Cerere de ridicare a controlului judiciar; criterii de analiza a caracterului temeinic al motivelor invocate de inculpat, potrivit disp. art. 160 ind. 3 C.proc.pen.

 Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante inculpatul M. F. a solicitat ridicarea in total a controlului judiciar instituit prin incheierile 51/2009 si 71/2009 ambele ale Tribunalului Iasi.
 In motivarea cererii inculpatul a sustinut, in esenta, ca mentinerea acestui control judiciar pe o durata nedeterminata ii lezeaza dreptul la libera circulatie si prezumtia de nevinovatie.Totodata inculpatul a sustinut ca locul actual de munca impune deplasari in Germania pentru achizitia de autoturisme second-hand.
 In sustinerea cererii inculpatul a depus la dosar contract individual de munca avand ca emitent SC Ecoteam SRL, doua caracterizari si tabel privind prezenta la organul de politie.
 In vederea solutionarii cauzei au fost atasate dosarul de urmarire penala si dosarele 5838/99/2009 si 5239/99/2009.
 Analizand actele aflate la dosar instanta retine urmatoarele:
 Prin incheierea 51/2009 a Tribunalului Iasi a fost admisa cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpat iar prin incheierea 71/2009 a Tribunalului Iasi, in baza art.160 ind 3 C.p.p., a fost admisa solicitarea inculpatului de modificare a controlului judiciar prin inlocuirea interdictiei de a parasi localitatea cu interdictia de a parasi tara.
 Conform art.160 ind.3 C.p.p. controlul judiciar instituit de instanta poate fi oricand modificat sau ridicat de aceasta, in total sau in parte, pentru motive temeinice.
 Analizand motivele invocate de catre inculpat instanta apreciaza ca acestea nu sunt temeinice pentru considerente ce vor fi expuse in continuare.
 Desi continutul obligatiilor si interdictiilor stabilite inculpatului in cadrul controlului judiciar instituit pe durata liberarii sale provizorii echivaleaza cu o restrictionare a dreptului la libera miscare garantat de art.53 din Constitutie dar si de art.2 din Protocolul 4 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, instanta constata ca o astfel de restrictie este permisa, conform art.2, pct.3 din Protocolul 4 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului daca este prevazuta de lege si constituie o masura necesara intr-o societate democratica pentru securitatea nationala, siguranta publica, mentinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protectia sanatatii sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor si libertatilor altora.
 In cauza Rosengren contra Romaniei Curtea European a Drepturilor Omului a aratat ca nu poate fi contestat faptul ca un stat poate aplica diferite masuri preventive, restrictionand libertatea unui acuzat pentru a asigura derularea eficienta a urmaririi penale, in masura in care o astfel de masura si in special durata acesteia sunt proportionale cu scopul intentionat.
 In acest sens instanta retine ca restrictia este prevazuta de lege (art.160 ind.2 C.p.p.) si urmareste un scop legitim, prevenirea faptelor penale si protejarea drepturilor si libertatilor altora.
 In ceea ce priveste caracterul proportional al restrictiei, instanta constata ca masura a fost dispusa incepand cu luna septembrie 2009, avand o durata de aproximativ 11 luni de zile, inculpatul fiind cercetat penal pentru savarsirea infractiunilor de complicitate la efectuare de operatiuni financiare in mod fraudulos, fapta prev. si ped. de art. 26 C.p. rap la art. 27, alin.1 si 2 din Legea 365/2002 si aderare la o grupare infractionala, fapta prev si ped de art.8 din legea 39/2003.
 Avand in vedere gravitatea deosebita a acuzatiei formulate impotriva inculpatului, modalitatile concrete - multiple si sofisticate in care se presupune ca inculpatul ar fi actionat, prin actiuni conjugate ale membrilor gruparii din care este acuzat inculpatul ca ar fi facut parte si care s-au completat reciproc, mijloacele utilizate, clandestinitatea in care s-a actionat, precum si metodele folosite pentru a se ascunde/sterge urmele/identitatea informatica, prejudiciile totale foarte mari pretins cauzate prin activitatea intregului grup infractional cercetat in cauza, anvergura investigatiilor necesare, impactul negativ puternic generat de comiterea unor astfel de fapte, instanta apreciaza ca durata controlului judiciar stabilit nu constituie o lezare a art.2 din Protocolul 4 la Conventie.
 In acelasi sens, in cauza Antonenkov si altii impotriva Ucrainei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat ca fiind compatibila cu art.2 din Protocolul 4 la Conventie restrictionarea libertatii de miscare a reclamatului in cursul unei proceduri penale de 4 ani si 10 luni. De asemenea in cauza Fedorov si Fedorova impotriva Rusiei Curtea a stabilit ca restrictionarea libertatii de miscare pe o durata de 4 ani si 3 luni, respectiv 4 ani si 6 luni, nu a fost disproportionata.
 In ceea ce priveste sustinerea inculpatului potrivit careia locul sau de munca implica deplasari in afara tarii, instanta constata ca acest loc de munca a fost dobandit de catre inculpat ulterior instituirii controlului judiciar, desi cunostea continutul acestui control, astfel incat nu poate justifica ridicarea controlului judiciar.
 Avand in vedere si stadiul cercetarii penale, faptul ca nu s-a dat inca curs solicitarii autoritatilor romane privind efectuarea de catre autoritatile italiene a unei comisii rogatorii, instanta apreciaza ca nefiind oportun ca inculpatul sa se afle in afara oricarui control judiciar, sa paraseasca tara sau sa poata lua legatura cu restul inculpatilor, partile vatamate, sau sa poata relua activitatea infractionala, desfasurand activitati de genul celor in exercitarea carora au fost comise unele fapte in legatura cu care este cercetat.
 In consecinta instanta va respinge ca neintemeiata cererea de ridicare a controlului judiciar.