Raspunderea civila delictuala
(Decizie nr. 27/R din data de 29.01.2014 pronuntata de Tribunalul Maramures)Pentru a fi in prezenta raspunderii civile delictuale trebuie sa fie intrunite cele patru conditii ale raspunderii civile: existenta faptei licite ,existenta unui prejudiciu; existenta raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu; culpa, greseala sau vinovatia . Decizia civila nr. 27/R din 29.01.2014
Prin Sentinta civila nr. 10198 pronuntate la data de 1 noiembrie 2012 de Judecatoria Baia Mare s-a respins actiunea formulata de Ministerul Transporturilor si Infrastructurii, in contradictoriu cu paratul C.V.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de fond a retinut ca, prin ordonanta de scoatere de sub urmarire penala si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ din data de 18 februarie 2011 data de Parchetul de pe langa Judecatoria Buftea in dosar nr. 487/P/2009 s-a aratat ca prin rezolutia din data de 16 septembrie 2009 s-a inceput urmarirea penala impotriva paratului pentru faptul ca in perioada mai 2008-ianuarie 2009 a completat pe numele sau si a folosit in mod ilicit mai multe cupoane gratuite de calatorie CFR acordate in baza legii 44/1994. Paratul, veteran de razboi, a transportat in acest fel cu trenul mai multe persoane ca insotitori in schimbul unor sume de bani, prejudiciind astfel Ministerul Transporturilor si Infrastructurii. S-a retinut in cuprinsul Ordonantei ca paratul invinuit a recunoscut savarsirea faptelor.
In procesul penal reclamantul s-a constituit parte civila cu suma de 5969,70 lei reprezentand contravaloarea procurarii si folosirii fara drept de catre parat a unui numar de 60 de bilete de calatorie gratuita simpla pe calea ferata in lunile noiembrie - decembrie 2008 si ianuarie 2009, bilete emise in baza Legii 44/1994 privind veteranii de razboi.
In dovedirea prejudiciului reclamantul a depus inscrisuri-copia biletelor de calatorie. Din inscrisurile depuse nu a rezultat insa, cuantumul prejudiciului suportat de reclamant.
In drept, reclamantul a invocat prevederile art. 1357, art. 1381, art. 1385 si urm din Noul Cod Civil. Temeiul in drept al cererii de chemare in judecata este un element obligatoriu al cererii de chemare in judecata potrivit art. 112 alin. 1 pct. 4 Cod procedura civila, sens in care instanta a analizat si solutionat cererea de chemare in judecata raportat la temeiul in drept invocat de reclamant.
Dispozitiile art. 1357 (conditiile raspunderii pentru fapta proprie), art. 1381, art. 1385 si urm. Cod civil (repararea prejudiciului in cazul raspunderii civile delictuale) se aplica faptelor delictuale generatoare de prejudicii savarsite dupa data intrarii in vigoare a noului cod civil (01 octombrie 2011). Raspunderea pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii este guvernata de legea in vigoare in momentul savarsirii ori producerii faptei ilicite (art. 103 din Legea 71/2011). Dupa cum a rezultat din inscrisurile depuse la dosar paratul ar fi savarsit fapta ilicita in perioada mai 2008-ianuarie 2009 sub imperiul dispozitiilor art. 998 - art. 999 din vechiul Cod civil.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs Ministerul Transporturilor solicitand ca in temeiul dispozitiilor art. 3041 coroborate cu cele ale art. 312 din Codul de procedura civila, admiterea recursului si casarea sentintei pronuntate de instanta primului grad de jurisdictie.
In motivarea recursului se retine ca in fapt, Ministerul Transporturilor a formulat cererea de chemare in judecata pentru recuperarea prejudiciului in cuantum de 5.969,70 lei reprezentand contravaloarea a 60 de bilete de calatorie gratuita pe calea ferata acordate in baza Legii nr. 44/1994 privind veteranii de razboi, precum si unele drepturi ale invalizilor si vaduvelor de razboi, cu modificarile si completarile ulterioare, folosite fara drept de catre parat.
