Contencios Fiscal. Aplicarea in timp a legii contenciosului administrativ
(Decizie nr. 131/R din data de 23.05.2006 pronuntata de Curtea de Apel Brasov)Contencios Fiscal. Aplicarea in timp a legii contenciosului administrativ
Prin sentinta civila nr. 1157 din 6 octombrie 2005 pronuntata de Tribunalul Harghita in dosarul nr. 532/2005, s-a respins exceptia tardivitatii invocata de parata D.G.F.P. Harghita; s-a admis in parte actiunea formulata de reclamanta S.C. „H.-B.” S.A. Miercurea-Ciuc in contradictoriu cu parata D.G.F.P. Harghita; s-a constatat ca procesul – verbal nr. 737 din 05.08.2004, intocmit de parata, nu este act administrativ fiscal si nu este titlul de creanta; s-a dispus anularea deciziei nr. 28 din 20.03.2004 emisa de parata si s-au respins ca prematur formulate celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut urmatoarele considerente:
In perioada 20.042004 – 30.06.2004, inspectorii delegati din cadrul paratei au efectuat un control fiscal asupra activitatii fiscale a societatii reclamante, constatarile acestora fiind consemnate in procesul – verbal nr. 737/5.07.2004. Conform Cap.IV din acest act, pe seama reclamantei s-au stabilit obligatii fiscale in suma totala de 3.582.255..053 lei, reprezentand impozit pe venit, TVA, dobanzi, penalitati aferente.
Prin adresa nr. 4763/5.07.2004, parata a sesizat Inspectoratul de Politie al Judetului Harghita, pentru sumele de 58.368.988 lei, respectiv 1.140.341.468 lei, reprezentand impozit pe profit pentru anii 2001 si 2003; 44.374.11 lei, respectiv 749.165.194 lei reprezentand TVA pentru anii 2001 si 2003.
Reclamanta a contestat rezultatele actului de control iar parata, prin decizia contestata, a dispus suspendarea solutiei contestatiei pana la solutionarea cauzei penale declansate.
Solutia paratei este neintemeiata. Conform art. 183 pct. 1 lit. d din Codul de procedura fiscala, suspendarea solutionarii cauzei este una facultativa. Nimic nu o impiedica pe parata sa solutioneze pe fond contestatia in conditiile in care sesizarea organului de politie s-a facut doar pentru o parte din suma totala inscrisa in procesul – verbal. In conditiile in care organele de urmarire penala au fost sesizate doar pentru o parte din suma, suspendarea solutiei contestatiei pentru intreaga suma din procesul – verbal este si nelegala. Parata are obligatia legala sa solutioneze pe fond cauza, contestatia fiind formulata pentru intreaga suma din procesul – verbal.
Ca urmare, instanta de fond a dispus anularea deciziei contestate emisa de parata, aceasta urmand sa solutioneze pe fond contestatie formulata impotriva procesului-verbal.
In ce priveste capetele de cerere referitor la lipsa caracteristicilor de act administrativ fiscal si titlul de creanta ale procesului – verbal nr. 737/5.07.2004, instanta de fond, de asemenea, le-a considerat intemeiate.
Potrivit art. 41 din Codul de procedura fiscala, procesul – verbal contestat nu indeplineste conditiile legale pentru a fi considerat act administrativ fiscal. Codul de procedura fiscala defineste actul administrativ fiscal si titlul de creanta insa procesul verbal contestat nu indeplineste cerintele legale in acest sens.
In speta, este aplicabil si art. 82 Cod procedura fiscala care prevede ca impozitele, taxele etc., se stabilesc prin declaratia fiscala sau prin decizia emisa de organul fiscal. Procesul verbal contestat nu reprezinta nici unul din aceste acte, precum nici dintre actele asimilate conform art. 83 Cod procedura fiscala. Deci, procesul – verbal contestat nu este act administrativ fiscal.
In cauza, s-a administrat proba cu expertiza financiar – contabila, din raportul carei rezulta, indubitabil, cele aratate mai sus si anume ca procesul – verbal contestat nu este act administrativ fiscal si nici titlu de creanta.
Din raportul de expertiza efectuat in cauza rezulta ca inspectorii fiscali aveau obligatia intocmirii unui raport scrie,s iar pentru obligatiile fiscale suplimentare trebuia emisa decizia de impune (H.G. nr. 1050/2004).
