Despagubiri pentru propretarii terenurilor al caror subsol a fost afectat prin orice lucrari de interes public; dovada unui prejudiciu
(Hotarare nr. 2028 din data de 22.12.2014 pronuntata de Tribunalul Prahova)Titlu: despagubiri pentru propretarii terenurilor al caror subsol a fost afectat prin orice lucrari de interes public; dovada unui prejudiciu
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Ploiesti la 02.11.2010, sub nr. 20854/281/2010, reclamanta N.M.in contradictoriu cu parata SC P. - E.P.PLOIESTI a solicitat instantei de fond ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna: in principal, obligarea paratei la plata unei despagubiri corespunzatoare valorii de inlocuire a terenului intravilan, in suprafata de 3.437 mp situat in orasul Boldesti -Scaeni, jud. Prahova, in Tarlaua 21, parcela A1090/6, aflat in proprietatea sa, care este afectat de o conducta de gaze cu presiunea 15 bar apartinand paratei; in subsidiar, solicitand obligarea paratei la plata unei rente anuale necesara pentru acoperirea prejudiciului care i-a fost creat prin imposibilitatea edificarii unei constructii pe terenul mentionat mai sus afectat de conducta de gaze si la contravaloarea lipsei de folosinta pentru acelasi teren incepand cu data de 17.08.2009, data la care a devenit proprietara imobilului, cu cheltuieli de judecata.
In urma probelor administrate in cauza, Judecatoria Ploiesti a pronuntat sentinta civila nr. 10019/09.07.2014 prin care a admis in parte actiunea precizata avand ca obiect "pretentii", formulata de reclamanta N.M. in contradictoriu cu parata SC P. SA- E.P. PLOIESTI, a obligat parata la plata sumei de 105.930 lei catre reclamanta reprezentand contravaloare prejudiciu cauzat ca urmare a imposibilitatii edificarii unei constructii pe terenul arabil intravilan in suprafata de 3.437 m.p. situat in Boldesti-Scaieni, T 21, P A1090/6, jud. Prahova, proprietatea reclamantei, suma calculata conform raportului de expertiza evaluare si schitei de plan anexa acestuia, intocmit de expert Nita Dumitru (filele 330-334 dosar), a obligat parata la plata sumei de 469 euro/luna, in echivalent in lei la cursul BNR din ziua platii, reprezentand contravaloare lipsa de folosinta (lunar) ca urmare a afectarii terenului sus-mentionat de conducte subterane, suma ce urmeaza a fi calculata de la data notificarii, respectiv, iunie 2010 la zi si pe viitor, suma lunara calculata conform aceluiasi raport de expertiza sus-mentionat, a obligat parata la plata sumei de 6956,86 lei catre reclamanta, reprezentand contravaloarea cheltuielilor de judecata, respectiv: onorarii experti si taxa de timbru in limita pretentiilor admise, respingand in rest actiunea precizata ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca, in fapt, reclamanta a aratat faptul ca prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr 4053/17.08.2009 de Biroul Notarului Public Tudose Maria, a devenit proprietara terenului intravilan, in suprafata de 3.437 mp situat in orasul Boldesti-Scaeni, jud. Prahova, in Tarlaua 21, parcela A1090/6, intre vecinii: DN1A, mostenitori lonescu Sultana, Vasile Gheorghe si Dragoi Ion.
Dupa momentul achizitionarii terenului, reclamanta a inceput demersurile necesare pentru obtinerea autorizatiei de constructie in scopul edificarii unei constructii, sens in care a obtinut initial certificatul de urbanism, din care a rezultat faptul imobilul este intravilan, are destinatia stabilita conform PUG-ului localitatii-curti constructii si se afla intr-o zona predominant rezidentiala.
Ulterior, insa la momentul eliberarii avizului de amplasament pentru lucrarea "Constructie casa in Boldesti-Scaeni, str. Ploiesti-Valeni", reclamanta a constatat ca acesta este nefavorabil deoarece "Petrom FC10 detine o conducta de gaze cu presiunea 15 bar care traverseaza proprietatea".
In conformitate cu dispozitiile Legii 238/2004 a petrolului, societatea parata este obligata la despagubiri pentru lipsa de folosinta a acestui teren, sens in care reclamanta, in temeiul art 7 alin 2 din aceasta lege a trimis o notificare acesteia prin care a solicitat sa i se acorde despagubiri reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta incepand cu 17.08.2009, sa se studieze posibilitatea relocarii acelei conducte, sau sa incheie o conventie pentru stabilirea unei rente lunare pentru imposibilitatea edificarii unei constructii pe terenul afectat de conducta de gaze.
A aratat reclamanta ca societatea parata nu a acceptat solicitarea sa, comunicand un raspuns lipsit de orice argumentatie juridica, prin adresa nr. 7641/21.09.2010.
Reclamanta a aratat ca solicitarea sa principala este aceea de obligare a paratei la plata unei despagubiri corespunzatoare valorii de inlocuire a terenului, avand in vedere faptul ca aceasta in calitate de proprietara nu poate edifica o constructie, astfel ca nu se poate bucura si dispune de lucrul sau, in mod exclusiv si absolut, conform art 480 Cciv.
S-a mentionat totodata ca unul din drepturile proprietarilor de teren este si acela de a-si construi o locuinta pe acesta, in limitele determinate de lege, avand in vedere ca, asa cum am aratat mai sus, pe respectivul teren ar fi existat posibilitatea legala de construire, acesta fiind intravilan, avand destinatia stabilita conform PUG-ului localitatii-curti constructii si aflandu-se intr-o zona predominant rezidentiala.
S-a aratat de asemenea ca potrivit art 44 alin 5 din Constitutie "pentru lucrari de interes general autoritatea publica, este obligata sa despagubeasca proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor precum si pentru alte daune"
O astfel de "alta dauna" , in prezenta speta, este si aceea ca reclamanta nu poate sa-si construiasca o locuinta pe terenul proprietatea sa, despre care nu a cunoscut la momentul dobandirii ca este afectat de o astfel de servitute legala.
In drept, actiunea a fost intemeiata pe disp. art.480 Cciv, art 44 alin 5,6 Constitutie, art 7 din Legea 238/2004.
In dovedirea actiunii, reclamanta a aratat ca intelege sa solicite urmatoarele probe, respectiv: proba cu interogatoriul paratei, proba cu acte si proba cu expertiza de specialitate, anexand totodata o serie de inscrisuri.
La 01.04.2011, parata SC P. - E.P.PLOIESTI a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.
La termenul de judecata din 05.04.2011, reclamanta si-a precizat actiunea solicitand instantei in principal, obligarea paratei la plata unei despagubiri corespunzatoare valorii de inlocuire a terenului intravilan in suprafata de 3.437 mp situat in Orasul Boldesti-Scaeni, jud. Prahova, in T21 P A1090/6, aflat in proprietatea sa si care este afectat de o conducta de gaze cu presiunea 15 bar apartinand paratei; obligarea paratei la contravaloarea lipsei de folosinta pentru acelasi teren incepand cu data de 17.08.2009, data la care aceasta a devenit proprietara imobilului, pana la ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii, solicitand totodata in subsidiar, obligarea paratei la plata unei rente anuale necesara pentru acoperirea prejudiciului care i-a fost creat prin imposibilitatea edificarii unei constructii pe terenul sus-mentionat afectat de conducta de gaze si obligarea paratei la contravaloarea lipsei de folosinta pentru acelasi teren incepand cu data de 17.08.2009, data la care aceasta a devenit proprietara imobilului pana la ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii (fila 35 dosar).
La 12.04.2011, parata a depus intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a SC P. - E.P.PLOIESTI si exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Ploiesti, raportat la prevederile art. 7 alin. 1 Cod de proc. Civ, pe fondul cauzei solicitand instantei respingerea actiunii ca neintemeiata.
La 06.09.2011, instanta de fond a ramas in pronuntare pe exceptiile invocate de parata prin intampinare, iar la termenul de judecata din 20.09.2011, instanta a respins ca neintemeiate exceptiile, acordand termen in vederea continuarii judecarii cauzei.
In cauza dedusa judecatii, s-au administrat urmatoarele probe, respectiv: proba cu inscrisuri, proba cu expertiza in specialitatea topo si proba cu expertiza in specialitatea evaluare Anevar.
La termenul de judecata din 28.05.2014, reclamanta a depus la dosarul cauzei, cerere precizatoare prin care a aratat ca intelege sa renunte la capatul de cerere privind obligarea paratei la plata unei despagubiri corespunzatoare valorii de inlocuire a terenului intravilan in suprafata de 3.437 mp situat in Orasul Boldesti-Scaeni, jud. Prahova, in T21 P A1090/6, intre vecinii: DN1A, mostenitori: Ionescu Sultana, Vasile Gheorghe si Dragoi Ion, mentinandu-si celelalte doua capete ale cererii de chemare in judecata.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin actiunea dedusa judecatii, reclamanta N.M. a chemat in judecata pe parata SC P. - E.P.PLOIESTI a solicitat instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna: in principal, obligarea paratei la plata unei despagubiri corespunzatoare valorii de inlocuire a terenului intravilan, in suprafata de 3.437 mp situat in orasul Boldesti -Scaeni, jud. Prahova, in Tarlaua 21, parcela A1090/6, aflat in proprietatea sa, care este afectat de o conducta de gaze cu presiunea 15 bar apartinand paratei; in subsidiar, solicitand obligarea paratei la plata unei rente anuale necesara pentru acoperirea prejudiciului care i-a fost creat prin imposibilitatea edificarii unei constructii pe terenul mentionat mai sus afectat de conducta de gaze si la contravaloarea lipsei de folosinta pentru acelasi teren incepand cu data de 17.08.2009, data la care a devenit proprietara imobilului.
La termenul de judecata din 05.04.2011, reclamanta si-a precizat actiunea solicitand instantei in principal, obligarea paratei la plata unei despagubiri corespunzatoare valorii de inlocuire a terenului intravilan in suprafata de 3.437 mp situat in Orasul Boldesti-Scaeni, jud. Prahova, in T21 P A1090/6, aflat in proprietatea sa si care este afectat de o conducta de gaze cu presiunea 15 bar apartinand paratei; obligarea paratei la contravaloarea lipsei de folosinta pentru acelasi teren incepand cu data de 17.08.2009, data la care aceasta a devenit proprietara imobilului, pana la ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii, solicitand totodata in subsidiar, obligarea paratei la plata unei rente anuale necesara pentru acoperirea prejudiciului care i-a fost creat prin imposibilitatea edificarii unei constructii pe terenul sus-mentionat afectat de conducta de gaze si obligarea paratei la contravaloarea lipsei de folosinta pentru acelasi teren incepand cu data de 17.08.2009, data la care aceasta a devenit proprietara imobilului pana la ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii (fila 35 dosar).
Ulterior, la data de 28.05.2014, reclamanta a depus la dosarul cauzei, note scrise prin care a aratat ca intelege sa renunte la capatul de cerere privind obligarea paratei la plata unei despagubiri corespunzatoare valorii de inlocuire a terenului intravilan in suprafata de 3.437 mp situat in Orasul Boldesti-Scaeni, jud. Prahova, in T21 P A1090/6, intre vecinii: DN1A, mostenitori: Ionescu Sultana, Vasile Gheorghe si Dragoi Ion, mentinandu-si celelalte doua capete ale cererii de chemare in judecata.
