Admisibilitate in principiu. Motiv invocat incadrat formal in unul dintre cazurile prevazute de lege. Consecinte. Cerere de sesizare a Curtii Constitutionale respinsa. Cale de atac

DECIZIA  PENALA NR.  632
07 Noiembrie 2012
Autor: SAVU ALINA CRISTINA
Domeniu asociat: contestatie in anulare
Titlu: Admisibilitate in principiu. Motiv invocat incadrat formal in unul dintre cazurile prevazute de lege. Consecinte. Cerere de sesizare a Curtii Constitutionale respinsa. Cale de atac       La data de 02.10.2012 s-a inregistrat sub nr. 7226/105/2012 contestatia in anulare formulata de contestatorul M.D.I. impotriva d.p. nr. 514/05.09.2012 a Tribunalului Prahova, pronuntata  in dosarul nr. 2857/331/2011.
      In motivarea contestatiei contestatorul a aratat in esenta ca instanta de recurs nu s-a pronuntat asupra unei cauze de incetare a procesului penal, respectiv cea prevazuta de art. 10 lit. I1.  Astfel, nu a fost luata in consideratie existenta culpei, or infractiunea de abandon de familie se caracterizeaza sub aspect subiectiv printr-o omisiune cu rea credinta de plata a pensiei de intretinere, ceea ce indica intentia legiuitorului de a sanctiona numai intentia directa sau indirecta, nu si culpa. Mai arata contestatorul ca in cauza aplicarea dispozitiilor art. 3201 C.p.p. s-a facut in mod gresit, intrucat a aratat ca se considera nevinovat. 
      Cererea  a fost intemeiata in drept pe dispozitiile art. 386 lit. C C.p.p.. 
      In vederea solutionarii cauzei s-a dispus atasarea dosarului nr. 2857/331/2011 al Tribunalului Prahova.
      La termenul de judecata din data de 07.11.2012, contestatorul a formulat cerere de sesizare a Curtii Constitutionale privind neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 3201 C.p.p., care in opinia sa incalca prevederile art. 15, 16, 21, 23, 24 si 124 din Constitutie, fiind gresit de altfel aplicate la cauza concreta care a facut obiectul judecatii, intrucat in ultimul cuvant a aratat judecatorului cauzei ca se considera nevinovat.
      Instanta a respins cererea de sesizare a Curtii Constitutionale.
      Astfel, potrivit dispozitiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, Curtea decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, care are legatura cu solutionarea cauzei in orice faza a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia.
      Exceptia poate fi ridicata la cererea uneia dintre parti sau, din oficiu, de catre instanta de judecata ori de arbitraj comercial. De asemenea, exceptia poate fi ridicata de procuror in fata instantei de judecata, in cauzele la care participa.
      Nu pot face obiectul exceptiei prevederile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale.
      Daca exceptia este inadmisibila, fiind contrara acestor prevederi, instanta respinge printr-o incheiere motivata cererea de sesizare a Curtii Constitutionale.
      Tribunalul constata ca exceptia ridicata de contestator in aceasta faza procesuala apare ca inadmisibila prin prisma dispozitiilor legale citate, intrucat dispozitiile legale cuprinse in art. 3201 C.p.p. nu au legatura cu solutionarea contestatiei in anulare, unde instanta este tinuta sa verifice decizia definitiva pronuntata in recurs prin prisma cazurilor limitativ prevazute de lege.
      Mai mult, in esenta contestatorul critica mai mult modalitatea in care instanta de fond a facut aplicarea art. 3201 C.p.p., decat continutul acestor dispozitii prin raportare la normele constitutionale pretins incalcate.
      Prin urmare, in cauza nu se impune sesizarea Curtii Constitutionale.
      Analizand in conformitate cu dispozitiile art. 391 alin. 1 C.p.p. admisibilitatea in principiu a contestatiei in anulare, Tribunalul constata urmatoarele:
      Prin s.p. nr. 40/20.02.2012 a Judecatoriei Valenii de Munte, pronuntata in dosarul nr. 2857/331/2011, s-a dispus condamnarea contestatorului la o pedeapsa de 8 luni inchisoare, in baza art. 305 alin. 1 lit. C C.p.p. cu aplic. Art. 3201 C.p.p., iar in temeiul art. 305 alin. 4 C.penal rap. la art. 81 C.penal s-a dispus suspendarea executarii pedepsei pe o durata de 2 ani si 8 luni, care constituie termen de incercare.
      Prin decizia penala nr. 514/05.09.2012 a Tribunalului Prahova a fost respinsa cererea contestatorului de repunere in termenul de recurs si respins recursul declarat de acesta impotriva s.p. nr. 40/20.02.2012 a Judecatoriei Valenii de Munte , ca tardiv formulat.