Aceeasi expertiza mai arata ca procesul – verbal contestat nu se substituie si nu inlocuieste cele doua acte prevazute de codul fiscal (raport scris si decizia de impunere).
Rezulta deci ca, procesul – verbal contestat este doar un act de constatare preliminara care insa nu are caracterul de act administrativ fiscal si nu produce efecte juridice similare acestuia. Procesul verbal contestat nu reprezinta nici decizie de impunere intrucat nu indeplineste conditiile de fond si forma prevazute de Codul de procedura fiscala. In acest sens s-a pronuntat si expertiza efectuata in cauza.
Astfel, instanta de fond admitand aceste capete de cerere a constatat ca procesul – verbal in litigiu nu este act administrativ fiscal si nici titlu de creanta.
In ce priveste celelalte capete de cerere instanta de fond a considerat ca sunt prematur formulate, intrucat parata nu a solutionat pe fond contestatia.
In fata instantei de fond, parata a formulat exceptia tardivitatii contestatiei. Analizand-o, instanta de fond a considerat-o neintemeiata astfel ca a dispus respingerea ei, motivand ca reclamanta a formulat contestatie in temeiul Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, retinand termenul de 6 luni de la data primirii raspunsului la plangerea administrativa prealabila. Imprejurarea ca in decizia contestata este stipulat ca termen de contestare termenul de 30 de zile de la comunicare, nu are relevanta in conditiile in care termenul de 6 luni este prevazut de lege. In plus, parata nu s-a pronuntat pe fondul contestatiei ci a dispus suspendarea solutionarii acesteia, procedura care se deruleaza si in prezent.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs, in termen legal, parata D.G.F.P. Harghita, cauza fiind inregistrata pe rolul Curtii de Apel Tg.Mures, sub nr. 37/2006.
Prin incheierea nr. 820 din 9 martie 2006, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, in dosarul nr. 1918/2006, a fost admisa cererea formulata de S.C. „H.-B.” – SA Miercurea-Ciuc si judecarea cauzei ce formeaza obiectul dosarului nr. 37/2006 al Curtii de Apel Tg. Mures a fost stramutata la Curtea de Apel Brasov. Pe rolul acestei instante, cauza a fost inregistrata sub nr. 172/F/2006.
Recurenta D.G.F.P. Harghita a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei recurate si rejudecand cauza respingerea actiunii ca tardiv formulata, iar in cazul respingerii exceptiei tardivitatii, respingerea actiunii ca neintemeiata.
In motivarea exceptiei tardivitatii recurenta a aratat ca decizia nr. 28/2004 a fost comunicata intimatei reclamante prin adresa nr. 12587/22.09.2004, fiind primita de aceasta la data de 27.09.2004, potrivit confirmarii de primire postale. Intrucat reclamanta a avut la dispozitie 30 de zile pentru a formula contestatie, potrivit Legii nr. 29/1990, lege aplicabila in cauza, termenul pana la care trebuia inaintata contestatia se implinea la data de 27 octombrie 2004, iar intimata reclamanta a introdus actiunea in contencios administrativ la data de 17 martie 2005.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 187 alin. 2 Cod procedura fiscala, art. 5 alin. 2 din Legea nr. 29/1990 si art. 31 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Recurenta a concluzionat ca speta a fost solutionata sub imperiul vechii legi a contenciosului administrativ, iar contestarea deciziei nr. 28/2004 trebuia efectuata in termen de 30 de zile de la comunicarea solutiei.
Pe fond, recurenta a solicitat respingerea actiunii in contencios administrativ ca neintemeiata, aratand ca prin decizia nr. 28/20.09.2004 a D.G.F.P. Harghita a fost suspendata solutionarea cauzei referitoare la suma totala contestata de 3.582.255.053 lei, procedura administrativa urmand a fi reluata la incetarea motivului care a determinat suspendarea, potrivit prevederilor art. 183 din Codul de procedura fiscala, republicat, deoarece organele administrative nu se pot pronunta pe fondul cauzei inainte de a se finaliza solutionarea laturii penale, prioritatea de solutionare in speta o aveau organele de urmarire penale la solicitarea carora a fost efectuat controlul.
Intimata S.C. „H.-B.” S.A. a depus la dosar intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat.