In ceea ce priveste primul capat de cerere formulat de reclamanta referitor la obligarea paratei la contravaloarea lipsei de folosinta pentru terenul in litigiu incepand cu data de 17.08.2009, data la care aceasta a devenit proprietara imobilului si pana la ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii, prima instanta a constatat ca:
Terenul ce a facut obiectul cauzei in suprafata de 3437 m.p. situat in Orasul Boldesti-Scaeni, jud. Prahova are regimul juridic intravilan si se afla intr-o zona construibila, prin urmare atributul folosintei bunului imobil potrivit destinatiei sale a fost afectat, reclamanta N.M.fiind obligata sa foloseasca terenul ca pe unul cu destinatie agricola, acesta neputand fi utilizat pentru constructii datorita existentei conductelor de gaze si zonei de siguranta a acestora, astfel cum reiese si din continutul raportului de expertiza topo-refacere intocmit de expert topo Neagu Nicu (filele 393-398 dosar).
Din continutul raportului de expertiza evaluare intocmit de expert Nita Dumitru a reiesit faptul ca terenul proprietatea reclamantei N.M.este afectat de trei conducte de gaze, astfel: doua conducte strabat longitudinal terenul iar o alta conducta strabate transversal imobilul.
Ca urmare, pentru motivul mai-sus-precizat, reclamanta ar putea pretinde plata unei despagubiri. Cuantumul despagubirilor trebuie determinat in raport de disp. art. 10 din Legea 238/2004, care au un caracter general. Cum atributul dreptului de proprietate afectat este cel al folosintei terenului pentru constructii, instanta de fond a apreciat ca trebuie sa se determine despagubirea potrivit valorii de circulatie a terenului, aceasta valoare fiind cea afectata.
Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta de fond a admis in parte actiunea si a obliga parata SC P. - E.P.PLOIESTIl a plata catre reclamanta a sumei de 105.930 lei cu titlu de despagubire pentru imposibilitatea edificarii de catre aceasta a unei constructii pe terenul proprietatea sa, aceasta suma de bani reprezentand contravaloarea unui prejudiciu acordat o singura data si nu sub forma unei rente anuale, astfel cum a solicitat reclamanta prin actiunea introductiva.
In ceea ce priveste cel de-al doilea capat al cererii privind obligarea paratei la plata contravalorii lipsei de folosinta pentru acelasi teren incepand cu data de 17.08.2009, data la care aceasta a devenit proprietara imobilului pana la ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii, prima instanta a constatat urmatoarele:
Conform disp. art. 44 alin. 5 din Constitutia Romaniei, pentru lucrari de interes general, autoritatea publica va despagubi proprietarii cu contravaloarea pagubelor aduse solului proportional cu daunele aduse de eventualele plantatii, constructii.
In cauza dedusa judecatii, avand in vedere faptul ca reclamanta N.M. a dobandit terenul intravilan in suprafata de 3.437 mp situat in Orasul Boldesti-Scaeni, jud. Prahova, in T21 P A1090/6 conform contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 4053/17.08.2009 de BNP Tudose Maria, devenind astfel proprietar al bunului imobil grevat de existenta a trei conducte subterane, proprietatea paratei, limitandu-i-se astfel reclamantei exercitarea atributelor dreptului de proprietate, instanta de fond a retinut ca acesteia i se cuvin dezdaunari pentru lipsa de folosinta a terenului si scaderea valorii economice a acestuia.
Fata de considerentele aratate si in temeiul disp. art. 616 Vechiul Cod civ., instanta de fond a obligat parata la plata sumei de 469 euro/luna in echivalent in lei la cursul BNR din ziua platii reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta a terenului afectat de conducte subterane, suma acordata de la data punerii in intarziere respectiv, de la data notificarii (iunie 2010-la zi si pe viitor) si nu de la data la care reclamanta a devenit proprietar, respectiv 17.08.2009, astfel cum s-a solicitat prin cererea introductiva.
Impotriva sentintei instantei de fond a declarat apel, in termen legal, parata OMV PETROM SA, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, aratand ca solicitand instantei de control judiciar, admiterea apelului, desfiintarea in tot a sentintei apelate, in principal admiterea exceptiei necompetentei teritoriale a Judecatoriei Ploiesti si trimiterea cauzei spre competenta solutionare Judecatoriei Sector 1 Bucuresti, in subsidiar admiterea exceptiei lipsei capacitatii civile si implicit a lipsei calitatii procesual pasive a OMV PETROM Exploatare si Productie Ploiesti -Zona de Productie VII si respingerea actiunii introductive fata de aceasta parata; pe fondul pricinii respingerea in intregime a cererii de chemare in judecata, formulata de reclamanta N.M., ca neintemeiata si lipsita de temei.
Arata apelanta ca aceasta a fost chemata in judecata intr-o actiune in pretentii, avand capat principal de cerere obligarea subscrisei parate la plata unei despagubiri corespunzatoare valorii de inlocuire a terenului proprietatea reclamantei, afectat de o conducta de gaze; in subsidiar reclamanta a solicitat obligarea subscrisei parate la plata unei rente anuale pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin imposibilitatea edificarii unei constructii, precum si ia plata lipsei de folosinta a aceluiasi teren, incepand cu data de 17.08.2009.
Invedereaza ca reclamanta si-a precizat actiunea la termenul de judecata din data de 28.05.2014, in sensul ca intelege sa renunte la primul capat de cerere si sa mentine doar celelalte doua capete de cerere, astfel: obligarea paratei la plata unei rente anuale, necesara pentru acoperirea prejudiciului care mi-a fost creat prin imposibilitatea edificarii unei constructii pe terenul mentionat mai sus, afecatat de conducta de gaze si obligarea paratei la contravaloarea lipsei de folosinta pentru acelasi teren incepand cu data de 17,08.2009. data la care am devenit proprietara imobilului pana la data ramanerii irevocabile a prezentei hotarari judecatoresti.
Apreciaza apelanta ca litigiul face parte din categoria proceselor in curs de judecata incepute sub legea veche, art. 282 c. proc. civ. 1865 este aplicabil in cauza, raportat la natura litigiului si la valoarea obiectului cererii de chemare in judecata; astfel incat hotararea primei instante este supusa apelului la tribunal.
Avand in vedere obiectul litigiului, considera ca in mod gresit calea de atac mentionata in sentinta civila pronuntata de Judecatoria Ploiesti a fost recursul. Astfel, in temeiul art. 2821 alin.l cod procedura civila, nu sunt supuse apelului hotararile judecatoresti date in prima instanta... in litigiile al caror obiect are o valoare de pana la 200.000 lei inclusiv, atat in materie civila, cat si in materie comerciala. Per a contrarto, in litigiile al caror obiect depaseste 200.000 lei, calea de atac impotriva hotararii pronuntata in fond este apelul, or, in speta, cererea cu care a fost investita prima instanta are caracter patrimonial, obiectul fiecarui capat de cerere de asemenea este evaluabil si a fost evaluat in bani, respectiv: 496.830 RON pentru capatul de cerere avand ca obiect despagubiri reprezentand valoarea de inlocuire a terenului, 105.930 RON pentru capatul de cerere avand ca obiect renta anuala si 116.523 RON tipsa de folosinta) si astfel ca aceasta evaluare prezinta interes si din punctul de vedere al calificarii caii de atac ce se poate exercita impotriva sentintei prin care s-a solutionat cererea, deoarece legea nu distinge dupa cum obiectul cererii H constituie un drept rea! sau un drept de creanta.
Astfel considera ca, obiectul pricinii avand o valoare cu mult peste 200.000 lei, calea de atac ce se poate exercita impotriva hotararii pronuntata in fond este apelul.
Subliniaza totodataa si faptul ca desi prima instanta a admis actiunea reclamantei in parte, a obligat parata la plata sumei de 105.930 RON cu titlu de despagubire pentru imposibilitatea edificarii unei constructii la care se adauga pretul lipsei de folositna al celuiasi teren in suma de 469 EURO/lunar incepand cu data iunie 2010 dar si pe viitor, ceea ce inseamna 50 de luni x 469 euro/luna = 23.450 euro = 105.930 iei sau RON, deci subscrisa parata am fost obligata prin sentinta apelata, in total la plata sumei de 211.860 RON, motiv pentru care am promovat apel, iar nu recurs impotriva acestei sentinte.
In ceea ce priveste starea de fapt dedusa judecatii, arata ca, in ceea ce priveste pretinsa imposibilitate de a edifica constructii, reclamanta nu face dovada ca ar fi facut demersurile necesare in vederea autorizarii vreunei lucrari de construire: de asemenea reclamanta nu face dovada existentei documentelor legale prealabile obtinerii unei Autorizatii de construire asa cum sunt prevazute in art. 2 din legea nr. 50 /1991, actualizata.
Arata ca, potrivit prevederilor art 2 din Legea nr. 50/ 1991, actualizata, autorizatia de construire este actul final de autoritate al administratiei publice locale pe baza caruia este permisa executarea lucrarilor de constructii.
Autorizatia de construire se emite in baza documentatiei pentru autorizarea lucrarilor de constructii, elaborata in conditiile prezentei legi, in temeiul si cu respectarea prevederilor documentatiilor de urbanism, avizate si aprobate potrivit legii.
Procedura de autorizare a executarii constructiilor incepe odata cu depunerea cererii pentru emiterea certificatului de urbanism, in scopul obtinerii ca act final, a autorizatiei de construire.
Mentioneaza ca reclamanta incearca sa induca instanta in eroare si depune in mod voit, eronat, in dosarul cauzei Certificatul de urbanism nr. 205 din 11.09.2009. emis de Primaria Orasului Boldesti-Scaeni, prin care incearca sa faca dovada intentiei de a efectua constructii pe teren.
Totodata arata ca, analizand Certificatul de urbanism nr. 205 din 11.09.2009, rezulta ca scopul solicitarii acestuia nu a fost obtinerea unei Autorizatii de construire ci obtinerea de date tehnice-economice si juridice asupra terenului, asadar certificatul de urbanism a fost solicitat si emis pentru informare, fara a face dovada intentiei si capacitatii de a construi o locuinta pe teren, nedepunand nicio documentatie de urbanism avizata sau aprobata potrivit legii, din analiza cuprinsului Certificatului de urbanism nr. 205 / 2009, rezultand ca acesta poate fi utilizat doar pentru obtinere de date tehnice, economice si juridice asupra terenului.
Apelanta arata, in continuare, ca, in cuprinsul Certificatului de urbanism se mentioneaza in mod expres ca Certificatul de urbanism nu tine loc de Autorizatie de construire si nu confera dreptul de a executa lucrari de constructii, in concluzie, reclamanta nefacand dovada existentei vreunui prejudiciu cert pentru imposibilitatea executarii vreunei constructiei pe teren.
Pe de alta parte, pentru a face dovada existentei vreunui prejudiciu, reclamanta trebuia sa faca dovada existentei unei fapte ilicite savarsita de parata OMV Petrom SA, ceea ce nu face.
Raspunderea civila reparatorie intervine numai in cazul in care exista un prejudiciu injust cauzat unei persoane, prejudiciu ce trebuie potrivit legii sa fie reparat.
Existenta unui prejudiciu este o conditie necesara pentru angajarea raspunderii dar insuficienta pentru nasterea obligatiei de reparare.
Pe aceea, prejudiciul trebuie sa intruneasca anumite conditii: sa fie cert, personal, direct, sa rezulte din atingerea sau Incalcarea unui drept sau a unui interes legitim.
Invedereaza apelanta ca. in cazul dedus judecatii, intimata-reclamanta nu face dovada existentei vreunui prejudiciu, nu face dovada existentei vreunei fapte ilicite care sa fi fost savarsita de parata cu vinovatie, si nici nu exista raport de cauzalitate intre primele doua, nu a dovedit decat imprejurarea ca este proprietara unui teren categoria de folosinta arabil situat in intravilanul unei localitati din anul 2009 si nu a valorificat terenul in scop agricol desi acesta are categoria de folosinta arabil si nu a facut dovada achizitionarii terenului in scopul executarii pe acesta a vreunei constructii.
