Cerere de liberare provizorie pe cautiune formulata in timpul urmaririi penale. Stabilirea cautiunii. Admisibilitatea cererii.

     Cerere de liberare provizorie pe cautiune formulata in timpul urmaririi penale. Stabilirea cautiunii. Admisibilitatea cererii.
     
     Art. 160 indice 4 si urmatoarele Cod procedura penala
     Art. 160 indice 2 alin. 1 Cod procedura penala
     
     Examinarea cererilor de liberare provizorie pe cautiune presupune parcurgerea a trei etape succesive anterior examinarii fondului- verificarea admisibilitatii prin raportare la conditiile prevazute de lege, stabilirea si achitarea cautiunii (numai dupa verificarea indeplinirii conditiilor prevazute de lege si numai daca instanta constata cererea admisibila), pronuntarea asupra admisibilitatii in principiu prin raportare la plata cautiunii- astfel incat se impune discutarea admisibilitatii cererii prin raportare la conditiile prevazute de lege anterior stabilirii cautiunii.
     Aprecierea asupra admisibilitatii cererii presupune examinarea maximului pedepsei prevazute de lege cu privire la infractiunea pentru care inculpatul este cercetat, cererea de liberare provizorie sub control judiciar nefiind admisibila daca maximul pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea intentionata cu privire la care este cercetat petentul- inculpat este mai mare de 18 ani.
     
     Tribunalul Ilfov- Sectia Penala
     Incheierea nr. 1/06.01.2012 data in dosarul nr. 335/93/2011
     