Cu privire la exceptia tardivitatii intimata a aratat ca actiunea a fost introdusa in temeiul Legii nr. 554/2004, potrivit careia termenul de a formula o astfel de cerere este de 6 luni de la data primirii raspunsului la plangerea prealabila.
Intimata a mai aratat ca prin decizia atacata nu a fost rezolvata contestatia administrativa pe fond, ci a fost suspendata solutionarea acesteia, suspendare ce dainuie si in prezent. Astfel, raportul juridic dedus solutionarii nu a fost stins si exista si in prezent, iar termenul pentru atacarea deciziei adoptate este de 6 luni si nu de 30 de zile.
Intimata a sustinut ca, incidenta legii vechi a fost prevazuta in mod expres doar pentru cazurile in care a fost deja sesizata instanta de judecata, iar din prevederile art. 27 din Legea nr. 554/2004 rezulta ca pentru faza precontencioasa sunt aplicabile prevederile legii noi.
Pe fond, intimata a aratat ca sesizarea penala vizeaza o parte infirma din suma ce a facut obiectul contestatiei, astfel ca aceasta sesizare este o scuza a recurentei pentru a se eschiva de raspunderea rezolvarii contestatiei administrative.
Intimata a mai aratat ca sustinerile sale sunt confirmate de expertiza efectuata in cauza.
Examinand cauza prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor art. 304/1 Cod procedura civila, instanta de control judiciar a constatat ca recursul promovat impotriva sentintei civile nr. 1154 din 6 octombrie 2005 a Tribunalului Harghita este fondat.
Instanta a analizat potrivit art. 137 alin. 1 Cod procedura civila, exceptia tardivitatii formularii actiunii.
Reclamanta S.C. „H.-B.”SA Miercurea Ciuc a promovat la data de 14 martie 2005 actiunea in contencios administrativ in contradictoriu cu parata D.G.F.P. Harghita solicitand in principal anularea deciziei nr. 28 din 20.09.2004 emisa de parata si constatarea faptului ca procesul –verbal nr. 737/05.07.2004 nu este act administrativ fiscal si nu este titlu de creanta.
Prin decizia nr. 28/20.09.2004 emisa de D.G.F.P. Harghita s-a dispus suspendarea solutionarii cauzei referitoare la suma totala de 3.582.255.053 lei, procedura administrativa urmand a fi reluata la incetarea motivului care a determinat suspendarea.
Aceasta decizie putea fi atacata la Tribunalul Harghita, in termen de 30 de zile de la comunicare.
La data adoptarii acestei decizii era in vigoare Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990. Potrivit acestei legi, calea de atac impotriva deciziei sus-mentionate trebuia exercitata in termen de 30 de zile de la comunicare (art. 5 alin. 2 din Legea nr.29/1990).
Parata D.G.F.P. Harghita a adoptat o solutie la contestatia formulata de reclamanta prin decizia nr. 28 din 20 septembrie 2994, suspendand solutionarea cauzei. Aceasta este una din solutiile pe care le putea adopta (celelalte fiind admiterea, admiterea in parte sau respingerea contestatiei).
Impotriva acestei solutii reclamanta avea la indemana calea de atac ce trebuia promovata in termen legal, respectiv 30 de zile de la comunicare, termen prevazut de legea in vigoare la data adoptarii deciziei.
Sustinerea reclamantei potrivit careia raportul juridic nu s-a stins nu poate fi insusita de instanta pentru a aprecia ca decizia putea fi atacata si in termen de 6 luni, prevazut de Legea nr.554/2004, ce a intrat in vigoare dupa 3 luni de la emiterea deciziei contestate.
In caz contrar, s-ar incalca principiul neretroactivitatii legii, „tempus regit actum”si dispozitiile art. 1 din Codul civil potrivit carora „legea dispune numai pentru viitor, ea n-are putere retroactiva”, precum si dispozitiile art. 15 alin. 2 din Constitutie potrivit careia „legea dispune pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile”.
Pentru aceste considerente, Curtea a constatat ca exceptia tardivitatii formularii actiuni, invocata de recurenta D.G.F.P. Harghita, este intemeiata.
Astfel, constatand ca in cauza este incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila, instanta de fond aplicand in mod gresit legea, Curtea a admis recursul formulat de recurenta D. G.F.P. Harghita impotriva sentintei civile nr. 1157 din 6 octombrie 2005 a Tribunalului Harghita, a modificat integral hotararea recurata, in sensul ca a admis exceptia tardivitatii formularii actiunii si pe cale de consecinta a respins ca tardiva actiunea in contencios administrat formulata de reclamanta S.C. „H.-B.” S.A. Miercurea Ciuc in contradictoriu cu parata D.G.F.P.Harghita.