In sustinere, institutia reclamanta a aratat faptul ca imprejurarea mai sus mentionata a facut obiectul cercetarii penale in cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria Buftea, dispunandu-se scoaterea de sub urmarire penala a invinuitului si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ, raspunderea civila subzistand in continuare in sarcina paratului.
Totodata, a aratat faptul ca prejudiciul institutiei reclamante a fost stabilit in raport de dispozitiile Legii nr. 44/1994, care stabilesc clar intinderea drepturilor veteranilor de razboi precum si in raport de faptul ca potrivit dispozitiilor Ordinului ministrului transporturilor, constructiilor si turismului nr. 266/2005 pentru aprobarea Instructiunilor privind tiparirea si decontarea biletelor speciale de calatorie gratuita, emise in baza prevederilor Legii nr. 44/1994, Ministerul Transporturilor asigura de la bugetul statului, societatilor comerciale de transport feroviar de calatori, sumele necesare pentru decontarea biletelor speciale de calatorie gratuita.
In raport de argumentele expuse pe larg in cererea de chemare in judecata, institutia reclamanta si-a justificat demersurile intreprinse in vederea acoperirii prejudiciului, existand in mod evident, temei pentru a putea fi angajata raspunderea paratului, in persoana caruia se regasesc toate clementele raspunderii civile delictuale, motiv pentru care sentinta a carei reformare o solicita in prezenta cauza este netemeinica si nelegala.
Un prim aspect pe care reclamantul il supune atentiei instantei de reformare este faptul ca instanta de fond, in mod gresit, a retinut faptul ca din inscrisurile depuse nu rezulta cuantumul prejudiciului suportat de reclamant.
Subliniaza ca valoarea prejudiciului, astfel cum a fost precizata in constituirea de parte civila si retinuta in mod corect drept prejudiciu prin Ordonanta emisa in cadrul dosarului de cercetare penala nr. 487/P/2009 al Parchetului de pe langa Judecatoria Buftea, a fost stabilita in urma demersurilor institutiei reclamante la momentul constituirii ca parte civila, de catre Serviciul Cercetare de Piata, Vanzari, Mers de Tren din cadrul Societatii Nationale de Transport Feroviar de Calatori "CFR Calatori" S.A. - Regionala de Transport Feroviar de Calatori lasi, prin calculul valorii cupoanelor de calatorie validate in raport data si distanta acestora, nominalizate in raport de seria si numarul cuponului, atasate prezentei.
Astfel, in mod evident determinarea valorii prejudiciului cauzat institutiei reclamante s-a realizai in urma identificarii biletelor de calatorie pe calea ferata folosite de catre parat peste numarul celor acordate conform legii si cu concursul societatii feroviare de transport.
O alta critica a sentintei a carei reformare o solicita, este aceea ca instanta de fond, in mod gresit, a retinut inadmisibilitatea cererii de chemare in judecata raportat la temeiul de drept invocat de reclamant, in considerentele faptului ca astfel cum reiese din dispozitiile art. 112 alin. 1 pct. 4 din Codul de procedura civila, temeiul de drept al cererii de chemare in judecata este un element obligatoriu, ministerul intemeindu-si cererea pe dispozitiile art. 1357, art. 1381, art. 1385 si urmatoarele din Noul Cod Civil, acestea nefiind in vigoare la data savarsirii faptelor cauzatoare de prejudiciu.
Luand in considerare retinerile instantei de fond cu privire la inadmisibilitatea cererii, acestea echivaleaza cu insasi ingradirea accesului la justitie si, implicit cu incalcarea art. 6 alin. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
S-a mai aratat ca temeiul de drept al cererii nu impiedica determinarea obiectului cererii de chemare in judecata si, implicit a cercetarii acestuia. In acest sens subliniaza retinerile Inaltei Curti de Casatie si Justitie in Decizia nr. 2150 din 27 februarie 2006 potrivit carora instanta are indatorirea, respectand regula dezbaterilor contradictorii sa ceara precizari necesare, cu finalitatea de a evita, in favoarea respectarii cu rigoare a disponibilitatii, un ultra sau minus petita.
