Pretentii

    
    pretentii
    
    
    (Tribunalul Mehedinti - d.c. 1327/R/27.10.2011)
    
    Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Dr.Tr.Severin la data de 06.05.2010 si inregistrata sub nr.6204/225/2010, reclamantii M.R., P..G.A. au chemat in judecata paratii  Ziarul "MEHEDINTEANUL", M.C., pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea acestora la plata a cate  50.000 lei daune morale fiecarui reclamant; suportarea costului publicarii intr-un cotidian national a hotararii irevocabile, cu cheltuieli de judecata.
    In fapt, au aratat ca  in ziarul "Mehedinteanul" din data de  22.03.2010 condus de director M.C., la pagina 3 - rubrica "Monden", sub titlul "Primim la redactie" au fost publicate doua fotografii insotite de un text calomnios si defaimator.
    Au mai aratat ca ziarul apare si on-line (www.mehedintenul.ro) pe site, articolul la care se  face referire fiind semnat"Admin"(adica director M.C.).
    Reclamantii au aratat ca ei sunt  persoanele din fotografie, iar apelativele jignitoare, tinzand spre trivialitate si cu conotatii scandaloase li se atribuie direct acestora.
    Folosind expresii jignitoare, calomnioase si vexatorii la adresa reclamantilor, s-a aratat ca paratul le-a creat reclamantilor un prejudiciu moral, expresiile fiind folosite fiind de natura a le afecta demnitatea, onoarea si reputatia, reclamantii lucrand in jurnalism si politie, domenii in care au tangenta cu toate categoriile sociale, fiind cunoscuti deci de diverse persoane.
    Reclamantii au mai aratat ca fotografiile le-au fost facute, probabil instantaneu si pe ascuns, deoarece acestia nu stiu cand au fost facute si nici nu au fost contactati  de vreun reprezentant al ziarului sau vreo alta persoana in legatura cu  aceste aspecte.
    Cum articolul a fost  publicat si on-line si se afla in prezent la dispozitia tuturor utilizatorilor internetului, reclamantii considera ca se impune si publicarea hotararii definitive si irevocabile ce se va pronunta intr-un ziar de  national, instanta urmand sa oblige paratul la suportarea costurilor acestor publicari.
    In dovedirea actiunii, au solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri si orice alte probe admise si dispuse de instanta.
    In drept actiunea a fost intemeiata pe dispozitiile  art. 998 cod civil.
    In aparare, paratul C.M. a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca  neintemeiata si obligarea reclamantilor la plata cheltuielilor de judecata.
    Pe cale de exceptie a solicitat respingerea actiunii ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesual pasiva. 
    A aratat ca intr-adevar ziarul a fost infiintat  in anul 2003 de catre acesta, insa in  noiembrie  2005 impreuna cu firma edificatoare MCT IMPEX SRL a vandut grupului de firme CONFORT 720 METAL, iar  in consecinta semnatarul articolului este administratorului de site.
    A mai aratat ca orice utilizator de internet are cunostinta de faptul ca prescurtarea  "ADMIN" sau denumirea  "Administrator" este folosita pentru a desemna administratorul de site si nimic mai mult, paratul neputand avea aceasta calitate intrucat nu este specialist IT.
     Pe fond, a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, deoarece raspunderea civila  delictuala indeplineste o functie reparatorie, reprezentand un mijloc de aparare  a drepturilor subiective incalcate, iar nu un mijloc de a obtine castiguri nemeritate.
    Materialul la care se face referire, la pagina 3  a saptamanalului "Mehedinteanul" nr.334/22-28.03. a fost primit la redactie, de altfel mare parte din articolele publicate in ziar sunt venite pe site-ul ziarului fiind publicate la rubrica "PRIMIM LA REDACTIE".
    Mai mult decat atat, cele doua instantanee la care face referire, sunt imagini surprinse pe domeniul public, si nu fac trimitere la cele doua persoane ale caror trasaturi nu sunt evidentiate, fiind inserate intamplator.
    Potrivit art. 10 din CEDO si a protocoalelor aditionale la aceasta conventie ratificata de Romania prin L.30/1994, orice persoana are dreptul la libera exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi  si de a comunica informatii, ori idei, fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere.
    Paratul a aratat ca nu sunt indeplinite conditiile privind angajarea raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, iar prejudiciul nu   justifica  in ce consta atingerea imaginii publice a reclamantilor, fiind inadmisibila astfel repararea prejudiciului prin echivalent banesc.
    Nici fapta ilicita nu exista, deoarece paratul nu indeplineste functia de administrator iar pe de alta parte semnatar al articolului este administratorul  de site.