Apreciaza apelanta ca, in realitate, scopul vadit al achizitionarii terenului de catre reclamanta a fost acela de a promova o actiune impotriva OMV Petrom SA si de a obtine venituri necuvenite de la aceasta companie afland de existenta unor conducte de eaze in subteranul terenului situate la o adancime de peste 1.80 m. fiind amplasate in subteran inca din anul 1972. reprezentand investitii ale statului, pe care le administreaza OMV Petrom SA.
Mentioneaza ca, in mod neintemeiat reclamanta solicita paratei OMV Petrom SA plata unei rente anuale in temeiul Legii nr. 238 / 2004, a petrolului, in cauza nefiind vorba de conducte de transport titei sau alte produse petroliere, ci, conducte de gaze al caror regim juridic este reglementat prin Legea gazelor nr. 351/2004, respectiv in Legea nr. 123 / 2012.
Potrivit Legii nr. 351 / 2004 a gazelor, nu este reglementata plata vreunei rente anuale proprietarilor de teren iar potrivit Legii nr. 238 / 2004 a petrolului, potrivit art. 6 si art. 7, se stabileste plata unei rente anuale pentru dobandirea folosintei terenului sau accesul pe terenul proprietarului numai pentru amplasarea de obiective petroliere noi, amplasate dupa intrarea legii in vigoare iar nu si pentru obiective amplasate anterior, cu atat mai mult pentru obiective amplasate inainte de anii 1990.
Subliniaza faptul ca in mod nelegal a fost emis Titlul de proprietate in temeiul Legii nr. 18 / 1991 asupra terenului catre primul proprietar.deoarece terenul fiind afectat in subteran de conducte de gaze. Comisia de aplicare a legii fondului funciar a localitatii Boldesti-Scaeni avea obligatia de a respecta dispozitiile art. 42 al.3 din Legea nr. 18 / 1991 si ale art. 4 din Legea nr. 1 / 2000. care excepteaza de la reconstituire dreptul de proprietate asupra terenurilor ocupate cu investitii ale statului sau pe care se desfasoara activitatii petroliere, de gaze, hidrologice, miniere, etc, fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora.
Apreciaza ca se impune a se observa ca reclamanta a cumparat terenul In anul 2009 de la doua persoane fizice care, la randul lor, au cumparat terenul in anul 2004 de la SC " GALERIA RO-TUR 96,. SRL, care la randul sau, presupunem ca a cumparat de la alta/alte persoane fizice, carora le-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului afectat de investitii ale statului, cu incalcarea dispozitiilor art. 42 al.3 din Legea nr. 18 /1991 si art. 4 din Legea nr. 1 / 2000, in mod neintemeiat si neiegal fiind stabilit de catre expert cuantumul pretinsei " rente anuale ..care sa acopere intreg prejudiciul.
In continuare arata apelanta ca, in cauza nu se face dovada existentei vreunui prejudiciu iar expertul calculeaza aleator si fara niciun fundament stiintific un prejudiciu Inexistent si stabileste o valoare In suma de 105.930 lei, dupa un algoritm de calcul propriu fara niciun document sau alt suport real la baza, iar cuantumul "rentei anuale" in valoare de 105.930 lei, este urmare a unui calcul eronat stabilit unilateral de catre expert prin inmultirea a : 50 de luni x 469 euro/luna = 23.450 euro = 105.930 lei sau RON.
Invedereaza faptul ca expertul nu a indicat niciun document avut in vedere pentru stabilirea sumei de 469 euro / luna iar din acest punt de vedere calcului este eronat si lipsit de orice temei legal.
Referitor Ia al doilea capat de cerere, obligarea paratei la plata lipsei de folosinta, apelanta apreciaza ca cererea este neintemeiata deoarece folosinta o reprezinta posibilitatea pe care o are o persoana, in puterea unui drept, de a Intrebuinta un bun sau da a-i culege fructele iar reclamanta nu a facut dovada imposibilitatii intrebuintarii terenului in scopul valorificarii acestuia dupa natura categoriei de folosinta arabil, din culpa OMV Petrom SA.
Arata ca intimata-reclamanta nu a lucrat in scop agricol terenul de la data achizitionarii si pana in prezent si nici nu a facut dovada impiedicarii efectuarii acestor lucrari agricole de catre OMV Petrom SA, pe de o parte, si nici nu a facut dovada cu documente legale a efectuarii demersurilor legale in scopul edificarii vreunei constructii pe acest teren, iar cuantumul lipsei de folosinta in valoare de 116.523 RON, asa cum a fost calculat si stabilit de expert este nereal, stabilit unilateral sl cu rea credinta de catre expert, fara sa tina seama de posibilele utilizari ale terenului, raportat la starea lui actuala.
Apreciaza ca in mod eronat, expertul pretinde ca a stabilit calcului lipsei de folosinta avand in vedere chiriile din zona dar nu depune niciun document doveditor din care sa rezulte categoriile de imobile la care a raportat chiriile au fost avute in vedere.
Apreciaza ca sentinta civila nr. 10019/09.07.2014 si incheierea de sedinta din 20.09.2011 prin care au fost respinse exceptiile invocate, sunt hotarari netemeinice si lipsite de orice temei legal, instanta de fond pronuntand aceste hotarari prin aplicarea gresita a dispozitiilor legale incidente in speta, motiv de admitere a apelului si desfiintare in tot a sentintei apelate.
Arata ca in mod netemeinic si nelegal instanta de fond a respins exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Ploiesti, raportat la dispozitiile art. 7 alin. 1 Cod proc. clv. 1865, astfel ca, potrivit art. 7 alin. 1 cod proc. civ. 1865 "cererea impotriva unei persoane de drept privat se face la instanta sediului ei principal", iar in speta, OMV PETROM S.A. este societate comerciala pe actiuni cu capital majoritar privat cu sediul social in Bucuresti, str. Coralilor, nr. 22, "Petrom City‘‘, sector 1 Bucuresti.
Avand in vedere, pe de o parte obiectul cererii de chemare in judecata - pretentii civile prin care se tinde la repararea unui pretins prejudiciu patrimonial, iar pe de alta parte imprejurarea ca sediul social al subscrisei este cel enuntat mai sus, precum si dispozitiile art. 7 alin. 1 cod proc. civ. 1865, apreciaza ca instanta competenta sa solutioneze pricina in fond este Judecatoria Sector 1 Bucuresti.
In consecinta, consideraa ca incheierea de sedinta din data de 20.09.2009 pronuntata de Judecatoria Ploiesti, prin care a fost respinsa exceptia necompetentei teritoriale a instantei este nelegala, fiind pronuntata cu incalcarea dispozitiilor procedurale citate mai sus.
Apreciaza ca in mod netemeinic si nelegal instanta de fond a respins exceptia lipsei capacitatii civile si implicit a lipsei calitatii procesual paste a paratei SC P. S.A, E.P. PLOIESTI. invocata prin intampinare.
Pornind de la dispozitiile art. 5 alin.2 din Decretul nr;31/1954 in prezent art. 28 si urm: NCC coroborate cu art. 43 Cod proc. civ. 1865 privitor la persoanele fizice si juridice conform carora capacitatea de folosinta este capacitatea de a avea drepturi si obligatii, capacitatea procesuala de folosinta apare ca fiind aptitudinea unei persoane de a avea drepturi si de a-si asuma obligatii pe plan procesual. Persoana care are capacitate de folosinta in sens material are si capacitate procesuala de folosinta in legatura cu drepturile si obligatiile sale.
Capacitatea de folosinta a persoanei juridice este[."] acea parte a capacitatii civile a subiectului colectiv de drept civil care consta in aptitudinea de a avea drepturi si obligatii civile.
"Legalitatea capacitatii de folosinta a persoanei juridice insemna insusirea acesteia de a fi instituita numai de catre lege, de ai se stabili inceputul, continutul si incetarea doar prin norme legale. "
ZONA DE PRODUCTIE Vil din cadrul Diviziei Explorare&Productie (E&P) a fost infiintata prin actul de dispozitie (decizia nr. 233/29.07.2010 emisa de subscrisa) al societatii in cadrul modului intern de organizare (in divizii) a activitatii noastre, fara organe proprii de conducere.
Aceasta forma de creare nu se inscrie in cadrul dispozitiilor art. 28 al Decretului nr.31/1954, in vigoare la data infiintarii Zonei de Productie Vil.
De altfel, potrivit art. 43 din Legea nr. 31/1990 sediile secundare nu pot sta in judecata in nume propriu. In acest sens sunt si dipozitiile art.41 C.pr.civ.
Prin urmare, considera ca parata chemata in judecata nu are capacitate de folosinta, sens in care, in raport de dispozitiile art.41 alin.l C.pr.civ nu poate sta in judecata.
Fata de aspectele invederate parata arata nu are capacitate de folosinta si implicit nici calitate procesuala pasiva, sens in care, exceptia invocata se impunea a fi admisa cu consecinta respingerii actiunii ca fiind indreptata impotriva unei persoane fara capacitate de folosinta si lipsita de calitate procesual pasiva.
Cu privire la fondul cauzei, privind obligarea OMV Petrom SA la plata unei despagubiri globale pentru acoperirea prejudiciului creat pentru imposibilitatea edificarii unei constructii pe teren, considera ca sentinta apelata este lipsita de temei legal, mentionand ca in mod gresit instanta de fond a retinut ca temei de drept pentru admiterea a acestei cereri, prevederile art. 10 din Legea 238/2004 a petrolului. In realitate, dispozitiile legii petrolului nr. 238/2004 nu sunt aplicabile in speta, dimpotriva raportat fa situatia de fapt dedusa judecatii - teren traversat de conducte transport gaz cu o presiune de 15 bari ~ in speta sunt incidente dispozitiile Legii 354/2004 a gazelor.
Astfel, Legea 351 din 2004 reglementeaza o serie de servituti si ingradiri ale folosintei dreptului de proprietate, justificate de obiectivul dezvoltarii durabile in domeniul exploatarii gazelor naturale.
Art. 4 din legea 351 din 2004 dispune: "politica statului in domeniul gazelor naturale consta in stabilirea obiectivelor sectorului gazelor naturale si a modalitatilor optime de realizare a acestora in conditiile asigurarii unei dezvoltari durabile".
Arata ca pentru realizarea politicilor mentionate de art. 4, sunt prevazute o serie de mijloace juridice menite sa asigure prevalenta interesului public al exploatarii rationale a resurselor de gaz natural. Astfel, asupra terenurilor si altor bunuri proprietate publica sau proprietate privata a persoanelor fizice sau juridice, precum si asupra activitatilor desfasurate de persoane fizice sau juridice, in vecinatatea capacitatilor, concesionarii din sectorul gazelor naturale beneficiaza in conditiile legii, pe durata lucrarilor de realizare, reabilitare, retehnotogizare, respectiv de exploatare si de intretinere a capacitatilor respective de urmatoarele drepturi:
> dreptul de uz pentru executarea lucrarilor necesare In vederea realizarii, reabilitarii sau retehnotogizarii capacitatii;
> dreptul de uz pentru asigurarea functionarii normale a capacitatii prin efectuarea reviziilor, reparatiilor si a interventiilor necesare;
> dreptul de servitute legala de trecere subterana, de suprafata sau aeriana pentru instalarea de retele, conducte, linii sau de alte echipamente aferente capacitatii si pentru accesul la locul de amplasare a acestora;
> dreptul de a obtine restrangerea sau incetarea unor activitati care ar putea pune in pericol persoane si bunuri;
> dreptul de acces la utilitatile publice.
in speta, fiind vorba despre o limitare instituita pentru un interes public, sau altfel spus in profitul intregii colectivitati, beneficiul servitutii este acordat in mod accesoriu fata de interesul generai urmarit, spre deosebire de servitutile stabilite prin codul civil in interes privat reglementate in scopul de a profita exclusiv unui fond dominant, si din acest motiv se exercita cu titlu gratuit, pe toata durata existentei capacitatii din domeniul gazelor, si nu dau dreptul la despagubiri.
