Legea 221/2009. Daune morale acordate mostenitorului persoanei condamnate pe motive politice in timpul regimului comunist.

Prin cererea inregistrata la tribunalul Iasi la data de 26.04.2010 sub nr.3789/99/2010 reclamantul C. T.N. a chemat in judecata pe paratul Statul Roman reprezentat de Ministerul Finantelor Publice spre a se dispune prin hotarare judecatoreasca obligarea acestuia la plata sumei de 350.000 Euro - echivalent in lei la data platii cu titlu de daune morale pentru perioada 26.06.1961 - 15.04.1964 cat tatal sau C. C.T. s-a aflat in detentie cat si pentru persecutiile suferite de familia sa ca urmare a condamnarii autorului sau pe motive politice; la plata daunelor materiale constand in echivalentul calitatii de 400 kg grau confiscat cu ocazia condamnarii autorului sau; la plata de daune morale in cuantum de 75.000 Euro - echivalentul in lei pentru stabilirea domiciliului sau obligatoriu.
In motivarea cererii, reclamantul a invederat faptul ca in perioada regimului comunist, tatal sau, C. C.T., prin sentinta nr.159/26.10.1961 a Tribunalului Militar Iasi a fost condamnat la 7 ani inchisoare corectionala pentru delictul de uneltire contra oranduirii sociale si confiscarea totala a averii personale a condamnatului.Confiscarea s-a executat la 02.12.1961 in baza adresei nr.8581/1961 a Tribunalului Militar Bucuresti, incheindu-se proces verbal de confiscare in dosarul nr.669/1961 emis de Tribunalul Radauti si care bunuri s-au predat la Sfatul Popular al comunei Milisauti, Suceava.In urma demersurilor sale facute la Procurorul General al Romaniei pentru a declara recurs in anulare, Curtea Suprema de Justitie, prin decizia nr.2681/01.11..1995, caseaza hotararea de condamnare si inlatura pedeapsa complementara de confiscare totala a averii.
In drept au fost invocate prevederile Legii nr.221/2009.
Prin precizarile formulate ulterior in timpul procesului, reclamantul a invederat faptul ca masura administrativa i s-a aplicat de catre Militia mun.Iasi in luna iulie 1982 cand i s-a stabilit domiciliul obligatoriu in comuna Tg.Frumos; in acest sens reclamantul a aratat ca ,in calitate de fiu al fostului detinut politic C. T., pe langa prigonirile suferite de el ca urmare a condamnarii tatalui sau, fostul regim comunist prin autoritati sale i-a aplicat si masura administrativa cu caracter politic de stabilire a domiciliului sau obligatoriu in localitatea Tg.Frumos, jud.Iasi, in urmatorul context:: printre alte masuri de restrangere a intereselor legitime ale oamenilor muncii, regimul comunist, din interese politice, a impus si obligativitatea unor angajati ai statului (medici, cadre didactice, ingineri, specialisti in agricultura si in alte domenii, etc.) sa locuiasca unde aveau loc de munca;cum el in acea perioada avea domiciliul stabil in orasul Iasi si era angajat la ISCIP Tomesti si lucra la ferma Razboieni a ISCIP Tomesti ca specialist in agricultura, Militia mun.Iasi i-a aplicat si lui masura administrativa.
A intrat in atentia militiei la data de 15 iulie 1982, cand a depus la Militia Mun.Iasi dosarul cu actele necesare pentru preschimbarea buletinului de identitate seria W nr.685226 eliberat la 03.03..1971. In urmatoarele zile de dupa depunerea dosarului respectiv, i s-a comunicat de la Militie ca nu i se elibereaza buletin in baza actelor depuse in municipiul Iasi, intrucat figureaza inscris pe un tabel cu domiciliu obligatoriu si urmeaza sa i se elibereze buletinul de identitate in localitatea Tg.Frumos, jud.Iasi.Ca atare, Militia Mun.Iasi a ignorat autenticitatea si obligatiile ce le impuneau respectivele acte din dosarul depus, refuzand sa elibereze buletinul de identitate cu domiciliul in orasul Iasi.