Analizand sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs, in baza dispozitiilor art. 312 si 304 Cod procedura civila, instanta retine urmatoarele:
Obiectul cererii de chemare in judecata il constituie solicitarea reclamantului Ministerul Transporturilor si Infrastructurii de a dispune obligarea paratului C.V. la plata sumei de 5969,70 lei, contravaloarea a 60 de bilete de bilete de calatorie gratuita pe calea ferata acordate in baza legii 44/1994, bilete folosite cu incalcarea prevederilor legale de C.V..
In dosarul nr. 487/P/2009 al Parchetului de pe langa Judecatoria Buftea, C.V. a fost cercetat penal pentru savarsirea faptelor prevazute de art. 215 alin. 1 si 2 C.pen., art. 288 alin. 1 si 3 C.pen., art. 291 C.pen.. Dosarul a fost solutionat prin Ordonanta din data de 18 februarie 2011 cand a fost aplicata sanctiunea cu caracter administrativ de 400 lei. Astfel, in dosarul aratat s-a retinut ca in sarcina persoanei cercetate penal pot fi retinute faptele aratate anterior, insa fata de atingerea minima adusa uneia dintre valorile sociale protejate de lege, modul si mijloacele de savarsire a faptei, de scopul urmarit, de imprejurarile in care faptele au fost comise, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce precum si de persoana faptuitorului care nu are antecedente penale, a recunoscut si a regretat fapta s-a precizat ca faptele, din punct de vedere penal nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
In ceea ce priveste latura civila a dosarului penal, acesta a fost lasata nesolutionata, acesta fiind motivul pentru care a fost formulata prezenta cerere.
In ceea ce priveste sustinerile recurentului potrivit carora instanta de judecata a respins actiunea retinand ca acesta este inadmisibila, instanta constata ca aceasta nu este conforma cu adevarul. Instanta de fond a aratat doar temeiul de drept in baza caruia a analizat cererea de chemare in judecata aratand in considerentele hotararii motivul pentru care cererea a fost solutionata in temeiul art. 998-999 C.civ. 1865, iar nu a dispozitiilor care au acelasi continut, cuprinse in N.C.Civ..
Odata sesizata instanta civila, reclamantului ii revine obligatia potrivit art. 1169 C.civ., sa faca dovada aspectelor sustinute in cuprinsul cererii de chemare in judecata. Faptul ca paratul a recunoscut in cuprinsul inscrisurilor si declaratiile din dosarul penal savarsirea faptei nu il exonereaza pe reclamant de la dovada solicitarilor formulate, in sensul de a indica si a dovedi cuantumul prejudiciului care i s-a cauzat.
In privinta solicitarilor reclamantului acestea vor fi analizate din perspectiva raspunderii civile delictuale, astfel ca vor fi analizate cele 4 conditii pentru a antrena aceasta forma a raspunderii civile.
In privinta existentei faptei de a folosi biletele de transport in alte conditii decat cele prevazute de lege, instanta constata ca acest aspect rezulta din Ordonanta de scoatere de sub urmarire penala si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ din data de 18 februarie 2011, din cuprinsul careia rezulta savarsirea faptelor prevazute de art. 215, art. 288 si 291 C.pen., fapte care constituie fapta ilicita prevazuta de lege pentru a antrena raspunderea civila delictuala.
In privinta vinovatiei se constata ca paratul a savarsit fapta de a folosi biletele de calatorie in alte conditii decat cele prevazute de lege prin consemnarea unor date care nu corespund realitatii, astfel ca intentia este forma vinovatiei care se poate retine in sarcina paratului.
