Acte ale autoritatilor publice

Domeniu asociat: Acte ale autoritatilor publice.
Decizia nr 6/17.01.2013.
Dosar nr. 2216/281/2011

Prin sentinta civila nr. 3463/06.03.2012, Judecatoria Ploiesti a admis in parte contestatia la executare formulata de contestatoarea SC DENISA COM SRL, a dispus anularea somatiei nr. 6209/15.09.2011 si a titlului executoriu nr. 6209/15.09.2011 si a respins cererea privind incetarea oricarei forme de executare efectuate in temeiul titlului executoriu nr. 6209/15.09.2011 ca inadmisibila. Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
In fapt, prin titlul executoriu nr. 6209/15.09.2011 si somatia nr. 6209/15.09.2011 s-a stabilit in sarcina contestatoarei obligatia de plata a sumei de 20.753 lei reprezentand "eliberare, modificare, vizare anuala activitate alimentara publica".
Prin dispozitia Primarului Municipiului Ploiesti nr. 9248/04.12.2009 s-a dispus aprobarea procedurii nr. 13/03.12.2009 privind activitatea de eliberare a autorizatiei de desfasurare a activitatii de alimentatie publica, conform art. 268 din legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.
Astfel, potrivit acestei proceduri, avand in vedere precizarile din procesul-verbal de constatare din data de 29.07.2009 al Camerei de Conturi Prahova, precum si prevederile art. 268 din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, ale pct.159^1 din din Noremele metodologice de aplicare a Codului Fiscal aprobate prin HG nr. 44/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si HCL nr. 228/2006, nr.128/2007 si nr. 273/2008, s-au luat urmatoarele masuri: pentru agentii economici care vor solicita eliberarea autorizatiei pentru anul 2009 indiferent de perioada scursa pana la sfarsitul anului li se va eliberat autorizatia de la pct.1 dupa ce acestia vor achita taxa prevazuta de HCl nr. 723/2008, precum si majorarile de intarziere stabilite conform procesului-verbal de constatare din 29.07.2009 al camerei de Conturi Prahova, care vor fi calculate astfel: de la 1 ianuarie 2009 in cazul in care firma desfasoara activitatea de alimentatie publica de la aceasta data, sau de la data inceperii activitatii de alimentatia publica (dovedita cu documente), pentru firmele care nu desfasoara activitatea de alimentatie publica de la 01.0.2009, ci de la o data ulterioara acesteia.
De asemenea, s-a mai stabilit ca daca firma desfasoara activitate de la data de 01.01.2007 i se va comunica ca datoreaza municipiului Ploiesti contravaloarea taxei pentru emiterea autorizatiilor din anii 2007 si 2008 care ar fi trebuit solicitate de catre agentul economic precum si majorarile de intarziere care vor fi calculate astfel: de la data 01.01.2007 pana la data platii pentru contravaloarea autorizatiei ce ar fi trebuit eliberata in 2007 si de la data de 01.01.2008, obligatii de trebuie achitate in termen de 30 de zile de la data primirii adresei cu confirmare de primire) prin care li se va solicita prezentarea la institutia noastra in vederea obtinerii autorizatiei precum si prezentarea documentelor care sa ateste data de la care acestea desfasoara activitatea de alimentatie publica. s-a mai stabilit ca in cazul in care in termen de 30 de zile de la primirea adreselor nu se obtin informatiile solicitate de la societatile comerciale si nici din alte surse nu sunt obtinute informatii cu privire la data exacta de incepere  a activitatii de alimentatie publica datele de identificare ale societatilor comerciale se vor transmite la Serviciul Public de Finante Locale Ploiesti in vederea impunerii din oficiu conform art. 83.4 din OG 92/2003, republicata cu modificarile si completarile ulterioare pentru contravaloarea taxelor de eliberare a autorizatiilor de desfasurare a activitatii de alimentatie publica pentru anii 2007.2008,2009 si majorarile calculate.