    In concluzie, paratul a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.
    In drept  cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 115 cod procedura civila.
    Reclamantii au formulat raspuns la intampinare si au solicitat  respingerea exceptiei lipsei calitatii procesual pasive a paratului M.C.  deoarece  in calitatea sa de director  executiv al ziarului  "Mehedinteanul", acesta raspunde pentru ziarul  pe care il conduce si il reprezinta, iar pe de alta parte, in calitatea sa de redactor, ocupandu-se inclusiv de pagina de monden in care a aparut articolul calomnios si denigrator, reclamantii considera ca  paratul  raspunde personal pentru afirmatiile facute in cuprinsul articolelor pentru continutul defaimator si jignitor al acestor articole.
    Referitor la sustinerile  paratului cu privire la  "despagubiri nemeritate si la dreptul  la libera exprimare consfintit de CEDO, reclamantii  arata ca  este adevarat ca  nimeni nu trebuie sa primeasca  despagubiri injuste pentru prejudicii ireale insa la fel de  adevarat este ca, asa cum prevede codul civil, cel care cauzeaza altuia un prejudiciu este obligat a-l repara.
    S-a mai aratat ca paragraful 2 din art.10 CEDO  protejeaza libertatea de exprimare, permitand restrangerea exercitarii acestuia in ipoteza in care  folosirea dreptului la exprimare este indreptata  impotriva unor valori  pe care statul le poate in mod legitim apara, unul din scopurile prevazute in mod limitativ  fiind si ocrotirea reputatiei persoanei.
    Pe de alta parte conform Codului deontologic al jurnalistului, se arata ca jurnalistul este dator sa caute, sa respecte si sa comunice faptele asa cum acestea pot fi  cunoscute prin verificari rezonabile, in virtutea dreptului publicului de a fi informat.
     Jurnalistul este dator sa exprime opinii pe baza factuala, iar in relatarea faptelor si a opiniilor jurnalistul va actiona cu buna credinta.
    Reclamantii au mai aratat ca presa  are datoria primordiala de a respecta drepturile omului, jurnalistul fiind dator sa respecte viata privata a persoanei, or, din pacate, paratii  in cauza nu au respectat vreuna din regulile enuntate mai sus.
    Dimpotriva este evident ca s-a dorit sa se vada foarte clar  ca in text este vorba despre persoanele in imagine (fotografia instantaneu).
    In dovedirea actiunii, reclamantii au  solicitat administrarea probei cu inscrisuri, martori, interogatoriul paratului si orice alte probe admise sau dispuse de instanta.
    In scop probator, instanta din oficiu, a dispus  emiterea unei adrese la ziarul "Mehedinteanul" pentru a se comunica cine este autorul, respectiv semnatarul articolului  publicat in acest ziar  la data de  22.03.2010 la pag. 3, rubrica  "Monden" sub titlul "Primim la redactie" si  totodata sa se indice cine este  administratorului  site-ului www.mehedintenul.ro.
    De asemenea, s-a dispus emiterea unei adrese catre  paratul Ziarul  MEHEDINTEANUL pentru a indica cine are calitatea de director general executiv al publicatiei, semnand in aceasta calitate in forma ilizibila raspunsul la adresa instantei nr.261/02.12.2010, s-au audiat martorii D.A.D.(f. 60), B.R.S.(f. 61).
    La termenul din data de 28.01.2011, in baza rolului activ, pentru a clarifica exceptiile invocate de parti, care au fost unite cu fondul cauzei, instanta a pus in discutie necesitatea emiterii unei adrese catre Institutul National de Cercetare si Dezvoltare in Informatica pentru a da relatii cu privire la domeniul "www. mehedinteanul.ro", sa indice cine este detinatorul acestui domeniu respectiv cine l-a inregistrat, sa se indice datele de identificare ale acestei persoane, daca detinatorul domeniului "www. mehedinteanul.ro" detine o parola a acestuia, daca persoana de contact tehnic  poate incarca materiale pe domeniul respectiv fara acordul  detinatorului (referindu-se strict la  domeniului "www mehedinteanul.ro) si anume sa se indice unde este gazduit domeniul si totodata sa se indice datele de identificare ale societatii gazduitoare.
    La dosar, avocat C.M., aparatoarea paratului C.M. a depus un exemplar al ziarul "Mehedinteanul" nr.334(saptamana 22-28 martie 2010) si un set de inscrisuri, respectiv contract de vanzare-cumparare parti sociale incheiat la data de 09.11.2005 intre C.M. si C.G., contract autentificat prin incheierea de autentificare nr. 5020/9.11.2005 de catre BNP N.T., contract de intermediere incheiat intre C.M. si SC MCT Impex SRL (prin administrator C.G.), certificat contestator eliberat de Registrul Comertului de pe langa Tribunalul Mehedinti, informatii generale preluate despre MCT Impex SRL.