Astfel, art. 90 alin. 1 din Legea 351 din 2004, dispune: "drepturile de uz si de servitute legala, prevazute la art. 86, asupra terenurilor si altor bunuri proprietate publica sau proprietate privata a persoanelor fizice ori juridice au ca obiect utilitatea publica, au caracter legal si se exercita pe toata durata de viata a capacitatii respective sau temporar, cu ocazia retehnologizarii unei capacitati in functiune, reparatiei, reviziei, lucrarilor de interventie in caz de avarie.", iar la alin. 2 se prevede: "exercitarea drepturilor de uz si servitute asupra proprietatilor afectate de capacitatile din domeniul gazelor naturale se realizeaza cu titlu gratuit pe toata durata existentei acestora."
Aceste dispozitii au fost reluate de art. 113 alin. 1 si 2 din Legea 123/2012, potrivit carora:
Drepturile de uz si de servitute au ca obiect utilitatea publica, au caracter legal, iar continutul acestora este prevazut la art. 108 si se exercita fara Inscriere in cartea funciara, pe toata durata existentei obiectivului/sistemului de gaze naturale sau, temporar, cu ocazia retehnologizarii unei capacitati in functiune, reparatiei, reviziei, lucrarilor de interventie, in caz de avarie.
Exercitarea drepturilor de uz si de servitute asupra proprietatilor private afectate de obiectivul/sistemul care se vor realiza dupa intrarea tn vigoare a prezentei legi (16 iulie 2012 - subl. ns.)se face in conformitate cu regulile procedurale privind conditiile si termenii referitori la durata, continutul si limitele de exercitare a acestor drepturi, prevazute intr-o conventie-cadru, precum si pentru determinarea cuantumului indemnizatiilor si a despagubirilor si a modului de plata a acestora, care se aproba, impreuna cu conventia-cadru, prin hotarare a Guvernului, la propunerea ministerului de resort.
Toate aceste drepturi recunoscute in favoarea concesionarilor din domeniul gazelor naturale, reprezinta in acelasi timp, sub aspectul laturii pasive limite legale de interes public, denumite si limitari de ordine publica, servituti de utilitate publica, servituti administrative sau servituti legale speciale, constand in sarcini de drept public impuse unor imobile aflate in proprietate privata in scopul promovarii unui interes general .
Aceste sarcini reale greveaza utilizarea fondurilor private pentru a permite o buna utilizare a unui bun apartinand domeniului public prevazuta de art. 480 cod civil 1864, in prezent art. 555 NCC; dar fara ca aceasta sa echivaleze cu o scoatere a bunului din circuitul civil, dupa cum tendentios sustine reclamanta.
Limitele dreptului de proprietate sunt materiale si juridice. Iar titularul dreptului este obligat sa exercite atributele pe care legea i le recunoaste numai in interiorul acestor limite, dreptul de proprietate nu este nici nelimitat si nici discretionar.
Astfel, potrivit art. 44 alin. 1 din Constitutia Romaniei, invocat de catre reclamant prin cererea de chemare in judecata, dreptul de proprietate privata este garantat cu mentiunea ca legea reglementeaza continutul si limitele acestui drept. Totodata alin. 7 al aceluiasi articol stipuleaza: "dreptul de proprietate obliga ta respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati precum si la respectarea celorlalte sarcini care potrivit legii sau obiceiului revin proprietarului."
Cu privire la deosebirile de regim juridic dintre limitele de proprietate, sarcini reale si servituti, subliniaza urmatoarele:
> in cazurile in care proprietarul sau titular altui drept real este tinut sa suporte exercitiu! dreptului apartinand altui titular, dar fara a avea datoria de a efectua o prestatie pozitiva, ne aflam in situatia unei servituti,
> in cazul in care titularului dreptului real ii incumba obligatia de a efectua o prestatie pozitiva in legatura stapanirea bunului, avem de a face cu o obligatie reala propter rem,
> in schimb in situatia in care legiuitorul a stabilit anumite limitari temporare sau definitive pentru exercitiul dreptului de proprietate sau pentru exercitiul unuia /unora dintre prerogativele inerente acestui drept, pentru asigurarea prevalentei interesului public, ne aflam in situatia unei limitari stricto sensu aduse dreptului de proprietate, pentru care Statele se bucura de o marja de apreciere.
Prin urmare dreptul legiuitorului de a aduce limitari utilizarii, exploatarii unor categorii de bunuri aflate in proprietate privata pentru a da prioritate si eficienta interesului public general, este in acord cu prevederile Conventiei Europene a Drepturilor Omului care recunoaste statelor dreptul de a reglementa atributul folosintei unor bunuri. in conformitate cu interesul general si acorda in acest sens statelor o marja larga de apreciere.
Concluzioneaza apelanta ca statele membre fixeaza continutul si limitele dreptului de proprietate putand chiar impune proprietarilor anumite prestatii pozitive sau negative, acestea constituind sarcini de drept public impuse unor imobile aflate in proprietate privata in scopul promovarii unui interes generai3.
Aceste sarcini reale greveaza utilizarea fondurilor private pentru a permite o buna utilizare a unui bun apartinand domeniului public si se incadreaza in notiunea de Jn limitele stabilite de lege" prevazuta de art. 555 NCC4.
Respectarea acestor sarcini constituie o obligatie legala pentru detinatorii unor categorii de imobile, facand parte din notiunea de sarcini reale in stransa legatura cu stapanirea lucrului, si care se transmit ope legis la toti dobanditorii succesivi ai bunului respectiv, inclusiv (a dobanditorii cu titlu particular.
De asemenea, potrivit art. 559 alin. 1 si 2 teza I NCC (1) "proprietatea ternului se intinde si asupra subsolului si a spatiului de deasupra ternului, cu respectarea limitelor legale. (2) proprietarul poate face deasupra si in subsolul terenului toate constructiile plantatiile si lucrarile pe care le gaseste de cuviinta, in afara de exceptiile prevazute de lege si poate trage din ele toate foloasele pe care acestea le-ar produce.
In acest mod, dreptul legiuitorului de a aduce limitari utilizarii, exploatarii unor categorii de bunuri aflate in proprietate privata pentru a da prioritate si eficienta interesului public general, este in acord si cu prevederile Conventiei Europene a Drepturilor Omului care recunoaste statelor dreptul de a reglementa atributul folosintei unor bunuri. in conformitate cu interesul general si acorda in acest sens statelor o marja larga de apreciere, in speta, fiind vorba despre o limitare instituita pentru un interes public, sau altfel spus in profitul intregii colectivitati, beneficiul servitutii este acordat in mod accesoriu fata de interesul general urmarit, spre deosebire de servitutile stabilite prin codul civil in interes privat reglementate in scopul de a profita exclusiv unui fond dominant, si din acest motiv se exercita cu titlu gratuit, pe toata durata existentei capacitatii din domeniul gazelor, si nu dau dreptul la despagubiri. Or, avand in vedere faptul ca obiectivul de transport gaz natural - conductele subterane au fost realizat si date in exploatare in 1972, coroborat cu natura legala a dreptului de uz si servitute instituite in favoarea subscrisei parate ex lege si cu prevederile art. 113 alin. 2 din Legea 123/2012 care obliga la despagubiri numai pentru obiectivele ce se vor realiza dupa intrarea in vigoare a acestei legi: rezulta ca reclamanta nu este indreptatita sa obtina nici un fel de despagubiri: nici sub forma unei sume globale pentru imposibilitatea de construire nici periodic tunar pentru lipsa de folosinta.
In acest context, arata apelanta ca, instanta de fond a retinut in mod gresit in considerentele sentintei apelate ca temei de drept, prevederile art. 44 alin. 5 din Constitutie pentru motivarea admiterii cererii avand ca obiect despagubiri pentru lipsa de folosinta, insa acest text de lege nici macar nu este aplicabil in speta, intrucat nu au fost efectuate nici un fel de lucrari pe terenul proprietatea reclamantei, nicio dauna nu a fost adusa soiului, plantatiilor sau constructiilor, iar limitarea atributului folosintei, prin instituirea unei servituti legale in interes public, nu face parte din categoria "alte daune", in plus, textul constitutional invocat vizeaza ipoteza in care subiectul pasiv al obligatiei de despagubire este o autoritate publica, ceea ce nu este cazul in speta.
Arata ca, in speta, sunt aplicabile normele juridice din domeniul gazelor naturale si anume prevederile art. 86 - 90 din Legea 351/2004, in prezent art. 109 - 113 din legea 123/2012.
Invedereaza totodata ca reclamanta nu a facut dovada indeplinirii conditiilor prevazute in legea speciala a gazelor naturale pentru acordarea de despagubiri
Mentioneaza ca, potrivit art. 90 alin. 2 teza a doua, din Legea 351/2004, operatorul poate fi obligat la plata de despagubiri daca, cu ocazia interventiilor pentru retehnologizari, reparatii, revizii, avarii, se produc pagube proprietarilor din vecinatatea capacitatilor din domeniul gazelor naturale, iar art. 91 stabileste care sunt criteriile avute in vedere pentru stabilirea unor astfel de despagubiri. Aceste dispozitii legale au fost reluate de art. 113 alin. 5 si 6 din Legea 123/2012.
Or, in speta, aceste conditii prevazute in legea speciala si care ar indreptati la plata unor eventuale despagubiri, nu sunt indeplinite: nu s-au efectuat lucrari de interventii, reparatii, revizii, avarii, etc, si nu s-au produs daune proprietarilor.
In egala masura, trebuie avut in vedere ca, edificarea constructiilor si efectuarea de lucrari se vor face numai in baza autorizatiei de construire si cu respectarea regulilor in materia urbanismului, care contin si prevederi referitoare la terenurile care nu pot servi unor asemenea scopuri, in aceasta ordine de idei, nu orice teren intravilan este propice a fi destinat edificarii de constructii, sau constructiile ar putea fi realizate numai cu respectarea unor conditii speciale: terenurile aflate in vecinatatea cimitirelor, aeroporturilor, a santierelor arheologice, etc.
Subliniaza faptul ca un teren situat administrativ in intravilan chiar daca se afla intr-o zona construibila, nu inseamna in mod automat ca terenul este construibii. tntr-adevar pentru a verifica daca un teren este construibii sau nu trebuie verificat in primul rand regimul tehnic, economic si juridic al respectivului teren prin certificatul de urbanism care se emite in vederea obtinerii autorizatiei de construire (iar nu un certificat de informare ca cel obtinut in anul 2009 de reclamanta) in acelasi sens fiind si evaluarile imobiliare stabilite pentru grilele notarilor publici, la care si expertul Nita Dumitru face trimitere, si care fac in mod clar diferenta intre terenuri construibile libere si terenuri ocupate.
Apreciaza ca, pentru a verifica continutul dreptului de proprietate trebuie ca in primul rand sa se verifice limitele acestui drept, in speta, reclamanta fiind proprietara unei suprafete de 3347 mp, insa terenul fiind neconstruibil, legiuitorul a instituit o limitare in interes public a atributului folosintei.
In acest context, considera ca expertizele judiciare specialitatea evaluare imobiliara nu sunt utile, pertinente si concludente solutionarii cauzei, terenul nefiind construibii, subscrisa nu putem fi obligati la plata contravalorii lipsei de folosinta cat timp: "legea interzice construirea, in zonele de protectie si siguranta a conductelor, instituind o servitute care are caracter public, continuu si gratuit fiind instituita pentru salvgardarea unul interes public-siguranta Sn constructii."