( Decizia nr. 131/R din 23 mai 2006)
Prin sentinta civila nr. 1157 din 6 octombrie 2005 pronuntata de Tribunalul Harghita in dosarul nr. 532/2005, s-a respins exceptia tardivitatii invocata de parata D.G.F.P. Harghita; s-a admis in parte actiunea formulata de reclamanta S.C. „H.-B.” S.A. Miercurea-Ciuc in contradictoriu cu parata D.G.F.P. Harghita; s-a constatat ca procesul – verbal nr. 737 din 05.08.2004, intocmit de parata, nu este act administrativ fiscal si nu este titlul de creanta; s-a dispus anularea deciziei nr. 28 din 20.03.2004 emisa de parata si s-au respins ca prematur formulate celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut urmatoarele considerente:
In perioada 20.042004 – 30.06.2004, inspectorii delegati din cadrul paratei au efectuat un control fiscal asupra activitatii fiscale a societatii reclamante, constatarile acestora fiind consemnate in procesul – verbal nr. 737/5.07.2004. Conform Cap.IV din acest act, pe seama reclamantei s-au stabilit obligatii fiscale in suma totala de 3.582.255..053 lei, reprezentand impozit pe venit, TVA, dobanzi, penalitati aferente.
Prin adresa nr. 4763/5.07.2004, parata a sesizat Inspectoratul de Politie al Judetului Harghita, pentru sumele de 58.368.988 lei, respectiv 1.140.341.468 lei, reprezentand impozit pe profit pentru anii 2001 si 2003; 44.374.11 lei, respectiv 749.165.194 lei reprezentand TVA pentru anii 2001 si 2003.
Reclamanta a contestat rezultatele actului de control iar parata, prin decizia contestata, a dispus suspendarea solutiei contestatiei pana la solutionarea cauzei penale declansate.
Solutia paratei este neintemeiata. Conform art. 183 pct. 1 lit. d din Codul de procedura fiscala, suspendarea solutionarii cauzei este una facultativa. Nimic nu o impiedica pe parata sa solutioneze pe fond contestatia in conditiile in care sesizarea organului de politie s-a facut doar pentru o parte din suma totala inscrisa in procesul – verbal. In conditiile in care organele de urmarire penala au fost sesizate doar pentru o parte din suma, suspendarea solutiei contestatiei pentru intreaga suma din procesul – verbal este si nelegala. Parata are obligatia legala sa solutioneze pe fond cauza, contestatia fiind formulata pentru intreaga suma din procesul – verbal.
Ca urmare, instanta de fond a dispus anularea deciziei contestate emisa de parata, aceasta urmand sa solutioneze pe fond contestatie formulata impotriva procesului-verbal.
In ce priveste capetele de cerere referitor la lipsa caracteristicilor de act administrativ fiscal si titlul de creanta ale procesului – verbal nr. 737/5.07.2004, instanta de fond, de asemenea, le-a considerat intemeiate.
Potrivit art. 41 din Codul de procedura fiscala, procesul – verbal contestat nu indeplineste conditiile legale pentru a fi considerat act administrativ fiscal. Codul de procedura fiscala defineste actul administrativ fiscal si titlul de creanta insa procesul verbal contestat nu indeplineste cerintele legale in acest sens.
In speta, este aplicabil si art. 82 Cod procedura fiscala care prevede ca impozitele, taxele etc., se stabilesc prin declaratia fiscala sau prin decizia emisa de organul fiscal. Procesul verbal contestat nu reprezinta nici unul din aceste acte, precum nici dintre actele asimilate conform art. 83 Cod procedura fiscala. Deci, procesul – verbal contestat nu este act administrativ fiscal.
In cauza, s-a administrat proba cu expertiza financiar – contabila, din raportul carei rezulta, indubitabil, cele aratate mai sus si anume ca procesul – verbal contestat nu este act administrativ fiscal si nici titlu de creanta.
Din raportul de expertiza efectuat in cauza rezulta ca inspectorii fiscali aveau obligatia intocmirii unui raport scrie,s iar pentru obligatiile fiscale suplimentare trebuia emisa decizia de impune (H.G. nr. 1050/2004).