    Reprezentantii paratului Ziarul "MEHEDINTEANUL" nu au formulat intampinare si nici nu s-au prezentat in instanta pentru a-si preciza pozitia procesuala in legatura cu actiunea promovata de reclamanti.  
    Prin sentinta civila nr.1394/14.03.2011 instanta de fond a respins exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratului M.C., a admis in parte actiunea fata de paratul M.C., a fost obligat paratul M.C. la plata sumei de 5000 lei  cu titlu de daune morale catre reclamantul P.G.A. si la plata sumei de 5000 lei  cu titlu de daune morale catre reclamanta M.R., a respins actiunea promovata de reclamantii M.R.si  P.G.A. in contradictoriu cu ziarul "Mehedinteanul", ca neintemeiata si a fost obligat paratul M.C. la plata cheltuielilor de judecata, in cuantum de 2000 lei catre reclamantul P.G.A. si in cuantum de 1000 lei catre reclamanta  M.R.
    Pentru a pronunta aceasta sentinta a retinut urmatoarele:
    In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului M.C. instanta a respins-o ca neintemeiata, din adresa nr.26/28.02.2011, aflata la fila 95, rezultand ca acesta are calitatea de director general executiv al publicatiei "Mehedinteanul" si este angajat al firmei editoare.
    Instanta de fond nu a putut retine apararile paratului conform carora acesta nu are calitate procesuala pasiva, nefiind autorul articolului. In calitatea sa de director general executiv al publicatiei, este cel care avizeaza publicarea articolelor, dupa cum rezulta  din adresa nr.261/02.12.2010 a Ziarului "Mehedinteanul", fila 53 din dosar.
    Chiar daca articolul si fotografiile enumerate mai  sus  sunt materiale primite de la o persoana anonima pe adresa redactiei, prin decizia de a le publica in paginile ziarului si on-line pe domeniul detinut de firma editoare accesat cu adresa www. mehedintenul.ro, paratul in calitate de director general executiv al publicatiei si-a insusit ideile transmise.
    In ceea ce priveste chemarea in judecata in calitate de parat a ziarului "Mehedinteanul" instanta a apreciat ca acesta nu are capacitate civila de folosinta conform  Decretului nr.31/1954, nefiind inregistrat ca persoana juridica, ci fiind o publicatie editata de S.C. M.T.C. IMPEX S.R.L. In consecinta instanta a considerat ca  publicatia "Mehedinteanul" nu are capacitate civila de folosinta, acesta apartinand societatii editoare, astfel va respinge actiunea fata de paratul ziarul "Mehedinteanul" introdusa impotriva unei persoane lipsita de capacitate de folosinta.
    In nr.334 din saptamana 22-28 martie 2010 al saptamanalului "Mehedinteanul" au fost publicate doua fotografii ce-i infatiseaza pe cei doi reclamanti insotita de un text cu titlul "Primim la redactie", toate cele 3 elemente enumerate mai sus fiind incadrate intr-un chenar pe pagina 3 a publicatiei, reprezentand un tot unitar( fila 69 din dosar).
    Textul intitulat "Primim la redactie" amplasat in chenar cu cele doua fotografii ce-i infatiseaza pe reclamanti, fata, profil, contine referinte triviale si jignitoare cu privire la cele doua persoane din fotografii. Articolul face trimiteri  si asocieri  intre o posibila relatie afectiva a persoanelor infatisate in fotografii si perioada de imperechere a anumitor animale. Textul si fotografiile sunt amplasate pe pagina de "Monden" a  publicatiei, rubrica ce contine texte trimise la redactie de colaboratori ai ziarului, dupa cum rezulta din preambulul rubricii.
     Ziarul apare si on-line, existand inregistrat domeniul www.Mehedinteanu. ro, firma detinatoare fiind S.C. M.C.T. IMPEX S.R.L., care este de fapt si societatea editoare a saptamanalului "Mehedinteanul".
    Instanta a constatat ca in cauza nu sunt incidente dispozitiile art.10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului prin care este consacrat dreptul la libertatea de exprimare, pentru urmatoarele considerente.
    Astfel, desi limitele unei critici admisibile sunt mai largi in privinta unui om politic, unui functionar public, vizati in aceasta calitate decat in privinta unui om obisnuit, iar ziaristilor le revine obligatia de a raspandi informatii si idei in legatura cu domenii de interes public, presa nu trebuie sa depaseasca limitele stabilite, printre altele, in vederea protectiei dreptului la reputatie a persoanelor vizate, care, ca element al vietii private, este protejat de art. 8 al Conventiei.