Tocmai de aceea, edificarea constructiilor si efectuarea de lucrari se poate face numai in baza autorizatiei de construire cu respectarea regulilor in materia urbanismului, care implica respectarea actelor normative mai sus aratate. Aceste acte normative contin si prevederi referitoare la terenurile care nu pot servi unor asemenea scopuri.
Dimpotriva, terenul intravilan in litigiu are categoria de folosinta arabil, dupa cum corect si legal au retinut si expertii judiciari, coroborate cu certificatul de urbanism care atesta aceasta categorie de folosinta pentru terenul intravilan.
Arata totodata ca reclamanta nu a dovedit in speta ca subscrisa parata am impiedica in vreun mod utilizarea terenului de catre reclamanta, in scopuri agricole, conform destinatiei acestuia.
Concluzionand, arata ca instanta nu poate obliga parata la plata lipsei de folosinta prin raportare la valorile stabilite prin expertizele judiciare evaluatorii pentru terenuri construibile sau alte tipuri de Imobile, iar in privinta folosirii terenului conform destinatiei sale reale (arabili, exercitiul folosintei nu este ingradit in nici un mod.
A subliniat si faptul ca reclamanta nu a dovedit in nici un mod ca ar avea capacitatea de efectua investitii, realizarea vreunei constructii, dimpotriva a renuntat la primul capat de cerere privind obligarea subscrisei la plata valorii de inlocuire a terenului, pentru a evita in fapt plata taxelor de timbru, in acest conditii apare evident faptul ca imposibilitatea realizarii unor investitii se datoreaza si reclamantei a carei situatie financiara nu ii permite sa realizeze investitii.
Arata ca acest aspect subliniaza o data in plus lipsa raportului de cauzalitate intre existenta conductelor transport gaz si imposibilitatea reclamantei de a edifica constructii.
Mai mult, arata ca, dupa cum a precizat si demonstrat din probele administrate in cauza, la momentul cand reclamanta a devenit proprietar (anul 2009} obiectivul conducte de transport gaze naturale preexistau din anul 2972, iar daca reclamanta ar fi actionat diligent si prudent ar fi solicitat eliberarea unui certificat de urbanism anterior incheierii contractului de vanzare - cumparare pentru a verifica daca bunul poate fi utilizat conform destinatiei avuta in vedere de reclamanta cumparatoare.
Invedereaza totodata ca instanta de fond in mod nelegat a admis simultan ambele cereri ale reclamantei si a obligat OMV PETROM atat la plata unei despagubiri globale cat si la plata unei sume periodice lunare, ata cat timp ambele obligatii de plata au un izvor unic: existenta pe terenul reclamantei a unor conducte care fac imposibila edificarea vreunei constructii, prima instanta retinand in considerentele hotararii apelate urmatoarele: "terenul ce face obiectul cauzei (..,.) are regimul juridic intravilan si se afla intr-o zona construibila, prin urmare atributul folosintei bunului imobil potrivit destinatiei sale a fost afectat (...). Ca urmare pentru motivul mai sus precizat, reclamanta poate pretinde plata unei despagubiri. (...) Cum atributul dreptului de proprietate afectat este cel al folosintei terenului pentru constructii, instanta apreciaza ca trebuie sa determine despagubirea potrivit valorii de circulatie a terenului, aceasta valoare fiind cea o/ectota.tsubl.ns)
Analizand materialul probator administrat in cauza, apreciaza ca instanta urmeaza a admite in parte actiunea si obliga parata (...) la plata sumei de 105.930 lei cu titlu de despagubire pentru imposibilitatea edificarii de catre aceasta a unei constructii pe terenul proprietatea sa, aceasta suma de bani reprezentand contravaloarea unui prejudiciu acordat o singura data, si nu sub forma unei rente anuale, asa cum a solicitat reclamanta prin actiunea introductiva.
In ceea ce priveste al doilea capat de cerere, (...) avand in vedere faptul ca reclamanta N.M. a dobandit terenul (...) devenind astfel proprietar al bunului grevat de existenta a trei conducte subterane, proprietatea paratei, limitandu-se astfel reclamantei exercitarea atributelor dreptului de proprietate, instanta va retine ca acesteia i se cuvin dezdaunari pentru lipsa de fofosinta a terenului si scaderea valorii economice a acestuia, (subl.ns.) Fata de considerentele aratate, urmeaza a obliga parata ta plata sumei de 469 euro/funar" incepand cu iunie 2010 si pe viitor.
Apreciaza apelanta ca, in ipoteza in care toate conditiile legale pentru acordarea de despagubiri ar fi indeplinite ceea ce oricum nu este cazul in speta, reclamanta nu ar putea fi indreptatita la repararea prejudiciului decat o singura data: fie prin acordarea unei sume globale, fie prin acordarea unor sume periodice, dar In nici un caz nu poate beneficia de doua despagubiri cumulate.
Sintetizand cele de mai sus, apelanta concluzioneaza ca: titlul de proprietate ai primului instrainator este lovit de nulitate absoluta partiala, fiind emis cu incalcarea dispozitiilor art. 42 alin. 3 din Legea 18/1991, coroborat cu art. 4 alin. 1 din Legea nr. 1/2000; conditiile raspunderii civile delictuale nu sunt indeplinite: lipsa prejudiciului cert, lipsa faptei ilicite a paratei, lipsa vinovatiei parateim in fine nu exista raport de cauzalitate intre primele doua; reclamanta nu poate beneficia de o dubla despagubire: prin acordarea unei indemnizatii globale pentru imposibilitatea de a edifica o constructie dat fiind faptul ca terenul este afectat de conducte subterane cumulat cu o indemnizatie periodica pentru ingradirea atributului folosintei imobilului grevat de existenta acelorasi conducte; expertizele efectuate in fata isntantei de fond stabiies valori eronate si lipsite de temei lega! dat fiind faptul ca expertii s-au raportat Ea terenuri construibile libere, fara sa tina seama de situatia de fapt reala a terenului in litigiu; in speta nu sunt indeplinite conditiile legii speciale a gazelor privind plata de despagubiri.
Pentru motivele precizate mai sus, solicita admiterea apelului, astfel cum a fost formulat si desfiintarea Sentintei civile nr. 10019/09.07.2014, precum si a incheierii de sedinta din 20.09.2011, hotarari netemeinice si lipsite de suport legal.
In drept, apelanta a invocat prevederile art. 555, 559 alin. 1 si 2 din Codul Civil in vigoare de la 01.10.2011, art. 44 alin. 7 din Constitutie, art. 86 - 90 din Legea 351/2004, in prezent art. 109 -113 din Legea 123/2012, iar in temeiul art. 242 pct. 2 Cod proc. civ. 1865 a solicitat judecarea cauzei si in lipsa.
In raport de motivele de apel, intimata reclamanta a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului si obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecata.
Prin incheierea de sedinta din data de 16.12.2014, instanta de judecata a recalificat calea de atac ca fiind apelul, fata de obiectul cererii de chemare in judecata.
Examinand sentinta apelata prin prisma criticilor formulate, a actelor si lucrarilor dosarului, precum si a dispozitiilor legale care au incidenta in solutionarea prezentei cauze, tribunalul constata ca apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune in continuare:
In ceea ce priveste critica apelantei in privinta respingerii in mod gresit a exceptiei necompetentei teritoriale de catre instanta de fond, tribunalul retine ca este nefondata, solutia instantei de fond fiind corecta insa pentru alte considerente:
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 159 indice 1 Cod proc.civ., dispozitii introduce prin legea nr. 202/2010, care au intrat in vigoare anterior introducerii cererii de chemare in judecata, necompetenta de ordine privata poate fi invocata doar de catre parat prin intampinare, sau daca intampinarea nu este obligatorie, la prima zi de infatisare.
Avand in vedere faptul ca potrivit art. 118 Cod proc.civ., intampinarea este obligatorie, dar si faptul ca necompetenta invocata este prevazuta de norme de ordine privata, tribunalul apreciaza ca parata era decazuta din dreptul de a mai invoca exceptia necompetentei teritoriale.
Chiar si in cazul in care Tribunalul retine ca in mod gresit instanta a respins exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Ploiesti, acest aspect nu poate face obiectul casarii sentintei recurate, avand in vedere dispozitiile art. 304 alin.1 pct.3, interpretate per a contrario.
Astfel, modificarea sau casarea unei hotarari se poate cere atunci cand hotararea s-a dat cu incalcarea competentei de ordine publica a altei instante, invocata in conditile legii, or in cauza pendente competenta teritoriala este prevazuta de norme de ordine privata, astfel ca aceste dispozitii nu sunt aplicabile.
In ceea ce priveste critica apelantei privind gresita respingere de catre instanta de fond a exceptiei lipsei capacitatii procesuale de exercitiu si a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive, Tribunaul retine de asemenea ca este nefondata.
Asftel, intimata-reclamanta a chemat in judecata SC OMV Petrom S.A si nu un anumit punct de lucru, fara personalitate juridica, aspect ce rezulta din cererea de chemare in judecata, astfel ca Tribunalul retine ca in mod corect instanta de fond a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive.
Este adevarat ca instanta de fond s-a pronuntat doar pe exceptia lipsei calitatii procesuale pasive insa aceasta a analizat ambele exceptii, fiind o legatura indisolubila intre acestea doua.
In ceea ce priveste critica apelantei referitoare la modul de solutionare pe fondul cauzei, tribunalul retine urmatoarele:
In ceea ce priveste sustinerea apelantei privitor la faptul ca titlul de proprietate ai primului instrainator este lovit de nulitate absoluta partiala, fiind emis cu incalcarea dispozitiilor art. 42 alin. 3 din Legea 18/1991, coroborat cu art. 4 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, Tribunalul retine ca legalitatea acestui titlu nu face obiectul analizei acestui Tribunal acesta nefiind investit cu o cerere care sa aiba ca obiect analiza legalitatii acestui titlu de proprietate.
Prin contractul de vanzare-cumparare autentificat de BNP Tudose Maria prin incheierea nr. 4053/17.08.2009-fila 7 dosar fond, intimata reclamanta a devenit proprietara ternului arabil intravilan, in suprafata de 3437 m, situat in Orasul Boldesti Scaieni, Jud. Prahova, in T 21, P A 1090/6 .
Asa cum rezulta din continutul contractului de vanzare cumparare mai sus mentionat, vanzatorii au declarat pe proprie raspundere ca terenul nu este grevat de sarcini sau servituti, iar intimata reclamanta a inteles sa dobandeasca dreptul asupra terenului in aceste conditii si pe riscul sau.
La randul lor, vanzatorii au cumparat terenul in anul 2004 de la SC Galeria RO tur SRL, potrivit contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 8949/08.11.2004 (aspect ce rezulta din mentiunile efectuate in contractul de vanzare-cumparare incheiat la 17.08.2009)
In fisa corpului de proprietate a imobilului intocmita la data de 22.04.2002, deci anterior transmiterii dreptului de proprietate catre vanzatorii Stefan Gheorghe si Stefan Corina - Cleopatra se face mentiune despre faptul ca terenul in suprafata de 3427 mp este strabatut longitudinal de o conducta de inalta presiune 0=4" si presiune de 8-15 bari, o alta conducta de gaze joasa presiune de 0=10" in aproprierea aliniamentului 1-4, iar alta conducta de presiune de 0=10" si presiune de 1,5 bari strabate transversal terenul.
