile, decisive si hotaratoare pentru dovedirea vinovatiei, dar inaintea de intervenirea unei hotarari definitive de condamnare, prezumtia de nevinovatie are aceeasi vigurozitate ca si in situatia lipsei probelor de nevinovatie. Cu siguranta prezumtia de nevinovatie, desi nu mai are aceeasi putere, palind in fata probelor, subzista chiar si in prezenta unor probe clare de vinovatie. Subzistenta prezumtiei de nevinovatie se concretizeaza in aceasta situatie, in dreptul inculpatului si in posibilitatea dovedirii netemeiniciei acestor probe, pana la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare.
Ca atare, necesitatea unor aprecieri cu privire la probele administrate in prezenta cauza si afirmarea faptului ca acestea reveleaza serioase indicii ca inculpatul a comis ,, o infractiune’’ ca, la acest moment, eroarea invocata nu este apta sa schimbe caracterizarea faptei drept infractiune, de vreme ce calitatea de delegat al marfii presupune si obligatia asigurarii integritatii transportului, nu incalca cu nimic prezumtia de nevinovatie, de vreme ce inculpatul are in continuare posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a tuturor probelor administrate si la care instantele a facut referire pana in prezent.
Cat priveste cea de-a doua conditie prevazuta de art. 148 lit. f din Codul de procedura penala si anume cea referitoare la existenta unor probe ca lasarea  in libertate prezinta pericol pentru ordinea publica, tribunalul constata ca prima instanta, in mod corect a retinut realitatea acestui fapt.
Acesta consta in rezonanta sociala negativa a faptului ca inculpatul  ar putea fi cercetat in stare de libertate, in conditiile in care asupra sa planeaza banuiala savarsirii unor infractiuni cu grad de pericol social destul de ridicat. Infractiunile de contrabanda prevazute de codul vamal vin sa sanctioneze incalcarea relatiilor sociale referitoare la regimul vamal, care vizeaza ocrotirea speciala a operatiunilor de vamuire, ocrotirea increderii publice in documentele vamale de transport sau comerciale si nu in ultimul rand, incalcarea acelor relatii sociale privind buna desfasurare a activitatilor economico-financiare a caror realizare presupune indeplinirea cu onestitate de catre contribuabili a  obligatiilor ce deriva din operatiunile comerciale executate, in speta fiind vorba despre sustragerea de la plata unor accize in cuantum  de 4.386.939 lei.
Tribunalul reveleaza ca valoarea ridicata a prejudiciului poate, in genere, sa constituie o agravanta a infractiunii dar, de vreme ce ofera informatii cu privire la gravitatea urmarii infractiunii, poate sa constituie fundament al aprecierilor facute vis a vis de persoana autorului si de pericolul pe care-l prezinta aceasta pentru ordinea publica. Aceasta, deoarece la aprecierea pericolului  pentru ordinea publica nu  trebuie  facuta abstractie de gravitatea faptei. Existenta pericolului public rezulta printre altele si din insusi pericolul social al infractiunii de care este invinuit inculpatul.
De altfel, in cauza, pericolul concret pentru ordinea publica rezulta din chiar probele administrate pentru probarea infractiunii si a pericolului social concret al acesteia, din urmarea produsa, rezonanta sociala a faptei comise, sentimentul de frustrare a societatii care este pusa in fata unui buget public ce nu face fata nevoilor generale si a unor fapte de sustragere a unor sume enorme printr-o singura actiune de tranzitare a unor marfuri nedeclarate. Drept urmare, pericolul pentru ordinea publica isi gaseste expresia si in starea de indignare data de faptul ca o persoana banuita de savarsirea unor infractiuni de o gravitate deosebita este cercetata si judecata in stare de libertate.
Este fara indoiala ca libertatea individuala este una dintre valorile fundamentale protejate de Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a libertatilor  fundamentale, ratificata de Romania prin Legea nr. 30/1994, ale carei dispozitii mai favorabile sunt aplicabile  direct in dreptul  roman, potrivit art. 11 si 20  din Constitutia Romaniei si de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor  Omului si de  sistemul european  de protectie.
Aceasta libertate, ca drept fundamental al persoanei, poate fi insa restransa in anumite situatii expres prevazute de legea interna sau de conventia la care s-a facut referire, caz in care privarea de libertate devine licita. Una dintre exceptiile invocate este si cea prevazuta de art. 148 lit. f. din Codul de procedura penala roman. De altfel, potrivit art. 5 din Conventia  europeana a drepturilor omului si art. 23  din Constitutia Romaniei, masura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci cand exista  motive verosimile  ca s-a savarsit o infractiune sau exista motive temeinice de a se crede in posibilitatea savarsirii unei noi infractiuni, fiind necesara astfel apararea ordinii publice, a drepturilor si libertatilor cetatenesti.
Tribunalul constata astfel ca temeiurile  avute in vedere la arestare, respectiv cele prev. de art. 143 cod procedura penala raportat la art. 148 lit. f din Codul de procedura penala, subzista. Ca atare, in considerarea motivelor aratate, in temeiul art. 141 si 385 ind. 15 pct.1 lit. b cod procedura penala, va respinge recursul declarat de inculpatul GA impotriva incheierii din 31.03.2010 a Judecatoriei Husi, pe care o va mentine.  
Vazand si dispozitiile art. 192 alin. 2 cod procedura penala,

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul GA, impotriva Incheierii din 31.03.2010 data in dosarul nr. 689/244/2010 al Judecatoriei Husi, pe care o mentine.
Obliga inculpatul recurent la plata sumei de 30 lei reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 2.04.2010.
PRESEDINTE,                       JUDECATORI,                    GREFIER,
         N.L.                          O.R.N.                P.F.N.          pt. H.C. aflata
 in CO,
 grefier sef sectie, N.A.