Art. 159 pct.2 c.p.c. Necompetenta este de ordine publica cand pricina este de competenta unei instante de alt grad. Inadmisibilitatea contestatiei in anulare in cazul in care solutia contestata a fost atacata la instanta superioara in grad.

Art. 159 pct.2 c.p.c. Necompetenta  este de ordine publica cand pricina  este de competenta unei instante de alt grad. Inadmisibilitatea contestatiei in anulare  in cazul in care  solutia contestata a fost  atacata la instanta superioara in grad.

Prin cererea inregistrata sub  nr. 690/104/2010, contestatoarea M.E. a formulat contestatie in anulare impotriva deciziei civile nr.146 din 16.02.2010 pronuntata de Tribunalul Olt in dosarul nr. 957/311/2009.
In motivarea cererii, contestatoarea arata ca prin decizia precizata mai sus, s-a respins ca nefondat recursul declarat de catre aceasta, hotararea fiind luata cu incalcarea dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta, constand in aceea ca  prezenta cauza a fost calificata ca fiind recurs cand, in realitate, incadrarea juridica prevazuta de art. 282 cod procedura civila, era apelul.
Considera contestatoarea  ca trebuiau avute in vedere dispozitiile art. 282 cod procedura civila, avand in vedere valoarea bunului imobil ce face obiectul prezentei cauze.
Din considerentele deciziei pronuntate de Tribunalul Olt, rezulta ca valoarea imobilului ar fi, conform raportului de expertiza de 160718 lei, instanta retinand existenta unei disproportionalitati vadite intre valoarea de circulatie a bunului si pretul mentionat.
Astfel, tribunalul trebuia sa tina cont de sustinerile contestatoarei pe parcursul procesului prin care aceasta a invocat pretul de 170.000 lei ca pret real al imobilului, ceea ce impunea  aplicarea  dispozitiilor art. 282 cod procedura civila.
Contestatoarea invoca si dispozitiile art. 318 cod procedura civila privind existenta unei greseli materiale, in sensul ca instanta de recurs a confundat unele elemente importante care au fost determinante in solutia pronuntata.
Astfel, in expunerea de motive, tribunalul retine la filele 3 si 4, ca recurenta a efectuat lucrari de imbunatatire, a schimbat mobilierul si instalatiile dupa instrainarea apartamentului cand, in realitate, aceste lucrari au fost efectuate in anul 2007 cu cateva luni inainte de incheierea contractului si nu putea vinde imobilul la pretul de 50.000 lei in conditiile in care aceasta investise aproximativ 40.000 lei.
Analizand cererea formulata, tribunalul urmeaza sa constate netemeinicia acesteia.
Sub aspectul calificarii caii de atac, tribunalul apreciaza ca, in speta de fata, nu sunt aplicabile dispozitiile art.317 pct.2 cod procedura civila.
Legiuitorul a dat posibilitatea formularii contestatiei in anulare cand hotararea a fost data de judecatori cu incalcarea dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta. Necompetenta absoluta a fost stabilita de legiuitor prin dispozitiile art.159 pct.2 din codul de procedura civila, si anume situatia  in care pricina este de competenta unei instante de alt grad.
Din lucrarile dosarului, rezulta ca sentinta Judecatoriei Slatina a fost pronuntata ca avand cale de atac recursul, cererea de recurs formulata de reclamanta fiind solutionata de Tribunalul Olt prin decizia nr. 146/2010.
Litigiul dedus judecatii avea ca obiect actiunea in constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr.137/18.01.2008, actiune patrimoniala, asa incat  erau aplicabile in speta dispozitiile art. 282  sau eventual  art. 282 ind.1 cod procedura civila, in functie de valoarea litigiului.
Asa cum s-a stabilit in practica instantelor, valoarea in cazul acestor litigii si pentru care se calculeaza si taxa de timbru conform dispozitiilor Legii 146/1997 este valoarea trecuta de parti in contract .
Se constata astfel ca litigiul dedus judecatii a fost solutionat in conformitate cu dispozitiile art. 282 ind.1 cod procedura civila ca avand cale de atac recursul, fiind respectate dispozitiile impuse  privind competenta solutionarii acestor cauze.
Atata timp cat calea de atac este data de lege, nefiind lasata la  alegerea judecatorului, contestatoarea avea posibilitatea formularii si sustinerii recursului impotriva deciziei pronuntate de Tribunalul Olt.
Din lucrarile dosarului rezulta ca aceasta a formulat recurs impotriva deciziei tribunalului, sustinand in cererea de recurs, printre altele, gresita calificare a caii de atac, dar  la 23 iunie 2010, aceasta a renuntat la judecata recursului, sustinerile sale nemaifiind analizate  de instanta de control judiciar.
Contestatia formulata de recurenta M. E. se bazeaza si pe dispozitiile art. 318 (1) cod procedura civila, aceasta invocand existenta unor greseli materiale strecurate in considerentele deciziei atacate, in sensul ca ar fi fost retinuta o alta situatie de fapt privind o serie de lucrari de imbunatatire efectuate la imobilul din litigiu.
Sustinerile contestatoarei nu pot fi considerate  greseli materiale savarsite de instanta de recurs, intrucat  ar fi necesara o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor, ceea ce este imposibil a se realiza pe calea contestatiei in anulare.
Constatand astfel ca cererea nu indeplineste conditiile impuse de art.3 17 pct.2 sau art. 318 cod procedura civila, tribunalul va respinge  contestatia in anulare ca nefondata.
Vazand si dispozitiile art. 274 cod procedura civila. 

Data publicarii pe portal : 03.12.2010