Contestatie decizie de imputatie

      
      Contestatie decizie de imputatie
      Art. 126 alin. 1 din Codul fiscal, operatiuni impozabile in Romania
      Delimitare intre contract de transport si contract  de prestari servicii, in raport de obiectul contractului
      
      Prin sentinta nr. 1326/2011 TRIBUNALUL MEHEDINTI SECTIA A II-A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL  a respins actiunea formulata de reclamanta SC LT SRL, in contradictoriu cu parata DGFP.
      Instanta a retinut ca prin decizia de impunere nr. 200/16.03.2010 emisa in baza raportului de inspectie fiscala  s-a stabilit  in sarcina  reclamantei obligatia   de plata a sumei de 53.421 lei cu titlu de taxa pe valoare adaugata (TVA) de plata si  accesorii aferente.
Impotriva acestei decizii a formulat contestatie reclamanta , contestatie ce a fost respinsa prin decizia nr.16/11.05.2010 a DGFP  ca neintemeiata.
Prin cererea dedusa judecatii in acest dosar, precizata la  rejudecare, reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 16/11.05.2010 emisa de DGFP si anularea deciziei de impunere nr. 200/16.03.2010.
      Potrivit  art.143(1) lit.c din Codul fiscal ( Legea nr.571/2003) sunt  scutite de taxa pe valoarea adaugata  prestarile de servicii, inclusiv transportul si serviciile accesorii transportului, altele decat cele prevazute la art. 141, legate direct de exportul de bunuri.
      Contractul de transport este contractul prin care carausul se obliga, in schimbul unui pret, sa efectueze  deplasarea marfii incredintate de expeditor pe care o va preda destinatarului.
Conform contractului incheiat la data de 10.07.2008 intre PVM STI SL din Spania in calitate de beneficiar si reclamanta in calitate de furnizor ,  reclamanta a pus la dispozitia acestei societati vehiculul proprietatea sa impreuna cu soferul angajat al societatii, pretul serviciilor prestate fiind de 0,78 euro/km parcurs.
In acest contract nu se stabileste obligatia reclamantei de a transporta o anumita cantitate de bunuri de la locul unde se afla bunurile( punctul de plecare) pana la locul unde se descarca bunurile transportate(locul de sosire al transportului), iar beneficiarii transportului sunt clientii PVM Solar Transportes Internationales care intocmeste si documentele de transport.
Din  documentele de transport (CMR) depuse la dosar rezulta ca transportatorul bunurilor era PVM Solar Transportes Internationales.
Intrucat obiectul contractului incheiat intre reclamanta si PVM STI nu stabileste locul de plecare al bunurilor si locul de descarcare al acestora, beneficiarii transportului fiind clientii  PVM STI, serviciile prestate de reclamanta nu constituie  transport intracomunitar de bunuri, ci o prestare de servicii, o inchiriere a mijlocului de transport.
Conform art.133 alin.1 din Legea nr.571/2003  locul prestarii de servicii este considerat a fi locul unde prestatorul este stabilit sau are un sediu fix de la care serviciile sunt efectuate, respectiv Drobeta Turnu Severin, str. nr.
In conformitate cu prevederile art.126 alin.1 si art.150 alin.1 lit.a din Legea nr.571/2003 prestarile de servicii efectuate de reclamanta sunt operatiuni taxabile din punct de vedere al taxei pe valoarea adaugata, iar in facturile emise catre PVM STI SL  trebuia inscrisa TVA.
      Pentru serviciile prestate  reclamanta a emis un numar de 22 facturi  in valoare de 372.726 lei, fara a calcula si inregistra TVA colectata aferenta in suma totala de 70.818 lei.
      Avand in vedere ca serviciile prestate de reclamanta  nu sunt scutite de taxa pe valoare adaugata, aceasta trebuia sa calculeze si sa vireze taxa pe valoarea adaugata,  iar pentru nevirarea la termen  a TVA  datoreaza  majorari de intarziere calculate conform art.120 alin.1 si 2 din OG nr.92/2003.
      Avand in vedere cele anterior prezentate  nu se poate retine nelegalitatea deciziilor contestate de reclamanta, urmand ca actiunea sa fie respinsa ca neintemeiata.
      CURTEA DE APEL CRAIOVA, SECTIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL , prin  decizia nr. 4297/2012 a respins recursul cu urmatoarea motivare:
      Potrivit art. 126 alin. 1 din Codul fiscal, in forma aplicabila cauzei, "din punct de vedere al taxei sunt operatiuni impozabile in Romania cele care indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii: a) operatiunile care, in sensul art. 128 - 130, constituie sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, in sfera taxei, efectuate cu plata; b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi in Romania, in conformitate cu prevederile art. 132 si 133; c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizata de o persoana impozabila, astfel cum este definita la art. 127 alin. (1), actionand ca atare; d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor sa rezulte din una dintre activitatile economice prevazute la art. 127 alin. (2).
      De asemenea, potrivit art. 133 alin. 1 si alin. 2 lit. c din Codul Fiscal, locul prestarii serviciului este considerat locul de plecare a unui transport intracomunitar de bunuri, iar prin exceptie, in cazul in care serviciul de transport este prestat unui client care, pentru prestarea respectiva, furnizeaza un cod valabil de inregistrare in scopuri de TVA, atribuit de autoritatile competente dintr-un stat membru, altul decat cel de plecare a transportului, se considera ca transportul are loc in statul membru care a atribuit codul de inregistrare in scopuri de TVA.
      Fata de obiectul contractului incheiat intre parti, determinat prin obligatiile asumate de fiecare dintre acestea, instanta de fond a apreciat intemeiat ca aceasta nu poate fi calificat drept un contract de transport, ci unul de prestari servicii ce vizeaza inchirierea camionului in discutie.
      In acest sens se retine ca, in chiar prima fraza a contractului se mentioneaza explicit ca mijlocul de transport urmeaza sa lucreze pentru PVM, iar faptul ca in cuprinsul acestuia se mentioneaza rutele fixe ce vor fi parcurse, nu-i imprima acestuia natura juridica de contract de transport si cu atat mai putin de transport intracomunitar de bunuri.
       Din acest punct de vedere, atat timp cat PVM nu are calitatea de beneficiar al unor servicii de transport, este irelevant ca aceasta furnizeaza un cod valabil de inregistrare in scopuri TVA atribuit de autoritatile competente din statul membru unde isi are sediul.
      In aceste conditii, nefiind in prezenta unui transport intracomunitar de bunuri in care recurenta sa aiba calitatea de transportator, instanta de fond a apreciat corect ca in cauza nu sunt aplicabile dispozitiile art. 133 alin. 2 lit. c, neputandu-se aprecia ca loc de prestare a serviciilor altul decat cel ce corespunde sediului din tara al societatii ce a inchiriat mijlocul de transport, chiar daca acesta urmeaza sa fie utilizat pentru transportul intracomunitar, insa de un alt transportator.
      Ca atare, fiind intrunite conditiile prevazute de art. 126 alin. 1 Cod fiscal, inclusiv in ce priveste situarea in Romania a locului de prestare a serviciilor prestate, organele fiscale au stabilit corect in sarcina recurentei, in temeiul art. 150 Cod fiscal, obligatiile suplimentare de plata a TVA pentru sumele incasate de la PVM, concluzia primei instante in ce priveste legalitatea actelor administrativ fiscale contestate, fiind corecta.