Tribunalul retine ca in mod gresit instanta de fond a apreciat ca in cauza sunt aplicabile dispozitiile Legii nr. 238/2004, intrucat acest act normativ reglementeaza situatia juridica a terenurilor afectate de operatiuni petroliere, astfel cum sunt definite la art. 2 pct. 24 din legea mai sus amintita, iar terenul intimatei reclamante nu se incadreaza in aceasta categorie, subsolul acesteia fiind traversat de conducte de gaze si nu de petrol.
De asemenea, Tribunalul retine ca in mod gresit instanta de fond a apreciat ca sunt aplicabile dispozitiile art. 616 Codul civil de la 1864, intrucat aceste dispozitii legale reglementeaza dreptul de servitute de trecere al proprietarului locului infundat, ceea ce nu este cazul in speta pendente.
Tribunaul retine ca, la data cumpararii imobilului de catre intimata-reclamanta, erau in vigoare dispozitiile Legii nr. 351 din 14 iulie 2004 Legea gazelor, lege care in prezent este abrogata de art.200 din LEGE 123/2012 la data de 19 iulie 2012 si de LEGE 160/2012 la data de 6 octombrie 2012.
Din punctul de vedere al aplicarii legii in timp, trebuie sa se faca distinctie intre situatii juridice de natura legala si crearea anumitor drepturi si obligatii prin intermediul legii, carora li se aplica legea noua si situatiile juridice voluntare care sunt supuse, in ceea ce priveste validitatea conditiilor de fond si de forma, legii in vigoare la data intocmirii actului juridic care le-a dat nastere.
In speta, este evident ca lucrarea realizata pe terenul proprietatea intimatei apelante este una de interes public - alimentarea cu gaze - dispozitiile legale aplicabile fiind cele prevazute de art. 44 alin. 5 din Constitutie, art. 480 Cod civil, art. 86, art. 90, 96 din Legea 351/2004.
Legea gazelor nr.351/2004 a reglementat, pe perioada cat a fost in vigoare, un domeniu de interes public, respectiv acela al politicii energetice a statului roman in scopul satisfacerii cererii de gaze naturale pentru toate categoriile de consumatori.
Potrivit art.21 din Legea gazelor nr.351/2004, activitatea de transport al gazelor naturale constituie "serviciu public de interes national", iar lucrarile de realizare, exploatare si intretinere a obiectivelor sau sistemelor de transport de gaze naturale sunt "lucrari de utilitate publica".
Potrivit art. 86 din Legea nr. 351/2004, asupra terenurilor si altor bunuri proprietate publica sau proprietate privata a persoanelor fizice sau juridice, precum si asupra activitatilor desfasurate de persoane fizice sau juridice in vecinatatea capacitatilor, concesionarii din sectorul gazelor naturale beneficiaza, in conditiile legii, pe durata lucrarilor de realizare, reabilitare, retehnologizare, respectiv de exploatare si de intretinere a capacitatilor respective, de urmatoarele drepturi:
a) dreptul de uz pentru executarea lucrarilor necesare in vederea realizarii, reabilitarii sau retehnologizarii capacitatii;
b) dreptul de uz pentru asigurarea functionarii normale a capacitatii prin efectuarea reviziilor, reparatiilor si a interventiilor necesare;
c) dreptul de servitute legala de trecere subterana, de suprafata sau aeriana pentru instalarea de retele, conducte, linii sau de alte echipamente aferente capacitatii si pentru accesul la locul de amplasare a acestora;
d) dreptul de a obtine restrangerea sau incetarea unor activitati care ar putea pune in pericol persoane si bunuri;
e) dreptul de acces la utilitatile publice.
De asemenea, potrivit art. 90 din acelasi act normativ prevede:
(1) Drepturile de uz si de servitute legala, prevazute la art. 86, asupra terenurilor si altor bunuri proprietate publica sau proprietate privata a persoanelor fizice ori juridice au ca obiect utilitatea publica, au caracter legal si se exercita pe toata durata de viata a capacitatii respective sau temporar, cu ocazia retehnologizarii unei capacitati in functiune, reparatiei, reviziei, lucrarilor de interventie in caz de avarie.
(2) Exercitarea drepturilor de uz si servitute asupra proprietatilor afectate de capacitatile din domeniul gazelor naturale se realizeaza cu titlu gratuit pe toata durata existentei acestora. Daca, cu ocazia interventiilor pentru retehnologizari, reparatii, revizii, avarii, se produc pagube proprietarilor din vecinatatea capacitatilor din domeniul gazelor naturale, concesionarii au obligatia sa plateasca despagubiri in conditiile legii", iar potrivit art. 91"(1) Despagubirile se vor stabili avandu-se in vedere urmatoarele criterii: a) suprafata de teren afectata cu ocazia lucrarilor; b) valorile pentru productiile estimate ale culturilor si plantatiilor afectate, comunicate de organismele abilitate, precum si amenajarile afectate de lucrari; c) valoarea de circulatie a bunurilor imobile afectate. (2) Cuantumul despagubirii se stabileste prin acordul partilor sau, in cazul in care partile nu se inteleg, prin hotarare judecatoreasca".
De asemenea, potrivit art. 96 din acelasi act normativ
“Pentru protectia obiectivelor/sistemelor din sectorul gazelor naturale se interzice tertilor:
a) sa realizeze constructii de orice fel in zona de siguranta a conductelor de gaze naturale; in cazul in care, in mod exceptional, este necesar ca pe terenul pe care este amplasata reteaua de alimentare cu gaze naturale sa se execute o constructie, beneficiarul acesteia si/sau proprietarul va/vor suporta toate cheltuielile de modificare a traseului retelei, in urmatoarele conditii:
1. obtinerea acordurilor proprietarilor sau ale detinatorilor legali ai terenului de pe traseul unde urmeaza sa fie plasata noua conducta, precum si a avizelor autoritatilor competente si a autorizatiei de construire;
2. includerea in patrimoniul operatorului licentiat a obiectivelor rezultate in urma modificarii.
b) sa efectueze sapaturi sau lucrari de orice fel sub ori peste conductele de gaze naturale ori in zona de protectie a acestora, fara avizul prealabil al operatorului de sistem;
c) sa depoziteze materiale pe caile de acces la conducte si in zona de protectie a acestora;
d) sa intervina in orice mod asupra conductelor, echipamentelor si instalatiilor de gaze naturale".
Potrivit art. 3 Pct.55 si pct.56 din actul normativ mai sus mentionat: “zona de protectie - zona adiacenta obiectivelor din sectorul gazelor naturale, extinsa in spatiu, in care se instituie interdictii privind accesul persoanelor, regimul activitatilor si al constructiilor, stabilite prin norme tehnice" si “zona de siguranta - zona adiacenta obiectivelor din sectorul gazelor naturale, extinsa in spatiu, in care se instituie restrictii si interdictii, in scopul asigurarii functionarii normale si pentru evitarea punerii in pericol a persoanelor, bunurilor si mediului, stabilite prin norme tehnice; zona de siguranta cuprinde si zona de protectie".
In speta, tribunalul retine ca ingradirea dreptului de proprietate privata in scopul satisfacerii unui interes public este permisa d
Cerere de valoare redusa - Decizie nr. 501 din data de 21.06.2017
Actiune in raspundere patrimoniala - Sentinta civila nr. 851 din data de 18.10.2017
Pretentii. Contravaloarea lipsei de folosinta a imobilului - Sentinta civila nr. 2031 din data de 12.11.2015
Prestare munca fara forme legale. Prejudiciul produs prestatorului in urma unui accident. Acordarea daunelor materiale si morale in baza raspunderii civile delictuale - Sentinta civila nr. 89 din data de 05.03.2015
Imbogatirea fara justa cauza. Existenta unui temei constitutional al raspunderii. - Sentinta civila nr. 141/S din data de 04.05.2009
Raspunderea statului este o raspundere directa, limitata doar la prejudiciile cauzate prin erori judiciare savarsite in procesele penale si este reglementata de art.538-539 Cod procedura penala (art.504 – 507 din vechiul Cod de procedura penala).Raspund - Decizie nr. 779 din data de 24.09.2015
Inadmisibilitatea actiunii in raspundere civila delictuala exercitata de angajator ulterior anularii deciziei de imputare emisa functionarului public pentru recuperarea prejudiciului. - Decizie nr. 700 din data de 13.02.2015
Drept civil. Daune morale si materiale derivand din procesul penal intemeiate pe dispozitiile art. 998-999 Cod civil. Neindeplinirea conditiilor raspunderii civile delictuale. - Decizie nr. 101 din data de 23.10.2014
Raspunderea civila a functionarului public angajata in temeiul art. 84 alin. 1 lit. b din Legea nr.188/1999 „ ... pentru nerestituirea in termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit”.Calcularea termenului de 30 de zile pentru emiterea dispozitiei - Decizie nr. 11894 din data de 13.11.2013
Raspunderea patrimoniala asociata raspunderii penale este intotdeauna o raspundere civila delictuala, ori raspunderea intemeiata pe dispozitiile art. 28 din Legea nr.22/1969 este o raspundere materiala intemeiata pe raporturile de munca. In cadrul pr... - Decizie nr. 887 din data de 30.11.2010
actiune in raspundere civila delictuala - Sentinta civila nr. 1920 din data de 08.03.2011
Raspundere civila delictuala art 1001 - Hotarare nr. 1589 din data de 05.07.2011
Atragerea raspunderii membrilor organelor de conducere. Fapte savarsite de administratorul statutar dupa deschiderea procedurii insolventei - Decizie nr. 699 din data de 22.06.2010
LATURA CIVILA A PROCESULUI PENAL. CALITATEA IN CARE RASPUNDE CIVIL ASOCIATIA FONDUL DE PROTECTIE A VICTIMELOR STRAZII. GARANT. ASIGURATOR - Decizie nr. 87 din data de 04.02.2010
SESIZAREA CURTII DE CONTURI PRIVIND APROBAREA SI EFECTUAREA UNOR PLATI NELEGALE DIN BUGETUL LOCAL. EXECUTAREA UNOR CLAUZE PREVAZUTE IN CONTRACTUL COLECTIV DE MUNCA, PRIVIND PLATA CATRE SALARIATI A UNOR SUME PENTRU CARE NU EXISTA TEMEI LEGAL. - Decizie nr. 355 din data de 09.04.2009
ACTIUNE IN STABILIREA RASPUNDERII CIVILE DELICTUALE - Sentinta civila nr. 134 din data de 22.01.2006
Pretentii civile. Raspunderea civila delictuala se intemeiaza pe ideea repararii unui prejudiciu, in timp ce raspunderea penala se intemeiaza pe ideea pedepsirii celui care a savarsit o fapta ilicita, apreciata de lege ca fiind infractiune. De aseme... - Sentinta civila nr. 2650/17.04.2008 din data de 21.09.2009
Raspundere civila delictuala - Sentinta civila nr. 23883 din data de 10.03.2010
Raspundere civila delictuala - Hotarare nr. 1827 din data de 17.03.2010
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Ploiesti la 02.11.2010, sub nr. 20854/281/2010, reclamanta N.M.in contradictoriu cu parata SC P. - E.P.PLOIESTI a solicitat instantei de fond ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna: in principal, obligarea paratei la plata unei despagubiri corespunzatoare valorii de inlocuire a terenului intravilan, in suprafata de 3.437 mp situat in orasul Boldesti -Scaeni, jud. Prahova, in Tarlaua 21, parcela A1090/6, aflat in proprietatea sa, care este afectat de o conducta de gaze cu presiunea 15 bar apartinand paratei; in subsidiar, solicitand obligarea paratei la plata unei rente anuale necesara pentru acoperirea prejudiciului care i-a fost creat prin imposibilitatea edificarii unei constructii pe terenul mentionat mai sus afectat de conducta de gaze si la contravaloarea lipsei de folosinta pentru acelasi teren incepand cu data de 17.08.2009, data la care a devenit proprietara imobilului, cu cheltuieli de judecata.
