Dreptul la aparare. Judecarea propunerii formulate de procuror privind prelungirea masurii arestarii preventive in lipsa aparatorului ales. Nulitate absoluta a hotararii

Prin incheierea penala nr. 325 din 10.02.2012 Judecatoria Baia Mare admis propunerea  formulata de Parchetul de pe langa Judecatoria Baia Mare, sub nr. 5219/P/2011 din 09.02.2012 si in consecinta :
In temeiul prevederilor art. 155 si urmatoarele  raportat la art. 148 lit. f Cod procedura penala, a prelungit pe o perioada de 15 zile, incepand cu data de 14 februarie 2012 pana la data de 28 februarie 2012 masura arestarii preventive dispusa fata de inculpatul B.S.A.
Prin aceeasi incheiere, in temeiul art. 155 si urmatoarele raportat la art. 148 lit. d si f Cod procedura penala, a prelungit pentru o perioada de 30 zile, incepand cu data de 14 februarie 2012 pana la data de 14 martie 2012, masura arestarii preventive dispusa si fata de inculpatul P.F
Pentru a dispune astfel instanta a retinut in fapt  ca inculpatul B.S.A.  in perioada octombrie 2011- 15 ianuarie 2012  impreuna cu inca o persoana, in baza unei rezolutii infractionale comune, a sustras contactori din cupru cu pastile argintate de la SC  Eaton Electroproductie SRL Farcasa, pe care le-a vandut inculpatului P.F. precum si altor persoane, valoarea prejudiciului estimat pana la data propunerii  de arestare fiind de 523.000 lei.
In privinta ambilor inculpati s-a apreciat ca sunt intrunite dispozitiile art. 148 lit.f  Cod procedura penala, iar pentru inculpatul P.F.  s-a considerat ca sunt incidente si dispozitiile art. 148 lit. d Cod procedura penala.
Examinand propunerea  Ministerului Public in raport cu actele si lucrarile dosarului instanta a retinut ca temeiurile de fapt si de drept care au condus la luarea masurii preventive fata de cei doi inculpati subzista in continuare.
Luand in considerare stadiul anchetei penale, actele procesuale si procedurale ce urmeaza sa se efectueze pentru elucidarea intregii situatii de fapt, precum si pentru clarificarea participatiei si a altor persoane la savarsirea faptei, instanta a admis solicitarea Ministerului Public si sa fie mentinuta starea de detentie provizorie a inculpatilor pentru buna desfasurare in continuare a cercetarilor penale.
In raport de pozitia sincera adoptata de inculpatul B.S.A., de colaborarea sa in vederea derularii procedurii judiciare, instanta a apreciat ca in privinta acestui inculpat se impune ca masura arestarii preventive  sa fie prelungita pentru o perioada mai scurta de timp suficient pentru clarificarea participatiei sale  la     comiterea faptei.
Impotriva acestei incheieri au declarat recurs inculpatii B.S.A. (solicitand in esenta admiterea acestuia, casarea incheierii si cercetarea sa in stare de libertate) si P.F.(solicitand casarea incheierii, constatandu-se cazul de nulitate absoluta prevazut de art. 197 alin. 2 teza finala C.pr.pen, art. 6 pct. 3 lit. b si c din Conventia europeana pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale privind exercitarea efectiva a dreptului la aparare si a se dispune rejudecarea de catre instanta a carei hotarare a fost casata, respectiv Judecatoria Baia Mare).
In motivarea memoriului depus la dosar inculpatul P.F. prin avocatul ales a criticat hotararea primei instante apreciind ca dreptul sau la aparare a fost profund lezat intrucat instanta de fond a anumit un aparator din oficiu care sa-i acorde asistenta juridica, beneficiind practic de o aparare formala in conditiile in care aparatorul ales solicitase lasarea cauzei la a doua strigare.