In privinta prejudiciului provocat Ministerului Transportului si Infrastructurii se retine ca acesta este constituit din decontarea unor calatorii pe calea ferata care, in temeiul legii 44/1994 nu trebuiau decontate, deoarece respectivele calatori au fost efectuate in alte conditii decat cele prevazute de lege. Cuantumul prejudiciului este, potrivit inscrisurilor aflate la dosarul cauzei 4404 lei si reprezinta contravaloarea biletelor aflate la filele 10-17 folosite, astfel cum se sustine de reclamant in perioada decembrie 2008-ianuarie 2009.
La dosarul cauzei au fost depuse si bilete folosite in perioada lunii noiembrie 2008, fiind depuse un numar 62 tichete, insa reclamantul-recurent a solicitat contravaloarea a 60 de bilete de calatorie, astfel ca instanta se va pronunta in limita solicitarilor formulate de recurentul-reclamant. De asemenea se va avea in vedere sustinerea reclamantului potrivit careia solicitarile din prezentul dosar vizeaza doar perioada decembrie 2008-ianuarie 2009.
Pentru perioada respectiva au fost depuse, potrivit mentiunilor din cuprinsul inscrisurilor depuse in copie la dosarul cauzei un numar de 60 de bilete, a carora valoare (mentionata doar pe unele dintre bilete) este de 73,4 lei pentru fiecare transport, acestea fiind eliberate pentru ruta Bucuresti-Iasi si Iasi-Bucuresti.
In privinta raportului de cauzalitate dintre prejudiciu si fapta ilicita, instanta apreciaza ca exista un raport de cauzalitate directa.
Retinand aceste aspecte, instanta apreciaza ca doar pentru suma de 4404 lei sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru a angaja raspunderea civila delictuala a paratului, fiind indeplinite conditiile prevazute de art. 998-999 C.civ.
Avand in vedere cele de mai sus, instanta in temeiul art. 312 raportat la prevederile art. 304, respectiv 3041 C.proc.civ., a admis recursul declarat de Ministerul Transporturilor si Infrastructurii, sentinta atacata urmand sa fie modificata in parte in sensul aratat in cuprinsul dispozitivului.
Prin Sentinta civila nr. 10198 pronuntate la data de 1 noiembrie 2012 de Judecatoria Baia Mare s-a respins actiunea formulata de Ministerul Transporturilor si Infrastructurii, in contradictoriu cu paratul C.V.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de fond a retinut ca, prin ordonanta de scoatere de sub urmarire penala si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ din data de 18 februarie 2011 data de Parchetul de pe langa Judecatoria Buftea in dosar nr. 487/P/2009 s-a aratat ca prin rezolutia din data de 16 septembrie 2009 s-a inceput urmarirea penala impotriva paratului pentru faptul ca in perioada mai 2008-ianuarie 2009 a completat pe numele sau si a folosit in mod ilicit mai multe cupoane gratuite de calatorie CFR acordate in baza legii 44/1994. Paratul, veteran de razboi, a transportat in acest fel cu trenul mai multe persoane ca insotitori in schimbul unor sume de bani, prejudiciind astfel Ministerul Transporturilor si Infrastructurii. S-a retinut in cuprinsul Ordonantei ca paratul invinuit a recunoscut savarsirea faptelor.
In procesul penal reclamantul s-a constituit parte civila cu suma de 5969,70 lei reprezentand contravaloarea procurarii si folosirii fara drept de catre parat a unui numar de 60 de bilete de calatorie gratuita simpla pe calea ferata in lunile noiembrie - decembrie 2008 si ianuarie 2009, bilete emise in baza Legii 44/1994 privind veteranii de razboi.
In dovedirea prejudiciului reclamantul a depus inscrisuri-copia biletelor de calatorie. Din inscrisurile depuse nu a rezultat insa, cuantumul prejudiciului suportat de reclamant.