Aceeasi expertiza mai arata ca procesul – verbal contestat nu se substituie si nu inlocuieste cele doua acte prevazute de codul fiscal (raport scris si decizia de impunere).
Rezulta deci ca, procesul – verbal contestat este doar un act de constatare preliminara care insa nu are caracterul de act administrativ fiscal si nu produce efecte juridice similare acestuia. Procesul verbal contestat nu reprezinta nici decizie de impunere intrucat nu indeplineste conditiile de fond si forma prevazute de Codul de procedura fiscala. In acest sens s-a pronuntat si expertiza efectuata in cauza.
Astfel, instanta de fond admitand aceste capete de cerere a constatat ca procesul – verbal in litigiu nu este act administrativ fiscal si nici titlu de creanta.
In ce priveste celelalte capete de cerere instanta de fond a considerat ca sunt prematur formulate, intrucat parata nu a solutionat pe fond contestatia.
In fata instantei de fond, parata a formulat exceptia tardivitatii contestatiei. Analizand-o, instanta de fond a considerat-o neintemeiata astfel ca a dispus respingerea ei, motivand ca reclamanta a formulat contestatie in temeiul Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, retinand termenul de 6 luni de la data primirii raspunsului la plangerea administrativa prealabila. Imprejurarea ca in decizia contestata este stipulat ca termen de contestare termenul de 30 de zile de la comunicare, nu are relevanta in conditiile in care termenul de 6 luni este prevazut de lege. In plus, parata nu s-a pronuntat pe fondul contestatiei ci a dispus suspendarea solutionarii acesteia, procedura care se deruleaza si in prezent.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs, in termen legal, parata D.G.F.P. Harghita, cauza fiind inregistrata pe rolul Curtii de Apel Tg.Mures, sub nr. 37/2006.
Prin incheierea nr. 820 din 9 martie 2006, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, in dosarul nr. 1918/2006, a fost admisa cererea formulata de S.C. „H.-B.” – SA Miercurea-Ciuc si judecarea cauzei ce formeaza obiectul dosarului nr. 37/2006 al Curtii de Apel Tg. Mures a fost stramutata la Curtea de Apel Brasov. Pe rolul acestei instante, cauza a fost inregistrata sub nr. 172/F/2006.
Recurenta D.G.F.P. Harghita a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei recurate si rejudecand cauza respingerea actiunii ca tardiv formulata, iar in cazul respingerii exceptiei tardivitatii, respingerea actiunii ca neintemeiata.
In motivarea exceptiei tardivitatii recurenta a aratat ca decizia nr. 28/2004 a fost comunicata intimatei reclamante prin adresa nr. 12587/22.09.2004, fiind primita de aceasta la data de 27.09.2004, potrivit confirmarii de primire postale. Intrucat reclamanta a avut la dispozitie 30 de zile pentru a formula contestatie, potrivit Legii nr. 29/1990, lege aplicabila in cauza, termenul pana la care trebuia inaintata contestatia se implinea la data de 27 octombrie 2004, iar intimata reclamanta a introdus actiunea in contencios administrativ la data de 17 martie 2005.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 187 alin. 2 Cod procedura fiscala, art. 5 alin. 2 din Legea nr. 29/1990 si art. 31 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Recurenta a concluzionat ca speta a fost solutionata sub imperiul vechii legi a contenciosului administrativ, iar contestarea deciziei nr. 28/2004 trebuia efectuata in termen de 30 de zile de la comunicarea solutiei.
Pe fond, recurenta a solicitat respingerea actiunii in contencios administrativ ca neintemeiata, aratand ca prin decizia nr. 28/20.09.2004 a D.G.F.P. Harghita a fost suspendata solutionarea cauzei referitoare la suma totala contestata de 3.582.255.053 lei, procedura administrativa urmand a fi reluata la incetarea motivului care a determinat suspendarea, potrivit prevederilor art. 183 din Codul de procedura fiscala, republicat, deoarece organele administrative nu se pot pronunta pe fondul cauzei inainte de a se finaliza solutionarea laturii penale, prioritatea de solutionare in speta o aveau organele de urmarire penale la solicitarea carora a fost efectuat controlul.
Intimata S.C. „H.-B.” S.A. a depus la dosar intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat.