Ulterior, un organ de militie a venit la domiciliul sau din Iasi, unde era acasa sotia sa, prezentandu-i noul buletin intocmit pe numele lui, dar a refuzat sa-l predea pe motiv ca nu era ea titulara acelui act. Buletinul prezentat nu avea aplicata fotografia cu cele doua stampile speciale si nici semnatura titularului. Nu a intrat in posesia respectivului buletin fictiv, prin care i se incalca vointa, dreptul si interesul de a-si dovedi identitatea, cetatenia si domiciliul real.
Pentru a-si castiga drepturile incalcate, a fost nevoit ca timp de 7 ani, sa faca numeroase memorii, atat el cat si sotia sa, la autoritatile de stat locale, centrale si cele politice din perioada respectiva, dar totul a fost in zadar.
A supravietuit fara buletin de identitate si lipsit de drepturile legitime pana cand, in urma unui memoriu ce a fost trimis la Comitetul Central al Partidului Comunist Roman, la tovarasa Elena Ceausescu, a venit in septembrie 1989, de la Bucuresti la Militia Iasi o echipa de tovarasi care l-au chemat si l-au interogat in legatura de memoriul trimis.In urma anchetei respective i s-a eliberat buletinul de identitate cu domiciliul in Municipiul Iasi, asa cum era dovedit si rezulta din copia respectivului buletin.
Pentru a putea beneficia de prevederile Legii nr.221/2009 potrivit cu cele ale art.4 aalin.2 a solicitat Politiei Mun.Iasi cat si Directiei Locale de Evidenta a Persoanelor Iasi, sa-i elibereze un act din care sa rezulte documentul normativ in baza caruia i s-a aplicat masura administrativa de stabilire a domiciliului obligatoriu in localitatea Tg.Frumos, jud.Iasi.
La solicitarile sale cat si ale instantei de judecata, institutiile respective i-au eliberat adeverinta nr.110674 din 04.05.2010 si a trimis la Tribunalul Iasi adresa nr.117627/05.07.2010 si nr.117634/15.07.2010 (ambele aflate la dosar), prin care se atesta aceleasi date privind toate localitatile cu adresele de domiciliu si actele de identitate ale persoanei sale luate din fisele de evidenta manuala ce au fost "imbunatatite" cu date incerte.
De asemenea s-a precizat ca institutiile respective nu detin documentele solicitate, nu detin arhiva fostei militii si ca fisele manuale de evidenta sunt extrem de succinte.Considera ca prin precizarile din aceste adrese, s-a incercat sa se mascheze refuzul eliberarii actului solicitat, pentru a nu isi asuma abuzul de aplicare a masurii administrative de stabilire a domiciliului sau obligatoriu in localitatea Tg.Frumos.In acest scop s-a facut si mentiunea fictiva asupra datelor cuprinse intre paranteze la aliniatul 2 al adeverintei, care atesta domiciliul sau in Mun.Iasi, str.Stefan cel Mare nr.15, date cuprinse in perioada 1960-22-09-1989, fapt din care reiese ca timp de 30 de ani a avut acelasi domiciliu, la adresa de mai sus, dar care este infirmata de urmatoarele buletine de identitate mentionate in adeverinta si de aliniatul 3 - domiciliul in Tg.Frumos ... si de buletinul de identitate seria BU nr.294483 eliberat la data de 18.08.1983, in dreptul caruia s-a facut mentiunea "anulat", fara a justifica insa motivul anularii.
Datorita masurii administrative ce i s-a aplicat abuziv de catre Militia Mun.Iasi si a durat 7 ani, a avut de indurat necazuri si prejudicii ce au influentat negativ personalitatea sa si interesele familiei sale, motiv pentru care in baza Legii nr.221/2009 a solicitat despagubirile mentionate in cuprinsul actiunii.