Procedand la judecarea recursurilor, in baza motivelor invocate dar si din oficiu, tribunalul a retinut ca din actele dosarului de urmarire penala rezulta ca in cauza exista indicii  ca inculpatii ca ar fi comis infractiunile pentru care sunt cercetati, respectiv ca  in perioada octombrie 2011-15 ianuarie 2012 inculpatul B.S.A. impreuna cu inca o persoana a sustras contactori din cupru cu pastile argintate de la SC Eaton Electroproductie SRL Farcasa, pe care le-a vandut inculpatului P.F. precum si altor persoane, valoarea prejudiciului estimat pana la data propunerii de arestare fiind de 523.000 lei.
  Analizand recursurile declarate prin prisma motivelor invocate dar si din oficiu, s-a retinut ca dreptul la aparare al inculpatului P.F. a fost incalcat pentru urmatoarele considerente:
 Potrivit art. 171 alin.1 Cod procedura penala inculpatul are dreptul sa fie asistat de aparator in tot cursul urmaririi penale sau judecatii. Potrivit art. 171 alin.41 "cand asistenta juridica este obligatorie, daca aparatorul ales nu  s-a prezentat nejustificat la data stabilita pentru efectuarea unui act de urmarire penala sau la termenul de judecata fixat si nici nu asigura substituirea, pleaca sau refuza sa efectueze apararea, organul judiciar ia masuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu care sa il inlocuiasca, acordandu-i timpul necesar pentru pregatirea apararii. In cursul judecatii, dupa inceperea dezbaterilor, cand asistenta juridica este obligatorie, daca aparatorul ales lipseste, nejustificat, la termenul de judecata si nu asigura substituirea, instanta ia masuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu care sa-l inlocuiasca, acordand un termen de minim 3 zile, pentru pregatirea apararii".
Desi  dreptul la aparare nu este un drept absolut care sa nu cunoasca anumite limitari, asa cum se arata si in jurisprudenta constanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului  tribunalul a constatat ca in cauza dedusa judecatii dreptul la aparare al inculpatului P.F. a fost lezat prin desemnarea unui avocat din oficiu in conditiile in care inculpatul avea aparator ales, situatie in care apararea inculpatului a fost formala, asa cum rezulta si din continutul incheierii atacate.
Tribunalul a mai retinut ca fiind nejustificata respingerea cererii de lasare a cauzei la a doua strigare si asigurarea astfel a prezentei avocatului ales al inculpatului, in conditiile in care ora la care se solicita a fi dezbatuta cauza era in programul normal al activitatii instantei. Faptul ca apararea inculpatului P.F. la termenul de judecata cand s-a solutionat cererea de prelungire a arestarii preventive a fost o aparare formala, rezulta implicit din concluziile aparatorului desemnat din oficiu, care reitereaza doar concluziile aparatorului ales cu ocazia solutionarii propunerii de arestare preventiva, adica un interval de o luna de zile in urma, neavand in vedere situatia reala a lucrarilor de urmarire penala la momentul sesizarii instantei cu cererea de prelungire a arestarii preventive a celor doi inculpati si cand in mod obiectiv stadiul cercetarilor putea fi diferit.
Mai mult, aparatorul desemnat din oficiu solicita chiar amanarea deliberarii pentru ca aparatorul ales al inculpatului sa depuna concluzii scrise. Or, in atare situatie, apare cu puterea evidentei ca apararea realizata de aparatorul desemnat din oficiu a fost inadecvata si lipsita de eficienta, cu consecinta incalcarii grave a drepturilor procesuale a inculpatului P.F.

In raport de circumstantele concrete ale cauzei, tribunalul a constatat ca  cercetarile pentru stabilirea completa a faptelor si a persoanelor vinovate pot continua si cu ambii inculpatii in stare de libertate cu atat mai mult cu cat acestia, in declaratiile date au recunoscut implicarea lor si au facut relatari si cu privire la participarea celorlalte persoane, astfel ca lasarea lor in libertat,.   nu va impieta asupra bunei desfasurari a procesului penal,
Pentru aceste motive recursurile inculpatilor au fost admise, respingandu-se propunerea de prelungire a arestarii preventive fata de acestia.