    Din declaratiile celor doi martori audiati in cauza rezulta ca reclamantii au calitatea de ziarist, respectiv, politist de frontiera, nefiind persoane publice, dar aceasta nu poate duce la concluzia ca cei doi reclamanti nu se afla in sfera de protectie a art.8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
    Articolul incriminant insotit de cele doua fotografii ale reclamantilor se situeaza in sfera ce tine de intimitatea persoanei, sfera ce trebuie protejata de orice intruziune daca nu are o latura publica.
    Curtea Europeana a Drepturilor Omului a afirmat in repetate randuri (spre ex. in cauza Nilsen si Johnsen c. Norvegiei) ca afirmatiile referitoare la fapte determinate, care sunt deci susceptibile de a fi probate, facute in absenta oricaror dovezi care sa le sustina si care nu sunt sustinute chiar de afirmatiile partii vatamate (reclamantul), nu se bucura de protectia articolului 10. De asemenea, in cauza Pedersen si Baadsgard c. Danemarcei, Curtea arata ca va verifica "daca ziaristii au actionat cu buna credinta si s-au conformat obligatiei obisnuite care le incumba de a verifica o declaratie factuala. Aceasta obligatie semnifica faptul ca trebuiau sa se bazeze pe o baza factuala suficient de precisa si fiabila care sa poata fi considerata ca proportionala cu natura si forta afirmatiei lor, avand in vedere ca cu cat afirmatia este mai serioasa, cu atat baza factuala trebuie sa fie mai solida".
    Curtea a statuat cu caracter de principiu (ex. cauza Bladet Tromso si Stensaas c. Norvegiei), ca ziaristii nu trebuie sa fie obligati sa dovedeasca intotdeauna adevarul afirmatiilor publicate atunci cand actioneaza cu buna credinta, bazandu-se pe informatii credibile.
    De asemenea, in cauza Lingens c. Austriei, Curtea a subliniat faptul ca atunci cand afirmatiile unui ziarist au caracterul unor judecati de valoare, al caror adevar nu poate fi verificat, reprezentand opinii sau aprecieri personale ale indivizilor, acestea sunt protejate de art.10 cu conditia ca ele sa se bazeze pe niste fapte adevarate sau sa fie sustinute de o argumentare logica a autorului lor, chiar si o judecata de valoare se poate dovedi excesiva daca este totalmente lipsita de o baza factuala ( cauza Cumpana si Mazare c. Romaniei, Pedersen si Baadsgard c. Danemarcei).
    Or, pentru a se bucura de protectia art.10 din CEDO, trebuie sa existe o verificare corespunzatoare realizata de catre ziarist inaintea redactarii materialului, sa existe fapte reale pe care s-au bazat acuzatiile aduse de acesta, sa existe buna credinta a ziaristului si acesta sa respecte regulile de etica jurnalistica ( cauza Gaudio c. Italiei).
    Din probele administrate in cauza, inscrisuri fila 69, coroborat cu declaratiile martorilor audiati a rezultat in mod cert ca articolul intitulat "Primim la redactie" vizeaza cele doua persoane aflate in fotografiile alaturate acestui articol de presa.
    Din analiza textului incriminat rezulta ca el nu emite judecati de valoare, nu vizeaza protejarea unui interes public, el nu poate fi calificat ca un pamflet.
    Textul articolului contine referiri la persoanele din fotografiile alaturate lui, el nu cuprinde date cu caracter general prin care sa se infiereze tare morale sau aspecte negative ele realitatii sociale, trasaturi de caracter cu intentii moralizatoare, ci cuprinde referinte concrete la persoanele reclamantilor care apar in cele doua fotografii atasate articolului, prin comentarii la adresa tinutei reclamantei de gen feminin, calificand-o pe acesta ca fiind o persoana de moravuri usoare, insinuandu-se o relatie imorala si triviala intre cei doi. Deoarece pe aceeasi pagina a publicatiei incadrate intr-un chenar cu textul mai sus analizat apar si cele doua fotografii ale reclamantilor, fata, profil, infatisandu-i pe acestia plimbandu-se , fara nicio alta explicatie alaturata, este fara echivoc ca textul nu se disociaza de cele doua fotografii, ci se refera la persoanele celor doi reclamanti. 