In drept, reclamantul a invocat prevederile art. 1357, art. 1381, art. 1385 si urm din Noul Cod Civil. Temeiul in drept al cererii de chemare in judecata este un element obligatoriu al cererii de chemare in judecata potrivit art. 112 alin. 1 pct. 4 Cod procedura civila, sens in care instanta a analizat si solutionat cererea de chemare in judecata raportat la temeiul in drept invocat de reclamant.
Dispozitiile art. 1357 (conditiile raspunderii pentru fapta proprie), art. 1381, art. 1385 si urm. Cod civil (repararea prejudiciului in cazul raspunderii civile delictuale) se aplica faptelor delictuale generatoare de prejudicii savarsite dupa data intrarii in vigoare a noului cod civil (01 octombrie 2011). Raspunderea pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii este guvernata de legea in vigoare in momentul savarsirii ori producerii faptei ilicite (art. 103 din Legea 71/2011). Dupa cum a rezultat din inscrisurile depuse la dosar paratul ar fi savarsit fapta ilicita in perioada mai 2008-ianuarie 2009 sub imperiul dispozitiilor art. 998 - art. 999 din vechiul Cod civil.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs Ministerul Transporturilor solicitand ca in temeiul dispozitiilor art. 3041 coroborate cu cele ale art. 312 din Codul de procedura civila, admiterea recursului si casarea sentintei pronuntate de instanta primului grad de jurisdictie.
In motivarea recursului se retine ca in fapt, Ministerul Transporturilor a formulat cererea de chemare in judecata pentru recuperarea prejudiciului in cuantum de 5.969,70 lei reprezentand contravaloarea a 60 de bilete de calatorie gratuita pe calea ferata acordate in baza Legii nr. 44/1994 privind veteranii de razboi, precum si unele drepturi ale invalizilor si vaduvelor de razboi, cu modificarile si completarile ulterioare, folosite fara drept de catre parat.
In sustinere, institutia reclamanta a aratat faptul ca imprejurarea mai sus mentionata a facut obiectul cercetarii penale in cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria Buftea, dispunandu-se scoaterea de sub urmarire penala a invinuitului si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ, raspunderea civila subzistand in continuare in sarcina paratului.
Totodata, a aratat faptul ca prejudiciul institutiei reclamante a fost stabilit in raport de dispozitiile Legii nr. 44/1994, care stabilesc clar intinderea drepturilor veteranilor de razboi precum si in raport de faptul ca potrivit dispozitiilor Ordinului ministrului transporturilor, constructiilor si turismului nr. 266/2005 pentru aprobarea Instructiunilor privind tiparirea si decontarea biletelor speciale de calatorie gratuita, emise in baza prevederilor Legii nr. 44/1994, Ministerul Transporturilor asigura de la bugetul statului, societatilor comerciale de transport feroviar de calatori, sumele necesare pentru decontarea biletelor speciale de calatorie gratuita.
In raport de argumentele expuse pe larg in cererea de chemare in judecata, institutia reclamanta si-a justificat demersurile intreprinse in vederea acoperirii prejudiciului, existand in mod evident, temei pentru a putea fi angajata raspunderea paratului, in persoana caruia se regasesc toate clementele raspunderii civile delictuale, motiv pentru care sentinta a carei reformare o solicita in prezenta cauza este netemeinica si nelegala.
Un prim aspect pe care reclamantul il supune atentiei instantei de reformare este faptul ca instanta de fond, in mod gresit, a retinut faptul ca din inscrisurile depuse nu rezulta cuantumul prejudiciului suportat de reclamant.
Subliniaza ca valoarea prejudiciului, astfel cum a fost precizata in constituirea de parte civila si retinuta in mod corect drept prejudiciu prin Ordonanta emisa in cadrul dosarului de cercetare penala nr. 487/P/2009 al Parchetului de pe langa Judecatoria Buftea, a fost stabilita in urma demersurilor institutiei reclamante la momentul constituirii ca parte civila, de catre Serviciul Cercetare de Piata, Vanzari, Mers de Tren din cadrul Societatii Nationale de Transport Feroviar de Calatori "CFR Calatori" S.A. - Regionala de Transport Feroviar de Calatori lasi, prin calculul valorii cupoanelor de calatorie validate in raport data si distanta acestora, nominalizate in raport de seria si numarul cuponului, atasate prezentei.