Prin intampinarea formulata, paratul Statul Roman reprezentat de Ministerul Finantelor Publice prin Directia Generala a Finantelor Publice, a solicitat respingerea actiunii. In motivarea acestei pozitii procesuale, paratul a aratat ca prin Legea nr.221/2009 s-a urmarit in special stergerea ope legis a tuturor consecintelor penale ale condamnarilor cu caracter politic, repunerea in drepturi, in cazul in care prin hotararea de condamnare s-a dispus decaderea din acestea sau degradarea militara, afirmarea explicita a posibilitatii instantelor de judecata de a acorda despagubiri pentru prejudiciul moral daca se apreciaza, in urma examinarii tuturor circumstantelor cauzelor, ca reparatia obtinuta prin efectul Decretului - lege nr.118/1990, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare si ale O.U.G. nr.214/1999, aprobata cu modificarile si completari prin Legea nr.568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, nu este suficienta si reglementarea unei posibilitati speciale de reparare a prejudiciului material produs prin confiscarea unor bunuri ca efect al hotararii de condamnare cu caracter politic.Instanta urmeaza sa aiba in vedere ca acordarea daunelor morale sa aiba efecte compensatorii, neputand sa constituie amenzi excesive pentru autorii daunelor si nici venituri nejustificate pentru victimele acestora. De exemplu, in situatia data, considera ca nu poate exista sanctiune fara dovedirea existentei unui prejudiciu.In materia despagubirilor civile s-a decis ca o cerere in pretentii pentru daune, indiferent daca ar constitui o reparatie simbolica sau o compensare veritabila, trebuie sa specifice natura daunei pretinse in relatie cu conditia culpabila imputata institutiei/autoritatii.Prin urmare, simpla afirmatie referitoare la existenta unui prejudiciu nu indreptateste reparatia prin echivalent banesc, atat timp cat nu se administreaza un probatoriu apt a demonstra ca echivalentul banesc pe care l-a solicitat reclamantul este cel potrivit sub aspectul cuantumului, cu paguba invocata si, mai ales, ca prin hotararea evocata s-a produs un prejudiciu.
Totodata insa, urmeaza a se avea in vedere si faptul ca persoana condamnata a decedat, prin urmare nu este beneficiarul direct al despagubirilor, desi prejudiciul moral semnificativ s-a produs asupra sa si intr-o mai mica masura asupra familiei sale. De asemenea, nu este lipsit de relevanta nici faptul ca a trecut o perioada indelungata de timp de la data producerii prejudiciului si pana in prezent - mai bine de 40 de ani, astfel ca nu se poate nega o atenuare semnificativa a prejudiciului moral prin trecerea timpului, insasi inlaturarea prin lege (art.2 din Legea nr.221/2009) a efectelor hotararilor judecatoresti de condamnare cu caracter politic constituind o satisfactie rezonabila.In ce priveste cuantumul saunelor morale Curtea europeana a drepturilor Omului are o jurisprudenta constanta, statuand in echitate si in raport de circumstantele cauzei, adoptand o pozitie moderata prin sumele rezonabile acordate.
In acest sens, in Cauza Konolos (hotararea din 07.02.2008), in care Curtea a constatat incalcarea dispozitiilor art.5 par.1 prin arestarea nelegala, a acordat 3000 Euro pentru "prejudiciul moral incontestabil" suferit de reclamant. In Cauza Canciovici, pentru detentie nelegala, neaducerea in fata unui magistrat si interceptari telefonice nelegale, Curtea a acordat reclamantului suma de 12.000 euro cu titlu de despagubiri pentru prejudiciul moral. Si in alte hotarari din 2008 Curtea a manifestat aceeasi moderatie, acordand sume cuprinse intre 1000 - 5000 euro pentru prejudiciul moral ( Cauza Tara Lunga - hotararea din 29.07.2008, Cauza Dekany - hotararea din 01.04.2008).