Prin adresa nr. 4446/24.03.2011 i s-a comunicat contestatoarei sa se prezinte la sediul Directiei de Gestiune Patrimoniu, Compartimentul Autorizatii si Programe de Functionare in vederea depunerii documentatiei pentru eliberarea autorizatiei de prev. la art. 268 alin. 5 si 6 din Codul Fiscal, in caz de neprezentare urmand sa se procedeze la impunerea din oficiu conform art. 83.4 din OG nr. 92/2003 privind codul de procedura fiscala pentru contravaloarea taxelor de eliberare a autorizatiilor de desfasurare a activitatii de alimentatie publica pentru anii 2007, 2008, 2009, 2010 si 2011.
Prin adresa nr. 9627/03.06.2011  emisa de Compartimentul Autorizatii si Programe de Functionare s-a solicitat Serviciului Public Finante Locale sa procedeze la impunerea din oficiu a contravalorii taxelor de eliberare a autorizatiilor de desfasurare a activitatii de alimentatie publica conform unui tabel anexa la adresa.
In baza acestor inscrisuri intimatul Serviciul Public Finante Locale a emis titlul executoriu 6209/15.09.2011 si somatia cu acelasi numar ce au fost contestate in prezenta cauza.
In drept, instanta retine ca motivele de nulitate invocate de contestatoare vizeaza, pe de o parte nerespectarea conditiilor de forma impuse de lege (neindicarea titlului de creanta), iar, pe de alta parte, faptul ca suma indicata in titlul executoriu nu este datorata, intrucat a achitat toate obligatiile fiscale.
A doua categorie de argumente invocate de catre contestatoare (faptul ca nu datoreaza suma indicata in titlu executoriu) nu poate fi primita si analizata de instanta avand in vedere limitele impuse de disp. art. 399 alin. 3 C.proc.civ. avea la indemana o alta cale si anume cea de a contesta decizia de impunere in contencios fiscal (acele decizii care au fost emise, evident). In lipsa contestarii deciziei de impunere (titlului de creanta) faptul ca se datoreaza sau nu suma indicata in titlu executoriu nu poate fi verificat in cadrul prezentei contestatii la executare.
In ceea ce priveste nerespectarea cerintelor de forma impuse de art. 43 al. 2 si de art. 141 al. 1 1 C.pr.fiscala instanta observa ca de fapt problema de drept ridicata de contestatoare este daca prin indicarea in titlul executoriu si in somatia aferenta a sintagmei "eliberare, modificare, vizare anuala activitati alimentatie publica" se poate considera ca se indica obiectul actului administrativ fiscal, mai precis natura sumelor datorate si neachitate in conditiile in care nu se indica titlu de creanta.
Strict formal in titlul executoriu contestat se mentioneaza "natura" sumelor datorata fiind inscrisa mentiunea "eliberare, modificare, vizare anuala activitati alimentatie publica". Insa aspectele de forma impuse de lege trebuie interpretate prin raportare la scopul urmarit de legiuitor (acela ca persoana-contribuabil sa inteleaga exact pentru ce suma este urmarita silit, care este sursa datoriei). De aici rezulta o anumita suplete a normei legale raportata la imprejurarile concrete ale fiecarei spete (ceea ce evident inseamna ca nu in toate cazurile completarea unui formular tip este suficienta).
Speta de fata ridica numeroase probleme dat fiind: modul de stabilire a sumei de 20.753 lei (emiterea unei decizie de impunere contestabila pe cale separata), modul de stabilire a sumei (din oficiu sau pe baza unei declaratii). Or toate aceste probleme nu pot fi rezolvate decat plecandu-se de la un titlu executoriu care sa nu se margineasca sa indice ca suma datorata reprezinta "eliberare, modificare, vizare anuala activitati alimentatie publica".