    De altfel, paratul M.C. nu a aratat, in apararea formulata, in concret ce tipologii ori tare sociale infiereaza acest text, faptul care l-a determinat sa il publice in ziar si nici articolul nu cuprinde judecati de valoare, critici cu valabilitate demonstrata ori argumente logice ale autorului.
    Textul contine expresii si comparatii  insultatoare, jignitoare la adresa reclamantilor si a fost publicat  in scopul de a-i injosi pe reclamanti  intr-un mod incompatibil cu dispozitiile  art. 3 din CEDO.
    Relevante in acest sens sunt declaratiile celor doi martori, potrivit carora perceptia publica a fost ca  articolul a vizat in mod evident pe cei doi reclamanti iar acestia au suferit un  prejudiciu de imagine prin referirile textului  la relatiile imorale ale acestora. A mai aratat martorul  B.S.ca dupa aparitia articolului, reclamantul P.G. a fost afectat  atat in ceea ce priveste viata personala cat si in ceea ce priveste viata profesionala. Prin urmare articolul a cauzat un prejudiciu moral reclamantului Pogaci George prin afectarea imaginii sale in raport cu familia, fata de sine si in raport cu statutul sau  de functionar public, acesta fiind politist in cadrul Politiei de Frontiera.
    Din declaratia martorei  D.A., rezulta ca reclamanta M.R. era editor sau reporter la ziarul "Adevarul de seara" si studenta, iar  articolul incriminant asociat cu fotografiile mentionate i-a afectat viata de familie si viata sociala determinand-o pe acesta sa refuze sa-si desfasoare activitatea obisnuita profesionala si universitara din sentimentul de teama si neliniste, facand-o sa se simta umilita si injosita intre persoanele din aceste medii.
    In cauza Irlanda contra Regatului Unit  (1978) Curtea a statuat cu valoare de principiu   ca un tratament aplicat unei persoane este calificat "degradant" atunci cand creeaza acesteia un sentiment de teama, de neliniste, de inferioritate, de natura de a o umili si de a o injosi, eventual de a-i infrange acesteia rezistenta fizica si morala. Desi in cele mai multe spete Curtea Europeana a analizat  incalcarea art.3 din Conventie din perspectiva tratamentelor degradante  pentru cazul in care victimele se aflau  intr-o situatie privativa de libertate si vizau comportamentul agentilor statului, in jurisprudenta Curtii s-a statuat  si asupra incalcarii art. 3 in cazul comportamentului unui particular fata de altul, cum este cazul spetei de fata.
    Curtea a statuat ca desi " libertatea de exprimare  este un drept important, nu este limitat ".
    Conform art. 10 alin 2 din CEDO, exercitarea libertatii de opinie  poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrangeri sau sanctiuni  prevazute de lege, care constituie  masuri necesare intr-o societate democratica  pentru protectia reputatiei sau drepturilor altora.
    Exercitarea libertatii  ziaristilor este subordonata principiului ca acestia sa actioneze cu buna credinta astfel incat sa ofere informatii exacte cu respectarea deontologiei profesionale.
    In speta dedusa judecatii, instanta a calificat ca fiind subiectiva atitudinea paratului C.M. in raport cu judecata de valoare cat si  cu scopul demersului jurnalistic respectiv. Chiar daca materialul publicat in pagina 3 a ziarului  "Mehedinteanul" din saptamana 22-28 martie 2010 si pe site-ul "www mehedinteanul.ro" a fost furnizat de catre o persoana necunoscuta, responsabilitatea publicarii acestuia in paginile ziarului si implicit a site-ului incumba directorului acestuia, fiind cel  care gestioneaza prin functia sa aparitiile din ziar.
    Fata de cele expuse, instanta a retinut ca in cauza paratul M.C.  nu se bucura de protectia art.10 din CEDO, nefiind indeplinite conditiile prevazute de acest articol.
    Din declaratiile martorilor  a rezultat, fara  putinta de tagada, ca prin publicarea fotografiilor alaturate textului care cuprinde urmatoarele  expresii: "domnisoare pe care s-a trezit blana",  " barbatusi care si-au gasit cate o fufeza", "e grea viata de fita sau fata, diferenta fiind de doar doua picioare", " barbatusii, chiar proaspat casatoriti, si-au gasit cate o fufeza", "tinerii au iesit la plimbare, dovedind ca hormonii sunt primii care isi dau seama de schimbarea anotimpurilor" , " miorlaituri lubrice", "haitele de cotarle" s-a incalcat dreptul la  respectarea vietii private si de familie, prevazute de art. 8 din CEDO, mai exact  componenta ce cuprinde dreptul la intimitate si dreptul la imagine care au fost grav afectate pentru cei doi.
