Vanzarea lucrului altuia

Vanzarea lucrului altuia Dosar nr. 232/234/2008 - decizia civila nr. 239/R din 25.03.2009

          Vanzarea lucrului altuia are ca si efect nulitatea contractului, de asemenea cumpararea lucrului altuia este o operatiune speculativa fondata pe o cauza ilicita si conform art.966, 968 C.civ. actul juridic este lovit de nulitate absoluta.
Din moment ce intimata a cumparat pe riscul sau un bun al altuia, a incheiat un contract lovit de nulitate, nefiind intrunite conditiile esentiale prev. de art.948 C.civ. pentru validitatea unei conventii.

Prin sentinta civila nr.985/2008 pronuntata de Judecatoria Gheorgheni a fost respinsa actiunea inaintata de reclamanta CM si CF impotriva paratei BM.
Instanta de fond a retinut ca  reclamantii au solicitat constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare, autentificat sub nr.2714 din 02.10.2006 de Biroul Notarului Public, pe considerentele  ca este lipsit de cauza si ca are la baza o cauza ilicita. De asemenea s-a solicitat anularea Incheierii CF si restabilirea situatiei anterioare in acest CF.
Conventia la care se face referire nu este in mod clar formulata, face referire la un imobil doar de sub nr.top.9075, iar in contract este vorba de imobilul identificat in CF 175, nr.top.4035.
In  ce priveste plata pretului contractului, reclamantii nu au putut face dovada ca nu a fost platita.  Parata a facut dovada ca a fost ajutata la plata pretului de fiica ei, KD, care a lucrat in Spania.
Instanta a constatat ca, contractul a fost redactat, semnat si autentificat de Notarul Public, iar forta probanta a acestui inscris nu a fost combatuta de probele administrate de reclamanti, care nu au facut nici dovada ca parata a fost de rea credinta, deci nu sunt intrunite conditiile cerute de art.968 C.civ.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantii CM si CF solicitand modificarea hotararii in sensul admiterii actiunii.
In motivare se arata ca  intre coproprietari, respectiv reclamantele si defunctul CI a intervenit un partaj voluntar si din cuprinsul lui rezulta ca cei trei mostenitori  ai sotilor CM si M au partajat averea lasata de parinti astfel: imobilul - constructii si teren aferent - precum si suprafata de 0,18 ari intravilan au revenit lui CI, iar imobilul - constructii si teren aferent - a revenit lui CE si CM.
Acest partaj voluntar a avut loc dupa ce in prealabil a fost dezbatuta mostenirea dupa parinti, fiind eliberate certificatele de mostenitor depuse la dosar. In certificatul de mostenitor nr.140/1998 privind pe defuncta CM imobilul este identificat prin CF nr.175 nr.top.4035 (la fel ca si in certificatul de mostenitor nr.261/1984 privind pe defunctul CM) iar  imobilul este identificat sub nr.top.9075. In actul de partaj voluntar s-a identificat sub nr.top.9075 imobilul de sub nr.adm.500. Contractul de vanzare cumparare la care face referire  instanta se refera la imobilul de sub nr.adm.428 care se identifica prin CF nr.175 nr.top.4035.
Nu numai ca actul de partaj voluntar este destul de clar dar el a si produs efecte juridice, CI vanzand in mod exclusiv bunurile ce i-au revenit in urma partajului voluntar.
La interogatoriul luat parata afirma (pct.7) ca banii au fost adusi de fiica ei din Spania unde lucra si care a si fost  prezenta in fata notarului cand s-a achitat pretul. Aceasta afirmatie a incercat sa o dovedeasca prin depunerea la dosarul  cauzei a unor acte din care ar rezulta ca fiica ei ar fi trimis din Spania anumite sume de bani pe numele ei si ca la data  incheierii contractului s-ar fi aflat in tara. Este de observat ca aceste acte nu dovedesc indubitabil ca fiica paratei ar fi expediat din Spania anumite sume de bani si ca ei ar fi reprezentat pretul terenului. Toate aceste acte se refera la anii 2003-2007. Ori, contractul de vanzare cumparare s-a incheiat in luna aprilie 2002 cand, dupa spusele paratei, s-a achitat pretul. De asemenea actele depuse  nu dovedesc  nici faptul ca la data achitarii pretului fiica paratei se afla in tara. Faptul ca aceste acte nu reflecta adevarul rezulta si din imprejurarea ca, desi din cuprinsul lor rezulta ca fiica paratei a expediat pe seama paratei in perioada 2004-2007 diferite sume de bani, deci dupa ce pretul vanzarii fusese achitat, pentru inmormantarea defunctului CI care a decedat a fost nevoita sa imprumute 2000 lei de la martora CL.