Astfel, in mod evident determinarea valorii prejudiciului cauzat institutiei reclamante s-a realizai in urma identificarii biletelor de calatorie pe calea ferata folosite de catre parat peste numarul celor acordate conform legii si cu concursul societatii feroviare de transport.
O alta critica a sentintei a carei reformare o solicita, este aceea ca instanta de fond, in mod gresit, a retinut inadmisibilitatea cererii de chemare in judecata raportat la temeiul de drept invocat de reclamant, in considerentele faptului ca astfel cum reiese din dispozitiile art. 112 alin. 1 pct. 4 din Codul de procedura civila, temeiul de drept al cererii de chemare in judecata este un element obligatoriu, ministerul intemeindu-si cererea pe dispozitiile art. 1357, art. 1381, art. 1385 si urmatoarele din Noul Cod Civil, acestea nefiind in vigoare la data savarsirii faptelor cauzatoare de prejudiciu.
Luand in considerare retinerile instantei de fond cu privire la inadmisibilitatea cererii, acestea echivaleaza cu insasi ingradirea accesului la justitie si, implicit cu incalcarea art. 6 alin. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
S-a mai aratat ca temeiul de drept al cererii nu impiedica determinarea obiectului cererii de chemare in judecata si, implicit a cercetarii acestuia. In acest sens subliniaza retinerile Inaltei Curti de Casatie si Justitie in Decizia nr. 2150 din 27 februarie 2006 potrivit carora instanta are indatorirea, respectand regula dezbaterilor contradictorii sa ceara precizari necesare, cu finalitatea de a evita, in favoarea respectarii cu rigoare a disponibilitatii, un ultra sau minus petita.
Analizand sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs, in baza dispozitiilor art. 312 si 304 Cod procedura civila, instanta retine urmatoarele:
Obiectul cererii de chemare in judecata il constituie solicitarea reclamantului Ministerul Transporturilor si Infrastructurii de a dispune obligarea paratului C.V. la plata sumei de 5969,70 lei, contravaloarea a 60 de bilete de bilete de calatorie gratuita pe calea ferata acordate in baza legii 44/1994, bilete folosite cu incalcarea prevederilor legale de C.V..
In dosarul nr. 487/P/2009 al Parchetului de pe langa Judecatoria Buftea, C.V. a fost cercetat penal pentru savarsirea faptelor prevazute de art. 215 alin. 1 si 2 C.pen., art. 288 alin. 1 si 3 C.pen., art. 291 C.pen.. Dosarul a fost solutionat prin Ordonanta din data de 18 februarie 2011 cand a fost aplicata sanctiunea cu caracter administrativ de 400 lei. Astfel, in dosarul aratat s-a retinut ca in sarcina persoanei cercetate penal pot fi retinute faptele aratate anterior, insa fata de atingerea minima adusa uneia dintre valorile sociale protejate de lege, modul si mijloacele de savarsire a faptei, de scopul urmarit, de imprejurarile in care faptele au fost comise, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce precum si de persoana faptuitorului care nu are antecedente penale, a recunoscut si a regretat fapta s-a precizat ca faptele, din punct de vedere penal nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
In ceea ce priveste latura civila a dosarului penal, acesta a fost lasata nesolutionata, acesta fiind motivul pentru care a fost formulata prezenta cerere.
In ceea ce priveste sustinerile recurentului potrivit carora instanta de judecata a respins actiunea retinand ca acesta este inadmisibila, instanta constata ca aceasta nu este conforma cu adevarul. Instanta de fond a aratat doar temeiul de drept in baza caruia a analizat cererea de chemare in judecata aratand in considerentele hotararii motivul pentru care cererea a fost solutionata in temeiul art. 998-999 C.civ. 1865, iar nu a dispozitiilor care au acelasi continut, cuprinse in N.C.Civ..