    Din declaratia martorei B.S., fila 61 din dosar, rezulta ca intre mama reclamantului P.G.A. si paratul M.C. existau neintelegeri mai vechi, iar in acest context a fost publicat articolul si pozele mentionate, ceea ce denota atat reaua credinta a paratului cat si intentia publicarii acestui articol.
     Instanta a constatat ca in cauza sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, respectiv: exista fapta ilicita (publicarea in paginile ziarului "Mehedinteanul" nr.334 saptamana 22-28 martie 2010  si pe site-ul www.  Mehedinteanul. ro a articolului intitulat "Primim la redactie" alaturat celor doua fotografii ale reclamantilor), exista un prejudiciu moral, vinovatia paratului M.C. care, cu intentie a publicat in paginile ziarului  articolul intitulat "Primim la redactie" alaturat celor doua fotografii ale reclamantilor, legatura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu.
    Impotriva acestei sentinte a formulat recurs paratul C.M. solicitand admiterea recursului si modificarea hotararii pronuntata de instanta de fond in sensul respingerii actiunii.
    A aratat ca nu sunt indeplinite conditiile cerute de lege pentru antrenarea raspunderii delictuale civile, aceasta indeplinind o functie reparatorie reprezentand un mijloc de aparare a drepturilor subiective incalcate si nu un mijloc de a obtine castiguri nemeritate fiind inadmisibila repararea prejudiciului pretind prin echivalent banesc, insa instanta de fond a interpretat eronat dispozitiile legale privitoare la raspunderea delictuala civila si la libertatea de exprimare.
    Arata ca fapta ilicita nu exista intrucat paratul nu indeplineste functia de administrator si ca administratorul semnatar al articolului este semnatarul de site. Mai mult decat atat,cele doua instantanee sunt imagini surprinse pe domeniul public si nu fac trimitere la cele doua persoane, fiind inserate intamplator iar instanta a angajat raspunderea recurentului desi acesta nu era autorul articolului publicat si fara a fi introdusa in cauza firma detinatoare, respectiv SC MCT IMPEX SRL iar in raspunsul primit de la Institutul National de Cercetare si Dezvoltare Informatica se precizeaza ca persoana de contact nu poate incarca materialele fara acordul detinatorului. In ceea ce priveste materialul invocat acesta a fost trimis la redactie fara semnatura si fara a cuprinde numele sau calitatea publica a vreunei persoane,nici prin scrierea numelui sau a initialelor.
    Apreciaza ca nu a savarsit nici o fapta ilicita cu atat mai mult cu cat nu a fost autorul articolului ci doar si-a indeplinit atributiile de serviciu iar activitatea ziaristului este protejata de art.10 parag.1 din C.E.D.O. iar exercitiul acestui drept poate fi restrans de autoritatile interne numai cu respectarea conditiilor prev.de art.10 parag.2 din C.E.D.O.
    Pentru a "restrange" exercitiul libertatii de exprimare trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:a)sa fie prev.de o lege interna publica iar legea sa fie previzibila;b)sa fie luata pentru a proteja una din valorile aratate de art.10 parag.2 din C.E.D.O.;c) sa fie necesara intro societate democratica,astfel ca judecatorul trebuie sa argumenteze existenta unei astfel de nevoi imperioase de neinlaturat atunci cand condamna un ziarist sau restrange in orice mod libertatea de exprimare si libertatea presei.In sustinerea acestei ultime conditii a invocat cauzele Sunday Times vs.UK6,Observer si Guardian vs.UK7,Thorgeirson vs. Islanda, Lingens vs.Austria,Schwabe vs.Austria,Dalban vs.Romania.
    Solicita de asemenea a se avea in vedere faptul ca presa are menirea de a publica informatiile si ideile care ofenseaza,socheaza sau deranjeaza.
    Solicita admiterea recursului si modificarea sentintei de fond in sensul respingerii actiunii.
    Intimatii-reclamanti au formulat intampinare prin care au solicitat respingerea recursului ca neintemeiat, mentinerea hotararii pronuntata de instanta de fond si obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecata.
    Recursul este nefondat.
    Potrivit art.129 alin.6 C.pr.civ.,in toate cazurile, judecatorii hotarasc numai asupra obiectului cererii deduse judecatii iar aceasta dispozitie coroborata cu art.112 C.pr.civ. prin care se arata conditiile ce trebuie indeplinite de cererea de chemare in judecata indreptatesc instanta sa aprecieze ca in temeiul principiului disponibilitatii reclamantul este cel ce determina cadrul procesual din punct de vedere al partilor iar instanta in limitele investirii se va pronunta intotdeauna numai asupra obiectului dedus judecatii.