     Prin incheierea nr. 1/06.01.2012 data de Tribunalul Ilfov- Sectia Penala in dosarul nr. 335/93/2011 s-au dispus urmatoarele: in temeiul art. 160/8a alin. 6 teza I Cod procedura penala raportat la art. 160/8 alin. 1 Cod procedura penala, art. 160/2 alin. 1 Cod procedura penala a fost respinsa ca inadmisibila cererea de liberare provizorie pe cautiune insusita de petenta- inculpata M.R.; in temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedura penala a fost obligata inculpata- petenta la plata sumei de 200 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
     Sub aspectul momentului procesual la care se impune stabilirea cautiunii, Tribunalul, apreciind ca, din coroborarea dispozitiilor art. 1608 alin. 1 si 2 Cod procedura penala rezulta ca examinarea cererilor de liberare provizorie pe cautiune presupune parcurgerea a trei etape succesive anterior examinarii fondului- verificarea admisibilitatii prin raportare la conditiile prevazute de lege, stabilirea si achitarea cautiunii (numai dupa verificarea indeplinirii conditiilor prevazute de lege si numai daca instanta constata cererea admisibila), pronuntarea asupra admisibilitatii in principiu- a constatat ca se impune punerea in discutie, prioritar, a admisibilitatii cererii prin raportare la conditiile prevazute de lege.
     Sub aspectul admisibilitatii cererii prin raportare la conditiile prevazute de lege Tribunalul a constatat ca inculpata MR este cercetata, in stare de arest preventiv, in dosarul nr. 2/P/2011 instrumentat de Parchetul de pe langa Tribunalul Ilfov, pentru infractiunile prevazute de art. 215 alin. 1, 2 Cod penal (infractiune intentionata, pedepsita cu inchisoarea de la 3 la 15 ani), de art. 194 alin. 1, 2 Cod penal (infractiune intentionata, pedepsita cu inchisoarea de la 2 la 7 ani) si de art. 215 alin. 1, 2, 5 Cod penal (infractiune intentionata, pedepsita cu inchisoarea de la 10 la 20 de ani).
     S-a mai retinut ca potrivit art. 1604 alin. 1 Cod procedura penala raportat la art. 160/2 alin. 1 Cod procedura penala liberarea provizorie pe cautiune poate fi acordata in cazul infractiunilor savarsite din culpa, precum si in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 18 ani, in acest sens fiind, de altfel, si practica obligatorie a Inaltei Curti de Casatie si Justitie (din analiza Deciziei nr. 7/2009 date de Inalta Curte de Casatie si Justitie intr-un recurs in interesul legii- obligatorie, conform art. 4145 alin. 4 Cod procedura penala- rezultand ca opinia instantei supreme este in sensul ca dispozitiile art. 160/2 alin. 1 Cod procedura penala, vizand cuantumul pedepsei, privesc admisibilitatea cererilor de liberare provizorie).
     S-a mai constatat, totodata, faptul ca maximul pedepsei inchisorii prevazute pentru o infractiune intentionata cu privire la care este cercetata inculpata- infractiunea prevazuta de art. 215 alin. 1, 2, 5 Cod penal- este mai mare de 18 ani si, fata de limita maxima a pedepsei prevazute de lege pentru aceasta infractiune, s-a constatat ca cererea formulata de inculpata nu este admisibila.
     Pentru a hotari in sensul respingerii cererii ca inadmisibila, Tribunalul a avut in vedere si faptul ca inadmisibilitatea, ca sanctiune procedurala, intervine in cazul in care partile in proces efectueaza acte pe care legea nu le ingaduie.
     Or, in conditiile in care legiuitorul a stipulat in mod expres ca in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce depaseste 18 ani nu se poate acorda liberarea provizorie- sub control judiciar sau pe cautiune-, Tribunalul a apreciat ca cererile de liberare provizorie formulate de un inculpat cercetat in stare de arest preventiv pentru infractiuni pedepsite cu inchisoarea mai mare de 18 ani sunt inadmisibile.
     S-a mai avut in vedere si faptul ca in actualul stadiu procesual- cauza aflandu-se inca in faza urmaririi penale- instanta nu poate pune in discutie incadrarea juridica a faptelor cu privire la care este cercetata petenta- inculpata MR.
     De asemenea, s-a mai retinut ca dispozitiile art. 5 par. 3 din CADOLF (care nu se rezuma la institutia liberarii provizorii si care instituie, de altfel, doar o vocatie in beneficiul inculpatului cercetat in stare de arest preventiv) nu pot permite judecatorului national sa treaca peste dispozitiile dreptului intern, mai ales in conditiile in care in prezent Codul de procedura penala roman prevede numeroase garantii si mijloace procedurale ce raspund exigentelor stabilite de art. 5 par. 3 CADOLF, dincolo de institutia liberarii provizorii- sub control judiciar sau pe cautiune.
     Totodata, pentru a hotari in sensul respingerii cererii ca inadmisibila, Tribunalul a avut in vedere si faptul ca o eventuala interpretare in sensul restrangerii motivelor de admisibilitate la conditiile formale prevazute de art. 1606 Cod procedura penala ar fi excesiva si nu ar raspunde insesi substantei sanctiunii inadmisibilitatii, fiind vadit faptul ca limitele de pedeapsa prevazuta de lege pentru admisibilitatea cererii de liberare provizorie nu presupun un examen al fondului cererii.
     Pentru aceste considerente, in temeiul art. 1608a alin. 6 teza I Cod procedura penala raportat la art. 1608 alin. 1 Cod procedura penala, art. 1602 alin. 1 Cod procedura penala, vazand si dispozitiile art. 1604 alin. 1 Cod procedura penala Tribunalul a respins ca inadmisibila cererea de liberare provizorie pe cautiune insusita de petenta- inculpata M.R. si, avand in vedere culpa procesuala, in temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedura penala a obligat-o pe inculpata- petenta la plata sumei de 200 de lei, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
     Incheierea nr. 1/06.01.2012 data de Tribunalul Ilfov- Sectia Penala in dosarul nr. 335/93/2011 a ramas definitiva prin Decizia penala nr. 81/R/16.01.2012 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti- Sectia a II-a Penala prin care s-a luat act de retragerea recursului declarat de petenta- inculpata MR impotriva acestei incheieri.