Paratul a formulat completari la intampinare, intitulate "precizari" prin care a aratat ca in ce priveste obligarea statului la acordarea unor despagubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare, legea nu a stabilit modalitatea de calcul a acestor despagubiri morale, motiv pentru care nu se realizeaza un tratament juridic unitar pentru persoanele care au suferit condamnari cu caracter politic, lasand la aprecierea instantelor de judecata cuantumul despagubirilor ce se pot acorda persoanelor indreptatite, ceea ce face ca practica sa fie total neuniforma si chiar discriminatorie. De aceea, Guvernul Romaniei, la propunerea Ministerului Finantelor Publice a adoptat O.U.G.nr.62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr.221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 si pentru suspendarea aplicarii unor dispozitii din Titlul VII al Legii nr.247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, fiind publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Nr.446, din 01.07.2010.
Prin acest act normativ au fost stabilite plafoanele pana la care instanta poate acorda despagubiri morale reglementate de actul normativ, care sunt:
- 10.000 euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic;
- 5.000 euro pentru sotul, sotia si descendentii de gradul I;
- 2.500 euro pentru descendentii de gradul al doilea.
Aceste plafoane stabilite prin actul normativ sunt in acord cu jurisprudenta constanta a CEDO care a adoptat o pozitie moderata prin acordarea unor sume rezonabile cu titlu de reparatie morala, in majoritatea cazurilor acestea fiind sub 10.000 de euro.De asemenea, se impune a se tine seama de aceste masuri legale si de contextul economic in care se afla tara in prezent, avand in vedere ca reclamantul a solicitat acordarea unor despagubiri intr-un cuantum exagerat de mare raportat la inscrisurile si dovezile depuse la dosarul cauzei in sustinerea actiunii.
In aceasta faza procesuala reclamantul a administrat proba cu acte. Paratul nu a administrat probe in contradovada.
Din examinarea actelor si lucrarilor existente la dosar, instanta constata in fapt urmatoarele:
Cu actele de stare civila depuse la dosar (fila 10) reclamantul a probat ca este fiul lui C. T. care, prin sentinta nr.159/26.10.1961 pronuntata de Tribunalul Militar Iasi in dosarul nr.147/1961 a fost condamnat la 7 ani inchisoare corectionala si 4 ani interdictie corectionala, in baza art.209 pct.2 lit.a Cod penal, retinandu-se in fapt ca, in perioada anilor 1959-1961 a facut agitatie contrarevolutionara, afirmand in diferite discutii pe care le purta ca va izbucni un nou razboi mondial in urma caruia regimul comunist se va schimba si ca in tara se va intampla ceea ce s-a intamplat in Ungaria in 1956; ca inculpatul a audiat si comentat emisiunile posturilor de radio, in special "Vocea Americii"; a facut greutati colectivizarii agriculturii, afirmand ca la GAC se traieste greu, ca taranii sunt fortati de comunisti sa se inscrie la GAC insa politica comunista este terminata. Prin aceeasi sentinta (filele 74-79 dosar) s-a dispus confiscarea totala a averii personale a condamnatului.
Aceasta sentinta a fost mentinuta prin decizia nr.900/22.11.1961 a Tribunalului Militar de regiune Militara Bucuresti (filele 80-85).
C. T. a fost retinut timp de 24 de ore la 27 iunie 1961, in baza ordonantei de retinere din 26.06.1961 (fila 72) emisa de Ministerul Afacerilor Interne - Directia regionala Suceava - Sectia Anchete Penale si arestat in baza mandatului de arestare preventiva nr.453 din 28.06.1961 emis de Ministerul Afacerilor Interne - U.M. - 0239 Suceava in dosarul nr.589/1961 (fila 73).