    In cauza desi recurentul arata ca s-a solutionat cauza fara a fi introdusa in cauza firma detinatoare, respectiv SC MCT IMPEX SRL, tribunalul constata ca nici una din parti nu a solicitat introducerea in cauza a acestei societati si prin urmare, cum instanta este tinuta de limitele aratate mai sus, nefiind indreptatita a introduce in cauza alte persoane fara cererea partilor, in mod corect cauza a fost solutionata in limitele investirii.
    In lipsa unei reglementarii speciale privind raspunderea ziaristilor pentru cele mentionate in articolele de presa in sistemul nostru, in conformitate cu practica judiciara, temeiul juridic al actiunilor formulate ce cei se pretind a fi vatamati in drepturile lor este art.998-999 C.civ. si in conformitate cu care pentru angajarea raspunderii unei persoane este necesar a fi retinuta o fapta ilicita, vinovatia, prejudiciul,material sau moral si legatura de cauzalitate intre fapta savarsita cu vinovatie si prejudiciu.
    In cauza desi recurentul arata ca nu poate fi retinuta in sarcina o fapta ilicita, tribunalul apreciaza ca in mod temeinic instanta de fond a retinut existenta acesteia.
    Asa cum rezulta din inscrisurile depuse la dosarul cauzei in cuprinsul ziarului Mehedinteanul  din data de 22-28 martie 2010 a fost publicat sub titlul Primim la redactie un text insotit de doua fotografii in care apar intimatii reclamanti si desi acest articol nu este semnat tribunalul retine ca recurentul are calitatea de director e al ziarului si prin urmare acesta avea obligatia de a verifica in ce masura un text, chiar daca este trimis pe adresa redactiei, poate fi publicat, fara a aduce atingere drepturilor si libertatilor altor persoane.
    Ca acesta are atributii privind publicarea subiectelor rezulta din chiar fisa postului, fil.43 din dosar, in care la Atributii Generale pct.4, se arata ca are ca atributie coordonarea subiectelor propuse de redactori. Prin urmare, cum din cuprinsul fisei postului rezulta ca acesta coordoneaza intreaga activitate a ziarului, inclusiv subiectele propuse de redactori,cu atat mai mult este responsabil pentru acele articole care nu sunt semnate de o anumita persoana.
    De altfel chiar Curtea E.D.O.a decis cu valoare de principiu,(vz. Cauza Õztü    c. Turquie din 28.09.1999, Recueil 1999-VI, parag.49 si Leempoel si S.A. ED. Cine Revue c/Belgique, parag.66, nepublicata, citate de C.B. in Conventia Europeana a Drepturilor Omului, Comentariu pe articole, editia 2, pag. 813, paragraf.68) ca daca este adevarat ca editorul nu se asociaza intotdeauna, in mod obligatoriu, opiniilor exprimate in lucrarea sau articolul publicat, nu mai putin, prin punerea la dispozitia autorului a suportului publicarii unui text, el participa la exercitiul libertatii de exprimare, astfel ca indirect, editorul si in acord cu autorul mai sus citat sau directorul publicatiei, este tinut de aceleasi indatoriri si responsabilitati pe care insusi autorul si le asuma prin difuzarea opiniilor sale publicului.
    Asadar publicarea unui articol conform expunerii de mai sus poate fi retinuta ca fiind o "fapta" a directorului ziarului Mehedinteanul, recurentul din prezenta cauza in sensul celor avute in vedere de art.998 C.civ.
    In ceea ce priveste caracterul ilicit al fapte expuse anterior.
    Pentru a observa daca o fapta are caracter licit sau ilicit trebuie stabilit daca faptuitorul era sau nu indreptatit sa actioneze in modalitatea in care a facut-o. Fiind vorba de libertate de exprimare, asa cum a aratat si recurentul in cuprinsul recursului, trebuie vazut care este interesul public ce ar fi permis publicare unui anumit articol. Din lecturarea articolului tribunalul retine ca nu s-a pus in discutie un anumit aspect care ar fi interesat comunitatea ci doar se fac anumite constatari. Desi recurentul arata ca  nu sunt aratate nume sau calitati totusi, prin exprimarea_"tinerii au iesit la plimbare"_ care insoteste cele doua fotografii si care prin succesiunea lor arata ca cei doi au fost "urmariti" cu obiectivul, este evident ca cele aratate in cuprinsul articolului ii vizeaza pe cei doi. Ca articolul ii priveste pe reclamanti rezulta si din declaratia martorilor D.A. si B.R, fil.60-61, care au declarat ca din cuprinsul articolului au retinut ca cei doi reclamanti sunt persoane de moravuri usoare si ca cei doi au fost afectati de discutiile si apropourile primite de la diversi colegi.
