Pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare; promisiunea de vanzare - act de acceptare a succesiunii; dovada proprietatii bunului promis spre vanzare. - art.688, art.689 cod civil

Promisiunea de vanzare facuta de catre parata este un act de dispozitie, care echivaleaza cu o acceptare tacita a mostenirii, in sensul art. 689 din Vechiul Cod civil, in vigoare la data decesului numitei G.N.
 Avand in vedere prevederile art. 688, potrivit cu care efectul acceptarii se suie pana in ziua deschiderii succesiunii, tribunalul considera ca prin acceptarea mostenirii, parata si-a consolidat neconditionat calitatea de mostenitor, iar drepturile si obligatiile rezultand din succesiune s-au contopit cu patrimoniul propriu al promitentei - vanzatoare, acceptarea succesiunii definitivand transmisiunea succesorala care a operat la data deschiderii succesiunii, respectiv la data decesului autoarei paratei.
Asa fiind, proprietatea asupra bunului s-a transmis in patrimoniul paratei de la data decesului mamei acesteia, astfel ca, la data la care s-a incheiat  antecontractul de vanzare - cumparare intre parti, aceasta era proprietara terenului pentru care reclamantii au achitat pretul.
Faptul ca nu a avut loc o dezbatere succesorala ca urmare a decesului defunctei G.N., nu constituie un impediment in a pronunta o hotarare care sa tina loc de act autentic cu privire la vanzarea - cumpararea terenului obiect al antecontractului intervenit intre parti, cata vreme parata, in calitate de promitenta - vanzatoare, a dobandit proprietatea asupra imobilului ca  efect al acceptarii mostenirii mamei sale.
Prin sentin?a civila nr.1086 din 09.04.2013 Judecatoria Slobozia a respins, ca neintemeiata, ac?iunea formulata de reclamantii B.D. si B.C. in contradictoriu cu parata V.M..
Pentru a se pronun?a astfel instan?a de fond a re?inut, pe baza actelor ?i lucrarilor dosarului, ca prin antecontractul de vanzare-cumparare din data de 09.04.2012, parata s-a obligat sa vanda reclamantilor dreptul de proprietate asupra terenului arabil in suprafata totala de 11.500 mp, la pretul de 6.500 lei incasat integral de parata la data intocmirii antecontractului.
Cu privire la terenul ce a facut obiectul antecontractului, instanta a retinut ca acesta a fost dobandit prin constituirea dreptului de proprietate, de numita G.N., mama paratei, decedata si a carei succesiune nu a fost dezbatuta.
Desi instanta a constatat incidenta in cauza a dispozitiilor art. 1516 si art. 1527-1528 din Noul Cod civil, in temeiul carora este admisibila pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract autentic de vanzare-cumparare, a retinut ca aceasta trebuie sa se realizeze cu respectarea cerintelor generale de validitate pentru contracte, prevazute de art. 1179 din Noul Cod civil, printre care si cea privind existenta in patrimoniul promitentei a imobilului a carui vanzare a fost promisa, conditie ce nu este indeplinita in speta.
Astfel, a considerat ca bunul obiect al antecontractului de vanzare - cumparare nu este proprietatea promitentei - vanzatoare, desi aceasta este unica mostenitoare a mamei sale, apreciind ca este necesar ca acest aspect sa fie constatat de catre o instanta de judecata, in cadrul unei actiuni de dezbatere a succesiunii defunctei sau de catre un notar public prin emiterea unui certificat de mostenitor.
Instanta a apreciat ca in situatia in care promisiunea de vanzare este incheiata de un succesibil al proprietarului bunului, nu se poate trece peste etapa absolut obligatorie a dezbaterii succesiunii defunctului, stabilirii masei succesorale si a calitatii de mostenitor, atat pentru perfectarea actului in forma autentica la notar cat si pentru pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare, care are rolul de a suplini consimtamantul uneia din parti, considerente pentru care a respins actiunea, ca neintemeiata.
Impotriva acestei solutii, in termen legal au declarat recurs motivat reclamantii, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, sustinandu-se ca instanta de fond a interpretat gresit actele deduse judecatii, schimband natura si intelesul vadit al acestora, asa cum este reglementat in art. 304 pct. 8 Cod procedura civila.
In dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a sustinut ca instanta nu a aplicat litigiului dedus judecatii regulile privitoare la antecontractul de vanzare-cumparare, la mostenire si nu a analizat clauzele din contract privind obligatiile asumate de promitentul vanzator.
In mod eronat instanta de fond a considerat ca nu s-au produs dovezi in sensul ca parata are calitatea de mostenitor a defunctei G.N., din actele de stare civila si din chiar cuprinsul sesizarii pentru deschiderea procedurii succesorale nr. 1180/10.04.2012 emisa de Primaria comunei GL rezultand clar ca parata este unica mostenitoare a defunctei, in calitate de unica fiica.
A pune in sarcina reclamantului culpa inexistentei unui certificat de mostenitor este exagerata si lipsita de temei, aceasta obligatie incumba promitentului-vanzator si nu promitentului-cumparator.
Ori, reclamantul a fost nevoit sa apeleze la instanta de judecata deoarece paratul, incasand pretul, nu a facut nici un demers pentru perfectarea actelor in forma autentica, inclusiv eliberarea certificatelor de mostenitor, fiind notificat in acest sens.
Tribunalul, analizand sentinta pronuntata in raport de actele si lucrarile dosarului, de criticile formulate si din oficiu conform art. 3041 Cod procedura civila, constata recursul ca fiind fondat pentru cele ce urmeaza:
Intr-adevar, din inscrisurile depuse la dosar rezulta ca parata este unica mostenitoare a defunctei G.N., cea care a detinut in proprietate terenul obiect al promisiunii de vanzare - cumparare incheiata intre parti.
Promisiunea de vanzare facuta de catre parata este un act de dispozitie, care echivaleaza cu o acceptare tacita a mostenirii, in sensul art. 689 din Vechiul Cod civil, in vigoare la data decesului numitei Gheorghe Neacsa.
 Avand in vedere prevederile art. 688, potrivit cu care efectul acceptarii se suie pana in ziua deschiderii succesiunii, tribunalul considera ca prin acceptarea mostenirii, parata si-a consolidat neconditionat calitatea de mostenitor, iar drepturile si obligatiile rezultand din succesiune s-au contopit cu patrimoniul propriu al promitentei - vanzatoare, acceptarea succesiunii definitivand transmisiunea succesorala care a operat la data deschiderii succesiunii, respectiv la data decesului autoarei paratei.
Asa fiind, proprietatea asupra bunului s-a transmis in patrimoniul paratei de la data decesului mamei acesteia, astfel ca, la data la care s-a incheiat  antecontractul de vanzare - cumparare intre parti, aceasta era proprietara terenului pentru care reclamantii au achitat pretul de 6500 lei.
Faptul ca nu a avut loc o dezbatere succesorala ca urmare a decesului defunctei G.N. nu constituie un impediment in a pronunta o hotarare care sa tina loc de act autentic cu privire la vanzarea - cumpararea terenului obiect al antecontractului intervenit intre parti, cata vreme parata, in calitate de promitenta - vanzatoare, a dobandit proprietatea asupra imobilului ca  efect al acceptarii mostenirii mamei sale.
Potrivit art. 1669 alin. 1 din Noul Cod civil, sub imperiul caruia s-a incheiat promisiunea de vanzare, cand una dintre partile care au incheiat o promisiune bilaterala de vanzare refuza nejustificat sa incheie contractul promis, cealalta parte poate cere pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract, daca toate celelalte conditii de validitate sunt indeplinite
Apreciind ca in cauza s-a facut dovada ca parata este proprietara terenului in suprafata de 11.500 mp, situat in extravilanul comunei Gheorghe Lazar, judetul Ialomita, ca reclamantii si-au indeplinit obligatia principala asumata prin antecontract, aceea de a achita pretul convenit, constatand reaua-credinta a paratei, care nu s-a conformat obligatiei convenite in antecontract, aceea de a incheia contractul in forma autentica, desi a fost notificata prin executorul judecatoresc, tribunalul considera ca in cauza sunt indeplinite conditiile pentru a se pronunta o hotarare care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare, astfel incat urmeaza a admite recursul formulat de recurenti, a modifica in tot sentinta in sensul admiterii cererii si a pronunta o hotarare care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare.