Obligatia de a face; daune cominatorii. Stabilirea accesului la drumul public pe zona de retentie si de protectie a lacului de acumulare. Calificarea actiunii. Inexistenta conditiilor stabilite de art. 576 Cod civil. Aplicarea art. 1073 Cod Civil.

Obligatia de a face; daune cominatorii. Stabilirea accesului la drumul public pe zona de retentie si de protectie a lacului de acumulare. Calificarea actiunii. Inexistenta conditiilor stabilite de art. 576 Cod civil. Aplicarea art. 1073 Cod Civil.

Prin sentinta civila nr. 162/13.01.2009 pronuntata de Judecatoria Botosani s-a respins ca neintemeiata cererea avand ca obiect obligatia de a face si daune cominatorii, formulata de reclamanta M. A., domiciliata in mun. Botosani, jud. Botosani in contradictoriu cu parata S.C. "R." S.A. Botosani, cu sediul in mun. Botosani, jud. Botosani.
S-a admis in parte cererea reconventionala avand ca obiect constatare neexistenta drept de servitute si obligatia de a face, si in consecinta:
S-a constatat neexistenta dreptului de servitute al reclamantei asupra terenului apartinand paratei.
Au fost compensate cheltuielile de judecata efectuate intre parti.
Pentru a se pronunta astfel prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rol la data de 07.02.2008, reclamanta M. A. a chemat in judecata pe parata S.C. "R." S.A. solicitand obligarea acesteia la deblocarea caii de acces, respectiv drumul comunal ce delimiteaza tarlaua 18, p.c. 479/16, proprietatea ei, cu obligarea ridicarii tuturor obstacolelor in vederea accesului liber la terenul proprietatea ei, teren pentru care i s-a eliberat titlul de proprietate nr. 62903/15.12.1995.
Pe calea cererii reconventionale, parata a solicitat sa se constate stinsa servitutea de trecere legala reprezentata de drumul comunal indicat de reclamanta, prin imposibilitatea materiala de exercitare determinata de acoperirea acestuia de luciu de apa al acumularii Curtesti, sa se constate stinsa servitutea de trecere legala reprezentata de drumul comunal indicat de reclamanta prin efectele exproprierii pentru utilitate publica, sa se constate ca reclamanta nu este proprietara dreptului real de servitute pretins ca dezmembramant al dreptului de proprietate, sa fie obligata reclamanta la incetarea exercitiului nelegitim al acestui drept real de servitute ca dezmembramant al dreptului de proprietate, cu cheltuieli de judecata.
Prima instanta a retinut ca este investita cu judecarea unei actiuni civile ce are ca obiect obligatie confesorie de servitute si daune cominatorii, formulata in baza art. 616 - 619 Cod civil si cu judecarea unei cereri reconventionale avand ca obiect: constatarea neexistentei dreptului de servitute, formulata in baza art. 11 Cod procedura civila si actiune in complangere, formulata in baza art. 674 Cod procedura civila.
In fapt, reclamanta si parata detin proprietati invecinate, respectiv reclamanta este titulara dreptului de proprietate cu privire la suprafata de 10 ha teren forestier situat in extravilanul comunei Curtesti, in p.c. 479716, tarlaua 18, conform Titului de Proprietate nr. 62903715.121995, iar parata este proprietara suprafetei de 8838 m.p. in p.c. 479/1, sola 18 si a suprafetei de 13.084 in p.c. 479/3, sola 18, in total asupra unei suprafete reale de 21.771,50 m.p., conf. contractului de vanzare-cumparare 3357/30.04.2001, autentificat de BNP "R. A. - L. B.".
Intre cele doua proprietati astfel descrise nu exista hotar comun, reclamanta detinand 1 ha de teren forestier in padurea "Urache", iar parata l-a obtinut prin cumparare, la distanta de o parcela de reclamanta, o suprafata de teren categoria pasune pe care este amplasata o constructie cunoscuta sub numele de "Cabana Lebada" si folosita in prezent de administratorul paratei ca locuinta personala.
Din depozitiile martorilor reclamantei rezulta ca accesul in loturile de padure invecinate cu iazul se facea in trecut pe un drum paralel cu firul apei. Este practic ceea ce invoca reclamanta, ca ar fi existat o cale publica ce era practicata de toti proprietarii de padure cu iesire spre iaz, pentru accesul la loturile lor, ceea ce in drept este echivalent cu a spune ca drumul de acces constituia pentru proprietari servitute de trecere stabilita de ei prin folosinta indelungata.
Aceasta trecere permanenta catre paduri a incetat insa odata cu nationalizarea fondului forestier, iar schimbarile de regim juridic produse pana la restituirea padurilor, nu mai permit reluarea caii de acces practicate in trecut. Cu toate acestea, s-a creat pentru proprietarii de padure posibilitatea de a intra pe alte cai, a neamenajate total, in padure, la cercetarea la fata locului constatandu-se ca acestea sunt practicate si ca padurea este exploatata - aspecte ce rezulta din urmele de roti de caruta, din arborii doborati si din cioatele marcate intalnite.
Astfel, accesul dorit de catre reclamanta a incetat sa mai fie utilizat, potrivit notei de relatii cu privire la istoricul suprafetei in litigiu, intocmita de O.C.P.I. (fila 62-64), inca din anii 1971 - 1972, cand terenul se afla in proprietatea statului, fiind administrat prin IAS C.
Se precizeaza in istoric faptul ca, pe de o parte, s-a infiintat in 1978 livada Curtesti - ce reprezinta o limita a padurii Ursache si din care se poate circula spre loturile de padure.
In partea opusa padurii Urache, in zona cu iaz marginit de calea de acces, in anii 1975, 1978 - 1979, s-a executat lucrarea Barajul "Acumularea Curtesti", constructie administrata de asemenea de IAS C., pana in 1988, cand a fost preluata cu intregul teren pasune aferent, de catre Gospodarirea Anexa P.C.R. Botosani. Aceasta institutie a construit si amenajat o casa de protocol, un teren de tenis, folosit si ca pista, avand in plan desfasurarea activitatii fermei viticole.
Prin efectul Legii 18/1991 aceasta proprietate a statului a fost preluata prin reorganizarea I.A.S. - ului in societate comerciala, de catre S.C. "I. S.A. de la care terenul de 3, 3227 ha, din care 2148 m.p. ocupat de constructii, a fost atribuit actionarului I. D., iar acesta l-a vandut, ultima cumparatoare fiind parata.
Prin urmare, practicarea servitutii invocate de reclamanta a incetat imediat dupa nationalizare si a devenit imposibila in prezent din cauza amenajarilor facute din 1975 si pana in prezent, servitutea incetand practic de drept odata cu pierderea dreptului de proprietate asupra padurii. In prezent este posibila crearea juridica a unei noi cai de acces prin zona livezii, pe un traseu care este utilizat practic in acest scop de proprietarii actuali de loturi de padure.
In aceste conditii este neintemeiata actiunea pentru apararea unei servituti ce nu mai exista, si totodata este intemeiata reconventionala in ce priveste constatarea neexistentei dreptului de servitute - accesului pretins de reclamanta.
In ce priveste celalalt capat al reconventionalei, prin care se cere obligarea reclamantei de a inceta exercitiul abuziv al servitutii nelegitime, aceasta cerere, ce se poate califica juridic drept actiune pentru apararea posesiei, este neintemeiata, deoarece in cauza nu s-au facut probe din care sa rezulte ca reclamanta a tulburat posesia paratei prin intrarea fara drept pe proprietatea reclamantei.
Dupa cum s-a observat la cercetarea la fata locului, o astfel de tulburare ar fi si greu de efectuat deoarece ar presupune din partea reclamantei efortul de a traversa inca doua proprietati straine de a paratei, pana la vechiul drum de acces, precum si sa treaca peste un gard ce margineste proprietatea paratei de primul lot de padure.
Actiunea posesorie presupune insa ca parata sa se apere impotriva unei tulburari consumate si dovedite, iar nu impotriva uneia prezumtive.
Impotriva acestei sentinte a formulat apel reclamanta criticand-i pentru nelegalitate si netemeinicie.
Astfel apelanta a sustinut ca din probele administrate la dosar, reiese in mod clar ca este proprietara suprafetei de 1 ha padure situata in p.c. 479/16,. Tarlaua 18 conf. Titlului de Proprietate 62903/15.12.1995, ca desi drumul de acces 483 la suprafata impadurita este prevazut in planul parcelar si in hartile cadastrale, a fost inchis abuziv si fara titlu de parata in proprietatile sale, impiedicand-o atat pe ea cat si pe ceilalti proprietari din vecinatate sa intre sa realizeze lucrari specifice de igienizare, de exploatare si impadurire pe proprietatile lor. Chiar si din Titlul de Proprietate al vanzatorului I. D. care a vandut terenul catre SATT S.R.L. Botosani in 2001 reiese ca una din vecinatatile tarlalei 18 ce a fost vanduta paratilor este drumul 483.
Sustine apelanta ca nu se putea ca acest drum sa dispara intre data incheierii contractului de vanzare-cumparare si intabulare si cu nici un inscris nu s-a demonstrat trecerea din domeniul public in domeniul privat al societatii parate.
Mai mult decat expertul pe care l-a platit sa realizeze o expertiza la fata locului, precizeaza apelanta a efectuat o lucrare partinitoare in favoarea paratei, retinand concluzii care nu au nici un corespondent in realitate, motiv pentru care a solicitat si efectuarea unei cercetari locale.
Referitor la cadrul ales, a precizat apelanta ca expertul nu avea caderea de face aprecieri cu privire la textele de lege invocate de parti, nefiind in situatia prevederilor art. 616 Cod civil si nici art. 636 si urm. Cod civil. In realitate prima instanta trebuia sa solutioneze actiunea in temeiul art. 1073 Cod civil referitoare la obligatia de a face, respectiv obligarea paratei la deblocarea drumului public nr. 483 prevazut in toate documentele Primariei si OCPI Botosani.
Apelanta a mai sustinut ca gresita este si solutia pronuntata si pentru cererea reconventionala caci art. 111 Cod procedura civila nu poate fi folosit pentru constatarea unei situatii de fapt, nefiind admisibila atat actiunea in constatarea unei situatii de fapt cat si cea pentru constatarea unui fapt negativ (in acest sens pronuntandu-se si instantele in practica judiciara - decizia T.S. 30/1966 C. Decizia Nr. 1966, pag. 268, Decizia Inaltei Curti de Casati si Justitie).
In aceste conditii apelanta a apreciat ca cererea reconventionala formulata de parata este lipsita de interes, atat timp cat vizeaza un drept de servitute inexistent.
In final apelanta a aratat in calitate de proprietara a unui ha padure situat in p.c. 479/16 ca prin actiunea sa nu a vizat si nu vizeaza diminuarea proprietatii paratei, ci respectarea domeniului public, din care face parte drumul 483, blocat abuziv de parata.
Apelul a fost inregistrat initial pe rolul Tribunalului Botosani la data de 23.02.2009 sub nr. 1208/193/2008, iar ulterior prin incheierea civila nr. 661 din 04.02.2010 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia civila si de proprietate industriala in dosarul 6824/172009 s-a dispus stramutarea dosarului 1208/193/2008 de la Tribunalul Botosani la Tribunalul Iasi.
Prin intampinare S.C. "R." S.A. a solicitat respingerea apelului ca nefondat motivand ca drumul de acces De 483, este un drum infundat care se opreste in poarta proprietatii private existente in vecinatatea proprietatii intimatei. A sustinut ca acest drum este limitat deoarece proprietatea care se afla la capatul lui, anterior intrarii in circuitul civil in anul 1990 a fost locuinta de protocol a fostului PCR si loc de instruire a fostilor lucratori ai securitatii si datorita acestei caracteristici drumul era controlat si accesul strict limitat.
Mai mult decat atat parata - intimata a precizat ca accesul la proprietatea apelantei se poate face prin drumurile de exploatare ce fac legatura intre livada Curtesti si padure, care se afla una in continuitatea celeilalte.
Totodata a mai invederat intimata ca pe calea cererii reconventionale a solicitat sa se constate inexistenta pretinsei servituti de trecere reprezentata de DE 483 pe suprafata de teren pe care o detine R., respectiv 13084 mp situata in PC 479/3 sola 18, (respectiv 12766 mp masurata de expert, diferenta fiind ocupata de apa din acumularea Curtesti) si pe cale de consecinta sa se respinga actiunea reclamantei deoarece neexistand o cale de acces publica nu se poate pretinde ca sunt anumite constructii - obstacole edificate de catre intimata.
Motivul real care sta in spatele promovarii prezentului litigiu sustine intimata il reprezinta faptul ca apelanta-reclamanta a incercat in urma cu cativa ani sa vanda aceasta suprafata de padure cerand un pret disproportionat fata de valoarea de piata. Acest aspect a fost dovedit prin audierea martorului S. D., intentie care nu s-a mai materializat, imprejurare care o determina pe aceasta ca, pe calea unei hotarari judecatoresti sa poata demonstra ca are o cale de acces prin proprietatea B., ceea ce ar duce eventual la o marire a valorii imobiliare a suprafetei de padure pe care intentiona sa o instraineze.
Nu exista servitute de trecere pe malul apei asa cum pretinde apelanta-reclamanta, o eventuala servitute exista in trecut cand acumularea Curtesti nu exista, fiind doar paraul Dresleuca, a disparut deoarece prin Decretul de expropriere nr. 319727.11.1978 s-a scos din circuitul civil o suprafata de 59320 mp teren si s-a efectuat investitia "Aductiune zonala pentru irigatii Curtesti", eventualul drum care era paralele cu paraul Dresleuca a fost desfiintat prin actul de expropriere, fiind in prezent acoperit de apa.
Pe rolul Tribunalului Iasi cauza a fost inregistrata sub nr. 2134/99/16.03.2010.
Intrucat prin incheierea mentionata anterior s-a dispus stramutarea cauzei si au fost mentinute actele de procedura (conform certificatului f. 95 dosar apel 1208/193/2008), toate actele de procedura realizate in fata instantei Tribunalului Iasi au ramas utile cauzei, urmand a fi valorificate in procesul de deliberare si pronuntare pe cererea de apel.
In aceasta faza procesuala au fost depuse inscrisuri, si a fost solicitata proba cu efectuarea unei noi expertize topometrice, cat si efectuarea unei cercetari locale, asupra acestei ultime probe instanta revenind si respingand-o ca nefiind utila cauzei in conditiile in care in cauza s-au intocmit expertize tehnice de specialitate.
Domnul C. M. este expertul ce a intocmit expertiza tehnica in specialitatea topometrie, in faza procesuala a apelului.
Analizand actele si lucrarile aflate la dosarul cauzei, raportat la motivele de apel si dispozitiile legale incidente, tribunalul retine ca apelul este intemeiat urmand a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.
Apelanta M. A. a chemat in judecata pe intimata S.C. "R." S.A., asa cum reiese din cererea initiala de chemare in judecata si cum a precizat si prin cererea de apel, pentru ca instanta sa oblige parata (intimata) sa deblocheze calea de acces respectiv drumul comunal 483 prin inlaturarea tuturor obstacolelor in vederea accesului liber la proprietatea sa, teren pentru care i-a fost eliberat Titlul de Proprietate 62903/1995.
Si-a intemeiat actiunea pe disp. art. 1073 Cod civil motivand ca in speta este vorba despre deblocarea unei cai de acces ce face parte din domeniul public si nicidecum din proprietatea paratei-intimata pentru a fi incidente disp. art. 616-619 Cod civil.
Pe calea cererii reconventionale parata-intimata a solicitat asa cum a precizat si prin intampinarea depusa in apel sa se constate inexistenta pretinsei servituti de trecere reprezentata de DE 483 pe suprafata de teren pe care o detine R., respectiv 13084 m.p. situata in PC 479/3 sola 18 si pe cale de consecinta sa se respinga actiunea reclamantei deoarece neexistand o cale de acces publica nu se poate pretinde ca sunt anumite constructii - obstacole edificate de parata.
Prin aceeasi cererea reconventionala parata intimata a cerut sa se constate stinsa servitutea de trecere legala reprezentata de drumul comunal indicat de reclamanta prin efectele exproprierii pentru utilitate publica, sa se constate ca reclamanta nu este proprietara dreptului real de servitute pretins ca dezmembramant al dreptului de proprietate, sa fie obligata reclamanta la incetarea exercitiului nelegitim al acestui drept real de servitute ca dezmembramant al dreptului de proprietate.
Fata de aceste precizari, tribunalul constata ca prima instanta a interpretat gresit vointa reala a reclamantei-apelante analizand litigiul dedus judecatii prin prisma disp. art. 616-619 Cod civil si nu conf. Art. 1073 Cod civil cum a invocat in permanenta apelanta-reclamanta.
Pentru a contura situatia reala ce reiese din probatoriul administrat in cauza, tribunalul retine urmatoarele.
Apelanta M. A. este conform Titlului de Proprietate 62903715.XII.1995 emis de Comisia Judeteana Botosani de fond funciar, proprietara suprafetei de 1 ha teren situat pe raza comunei Curtesti cu vecinatatile: N - B. M.; E - HAP 486; S - P. C.; V - teren situat in tarlaua 18 parcela 479/16 (f. 4 dosar fond).
Intimata S.C. "R." S.A. Botosani este, conform contractului de vanzare-cumparare autentificate sub nr. 3357/30.04.2001 la B.N.P. R. A., proprietara suprafetei totale de 21.922 m.p. teren situat in extravilanul comunei Curtesti astfel: 8838 m.p. in pc 479/1 sola 18 care se invecineaza cu DE 383, S.C. I. S.A. A.S. Botosani si restul proprietatii identificat cu nr. topografie nedefinitiv 500, precum si 13084 m.p. situat in pc 479/3, sola 18 cu vecinatatile: Acumularea Curtesti pe doua laturi, Ionescu D. si DE 483, identificat cu nr. topografie nedefinitiv 501 (f. 24 si 25 dosar fond). Trebuie precizat ca anterior denumirea societatii a fost S.C. "S JB O." S.R.L. Rachiti astfel cum a precizat insasi intimata la fila 19 din dosarul 13176/2004 ce a fost atasat la dosarul prezentei cauze.
Acest teren ce a facut obiectul contractului de vanzare-cumparare a fost dobandit de vanzatorul I. D. prin reconstituire in baza Legii 18/1991 - fiindu-i eliberat Titlul de Proprietate 80188/27.10.1998 (f. 53 dosar fond).
In speta tribunalul isi va insusi concluziile retinute in raportul de expertiza intocmit in apel de C. M., intrucat circumstantele cauzei sunt prezentate in mod clar si coerent aceasta raportat si la documentatia existenta in cauza, spre deosebite de expertiza realizata de expert P. L. T. in fata instantei de fond, care uneori retine aspecte contradictorii, motiv pentru care o va inlatura.
Astfel asa cum reiese din coroborarea tuturor probelor terenul proprietatea reclamantei-apelante nu este invecinat cu cel al intimatei conform schitei anexa nr. 1 la raport.
Din hartile cadastrale existente la OCPI depuse in dosar, reiese asa cum s-a retinut si prin raport si s-a confirmat cu declaratiile de martori audiati in cauza la propunerea reclamantei, ca intre terenul proprietatea paratei si luciul de apa exista o zona de cel putin 2 m care nu face parte din proprietatea paratei.
Aceasta zona delimitata de proprietatea paratei si luciul de apa reprezinta zona de retentie a lacului, si a fost folosita drept cale de acces la DE 483 de catre toti proprietarii de terenuri din zona inclusiv de catre reclamanta pana in momentul in care personalul de la ferma piscicola - proprietatea paratei a restrictionat accesul.
S-a precizat in mod clar de catre expert ca terenul din jurul padurii este cumparat de catre parata intimata.
In aceste conditii proprietarii de pe latura de sud a padurii pot avea acces prin livada, la drumurile DE 458, De 441, DE 411 doar cu acordul paratei, iar proprietarii de pe latura de nord cum este si reclamanta ar trebui sa treaca mai intai prin padure unde terenul este accidental si impracticabil, pe terenul proprietatea vecinilor si apoi cu acordul paratei sa treaca pe terenul acesteia pentru a ajunge la drumurile mentionate prin livada.
Prin urmare este clar ca reclamanta-apelanta nu a solicitat accesul la drumul public pe terenul proprietatea paratei, ci a solicitat accesul la DE 483, pe zona de protectie a digului lacului, apoi accesul la proprietatea sa pe zona de retentie si zona de protectie a lacului de acumulare, fara a calca proprietatea paratei ale carei granite nu sunt prezentate de oglinda lacului de apa ci de zona de cel putin 2 m de la apa, reprezentand zona de retentie si protectie.
Expertul a precizat ca accesul apelantei la DE 483, apoi calea de acces pe zona de retentie si pe zona de protectie a lacului de acumulare nu incalca proprietati invecinate. Mai mult decat atat accesul la DE 483 este evidentiat in cartea funciara nr. 2299/N si diferite documente, avizate de OCPI.
Totodata a precizat expertul ca pe hartile cadastrale existente la O.C.P.I. depuse si in dosar, calea de acces de la proprietatea reclamantei pana la dig, la DE 483 pe zona de retentie si de protectie de-a lungul acumularii de apa nu are inscrisa vreun numar cadastral (zona colorata cu oranj in schita anexa nr. 1 la raport), insa existenta ei este acceptata de O.C.P.I. deoarece au avizat documente cadastrale ale persoanelor autorizate.
Lipsa numarului cadastral a caii de acces de pe malul lacului dintre proprietatea apelantei si dig (DE 483) se explica prin evenimentele desfasurate inainte de 1989 cand prin constructia locuintei de protocol pentru VIP-urile acelor vremuri, din ratiuni de securitate, acestia au radiat inscrisul denumirii drumului de pe malul lacului pentru interzicerea accesului populatiei in zona.
Dupa anul 1989 pe hartile cadastrale nu a mai fost reinscris acest drum de acces de pe malul acumularii, insa dupa 1990 actualii proprietari ai terenului invecinat cu zona de retentie si de protectie a lacului au folosit toate mijloacele pentru a interzice accesul pe acest drum.
Pentru a impiedica trecerea pe calea de acces de pe malul lacului, care da in DE 483 si care la randul sau face legatura cu soseaua ce leaga Botosaniul de Iasi (denumita si soseaua Iasului), intimata din prezenta cauza a impus bariere in zona fermei piscicole, a blocat trecerea dintre DE 483 si calea de acces de pe malul lacului prin ridicarea in timpul procesului a unui gard de sarma si a construit chiar pe zona de retentie si protectie a acumularii (care constituie calea de acces intre proprietarii paratei si DE 483) un chiosc de agrement desi pe zona de protectie a lacului de aproximativ 10 m in care se includ si cel putin 2 m de la luciul de apa ce reprezinta zona de retentie a lacului, nu este voie sa se construiasca fara acordul proprietarului acumularii respectiv Administratie Nationala de Imbunatatiri Funciare - Sucursala Teritoriala Moldova de Nord, Unitatea de Administrare Botosani.
Fata de situatia prezentata este evident ca in speta de fata nu discutam despre vreo servitute, ci suntem in situatia prev. de art. 1073 Cod civil.
Art. 576 Cod civil defineste servitutea ca fiind o sarcina impusa asupra unui imobil pentru uzul si utilitatea altui imobil avand alt proprietar.
Servitutea presupune doua bunuri imobile, nu neaparat vecine (de ex. servitutea de trecere). Imobilul in favoarea caruia exista servitutea este fondul dominant, iar imobilul asupra caruia exista servitutea se numeste fond aservit.
Pentru ca in speta sa se fi pus in discutie o eventuala nerespectare a servitutii de trecere, ar fi trebuit ca proprietarul locului infundat - fond dominant - (apelanta in prezenta cauza) sa invoce ca nu ii este respectat dreptul de a trece spre calea publica de catre proprietarul fondului aservit pe terenul acestuia din urma (intimata in speta). Doar in aceasta situatie am fi putut sa discutam despre aplicarea disp. art. 616 - 619 Cod civil.
Atat timp cat reclamanta-apelanta a invocat ca parata a inclus calea de acces publica in perimetrul proprietatii ei, blocand trecerea apelantei la propria sa proprietate, nu sunt aplicabile disp. art. 616-619 Cod civil.
Faptul ca in conditii ploioase, acumularea de apa se extinde peste margini acoperand si zona de retentie ce constituie cale de acces, nu reprezinta un motiv pentru ca parata sa o includa in perimetrul proprietatii sale si sa interzica accesul public dupa bunul plac. Inundarea caii de acces reprezinta un risc ale carui consecinte si-l asuma cei ce folosesc acest drum public.
Trebuie remarcat ca motivele invocate prin cererea de apel nu fac referire la neacordarea daunelor cominatorii, ci se vizeaza doar solutionarea capatului de cerere privind obligatia de a face.
Avand in vedere situatia de fapt retinuta privita prin prisma prevederilor legale invocate, tribunalul retine ca in mod gresit prima instanta a respins cererea reclamantei-apelanta cu privire la obligatia de a face si a admis in parte cererea reconventionala aceasta in conditiile in care cererea reconventionala vizeaza un drept de servitute inexistent.
In aceasta situatie este evident ca cererea reconventionala se impune a fi respinsa ca fiind lipsita de interes.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul in temeiul art. 296 Cod procedura civila a admis apelul reclamantei si a schimbat in tot sentinta civila 162/13.01.2009, pronuntata de Judecatoria Botosani in sensul ca a admis actiunea promovata de reclamanta M. A. impotriva paratei SC "R."SA Botosani.
A obligat parata sa deblocheze calea de acces la DE 483, amplasata pe parcela cadastrala 479, din extravilanul com. Curtesti, jud. Botosani, evidentiata prin culoarea orange in schita anexa 1 la raportul de expertiza intocmita de expert tehnic C. M., prin ridicarea barierelor impuse in zona fermei piscicole, deblocarea accesului la zona de retentie a lacului si indepartarea chioscului de agrement evidentiate in acelasi raport de expertiza.
A respins cererea reconventionala formulata de parata reclamanta SC"R."SA Botosani in contradictoriu cu reclamanta parata M. A. ca fiind lipsita de interes.