Cu alte cuvinte in aplicarea corecta a art. 43 si art. 141 C.pr.fiscala titlul executoriu contestat (la care, pentru a explica sumele solicitate a fi platite, trimite si somatia contestata) trebuia, in speta de fata, sa indice, in cadrul cerintei vizand natura sumei datorate (suma ce reprezinta obiectul actului respectiv), fie direct, fie indirect (prin trimitere la decizii de impunere sau alte acte) pentru fiecare suma atat denumirea creantei (aspect realizat), cat si cuantumul acesteia. Fara aceste elemente nu se poate considera, in speta de fata, ca titlul executoriu contestat respecta cerinta indicarii naturii sumei pretinse. Aceasta cerinta asigura intelegerea titlului executoriu de catre contribuabil si acuratetea unui control judiciar si nu poate fi rezumata de fiecare data la aratarea denumirii creantei bugetare pretinse.
Daca nu se poate stabili ce natura au sumele ce se pretind de catre organele fiscale prin analiza a insusi titlului executoriu (in titlul executoriu contestat nefiind de pilda nicio trimitere cu privire la deciziile de stabilire a cuantumului sumei) inseamna ca cerinta impusa de art. 141 al. 4 C.pr.fiscala nu a fost respectata, fapt ce atrage nulitatea integrala a acestui act si, pe cale de consecinta si a somatiei de executare emise in baza titlului executoriu nr. 6209/15.09.2011.
In ceea ce priveste cererea contestatoarei privind incetarea oricarei forme de executare ce are ca temei titlu executoriu nr. 6209/15.09.2011 instanta apreciaza ca fiind inadmisibila intrucat pe calea contestatiei la executare instanta se pronunta asupra legalitatii actelor de executare, iar incetarea executarii, ca urmare a anularii actelor de executare, este in competenta organelor de executare.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs paratul SPFL Ploiesti.
Prin decizia nr. 6/07.01.2013, Tribunalul Prahova a admis recursul declarat de organul fiscal, a fost modificata in parte sentinta recurata si in consecinta a fost respinsa contestatia la executare, ca neintemeiata.
Tribunalul a retinut urmatoarele:
Prin titlul executoriu contestat se mentioneaza ca debitoarea are de plata suma de 10400 lei, corespunzatoare obligatiei fiscale privind eliberarea, modificarea, vizarea anuala-activitati de alimentatie publica si 10353 lei accesorii.
In ce priveste considerentul instantei de fond constand in neindicarea in titlul executoriu a naturii sumei datorate, acesta este corect retinut, dar nu poate atrage nulitatea titlului, sumele reprezentand taxa de eliberare/viza anuala a autorizatiei privind desfasurarea activitatii de alimentatie publica fiind cunoscute contestatoarei, atat din corespondenta purtata de organul fiscal (spre exemplu, a se vedea adresa nr. 141443/07.12.2011-fila 31 dosar fond), cat si din continutul hotararilor de consiliu local, prin care s-a stabilit cuantumul anual al acestei taxe.
Sustinerea conform careia aceste hotarari de consiliu local nu produc efecte, in lipsa dovezii de aducere la cunostinta publica a acestora nu poate fi retinuta, intrucat contestatoarea nu a invocat nulitatea actelor emise de consiliul local.
Actul administrativ fiscal contestat intruneste toate cerintele prevazute de art. 43 cod de procedura fiscala.
In ce priveste sustinerea ca nu a fost determinata existenta creantei principale si ca nu a fost emisa si comunicata o decizie de impunere pentru plata creantelor fiscale principale, se constata urmatoarele:
Potrivit art.268 al.5 si 6 din codul fiscal,  comerciantii a caror activitate se desfasoara potrivit Clasificarii activitatilor din economia nationala - CAEN, aprobata prin Hotararea Guvernului nr. 656/1997, cu modificarile ulterioare, in clasa 5530 - restaurante si 5540 - baruri, datoreaza bugetului local al comunei, orasului sau municipiului, dupa caz, in a carui raza administrativ teritoriala se afla amplasata unitatea sau standul de comercializare, o taxa pentru eliberarea/vizarea anuala a autorizatiei privind desfasurarea activitatii de alimentatie publica, stabilita de catre consiliile locale in suma de pana la 3.000 lei inclusiv_. Autorizatia privind desfasurarea activitatii de alimentatie publica, in cazul in care comerciantul indeplineste conditiile prevazute de lege, se emite de catre primarul in a carui raza de competenta se afla amplasata unitatea sau standul de comercializare".
