Verificarea legalitatii si temeiniciei arestarii preventive pe parcursul judecarii cauzei. Criterii de apreciere a duratei in timp a acestei masuri raportat la posibilitatea instantei de a dispune, pe parcursul procesului penal, inlocuirea masurii ar...

Instanta de fond nu a justificat in niciun fel masura dispusa, respectiv mentinerea arestarii preventive a inculpatului in continuare, pe o durata de 60 de zile, rezumandu-se sa retina doar faptul ca subzista temeiul avut in vedere la arestarea preventiva.
Mentinerea masurii privative de libertate fata de inculpat trebuie sa se raporteze si la alte criterii, spre exemplu apararea ordinii publice, existenta riscului exercitarii unor presiuni asupra martorilor din dosar, existenta riscului savarsirii unor noi infractiuni iar daca din datele de la dosar nu se desprinde existenta unor probe din care sa rezulte ca ordinea publica este efectiv amenintata, prelungirea starii de detinere nu se mai justifica.

Prin incheierea penala din 7 ianuarie 2011 data de Judecatoria Baia Mare in dosar nr.13710/182/2010 s-a respins cererea de revocare a masurii arestarii preventive precum si aceea de inlocuire a masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea, formulate de aparatorul ales al inculpatului C.I.M.  In temeiul art.3002 Cod procedura penala raportat la art.160b Cod procedura penala s-a mentinut  pe o perioada de 60 de zile masura  arestarii preventive a inculpatului.
Pentru a dispune astfel, prima instanta a retinut ca temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii preventive fata de inculpat subzista in continuare si nu au aparut temeiuri noi care sa justifice punerea in libertate a acestuia, nefiind administrate probe pana la momentul formularii cererilor respective.
Judecatoria a constatat ca prin  propunerea Parchetului de pe langa Judecatoria Baia Mare-dosar nr.  4716/P/2010 inregistrat sub nr.dosar  12686/182/2010, s-a solicitat, in cursul urmaririi penale, arestarea preventiva a inculpatului C.I.M.  pentru savarsirea infractiunilor de ucidere din culpa, fapta prevazuta de art. 178 alin. 2 Cod penal si parasire a locului accidentului, fapta prevazuta de art. 89 alin.1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constand in aceea ca in data de 05.11.2010, in jurul orei 18.30, in timp ce se deplasa din Baia Mare spre Sacalaseni, ajungand in localitatea Catalina in dreptul imobilului nr. 36, a surprins-o si a accidentat-o mortal pe numita L.A. in varsta de 72 de ani care se deplasa pe acostamentul din partea dreapta a directiei de deplasare, dupa care a parasit locul accidentului, fiind identificat in data de 08.11.2010.
Impotriva incheierii penale nr.1649 din 9 noiembrie 2010 a Judecatoriei Baia Mare, prin care s-a admis propunerea de arestare preventiva, a declarat recurs inculpatul C.I.M. solicitand casarea acesteia si  rejudecarea cauzei cu consecinta respingerii propunerii de arestare preventiva. Prin incheierea penala nr.352/R din 11.11.2010 Tribunalul Maramures a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat si a mentinut masura arestarii preventive luata fata de acesta.
La data de 22 noiembrie 2010, tot in cursul urmaririi penale,  inculpatul prin aparator ales a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar, cerere respinsa de Judecatoria Baia Mare prin  Incheierea penala nr.1781 din 26.11.2010 pronuntata in dosar nr.13214/182/2010Solutia primei instante a fost mentinuta prin decizia penala nr.383/R/30.11.2010 pronuntata in dosarul nr.13214/182/2010 de Tribunalul Maramures.
Dupa inregistrarea dosarului la instanta de fond, masura  arestarii preventive a inculpatului C.I.M. a fost mentinuta prin incheierile din 6 decembrie 2010 si 7 ianuarie 2011.

Prin decizia penala nr. 6/R din 12.01.2011 Tribunalul Maramures  a admis recursul declarat de inculpatul C.I.M., a casat in intregime incheierea pronuntata de prima instanta si rejudecand cauza, in temeiul art.139 alin.1 Cod procedura penala, a dispus inlocuirea masurii arestarii preventive luata fata de inculpatul C.I.M. cu masura obligarii de a nu parasi tara prev. de art.1451 Cod procedura penala rap. la art.145 Cod procedura penala, impunandu-i acestuia respectarea urmatoarelor obligatii:
a). sa se prezinte la instanta de judecata ori de cate ori este chemat;
    b). sa se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea lui (la Politia Copalnic Manastur) conform programului de supraveghere intocmit de organul de politie sau ori de cate ori este chemat;
c). sa nu isi schimbe locuinta fara incuviintarea organului judiciar care a dispus masura;
     d). sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nici o categorie de arme;
e). sa nu conduca nici un vehicul
I s-a atras atentia inculpatului ca, in caz de incalcare cu rea credinta a obligatiilor stabilite, masura obligarii de a nu parasi tara va fi inlocuita cu masura arestarii preventive.
S-a dispus punerea de indata in libertate a inculpatului C.I.M., daca nu este arestat in alta cauza.
In considerentele deciziei, tribunalul a retinut ca pedeapsa prevazuta de lege pentru faptele pe care se presupune ca le-a comis recurentul-inculpat este mai mare de 4 ani inchisoare, insa lasarea lui in libertate nu mai prezinta un pericol concret atat de ridicat incat sa se justifice mentinerea starii  de arest preventiv raportat in primul rand la varsta acestuia dar si la lipsa de antecedente penale. S-a avut in vedere si imprejurarea  ca faptele pentru care  a fost arestat preventiv sunt grave prin modalitatea in care se prezuma ca au fost comise,  dar  si faptul ca instanta de fond nu a justificat in nici un fel masura dispusa rezumandu-se doar a conchide ca subzista temeiul de la momentul arestarii. 
S-a apreciat ca, desi planeaza indicii serioase cu privire la vinovatia inculpatului, acest aspect precum si gravitatea infractiunilor pentru care este cercetat, nu pot justifica o detentie indelungata. Asadar, mentinerea masurii privative de libertate fata de inculpat ar trebui sa se raporteze si la alte criterii, spre exemplu al apararii ordinii publice, al riscului exercitarii unor presiuni asupra martorilor din dosar, al realizarii unor intelegeri cu alte persoane sau al riscului savarsirii unor noi infractiuni. Mai mult, detentia nu ramane legitima decat daca ordinea publica este efectiv amenintata intrucat continuarea arestului preventiv nu trebuie sa serveasca pentru a anticipa o pedeapsa privativa de libertate, ori din datele de la dosar nu se desprinde existenta unor probe in acest sens.
Raportat la toate aceste imprejurari, tribunalul a considerat ca o perioada de arest preventiv de doua luni este suficienta pentru realizarea scopului acestei masuri.