Potrivit mandatului de executare a pedepsei nr.198/28.11.1961 emis de Tribunalul Militar Iasi (fila 89), executarea pedepsei a inceput de la 26.06.1961, autorul reclamantului fiind pus in libertate la 15.04.1964, ca urmare a gratierii intervenite prin Decretul nr.176/1964 (filele 94-95).
Prin decizia nr.2681/01.11.1995 pronuntata de Curtea Suprema de Justitie - Sectia Penala in dosarul nr.1203/1995 (filele 99-101), s-a admis recursul declarat de procurorul general impotriva sentintei nr.159/26.10.1961 a Tribunalului Militar Iasi si a deciziei nr.900/22.11.1961 a Tribunalului Militar de Regiune Militara Bucuresti - Colegiul de recurs, privind pe inculpatii C. T., D. C. si C. O., s-au casat - sentinta nr. 159/26.10.1961 a Tribunalului Militar Iasi si decizia nr.900/22.11.1961 a Tribunalului Militar de Regiune Militara Bucuresti Colegiul de recurs, in baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedura penala, au fost achitati cei trei inculpati pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale prin agitatie, prev.de art.209 pct.2 lit.a Codul penal anterior si a fost inlaturata pedeapsa complementara a confiscarii totale a averii inculpatilor.
Legea nr.221/2009 pe care isi intemeiaza reclamantul actiunea de fata, prevede masuri reparatorii pentru condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Condamnarea suferita de autorul reclamantului, in baza art.209 pct.2 lit a din Codul penal in vigoare la 1961, constituie de drept condamnare cu caracter politic, conform art.1 alin.2 lit.a din Legea nr.221/2009.
Actul anterior mentionat prevedea, in varianta initiala, in art.5 a alin.1 ca "orice persoana care a suferit condamnari cu caracter politic in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care au facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic precum si dupa decesul acestei persoane, sotul sau descendentii acesteia pana la gradul al II-lea inclusiv, pot solicita instantei de judecata, in termen de 3 ani de la data intrarii in vigoare a legii, obligarea statului la acordarea unor despagubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare si la acordarea de despagubiri reprezentand echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotararea de condamnare sau ca efect al masurii administrative, daca bunurile nu au fost restituite s-au nu s-au obtinut despagubiri in conditiile legilor speciale".
Textul mentionat a fost modificat prin art.II din Legea nr.62/2010 care a cuantificat maximul despagubirilor ce puteau fi acordate beneficiarilor enumerati in art.5 alin.1.
Prin decizia Curtii Constitutionale nr.1354/20.10.2010 publicata in Monitorul oficial nr.761/15.11.2010 art.II din Legea nr.62/2010 a fost declarat neconstitutional, la data pronuntarii prezentei sentinte, modificarile aduse art.5 alin.1 lit.a din Legea nr.221/2009 prin Legea nr.62/2010 fiind suspendate de drept, conform art.147 din Constitutie.
Prin deciziile nr.1358/21.10.2010 si nr.1360/12.10.2010 ale Curtii Constitutionale, publicate in Monitorul Oficial nr.761/15.10.2010 s-au declarat neconstitutionale prevederile art.5 alin.1 lit.a teza intai din Legea nr.221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare.
Pana la momentul pronuntarii sentintei de fata legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor declarate neconstitutionale. In conditiile existentei unui vid legislativ ivit ulterior formularii actiunii de catre reclamant, instanta este obligata, conform art.3 Cod civil (potrivit caruia "judecatorul care va refuza de a judeca, sub cuvant ca legea nu prevede sau este intunecata sau neindestulatoare, va fi urmarit ca culpabil de denegare de dreptate") sa procedeze la interpretarea legii, conform principiilor ce guverneaza aceasta materie.
Una din regulile de interpretare logica a legii civile este aceea potrivit careia legea civila trebuie interpretata in sensul aplicarii ei iar nu in sensul neaplicarii. In mod evident, scopul Legii nr.221/2009 a fost o incercare de reparare a prejudiciului cauzat persoanelor persecutate pe motive politice, de statul totalitar comunist, prin masuri complementare.
