Momentul de la care opereaza restrangerea dreptului la libera circulatie al paratului, potrivit Legii nr.248/2005

        Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
        Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Prahova la data de 13.08.2009 reclamanta DIRECTIA GENERALA DE PASAPOARTE  a chemat in judecata pe paratul O.G.A.pentru ca, prin hotararea ce se va pronunta,pe teritoriul Belgiei, pentru o perioada de cel mult trei ani.
        In motivarea cererii, reclamanta a invederat ca paratul a fost returnat din Belgia 15.05.2009 la data de 15.05.2009, in baza Acordului de readmisie incheiat intre Romania si tara mentionata, aprobat prin HG nr. 825/1995,
        Reclamanta a mentionat faptul ca paratul a parasit Romania la data de 20.02.2006, iar la frontiera cu Austria a fost retinut pentru punerea in executare a unui mandat de arestare pentru infractiunea de furt comisa pe teritoriul Olandei, fiind astfel transferat in respectiva tara, dupa care a fost transferat in Belgia unde a ispasit o pedeapsa de patru luni inchisoare , fiind apoi returnat.
        De asemenea, reclamanta a mai precizat ca, in materia liberei circulatii a persoanelor cu cetatenie romana, atat legislatia interna, cat si cea comunitara stabilesc dreptul la libera circulatie, exceptiile fiind stabilite prin Legea nr.248/2005, art.38 si art.39, cat si prin art.27  din Directiva 2004/38/CE.
        In dovedirea actiunii, reclamanta a depus la dosarul cauzei inscrisuri.
        Paratul, desi legal citat, nu a formulat intampinare, dar nici nu s-a prezentat in fata instantei la termenul de judecata, fara a solicita incuviintarea vreunui mijloc de proba.
        In cauza, s-a procedat la administrarea probei cu inscrisuri.
        Analizand materialul probator existent la dosar, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
        Paratul  O.G.A.a fost returnat la data de 15.05.2009 din Belgia, in baza Acordului de readmisie incheiat intre Romania si statul indicat, aprobat prin HG nr. 825/1995,
        Paratul a parasit Romania la data de 20.02.2006, iar la frontiera cu Austria a fost retinut pentru punerea in executare a unui mandat de arestare pentru infractiunea de furt comisa pe teritoriul Olandei, fiind astfel transferat in respectiva tara.
        Ulterior, paratul a fost transferat in Belgia unde a ispasit o pedeapsa de patru luni inchisoare, fiind apoi returnat in tara de origine.
        Starea de fapt expusa rezulta, in mod indubitabil, din probele administrate in cauza, declaratia data de parat in fata organelor politiei de frontiera (fila 6) coroborandu-se cu talonul intocmit de catre aceste organe (filele 4-5).
      Dreptul la libera circulatie al cetatenilor romani pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat, conform art. 25 din Constitutia Romaniei, art. 18 din Tratatul CEE si art. 4 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European si a Consiliului Europei din 29 aprilie 2004.
Exceptiile de la regula liberei circulatii a  cetatenilor romani pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene se regasesc atat in cuprinsul legii interne, respectiv art. 38 si art.39 din Legea nr. 248/2005, cat si in art. 27 din Directiva 2004/38/CE.
      Totodata, art. 13 din Tratatul CE prevede ca "orice cetatean al UE are dreptul de a circula liber pe  teritoriul  statelor  membre".  Prin exceptie, in cuprinsul art. 27 din  Directiva s-a statuat ca "statele membre pot restrange libertatea de circulatie si sedere a cetatenilor Uniunii si a membrilor lor de familie, indiferent de cetatenie, pentru motive de ordine publica, siguranta publica sau sanatate publica - motive care nu pot fi invocate in scopuri economice.
Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene, in Hotararea din 10 iulie 2008 data cauza Jipa, C-33/07, s-a pronuntat in sensul ca articolul 18 CE si articolul 27 din Directiva 2004/38 nu se opun unei reglementari nationale care permite restrangerea dreptului unui resortisant al unui stat membru de a se deplasa pe teritoriul unui alt stat membru, in special pentru motivul ca a fost returnat anterior din acest stat pentru ca se afla acolo in situatie de "sedere ilegala", cu conditia ca, pe de o parte, conduita acestui resortisant sa reprezinte o amenintare reala, prezenta si suficient de grava la adresa unui interes fundamental al societatii si, pe de alta parte, masura restrictiva avuta in vedere sa fie apta sa garanteze realizarea obiectivului pe care il urmareste si sa nu depaseasca cadrul a ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia.
        Astfel cum statueaza art.3 alin.1 din Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetatenilor romani in strainatate, limitarea exercitarii dreptului la libera circulatie a cetatenilor romani in strainatate se poate face numai temporar in cazurile si in conditiile prevazute de lege si consta in restrangerea exercitarii acestui drept.
        Practic, notiunea de restrangere a exercitarii dreptului la libera circulatie in strainatate este definita prin prevederile art.3 alin.3 din Legea nr.248/2005 ca reprezentand o interdictie temporara de a calatori in anumite state, dispusa de autoritatile competente romane in conditiile impuse de acest normativ.
        Or, in cauza, conduita personala a paratului a fost de natura sa reprezinte o amenintare reala si suficient de serioasa la adresa unui interes fundamental al societatii belgiene, in conditiile in care a comis o infractiune pe teritoriul acestui stat, iar, in plus, problema controlului migratiei din Romania spre statele europene prezinta interes atat pe plan intern, dar si pe plan extern.
        De aceea, potrivit mijloacelor de proba analizate mai sus, instanta apreciaza ca sunt intrunite conditiile legale enuntate, astfel incat actiunea reclamantei are caracter intemeiat, urmand ca, in baza art.38 lit.a cu aplicarea art.39 coroborate cu art.3 alin.1 si 3 si art.52 din Legea nr.248/2005, sa se dispuna admiterea acesteia, cu consecinta restrangerii dreptului la libera circulatie al paratului pe teritoriul Belgiei.
        Sub aspectul duratei, potrivit art.38 lit.a din lege, restrangerea exercitarii dreptului la libera circulatie in strainatate a cetatenilor romani poate fi dispusa pe  o perioada de cel mult trei ani, numai in conditiile legii si cu privire la persoana care a fost returnata in baza unui acord de readmisie incheiat intre Romania si acel stat.
        Cu toate acestea, trebuie mentionat ca aceasta interdictie nu poate fi stabilita incepand cu data investirii instantei pentru ca s-ar incalca, in mod flagrant, principiul neretroactivitatii prin aceea ca s-ar recunoscut efecte juridice unei masuri inainte de adoptarea sa pe cale jurisdictionala.
        Astfel, in intervalul cuprins intre data formularii cererii de chemare in judecata si cea a pronuntarii hotararii, paratul nu a fost supus vreunei restrictii in ce priveste libera sa circulatie, pentru a se putea considera ca masura a devenit efectiva din momentul in care a fost solicitata.
        Intrucat masura are caracter judiciar (se dispune de catre instanta, conform art. 39 din Legea nr. 248/2005, pe baza probelor administrate), momentul de la care devine eficienta este acela al pronuntarii hotararii definitive, care este in stransa legatura cu momentul executorialitatii acesteia conform art. 376 C. proc. Civ, in absenta unei dispozitii legale contrare care sa lege acest moment, prin posibilitatea instituirii unei masuri provizorii, de exemplu, pentru parcursul desfasurarii judecatii, de o alta data (cum ar fi aceea a investirii instantei).
        Ca atare, tribunalul va institui masura indicata pe o perioada de un an si sase luni, incepand cu data ramanerii definitive a prezentei hotarari.
        In temeiul art.274 Cod procedura civila, cum partea care pierde procesul poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecata numai la cererea partii adverse , instanta va lua act ca nu s-au solicitat asemenea cheltuieli.