    Mai mult fata de cele mentionate de martori sub aspectul consecintelor articolului asupra vietii private a reclamantilor subliniaza ca acestia au suferit si un prejudiciu moral constand in aceea ca sunt perceputi ca persoane de moravuri usoare si care in aprecierea tribunalului este incompatibila cu profesiunile celor doi reclamanti care isi desfasoara activitatea in jurnalism si politie, domenii in care au tangenta cu mai toate categoriile sociale.
    Drept esential intro societate democratica, libertatea de exprimare nu poate fi exercitata dincolo de orice limite.Ca orice libertate sociala, ea presupune luarea in considerare a unor interese de ordin general, cum sunt siguranta nationala, integritatea teritoriala a statelor, siguranta publica, apararea acesteia si prevenirea savarsirii unor infractiuni, protectia sanatatii si a moralei publice, garantarea autoritatii si impartialitatii puterii judiciare, precum si a unor interese de ordin personal si anume reputatia si drepturile ce apartin altor persoane, impiedicarea de a divulga informatii confidentiale. Aceste limitari fiind expuse in art.10 parag.2 din C.E.D.O.
    Fata de acestea pentru a intra sub protectia art.10 parag.1 din C.E.D.O. jurnalistul, insemnand aici si cel ce prin atributiile sale incuviinteaza aparitia intro publicatie a unui anumit articol, trebuie sa puna in discutie aspecte de interes public.
    In acest context trebuie mentionat ca in mod corect a retinut instanta de fond ca presa nu trebuie sa depaseasca limitele stabilite, printre altele, in vederea protectiei dreptului la reputatie a persoanelor vizate, care, ca element al vietii private, este protejat de art. 8 al Conventiei si ca articolul incriminant insotit de cele doua fotografii ale reclamantilor se situeaza in sfera ce tine de intimitatea persoanei, sfera ce trebuie protejata de orice intruziune daca nu are o latura publica. In nenumarate cauze Curtea E.D.O. (vz. Leempoel si S.A. ED. Cine Revue c/Belgique, parag.68,Tamer c/ Estonie,Recueil 2009-I,paragrf.64) a pus accentul pe necesitatea ca publicarea de informatii, de documente ori fotografi in presa sa serveasca interesul public si sa contribuie la dezbaterea unor probleme de ordin general.
    Si intro alta cauza dec.din 12.12.2000,Campamany y Diez de Revenga et Lopez-Galiacho Perona c/Espagne,Recueil 2000-XII,p.519, Curtea E.D.O. a aratat ca, intrucat anumite reportaje sau focalizat asupra unor aspecte pur private ale vietii persoanelor nu puteau fi considerate a fi contribuit la vreo dezbatere de interes general pentru societate si prin urmare condamnarea reclamantilor a urmarit un scop legitim, respectiv protectia drepturilor altei persoane.
    Fata de toate aceste motive, tribunalul apreciaza ca in mod intemeiat instanta de fond a retinut ca se poate angaja raspunderea civila delictuala a recurentului.
    In ceea ce priveste intrunirea conditiilor pentru restrangerea libertatii de exprimare fata de toate cele aratate mai sus tribunalul apreciaza ca legea romana este accesibila si previzibila, disp.art.998-999 C.civ. putea fi cunoscute usor, iar din cuprinsul sau se desprinde sanctiunea la care ar fi expus in cazul incalcarii dreptului altei persoane iar masura luata de instanta de fond este necesara intro societate democratica intrucat se impune protectia drepturilor reclamantilor.
    Este adevarat ca sumele stabilite de instanta de fond au fost rezultat aprecierii nivelului prejudiciului moral si ca tribunalul nu poate fi tinut de o astfel de apreciere insa pentru a putea reaprecia nivelul despagubirilor, fata de disp.art.316 coroborat cu art.295 C.pr.civ. tribunalul trebuia sa fie investit cu motive de recurs privitoare la nivelul despagubirilor. Or, cum recurentul nu a solicitat diminuarea acestora, instanta de control nu poate proceda la reapreciere.
    Pentru toate aceste motive, apreciind ca sentinta instantei de fond este legala si temeinica iar recursul recurentului este nefondat in baza art.312 alin.1 C.pr.ciuv., va fi respins.
    In baza art.274 C.pr.civ., avand in vedere solutia ce se va pronunta asupra recursului si constatand culpa procesuala a recurentului,acest va fi obligat sa plateasca intimatei M.R. 500 lei si intimatului P.G.A. 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in recurs.