De asemenea, potrivit art 1591 din Normele metodologice de aplicare a codului fiscal, aprobate prin HG nr 44/2004, taxa pentru eliberarea/vizarea anuala a autorizatiei privind desfasurarea activitatii de alimentatie publica, prevazuta la art 268 alin 5 se datoreaza bugetului local al comunei, orasului sau municipiului, dupa caz, in a carui raza administrativa se afla amplasata unitatea sau standul de comercializare.
Taxele pentru eliberarea privind desfasurarea de activitati de alimentatie publica sunt anuale, se stabilesc prin hotarari ale consiliilor locale, adoptate in conditiile art 268 alin 5 si art 288 alin 1 cod fiscal si se achita integral, anticipat eliberarii acestora, indiferent de perioada ramasa pana la sfarsitul anului fiscal respectiv.
Dispozitiile citate din codul fiscal au fost introduse prin Legea nr. 343/2006, ele intrand in vigoare de la data de 1.01.2007.
Asadar, incepand cu aceasta data s-a reglementat obligatia anuala agentilor economici, care desfasurau activitati din clasa precizata, fie de a obtine autorizatie de functionare, fie de a o viza pe cea existenta, sub conditia achitarii prealabile a unei taxe.
In ce priveste regimul juridic al acestei taxe, instanta constata ca, potrivit dispozitiilor art 2 alin 1 pct 40 din Legea nr 500/2002, taxa reprezinta suma platita de o persoana fizica sau juridica, de regula pentru serviciile prestate acesteia de catre un agent economic, o institutie publica sau un serviciu public. In acelasi sens sunt si prevederile legale cuprinse in art 2 alin 1 pct 55 din Legea nr 273/2006. Asadar, taxa reprezinta o contributie de acoperire a cheltuielilor necesare serviciilor solicitate de diferite persoane.
Pentru serviciul solicitat, plata taxei fiscale este obligatorie, in sensul ca respectivul serviciu nu poate fi prestat daca nu este efectuata plata taxei. Neplata taxei, desi serviciul a fost prestat, indreptateste institutia publica sa emita titlul executoriu pentru creanta bugetara neplatita de contribuabil, in timp ce plata taxei fara ca serviciul sa fie prestat da dreptul contribuabilului sa formuleze actiune prin care sa solicite institutiei publice sa indeplineasca serviciul pentru care a fost platita taxa.
Cu toate ca taxa reprezinta de regula plata unui serviciu, ea poate reprezenta si permisiunea data de autoritatea locala, ca in propria sa circumscriptie sa fie desfasurata o activitate economica. Contraprestatia nu este de esenta taxei, in sensul ca persoana obligata la plata taxei nu trebuie sa primeasca un serviciu direct.
In cazul de fata, tribunalul constata ca taxa pentru eliberarea/vizarea anuala a autorizatiei se datoreaza anticipat si nu se restituie atunci cand autorizatia de functionare este suspendata, anulata (pct 150 din normele metodologice) si nici atunci cand inscrisul eliberat este pierdut ori degradat (pct 151 din normele metodologice).
Totodata, se constata ca serviciul prestat de autoritatea locala nu-l constituie eliberarea inscrisului continand autorizatia privind desfasurarea activitatii de alimentatie publica, ci insusi acordul ca o activitate din cele mentionate in art 268 alin 5 cod fiscal sa fie desfasurata in raza teritoriala a autoritatii administrative.