In conditiile in care Legea nr.221/2009, in intregul ei, nu a fost declarata neconstitutionala, instanta considera ca actiunea reclamantului, care avea la momentul formularii ei ca baza prevederile art.5 din Legea nr.221/2009, se poate intemeia pe dispozitiile art.504 - 506 Cod procedura penala care se completeaza cu prevederile speciale ale Legii nr.221/2009. De asemenea va fi avut in vedere si art.998 Cod civil - dispozitie generala ce vizeaza raspunderea civila delictuala, cu retinerea insa a aspectelor specifice legii speciale, mai ales a scopului urmarit de legiuitor la momentul adoptarii acesteia.
in ce priveste suma solicitata cu titlu de daune morale pentru prejudiciul derivand din condamnarea lui C. T., se retine ca repararea acestora constituie o componenta importanta a raspunderii civile si corespunde in general unei necesitati sociale. Pentru a interveni raspunderea civila delictuala, se admite, atat in literatura juridica cat si in practica judiciara ca trebuie indeplinite conditiile de existenta ale acesteia sau elementele sale constitutive si anume prejudiciul (material sau moral), fapta ilicita, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu, culpa sau vinovatia autorului faptei ilicite. Aceste elemente trebuie intrunite, in principiu, cumulativ pentru angajarea raspunderii civile, constituind cadrul legal necesar pentru repararea prejudiciilor civile. Elementul indispensabil este prejudiciul, deoarece in lipsa acestuia nu exista raspundere civila.
In speta, aceste conditii nu se regasesc in cazul aplicarii actului normativ invocat de catre reclamant, ca temei al pretentiilor sale, intrucat se prezuma ca persoanele care au suferit condamnari cu caracter politic, au suferit in mod cert si prejudicii morale. Repararea prejudiciului trebuie facuta de autorul faptei ilicite cauzatoare a prejudiciului ori, statul rezultat dupa evenimentele din 1989 nu este vinovat de persecutiile statului totalitar comunist, nu i se poate imputa, cel putin sub aspectul analizat, vreo fapta ilicita. Statul din 1990, fiind in sens larg "succesorul" in drepturi si obligatii al statului totalitar comunist, a incercat, in aceasta calitate, sa compenseze intr-un fel prejudiciile morale suferite de persoanele condamnate din motive politice. In mod evident persoanele care au suferit astfel de condamnari datorita masurilor represive luate impotriva lor, au fost supuse pe nedrept unor suferinte fizice si psihice, unor conditii de viata si tratamente deosebit de grele. Este cert ca aceste persoane au suferit grave prejudicii morale, adoptarea Legii nr.221/2009 fiind o recunoastere a suferintelor cauzate unor astfel de persoane si o incercare de a le recompensa intr-un fel, chiar si tardiv.
Pentru aceste considerente, instanta apreciaza ca nu pot fi primite sustinerile formulate de parat in intampinarea depusa la dosarul cauzei cu privire la necesitatea probarii de catre reclamant a elementelor raspunderii civile delictuale, in cauza urmand a se stabili criteriile de apreciere a prejudiciului moral.
Aceasta apreciere nu se rezuma la determinarea "pretului" suferintelor psihice sau fizice care sunt inestimabile, ci inseamna aprecierea multilaterala a tuturor consecintelor negative ale prejudiciului si a implicatiilor acestora pe toate planurile vietii sociale ale persoanei vatamate. Trebuie sa se aprecieze ce a suferit persoana vatamata pe plan fizic, psihic, social, profesional si familial din ceea ce ar insemna o viata normala, linistita si fericita pentru aceasta, in momentul respectiv, dar si in viitor, in societatea respectiva. Prin urmare, nu se pune in discutie determinarea "pretului" suferintelor fizice si psihice, ci de o apreciere necesara, a prejudiciului moral sub aspectul consecintelor sale in dovedirea evaluarii. In aprecierea importantei prejudiciului moral trebuie avute in vedere varsta, profesia, functia, nivelul de pregatire si de cultura generala al persoanei vatamate, tocmai datorita faptului ca fiecare individ acorda valorilor o pretuire diferita in functie de aspiratiile sale precum si de repercusiunile asupra posibilitatii persoanei de a se realiza pe deplin pe plan social, profesional si familial.