Din declaratiile martorilor CP si CL, din care CP a semnat actul de partaj voluntar ("Conventie") rezulta ca la incheierea  acesteia a fost de fata si parata. Declaratiile acestor doi martori se coroboreaza si cu raspunsul dat de parata la interogatoriul luat (pct.1). Din raspunsul dat rezulta ca parata a discutat cu defunctul CI despre existenta partajului voluntar, cea ce inseamna ca el a existat si parata avea cunostinta de existenta lui din moment ce au discutat despre el. Daca nu avea cunostinta despre existenta partajului parata intimata nu putea sa discute despre el cu CI. Prezenta paratei intimate la data si locul incheierii de partaj voluntar se explica prin natura relatiilor care existau intre ea si CI, relatii descrise de martora CL in declaratia data in fata instantei. Astfel aceasta martora arata ca erau vecini, se vizitau reciproc, parata intimata ii spala, ii facea de mancare, il ajuta la treburile gospodaresti, conchizand ca poate sa afirme ca au fost la un loc.
Prin partajul voluntar incheiat intre mostenitori dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu a revenit lui CM si lui CE iar cel de la nr.adm.500 a revenit lui CI. In aceste conditii defunctul CI nu putea sa vanda un imobil ce nu mai forma proprietatea lui iar  parata nu putea sa cumpere din moment ce ea cunostea ca acest imobil nu constituia proprietatea vanzatorului. Practica judiciara si literatura de specialitate sunt unanime in a afirma ca vanzarea cumpararea lucrului altuia in cunostinta de cauza este o operatiune speculativa fondata pe o cauza ilicita, motiv pentru care  conform art.966 si 968 C.civ. ea este lovita de nulitate absoluta. Parata a  sustinut ca acest act de partaj voluntar nu poate avea nici un efect din moment ce CG a vandut  imobilul de sub nr.500 ce i-a revenit lui CI, depunand la dosar, drept dovada a acestei vanzari, doua acte sub semnatura privata. In raport cu aceasta sustinere a paratei se arata urmatoarele: actul de partaj voluntar este o conventie a partilor semnatare care potrivit art.969 alin.1 si art.970 C.civ. au putere de lege intre partile contractante si ele trebuie executate cu buna credinta. Potrivit art.969 alin.2 C.civ. conventiile legal incheiate nu se pot revoca decat prin consimtamant mutual sau prin cauze autorizate de lege. Acest act de partaj voluntar nu a fost revocat nici prin consimtamantul partilor contractante, ceea ce ar fi implicat, pentru dovedirea revocarii, incheierea unui alt act sub semnatura tuturor partilor, si nici prin hotarare judecatoreasca, astfel ca cele doua inscrisuri nu pot avea semnificatia unei revocari a actului de partaj voluntar chiar daca ele ar fi reale.
Faptul ca imobilul de sub nr.adm.500 nu a fost vandut si nu putea fi vandut inca odata de CG rezulta si din imprejurarea ca acest imobil  care revenise in urma partajului lui CI fusese vandut de acesta prin act autentic la data de 08.04.2002, atat acest imobil cat si terenul in suprafata de 0,18 ari aflandu-se si in momentul de fata in posesia si folosinta persoanelor cumparatoare.
Examinand sentinta atacata tribunalul stabileste ca recursul declarat este intemeiat.
Aceasta pentru ca defunctul CI nu putea sa vanda o cota dintr-un imobil care nu ii apartinea.
Din actul de partaj voluntar (f.62) intitulat Conventie incheiat intre mostenitorii defunctilor CM si M rezulta ca CI a primit imobilul de sub nr.adm.500 pe care a si vandut in anul 2002.
Din raspunsul la interogator (f.22) reiese ca intimata BM a discutat cu defunctul CI de partajul voluntar incheiat cu coproprietarii privind averea ramasa in urma decesului parintilor.
Deci se prezuma ca intimata BM avea cunostinta de incheierea partajului voluntar, avand in vedere si imprejurarea ca defunctul a si vandut imobilul care i-a revenit.
Defunctul si intimata erau in relatii foarte bune, apropiate, intimata l-a ingrijit pe defunctul CI, fiind vaduva de 30 de ani (interogator -f.22).
Astfel exista certitudine in sensul ca intimata stia ca vanzatorul nu este proprietar cu privire la cota de 1/3 parte din imobilul pe care i-a vandut.
Ori vanzarea lucrului altuia are ca si efect nulitatea contractului, de asemenea cumpararea lucrului altuia este o operatiune speculativa fondata pe o cauza ilicita si conform art.966, 968 C.civ. actul juridic este lovit de nulitate absoluta.
Din moment ce intimata a cumparat pe riscul sau un bun al altuia, a incheiat un contract lovit de nulitate, nefiind intrunite conditiile esentiale prev. de art.948 C.civ. pentru validitatea unei conventii.
     Astfel urmeaza ca recursul declarat  sa fie admis si sentinta atacata  sa fie modificat in sensul admiterii actiunii si constatarii nulitatii contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr.2714/02.10.2006.  
     Se va dispune rectificarea inscrierilor in CF in sensul restabilirii situatiei anterioare contractului.
     In baza art.274 C.pr.civ. parata BM va fi obligata sa achite reclamantelor 1057,80 lei cheltuieli de judecata in fond si 30,3 lei cheltuieli de judecata in recurs.