Odata sesizata instanta civila, reclamantului ii revine obligatia potrivit art. 1169 C.civ., sa faca dovada aspectelor sustinute in cuprinsul cererii de chemare in judecata. Faptul ca paratul a recunoscut in cuprinsul inscrisurilor si declaratiile din dosarul penal savarsirea faptei nu il exonereaza pe reclamant de la dovada solicitarilor formulate, in sensul de a indica si a dovedi cuantumul prejudiciului care i s-a cauzat.
In privinta solicitarilor reclamantului acestea vor fi analizate din perspectiva raspunderii civile delictuale, astfel ca vor fi analizate cele 4 conditii pentru a antrena aceasta forma a raspunderii civile.
In privinta existentei faptei de a folosi biletele de transport in alte conditii decat cele prevazute de lege, instanta constata ca acest aspect rezulta din Ordonanta de scoatere de sub urmarire penala si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ din data de 18 februarie 2011, din cuprinsul careia rezulta savarsirea faptelor prevazute de art. 215, art. 288 si 291 C.pen., fapte care constituie fapta ilicita prevazuta de lege pentru a antrena raspunderea civila delictuala.
In privinta vinovatiei se constata ca paratul a savarsit fapta de a folosi biletele de calatorie in alte conditii decat cele prevazute de lege prin consemnarea unor date care nu corespund realitatii, astfel ca intentia este forma vinovatiei care se poate retine in sarcina paratului.
In privinta prejudiciului provocat Ministerului Transportului si Infrastructurii se retine ca acesta este constituit din decontarea unor calatorii pe calea ferata care, in temeiul legii 44/1994 nu trebuiau decontate, deoarece respectivele calatori au fost efectuate in alte conditii decat cele prevazute de lege. Cuantumul prejudiciului este, potrivit inscrisurilor aflate la dosarul cauzei 4404 lei si reprezinta contravaloarea biletelor aflate la filele 10-17 folosite, astfel cum se sustine de reclamant in perioada decembrie 2008-ianuarie 2009.
La dosarul cauzei au fost depuse si bilete folosite in perioada lunii noiembrie 2008, fiind depuse un numar 62 tichete, insa reclamantul-recurent a solicitat contravaloarea a 60 de bilete de calatorie, astfel ca instanta se va pronunta in limita solicitarilor formulate de recurentul-reclamant. De asemenea se va avea in vedere sustinerea reclamantului potrivit careia solicitarile din prezentul dosar vizeaza doar perioada decembrie 2008-ianuarie 2009.
Pentru perioada respectiva au fost depuse, potrivit mentiunilor din cuprinsul inscrisurilor depuse in copie la dosarul cauzei un numar de 60 de bilete, a carora valoare (mentionata doar pe unele dintre bilete) este de 73,4 lei pentru fiecare transport, acestea fiind eliberate pentru ruta Bucuresti-Iasi si Iasi-Bucuresti.
In privinta raportului de cauzalitate dintre prejudiciu si fapta ilicita, instanta apreciaza ca exista un raport de cauzalitate directa.
Retinand aceste aspecte, instanta apreciaza ca doar pentru suma de 4404 lei sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru a angaja raspunderea civila delictuala a paratului, fiind indeplinite conditiile prevazute de art. 998-999 C.civ.