Se retine in speta, analizand dispozitivul sentintei penale de condamnare, ca la momentul respectiv, C. T. era in varsta de 62 de ani si avea 5 copii. Desi nu a fost probata trauma psihica suferita de autorul reclamantului, aceasta este prezumata fiind de notorietate "practicile" folosite de organele de ancheta ale regimului comunist precum si conditiile de detentie in cazul condamnatilor politici "dusmani ai regimului" cum este si situatia autorului reclamantului. De asemenea, este de notorietate si faptul ca familia unui dusman al regimului democrat popular (cum a fost considerat C. T. potrivit chiar situatiei de fapt expusa in sentinta de condamnare) condamnat pentru uneltire contra ordinii sociale, era "monitorizata" in continuare de organele securitatii, membrii familiei fiind marginalizati si supusi si ei, unui regim de privatiuni.
Astfel, prin memoriul adresat instantei (fila 51 si urmatoarele) reclamantul a aratat ca autoritatile locale - agenti de colectari si Militia - le luau fortat animalele din gospodarie in contul cotelor, supravegheau operatiunea de treieris si le confiscau cerealele rezultate; el si fratii sai au fost luati in armata la unitati si detasamente de munca.
In mod cert, prejudiciul cauzat de condamnarea politica a lui C. T., care la varsta de 62 de ani a trebuit sa suporte regimul de detentie din inchisorile comuniste (Vacaresti, Botosani, Aiud - conform fisei matricole penale - filele 66-67 dosar) aproximativ 3 ani de zile, nu poate fi evaluat in bani insa, raportat la cele expuse, instanta apreciaza ca suma de 50.000 Euro reprezinta o satisfactie echitabila.
In ce priveste daunele morale solicitate de reclamant pentru masura administrativa a domiciliului obligatoriu, acordarea acestora nu se justifica. Reclamantul si-a motivat aceasta cerere pe imprejurarea ca o perioada de 7 ani organele de militie au refuzat sa-i elibereze buletinul de identitate pe adresa unde locuia, emitand in schimb un buletin pentru Tg.Frumos. desi aceasta situatie este confirmata de adeverinta nr.110674/04.05..2010 a Directiei Locale de Evidenta a Persoanelor - Serviciul de Evidenta a Persoanelor (fila 50), ea nu poate fi asimilata masurii administrative cu caracter politic, masura ce presupune dislocarea si stabilirea domiciliului obligatoriu, ori in speta, nici reclamantul si nici familia acestuia nu au fost fortati sa-si paraseasca domiciliul si mutati in alta localitate.
Prin urmare va respinge cererea de daune morale formulata in acest sens.
In ce priveste despagubirile materiale, se retine ca reclamantul a probat, cu procesul verbal din 02.12.1961, ca odata cu confiscarea bunurilor imobile, dupa condamnarea tatalui sau si in baza hotararii de condamnare, s-a confiscat de la familia acestuia si cantitatea de 400 kg grau (fila 86).
Raportat la cele expuse, instanta a admis in parte actiunea astfel cum a fost formulata si precizata, a obligat paratul sa plateasca reclamantului, in calitate de mostenitor al defunctului C. T., suma de 50.000 Euro (echivalent in lei la data platii) cu titlu de daune morale, iar in baza art.5 alin.1 lit.b din Legea nr.221/2009 a obligat paratul la plata contravalorii a 400 kg grau cu titlu de despagubiri materiale. Totodata a respins cererea reclamantului privind despagubirile solicitate pentru masura administrativa a domiciliului obligatoriu.