Daca o astfel de activitate de desfasoara totusi, fara a fi obtinuta autorizatia prevazuta de art 268 cod fiscal, comerciantul nu este scutit de plata taxei, intrucat serviciul prestat l-a constituit permisiunea (chiar tacita) data de autoritate a activitatii insasi.
In sensul acestei concluzii este si constatarea ca autorizatia privind desfasurarea activitatii de alimentatie publica se elibereaza dupa un examen formal al inscrisurilor doveditoare ale desfasurarii activitatii si care sunt deja obtinute pentru inregistrarea la Oficiul Registrului Comertului (in acest sens, art 268 alin 6 cod fiscal, unde se arata ca autorizatia se elibereaza in cazul in care comerciantul indeplineste conditiile prevazute de lege). Intrucat nu sunt solicitate alte dovezi si ale conditii pe care comerciantul trebuie sa le indeplineasca, reiese ca serviciul efectuat de catre autoritate nu consta atat in analiza unor cerinte legale, care de altfel au fost indeplinite prin inregistrarea la ORC, ci in acceptarea desfasurarii activitatii in sens material.
In ce priveste sustinerea ca plata acestei taxe se face intotdeauna anticipat eliberarii autorizatiei  privind desfasurarea activitatii de alimentatie publica, tribunalul constata ca, intrucat taxa se achita pentru incuviintarea desfasurarii activitatii de alimentatie publica si intrucat aceasta activitate s-a desfasurat in anii 2007 - 2011, nu constituie o cauza exoneratoare faptul ca nu a fost eliberata o autorizatie aferenta perioadei aratate.
Obligatia de plata a acestei taxe se naste in momentul inceperii activitatii si anterior momentului emiterii autorizatiei, astfel ca plata taxei nu este conditionata de emiterea sau nu a autorizatiei.
Tribunalul constata ca un comerciant care desfasoara activitati de alimentatie publica din cele mentionate la art 268 alin 5 cod fiscal nu poate alege sa solicite ori nu autorizatie si deci sa plateasca sau nu taxa mentionata in textul legal in functie de optiunea sa, ci are obligatia de a solicita autorizatia si de a plati taxa aferenta.
Astfel, reclamanta avea obligatia de a solicita si de a obtine autorizatia privind desfasurarea activitatii de alimentatie publica aferenta anilor 2007 - 2011.
Momentul care genereaza calculul majorarilor de intarziere este scadenta obligatiei fiscale si nu data comunicarii debitului principal, asa cum sustine reclamanta. Potrivit art. 120 alin 1 c pr fiscala, dobanzile (majorarile de intarziere) se calculeaza pentru fiecare zi de intarziere, incepand cu ziua imediat urmatoare termenului de scadenta si pana la data stingerii sumei datorate inclusiv. Termenul de scadenta nu se confunda cu termenul de plata, care reprezinta termenul pana la care contribuabilul trebuie sa achite suma respectiva si care este esalonat in functie de data comunicarii.
Altfel spus, termenul de scadenta este fix si este determinat conform dispozitiei generale de la art 111 alin 1 c pr fiscala (creantele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevazute de codul fiscal sau de alte legi care le reglementeaza); termenul de plata se stabileste intr-adevar in functie de data comunicarii actului administrativ fiscal si in raport de dispozitiile art 111 alin 2 c pr fiscala.
Cum termenul de scadenta nu este conditionat de comunicarea actului administrativ fiscal privind obligatia principala (taxa de obtinere a autorizatiei mai sus aratate), iar reclamanta este in culpa pentru considerentul ca, desi a desfasurat activitate de alimentatie publica in anii 2007 - 2011, nu a solicitat eliberarea autorizatiei aferente, calculul majorarilor de intarziere in functie de scadenta obligatiei principale, iar nu in functie de o pretinsa comunicare anterioara a unui act administrativ fiscal continand aceasta obligatie, este legal si temeinic.