Cu privire la exceptia tardivitatii intimata a aratat ca actiunea a fost introdusa in temeiul Legii nr. 554/2004, potrivit careia termenul de a formula o astfel de cerere este de 6 luni de la data primirii raspunsului la plangerea prealabila.
Intimata a mai aratat ca prin decizia atacata nu a fost rezolvata contestatia administrativa pe fond, ci a fost suspendata solutionarea acesteia, suspendare ce dainuie si in prezent. Astfel, raportul juridic dedus solutionarii nu a fost stins si exista si in prezent, iar termenul pentru atacarea deciziei adoptate este de 6 luni si nu de 30 de zile.
Intimata a sustinut ca, incidenta legii vechi a fost prevazuta in mod expres doar pentru cazurile in care a fost deja sesizata instanta de judecata, iar din prevederile art. 27 din Legea nr. 554/2004 rezulta ca pentru faza precontencioasa sunt aplicabile prevederile legii noi.
Pe fond, intimata a aratat ca sesizarea penala vizeaza o parte infirma din suma ce a facut obiectul contestatiei, astfel ca aceasta sesizare este o scuza a recurentei pentru a se eschiva de raspunderea rezolvarii contestatiei administrative.
Intimata a mai aratat ca sustinerile sale sunt confirmate de expertiza efectuata in cauza.
Examinand cauza prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor art. 304/1 Cod procedura civila, instanta de control judiciar a constatat ca recursul promovat impotriva sentintei civile nr. 1154 din 6 octombrie 2005 a Tribunalului Harghita este fondat.
Instanta a analizat potrivit art. 137 alin. 1 Cod procedura civila, exceptia tardivitatii formularii actiunii.
Reclamanta S.C. „H.-B.”SA Miercurea Ciuc a promovat la data de 14 martie 2005 actiunea in contencios administrativ in contradictoriu cu parata D.G.F.P. Harghita solicitand in principal anularea deciziei nr. 28 din 20.09.2004 emisa de parata si constatarea faptului ca procesul –verbal nr. 737/05.07.2004 nu este act administrativ fiscal si nu este titlu de creanta.
Prin decizia nr. 28/20.09.2004 emisa de D.G.F.P. Harghita s-a dispus suspendarea solutionarii cauzei referitoare la suma totala de 3.582.255.053 lei, procedura administrativa urmand a fi reluata la incetarea motivului care a determinat suspendarea.
Aceasta decizie putea fi atacata la Tribunalul Harghita, in termen de 30 de zile de la comunicare.
La data adoptarii acestei decizii era in vigoare Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990. Potrivit acestei legi, calea de atac impotriva deciziei sus-mentionate trebuia exercitata in termen de 30 de zile de la comunicare (art. 5 alin. 2 din Legea nr.29/1990).
Parata D.G.F.P. Harghita a adoptat o solutie la contestatia formulata de reclamanta prin decizia nr. 28 din 20 septembrie 2994, suspendand solutionarea cauzei. Aceasta este una din solutiile pe care le putea adopta (celelalte fiind admiterea, admiterea in parte sau respingerea contestatiei).
Impotriva acestei solutii reclamanta avea la indemana calea de atac ce trebuia promovata in termen legal, respectiv 30 de zile de la comunicare, termen prevazut de legea in vigoare la data adoptarii deciziei.
Sustinerea reclamantei potrivit careia raportul juridic nu s-a stins nu poate fi insusita de instanta pentru a aprecia ca decizia putea fi atacata si in termen de 6 luni, prevazut de Legea nr.554/2004, ce a intrat in vigoare dupa 3 luni de la emiterea deciziei contestate.
In caz contrar, s-ar incalca principiul neretroactivitatii legii, „tempus regit actum”si dispozitiile art. 1 din Codul civil potrivit carora „legea dispune numai pentru viitor, ea n-are putere retroactiva”, precum si dispozitiile art. 15 alin. 2 din Constitutie potrivit careia „legea dispune pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile”.
Pentru aceste considerente, Curtea a constatat ca exceptia tardivitatii formularii actiuni, invocata de recurenta D.G.F.P. Harghita, este intemeiata.
Astfel, constatand ca in cauza este incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila, instanta de fond aplicand in mod gresit legea, Curtea a admis recursul formulat de recurenta D. G.F.P. Harghita impotriva sentintei civile nr. 1157 din 6 octombrie 2005 a Tribunalului Harghita, a modificat integral hotararea recurata, in sensul ca a admis exceptia tardivitatii formularii actiunii si pe cale de consecinta a respins ca tardiva actiunea in contencios administrat formulata de reclamanta S.C. „H.-B.” S.A. Miercurea Ciuc in contradictoriu cu parata D.G.F.P.Harghita.
( Decizia nr. 131/R din 23 mai 2006)
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Vanzari-Cumparari
Nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare a unui imobil. - Decizie nr. 161 din data de 17.02.2012Constatarea nulitatii absolute a actului aditional la contractul de vanzare-cumparare si restabilirea situatiei anterioare - Decizie nr. 973 din data de 03.12.2010
Despagubiri solicitate ca urmare a constatarii nulitatii unui contract de vanzare-cumparare avand ca obiect imobil - Decizie nr. 516 din data de 13.12.2010
Constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare incheiat cu scop ilicit - Decizie nr. 377 din data de 18.10.2010
Obligatie de a face - Sentinta civila nr. 207 din data de 12.03.2009
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 1230/Ap din data de 30.06.2017
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 771/Ap din data de 04.05.2017
Insolventa. Anulare acte frauduloase. - Sentinta civila nr. 510/Ap din data de 22.04.2017
Contractele individuale de munca incheiate intre persoane fizice in calitate de experti desemnati si persoane juridice in derularea unor proiecte POSDRU finantate din Fondul Social European au natura unor contracte atipice de munca - Sentinta civila nr. 496/A din data de 16.04.2017
Insolventa. Art. 72 din Legea nr. 85/2014. Respingerea cererii de deschiderea procedurii insolventei formulata impotriva garantului ipotecar. Solidaritatea nu se prezuma potrivit art. 1034-1056 Cod civil. - Sentinta civila nr. 473/Ap din data de 16.03.2017
EXPROPRIERE. Art. 26 din Legea nr. 33/1994. Stabilirea valorii despagubirii. Metoda comparatiei directe. Alegerea comparabilei cu cea mai mica ajustare, cu caracteristicile cele mai asemanatoare cu terenul in litigiu. - Sentinta civila nr. 336/AP din data de 23.02.2017
Expropriere. Reglementand dreptul de retrocedare a imobilelor expropriate, Legea nr. 33/1994 prevede la art. 35 ca „daca bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate in termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, - Sentinta civila nr. 71/Ap din data de 19.01.2017
Solicitare de sesizare a Curtii de Justi?ie a Uniunii Europene cu o intrebare preliminara, in temeiul dispozitiilor art. 276 din Tratatul privind func?ionarea Uniunii Europene. - Hotarare nr. 56/CP din data de 05.07.2017
Aplicarea unei pedepse mai reduse decat cea mentionata in acordul de recunoastere a vinovatiei. - Sentinta penala nr. 107/Ap din data de 14.02.2017
Legatura de cauzalitate intre fapta inculpatului si rezultatul produs. - Sentinta penala nr. 209/Ap din data de 17.03.2017
Reprezentarea succesorala in materia Legii nr. 10/2001. Amenajari de utilitate publica ulterioare notificarii, fara existenta unei autorizatii de constructie. - Decizie nr. 1500/Ap din data de 01.10.2016
Actiune in revendicare inadmisibila in conditiile in care s-a uzat de dispozitiile Legii nr. 10/2001. Imobil revendicat achizitionat in baza Legii nr. 112/1995. Securitatea raporturilor juridice. - Decizie nr. 1033/Ap din data de 15.07.2016
Obligatia de despagubire a A.A.A.S. –art 32 ind. 4 din O.U.G. nr. 88/1997. Contracte incheiate anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 137/2002. - Decizie nr. 295/Ap din data de 23.02.2016
Cerere de restituire formulata in temeiul art. II (1) din Legea nr. 368/2013. Distinctie intre unitate detinatoare si unitate investita cu solutionarea notificarii. Stabilirea valorii imobilelor pentru care se solicita compensarea. - Decizie nr. 647/Ap din data de 03.05.2016
Pierderea calitatii de asociat urmare a executarii silite a partilor sociale. Nulitatea absoluta a hotararilor AGA adoptate dupa transmiterea partilor sociale catre o terta persoana. - Decizie nr. 433/R din data de 25.10.2016