      Potrivit disp. Art. 386 C.p.p., impotriva hotararilor penale definitive se poate face contestatie in anulare in urmatoarele cazuri: a) cand procedura de citare a partii pentru termenul la care s-a judecat cauza de catre instanta de recurs nu a fost indeplinita conform legii; b) cand partea dovedeste ca la termenul la care s-a judecat cauza de catre instanta de recurs a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a incunostiinta instanta despre aceasta imprejurare; c) cand instanta de recurs nu s-a pronuntat asupra unei cauze de incetare a procesului penal dintre cele prevazute in art. 10 alin. 1 lit. f-i1 C.p.p., cu privire la care existau probe in dosar; d) cand impotriva unei persoane s-au pronuntat doua hotarari definitive pentru aceeasi fapta; e) cand, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de catre instanta de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia era obligatorie potrivit art. 38514 alin. 11 ori art. 38516 alin. 1 c.p.p.
      Contestatia in anulare a fost intemeiata de catre contestator pe dispozitiile art. 386 lit. C C.p.p.
      Judecarea contestatiei in anulare presupune parcurgerea unei proceduri in doua etape, instanta fiind tinuta sa verifice cu prioritate admisibilitatea in principiu a cererii, iar ulterior sa treaca la judecarea pe fond a acesteia.
      Potrivit dispozitiilor art. 391 alin. 2 C.p.p. admiterea in principiu se dispune atunci cand cererea este facuta in termenul prevazut de lege, iar motivul pe care se sprijina contestatia este unul dintre cele prevazute de art. 386 C.p.p.
      Desi contestatorul a indicat temeiul cererii ca fiind art. 386 lit. C C.p.p., Tribunalul constata, din dezvoltarea motivelor invocate, ca cele invederate de contestator nu pot fi incadrate in aceste dispozitii.
      Astfel, contestatorul arata ca in mod gresit s-a dispus condamnarea sa pentru infractiunea de abandon de familie, intrucat, in privinta continutului constitutiv al infractiunii, latura subiectiva presupune existenta vinovatiei sub forma intentiei directe sau indirecte, acesta fiind sensul notiunii de "rea credinta" folosita de legiuitor.
      Intr-adevar, infractiunea prevazuta de art. 305 C.penal presupune existenta intentiei inculpatului, legea nepedepsind comiterea faptei din culpa, insa aceasta imprejurare nu constituie o cauza de incetare a procesului penal, respectiv cea prevazuta de art. 10 lit. I1 C.p.p., cum se sustine. Existenta vinovatiei in modalitatea prevazuta de lege este chestiune care tine de intrunirea elementelor constitutive ale infractiunii, instanta, in ipoteza constatarii inexistentei intentiei putand pronunta achitarea inculpatului, potrivit dispozitiilor art. 10 lit. D C.p.p. Este vorba astfel despre o alta cauza care impiedica exercitarea actiunii penale, cea de la art. 10 lit. D C.p.p., iar nu cea de la art. 10 lit. I1 C.p.p.
      Prin urmare, desi in mod formal contestatorul a incadrat cererea formulata in una dintre ipotezele  art. 386 lit. a-e C.p.p., din examinarea in concret a motivelor invocate se constata ca acestea nu se regasesc in nici unul dintre cazurile legale.
In cauza contestatorul invoca de fapt motive de fond, tinzand ca pe cale contestatiei in anulare sa schimbe o solutie definitiva a instantei de recurs, care in opinia sa este nelegala, ceea ce este inadmisibil printr-o cale extraordinara de atac, iar instanta nu este tinuta de temeiul de drept invocat, fiind datoare sa cerceteze daca in concret motivele aratate pot fi incadrate intr-una dintre ipotezele prevazute de lege.
Fata de considerentele expuse, intrucat contestatia in anulare nu se incadreaza in nici una dintre ipotezele prevazute de lege, Tribunalul urmeaza sa o respinga, ca inadmisibila.
In baza art. 192 alin. 2 c.p.p., contestatorul urmeaza sa fie obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Potrivit dispozitiilor art. 29 alin. 5 din Legea 47/1992, dispozitia instantei de respingere a cererii de sesizare a Curtii Constitutionale este supusa recursului, la instanta imediat superioara, prin decizia nr. 36/2006 pronuntata in interesul legii I.C.C.J. interpretand aceste dispozitii legale in sensul ca se refera si la cererile respinse de catre instantele de recurs. NOTA: Prin decizia penala nr. 1537/15.11.2012 a Curtii de Apel Ploiesti, pronuntata in dosar nr. 7226/105/2012 s-a respins ca nefondat recursul declarat de contestator impotriva d.p. nr. 632/2012, in privinta solutiei de respingere a cererii de sesizare a Curtii Constitutionale
1