Avand in vedere cele de mai sus, instanta in temeiul art. 312 raportat la prevederile art. 304, respectiv 3041 C.proc.civ., a admis recursul declarat de Ministerul Transporturilor si Infrastructurii, sentinta atacata urmand sa fie modificata in parte in sensul aratat in cuprinsul dispozitivului.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Raspundere civila delictuala
Obligatia aducerii la cunostinta proprietarului plata TVA a terenurilor construibile - Sentinta civila nr. 301 din data de 27.04.2018Cerere de valoare redusa - Decizie nr. 501 din data de 21.06.2017
Actiune in raspundere patrimoniala - Sentinta civila nr. 851 din data de 18.10.2017
Pretentii. Contravaloarea lipsei de folosinta a imobilului - Sentinta civila nr. 2031 din data de 12.11.2015
Prestare munca fara forme legale. Prejudiciul produs prestatorului in urma unui accident. Acordarea daunelor materiale si morale in baza raspunderii civile delictuale - Sentinta civila nr. 89 din data de 05.03.2015
Imbogatirea fara justa cauza. Existenta unui temei constitutional al raspunderii. - Sentinta civila nr. 141/S din data de 04.05.2009
Raspunderea statului este o raspundere directa, limitata doar la prejudiciile cauzate prin erori judiciare savarsite in procesele penale si este reglementata de art.538-539 Cod procedura penala (art.504 – 507 din vechiul Cod de procedura penala).Raspund - Decizie nr. 779 din data de 24.09.2015
Inadmisibilitatea actiunii in raspundere civila delictuala exercitata de angajator ulterior anularii deciziei de imputare emisa functionarului public pentru recuperarea prejudiciului. - Decizie nr. 700 din data de 13.02.2015
Drept civil. Daune morale si materiale derivand din procesul penal intemeiate pe dispozitiile art. 998-999 Cod civil. Neindeplinirea conditiilor raspunderii civile delictuale. - Decizie nr. 101 din data de 23.10.2014
Raspunderea civila a functionarului public angajata in temeiul art. 84 alin. 1 lit. b din Legea nr.188/1999 „ ... pentru nerestituirea in termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit”.Calcularea termenului de 30 de zile pentru emiterea dispozitiei - Decizie nr. 11894 din data de 13.11.2013
Raspunderea patrimoniala asociata raspunderii penale este intotdeauna o raspundere civila delictuala, ori raspunderea intemeiata pe dispozitiile art. 28 din Legea nr.22/1969 este o raspundere materiala intemeiata pe raporturile de munca. In cadrul pr... - Decizie nr. 887 din data de 30.11.2010
actiune in raspundere civila delictuala - Sentinta civila nr. 1920 din data de 08.03.2011
Raspundere civila delictuala art 1001 - Hotarare nr. 1589 din data de 05.07.2011
Atragerea raspunderii membrilor organelor de conducere. Fapte savarsite de administratorul statutar dupa deschiderea procedurii insolventei - Decizie nr. 699 din data de 22.06.2010
LATURA CIVILA A PROCESULUI PENAL. CALITATEA IN CARE RASPUNDE CIVIL ASOCIATIA FONDUL DE PROTECTIE A VICTIMELOR STRAZII. GARANT. ASIGURATOR - Decizie nr. 87 din data de 04.02.2010
SESIZAREA CURTII DE CONTURI PRIVIND APROBAREA SI EFECTUAREA UNOR PLATI NELEGALE DIN BUGETUL LOCAL. EXECUTAREA UNOR CLAUZE PREVAZUTE IN CONTRACTUL COLECTIV DE MUNCA, PRIVIND PLATA CATRE SALARIATI A UNOR SUME PENTRU CARE NU EXISTA TEMEI LEGAL. - Decizie nr. 355 din data de 09.04.2009
ACTIUNE IN STABILIREA RASPUNDERII CIVILE DELICTUALE - Sentinta civila nr. 134 din data de 22.01.2006
Pretentii civile. Raspunderea civila delictuala se intemeiaza pe ideea repararii unui prejudiciu, in timp ce raspunderea penala se intemeiaza pe ideea pedepsirii celui care a savarsit o fapta ilicita, apreciata de lege ca fiind infractiune. De aseme... - Sentinta civila nr. 2650/17.04.2008 din data de 21.09.2009
Raspundere civila delictuala - Sentinta civila nr. 23883 din data de 10.03.2010
Raspundere civila delictuala - Hotarare nr. 1827 din data de 17.03.2010