In urma probelor administrate in cauza, Judecatoria Ploiesti a pronuntat sentinta civila nr. 10019/09.07.2014 prin care a admis in parte actiunea precizata avand ca obiect "pretentii", formulata de reclamanta N.M. in contradictoriu cu parata SC P. SA- E.P. PLOIESTI, a obligat parata la plata sumei de 105.930 lei catre reclamanta reprezentand contravaloare prejudiciu cauzat ca urmare a imposibilitatii edificarii unei constructii pe terenul arabil intravilan in suprafata de 3.437 m.p. situat in Boldesti-Scaieni, T 21, P A1090/6, jud. Prahova, proprietatea reclamantei, suma calculata conform raportului de expertiza evaluare si schitei de plan anexa acestuia, intocmit de expert Nita Dumitru (filele 330-334 dosar), a obligat parata la plata sumei de 469 euro/luna, in echivalent in lei la cursul BNR din ziua platii, reprezentand contravaloare lipsa de folosinta (lunar) ca urmare a afectarii terenului sus-mentionat de conducte subterane, suma ce urmeaza a fi calculata de la data notificarii, respectiv, iunie 2010 la zi si pe viitor, suma lunara calculata conform aceluiasi raport de expertiza sus-mentionat, a obligat parata la plata sumei de 6956,86 lei catre reclamanta, reprezentand contravaloarea cheltuielilor de judecata, respectiv: onorarii experti si taxa de timbru in limita pretentiilor admise, respingand in rest actiunea precizata ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca, in fapt, reclamanta a aratat faptul ca prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr 4053/17.08.2009 de Biroul Notarului Public Tudose Maria, a devenit proprietara terenului intravilan, in suprafata de 3.437 mp situat in orasul Boldesti-Scaeni, jud. Prahova, in Tarlaua 21, parcela A1090/6, intre vecinii: DN1A, mostenitori lonescu Sultana, Vasile Gheorghe si Dragoi Ion.
Dupa momentul achizitionarii terenului, reclamanta a inceput demersurile necesare pentru obtinerea autorizatiei de constructie in scopul edificarii unei constructii, sens in care a obtinut initial certificatul de urbanism, din care a rezultat faptul imobilul este intravilan, are destinatia stabilita conform PUG-ului localitatii-curti constructii si se afla intr-o zona predominant rezidentiala.
Ulterior, insa la momentul eliberarii avizului de amplasament pentru lucrarea "Constructie casa in Boldesti-Scaeni, str. Ploiesti-Valeni", reclamanta a constatat ca acesta este nefavorabil deoarece "Petrom FC10 detine o conducta de gaze cu presiunea 15 bar care traverseaza proprietatea".
In conformitate cu dispozitiile Legii 238/2004 a petrolului, societatea parata este obligata la despagubiri pentru lipsa de folosinta a acestui teren, sens in care reclamanta, in temeiul art 7 alin 2 din aceasta lege a trimis o notificare acesteia prin care a solicitat sa i se acorde despagubiri reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta incepand cu 17.08.2009, sa se studieze posibilitatea relocarii acelei conducte, sau sa incheie o conventie pentru stabilirea unei rente lunare pentru imposibilitatea edificarii unei constructii pe terenul afectat de conducta de gaze.
A aratat reclamanta ca societatea parata nu a acceptat solicitarea sa, comunicand un raspuns lipsit de orice argumentatie juridica, prin adresa nr. 7641/21.09.2010.
Reclamanta a aratat ca solicitarea sa principala este aceea de obligare a paratei la plata unei despagubiri corespunzatoare valorii de inlocuire a terenului, avand in vedere faptul ca aceasta in calitate de proprietara nu poate edifica o constructie, astfel ca nu se poate bucura si dispune de lucrul sau, in mod exclusiv si absolut, conform art 480 Cciv.
S-a mentionat totodata ca unul din drepturile proprietarilor de teren este si acela de a-si construi o locuinta pe acesta, in limitele determinate de lege, avand in vedere ca, asa cum am aratat mai sus, pe respectivul teren ar fi existat posibilitatea legala de construire, acesta fiind intravilan, avand destinatia stabilita conform PUG-ului localitatii-curti constructii si aflandu-se intr-o zona predominant rezidentiala.
S-a aratat de asemenea ca potrivit art 44 alin 5 din Constitutie "pentru lucrari de interes general autoritatea publica, este obligata sa despagubeasca proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor precum si pentru alte daune"
O astfel de "alta dauna" , in prezenta speta, este si aceea ca reclamanta nu poate sa-si construiasca o locuinta pe terenul proprietatea sa, despre care nu a cunoscut la momentul dobandirii ca este afectat de o astfel de servitute legala.
In drept, actiunea a fost intemeiata pe disp. art.480 Cciv, art 44 alin 5,6 Constitutie, art 7 din Legea 238/2004.
In dovedirea actiunii, reclamanta a aratat ca intelege sa solicite urmatoarele probe, respectiv: proba cu interogatoriul paratei, proba cu acte si proba cu expertiza de specialitate, anexand totodata o serie de inscrisuri.
La 01.04.2011, parata SC P. - E.P.PLOIESTI a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.
La termenul de judecata din 05.04.2011, reclamanta si-a precizat actiunea solicitand instantei in principal, obligarea paratei la plata unei despagubiri corespunzatoare valorii de inlocuire a terenului intravilan in suprafata de 3.437 mp situat in Orasul Boldesti-Scaeni, jud. Prahova, in T21 P A1090/6, aflat in proprietatea sa si care este afectat de o conducta de gaze cu presiunea 15 bar apartinand paratei; obligarea paratei la contravaloarea lipsei de folosinta pentru acelasi teren incepand cu data de 17.08.2009, data la care aceasta a devenit proprietara imobilului, pana la ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii, solicitand totodata in subsidiar, obligarea paratei la plata unei rente anuale necesara pentru acoperirea prejudiciului care i-a fost creat prin imposibilitatea edificarii unei constructii pe terenul sus-mentionat afectat de conducta de gaze si obligarea paratei la contravaloarea lipsei de folosinta pentru acelasi teren incepand cu data de 17.08.2009, data la care aceasta a devenit proprietara imobilului pana la ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii (fila 35 dosar).
La 12.04.2011, parata a depus intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a SC P. - E.P.PLOIESTI si exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Ploiesti, raportat la prevederile art. 7 alin. 1 Cod de proc. Civ, pe fondul cauzei solicitand instantei respingerea actiunii ca neintemeiata.
La 06.09.2011, instanta de fond a ramas in pronuntare pe exceptiile invocate de parata prin intampinare, iar la termenul de judecata din 20.09.2011, instanta a respins ca neintemeiate exceptiile, acordand termen in vederea continuarii judecarii cauzei.
In cauza dedusa judecatii, s-au administrat urmatoarele probe, respectiv: proba cu inscrisuri, proba cu expertiza in specialitatea topo si proba cu expertiza in specialitatea evaluare Anevar.
La termenul de judecata din 28.05.2014, reclamanta a depus la dosarul cauzei, cerere precizatoare prin care a aratat ca intelege sa renunte la capatul de cerere privind obligarea paratei la plata unei despagubiri corespunzatoare valorii de inlocuire a terenului intravilan in suprafata de 3.437 mp situat in Orasul Boldesti-Scaeni, jud. Prahova, in T21 P A1090/6, intre vecinii: DN1A, mostenitori: Ionescu Sultana, Vasile Gheorghe si Dragoi Ion, mentinandu-si celelalte doua capete ale cererii de chemare in judecata.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin actiunea dedusa judecatii, reclamanta N.M. a chemat in judecata pe parata SC P. - E.P.PLOIESTI a solicitat instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna: in principal, obligarea paratei la plata unei despagubiri corespunzatoare valorii de inlocuire a terenului intravilan, in suprafata de 3.437 mp situat in orasul Boldesti -Scaeni, jud. Prahova, in Tarlaua 21, parcela A1090/6, aflat in proprietatea sa, care este afectat de o conducta de gaze cu presiunea 15 bar apartinand paratei; in subsidiar, solicitand obligarea paratei la plata unei rente anuale necesara pentru acoperirea prejudiciului care i-a fost creat prin imposibilitatea edificarii unei constructii pe terenul mentionat mai sus afectat de conducta de gaze si la contravaloarea lipsei de folosinta pentru acelasi teren incepand cu data de 17.08.2009, data la care a devenit proprietara imobilului.
La termenul de judecata din 05.04.2011, reclamanta si-a precizat actiunea solicitand instantei in principal, obligarea paratei la plata unei despagubiri corespunzatoare valorii de inlocuire a terenului intravilan in suprafata de 3.437 mp situat in Orasul Boldesti-Scaeni, jud. Prahova, in T21 P A1090/6, aflat in proprietatea sa si care este afectat de o conducta de gaze cu presiunea 15 bar apartinand paratei; obligarea paratei la contravaloarea lipsei de folosinta pentru acelasi teren incepand cu data de 17.08.2009, data la care aceasta a devenit proprietara imobilului, pana la ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii, solicitand totodata in subsidiar, obligarea paratei la plata unei rente anuale necesara pentru acoperirea prejudiciului care i-a fost creat prin imposibilitatea edificarii unei constructii pe terenul sus-mentionat afectat de conducta de gaze si obligarea paratei la contravaloarea lipsei de folosinta pentru acelasi teren incepand cu data de 17.08.2009, data la care aceasta a devenit proprietara imobilului pana la ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii (fila 35 dosar).
Ulterior, la data de 28.05.2014, reclamanta a depus la dosarul cauzei, note scrise prin care a aratat ca intelege sa renunte la capatul de cerere privind obligarea paratei la plata unei despagubiri corespunzatoare valorii de inlocuire a terenului intravilan in suprafata de 3.437 mp situat in Orasul Boldesti-Scaeni, jud. Prahova, in T21 P A1090/6, intre vecinii: DN1A, mostenitori: Ionescu Sultana, Vasile Gheorghe si Dragoi Ion, mentinandu-si celelalte doua capete ale cererii de chemare in judecata.
In ceea ce priveste primul capat de cerere formulat de reclamanta referitor la obligarea paratei la contravaloarea lipsei de folosinta pentru terenul in litigiu incepand cu data de 17.08.2009, data la care aceasta a devenit proprietara imobilului si pana la ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii, prima instanta a constatat ca:
Terenul ce a facut obiectul cauzei in suprafata de 3437 m.p. situat in Orasul Boldesti-Scaeni, jud. Prahova are regimul juridic intravilan si se afla intr-o zona construibila, prin urmare atributul folosintei bunului imobil potrivit destinatiei sale a fost afectat, reclamanta N.M.fiind obligata sa foloseasca terenul ca pe unul cu destinatie agricola, acesta neputand fi utilizat pentru constructii datorita existentei conductelor de gaze si zonei de siguranta a acestora, astfel cum reiese si din continutul raportului de expertiza topo-refacere intocmit de expert topo Neagu Nicu (filele 393-398 dosar).
Din continutul raportului de expertiza evaluare intocmit de expert Nita Dumitru a reiesit faptul ca terenul proprietatea reclamantei N.M.este afectat de trei conducte de gaze, astfel: doua conducte strabat longitudinal terenul iar o alta conducta strabate transversal imobilul.
Ca urmare, pentru motivul mai-sus-precizat, reclamanta ar putea pretinde plata unei despagubiri. Cuantumul despagubirilor trebuie determinat in raport de disp. art. 10 din Legea 238/2004, care au un caracter general. Cum atributul dreptului de proprietate afectat este cel al folosintei terenului pentru constructii, instanta de fond a apreciat ca trebuie sa se determine despagubirea potrivit valorii de circulatie a terenului, aceasta valoare fiind cea afectata.
Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta de fond a admis in parte actiunea si a obliga parata SC P. - E.P.PLOIESTIl a plata catre reclamanta a sumei de 105.930 lei cu titlu de despagubire pentru imposibilitatea edificarii de catre aceasta a unei constructii pe terenul proprietatea sa, aceasta suma de bani reprezentand contravaloarea unui prejudiciu acordat o singura data si nu sub forma unei rente anuale, astfel cum a solicitat reclamanta prin actiunea introductiva.
In ceea ce priveste cel de-al doilea capat al cererii privind obligarea paratei la plata contravalorii lipsei de folosinta pentru acelasi teren incepand cu data de 17.08.2009, data la care aceasta a devenit proprietara imobilului pana la ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii, prima instanta a constatat urmatoarele:
Conform disp. art. 44 alin. 5 din Constitutia Romaniei, pentru lucrari de interes general, autoritatea publica va despagubi proprietarii cu contravaloarea pagubelor aduse solului proportional cu daunele aduse de eventualele plantatii, constructii.
In cauza dedusa judecatii, avand in vedere faptul ca reclamanta N.M. a dobandit terenul intravilan in suprafata de 3.437 mp situat in Orasul Boldesti-Scaeni, jud. Prahova, in T21 P A1090/6 conform contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 4053/17.08.2009 de BNP Tudose Maria, devenind astfel proprietar al bunului imobil grevat de existenta a trei conducte subterane, proprietatea paratei, limitandu-i-se astfel reclamantei exercitarea atributelor dreptului de proprietate, instanta de fond a retinut ca acesteia i se cuvin dezdaunari pentru lipsa de folosinta a terenului si scaderea valorii economice a acestuia.
Fata de considerentele aratate si in temeiul disp. art. 616 Vechiul Cod civ., instanta de fond a obligat parata la plata sumei de 469 euro/luna in echivalent in lei la cursul BNR din ziua platii reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta a terenului afectat de conducte subterane, suma acordata de la data punerii in intarziere respectiv, de la data notificarii (iunie 2010-la zi si pe viitor) si nu de la data la care reclamanta a devenit proprietar, respectiv 17.08.2009, astfel cum s-a solicitat prin cererea introductiva.
Impotriva sentintei instantei de fond a declarat apel, in termen legal, parata OMV PETROM SA, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, aratand ca solicitand instantei de control judiciar, admiterea apelului, desfiintarea in tot a sentintei apelate, in principal admiterea exceptiei necompetentei teritoriale a Judecatoriei Ploiesti si trimiterea cauzei spre competenta solutionare Judecatoriei Sector 1 Bucuresti, in subsidiar admiterea exceptiei lipsei capacitatii civile si implicit a lipsei calitatii procesual pasive a OMV PETROM Exploatare si Productie Ploiesti -Zona de Productie VII si respingerea actiunii introductive fata de aceasta parata; pe fondul pricinii respingerea in intregime a cererii de chemare in judecata, formulata de reclamanta N.M., ca neintemeiata si lipsita de temei.
Arata apelanta ca aceasta a fost chemata in judecata intr-o actiune in pretentii, avand capat principal de cerere obligarea subscrisei parate la plata unei despagubiri corespunzatoare valorii de inlocuire a terenului proprietatea reclamantei, afectat de o conducta de gaze; in subsidiar reclamanta a solicitat obligarea subscrisei parate la plata unei rente anuale pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin imposibilitatea edificarii unei constructii, precum si ia plata lipsei de folosinta a aceluiasi teren, incepand cu data de 17.08.2009.
Invedereaza ca reclamanta si-a precizat actiunea la termenul de judecata din data de 28.05.2014, in sensul ca intelege sa renunte la primul capat de cerere si sa mentine doar celelalte doua capete de cerere, astfel: obligarea paratei la plata unei rente anuale, necesara pentru acoperirea prejudiciului care mi-a fost creat prin imposibilitatea edificarii unei constructii pe terenul mentionat mai sus, afecatat de conducta de gaze si obligarea paratei la contravaloarea lipsei de folosinta pentru acelasi teren incepand cu data de 17,08.2009. data la care am devenit proprietara imobilului pana la data ramanerii irevocabile a prezentei hotarari judecatoresti.
Apreciaza apelanta ca litigiul face parte din categoria proceselor in curs de judecata incepute sub legea veche, art. 282 c. proc. civ. 1865 este aplicabil in cauza, raportat la natura litigiului si la valoarea obiectului cererii de chemare in judecata; astfel incat hotararea primei instante este supusa apelului la tribunal.
Avand in vedere obiectul litigiului, considera ca in mod gresit calea de atac mentionata in sentinta civila pronuntata de Judecatoria Ploiesti a fost recursul. Astfel, in temeiul art. 2821 alin.l cod procedura civila, nu sunt supuse apelului hotararile judecatoresti date in prima instanta... in litigiile al caror obiect are o valoare de pana la 200.000 lei inclusiv, atat in materie civila, cat si in materie comerciala. Per a contrarto, in litigiile al caror obiect depaseste 200.000 lei, calea de atac impotriva hotararii pronuntata in fond este apelul, or, in speta, cererea cu care a fost investita prima instanta are caracter patrimonial, obiectul fiecarui capat de cerere de asemenea este evaluabil si a fost evaluat in bani, respectiv: 496.830 RON pentru capatul de cerere avand ca obiect despagubiri reprezentand valoarea de inlocuire a terenului, 105.930 RON pentru capatul de cerere avand ca obiect renta anuala si 116.523 RON tipsa de folosinta) si astfel ca aceasta evaluare prezinta interes si din punctul de vedere al calificarii caii de atac ce se poate exercita impotriva sentintei prin care s-a solutionat cererea, deoarece legea nu distinge dupa cum obiectul cererii H constituie un drept rea! sau un drept de creanta.
Astfel considera ca, obiectul pricinii avand o valoare cu mult peste 200.000 lei, calea de atac ce se poate exercita impotriva hotararii pronuntata in fond este apelul.
Subliniaza totodataa si faptul ca desi prima instanta a admis actiunea reclamantei in parte, a obligat parata la plata sumei de 105.930 RON cu titlu de despagubire pentru imposibilitatea edificarii unei constructii la care se adauga pretul lipsei de folositna al celuiasi teren in suma de 469 EURO/lunar incepand cu data iunie 2010 dar si pe viitor, ceea ce inseamna 50 de luni x 469 euro/luna = 23.450 euro = 105.930 iei sau RON, deci subscrisa parata am fost obligata prin sentinta apelata, in total la plata sumei de 211.860 RON, motiv pentru care am promovat apel, iar nu recurs impotriva acestei sentinte.
In ceea ce priveste starea de fapt dedusa judecatii, arata ca, in ceea ce priveste pretinsa imposibilitate de a edifica constructii, reclamanta nu face dovada ca ar fi facut demersurile necesare in vederea autorizarii vreunei lucrari de construire: de asemenea reclamanta nu face dovada existentei documentelor legale prealabile obtinerii unei Autorizatii de construire asa cum sunt prevazute in art. 2 din legea nr. 50 /1991, actualizata.
Arata ca, potrivit prevederilor art 2 din Legea nr. 50/ 1991, actualizata, autorizatia de construire este actul final de autoritate al administratiei publice locale pe baza caruia este permisa executarea lucrarilor de constructii.
Autorizatia de construire se emite in baza documentatiei pentru autorizarea lucrarilor de constructii, elaborata in conditiile prezentei legi, in temeiul si cu respectarea prevederilor documentatiilor de urbanism, avizate si aprobate potrivit legii.
Procedura de autorizare a executarii constructiilor incepe odata cu depunerea cererii pentru emiterea certificatului de urbanism, in scopul obtinerii ca act final, a autorizatiei de construire.
Mentioneaza ca reclamanta incearca sa induca instanta in eroare si depune in mod voit, eronat, in dosarul cauzei Certificatul de urbanism nr. 205 din 11.09.2009. emis de Primaria Orasului Boldesti-Scaeni, prin care incearca sa faca dovada intentiei de a efectua constructii pe teren.
Totodata arata ca, analizand Certificatul de urbanism nr. 205 din 11.09.2009, rezulta ca scopul solicitarii acestuia nu a fost obtinerea unei Autorizatii de construire ci obtinerea de date tehnice-economice si juridice asupra terenului, asadar certificatul de urbanism a fost solicitat si emis pentru informare, fara a face dovada intentiei si capacitatii de a construi o locuinta pe teren, nedepunand nicio documentatie de urbanism avizata sau aprobata potrivit legii, din analiza cuprinsului Certificatului de urbanism nr. 205 / 2009, rezultand ca acesta poate fi utilizat doar pentru obtinere de date tehnice, economice si juridice asupra terenului.
Apelanta arata, in continuare, ca, in cuprinsul Certificatului de urbanism se mentioneaza in mod expres ca Certificatul de urbanism nu tine loc de Autorizatie de construire si nu confera dreptul de a executa lucrari de constructii, in concluzie, reclamanta nefacand dovada existentei vreunui prejudiciu cert pentru imposibilitatea executarii vreunei constructiei pe teren.
Pe de alta parte, pentru a face dovada existentei vreunui prejudiciu, reclamanta trebuia sa faca dovada existentei unei fapte ilicite savarsita de parata OMV Petrom SA, ceea ce nu face.
Raspunderea civila reparatorie intervine numai in cazul in care exista un prejudiciu injust cauzat unei persoane, prejudiciu ce trebuie potrivit legii sa fie reparat.
Existenta unui prejudiciu este o conditie necesara pentru angajarea raspunderii dar insuficienta pentru nasterea obligatiei de reparare.
Pe aceea, prejudiciul trebuie sa intruneasca anumite conditii: sa fie cert, personal, direct, sa rezulte din atingerea sau Incalcarea unui drept sau a unui interes legitim.
Invedereaza apelanta ca. in cazul dedus judecatii, intimata-reclamanta nu face dovada existentei vreunui prejudiciu, nu face dovada existentei vreunei fapte ilicite care sa fi fost savarsita de parata cu vinovatie, si nici nu exista raport de cauzalitate intre primele doua, nu a dovedit decat imprejurarea ca este proprietara unui teren categoria de folosinta arabil situat in intravilanul unei localitati din anul 2009 si nu a valorificat terenul in scop agricol desi acesta are categoria de folosinta arabil si nu a facut dovada achizitionarii terenului in scopul executarii pe acesta a vreunei constructii.
Apreciaza apelanta ca, in realitate, scopul vadit al achizitionarii terenului de catre reclamanta a fost acela de a promova o actiune impotriva OMV Petrom SA si de a obtine venituri necuvenite de la aceasta companie afland de existenta unor conducte de eaze in subteranul terenului situate la o adancime de peste 1.80 m. fiind amplasate in subteran inca din anul 1972. reprezentand investitii ale statului, pe care le administreaza OMV Petrom SA.
Mentioneaza ca, in mod neintemeiat reclamanta solicita paratei OMV Petrom SA plata unei rente anuale in temeiul Legii nr. 238 / 2004, a petrolului, in cauza nefiind vorba de conducte de transport titei sau alte produse petroliere, ci, conducte de gaze al caror regim juridic este reglementat prin Legea gazelor nr. 351/2004, respectiv in Legea nr. 123 / 2012.
Potrivit Legii nr. 351 / 2004 a gazelor, nu este reglementata plata vreunei rente anuale proprietarilor de teren iar potrivit Legii nr. 238 / 2004 a petrolului, potrivit art. 6 si art. 7, se stabileste plata unei rente anuale pentru dobandirea folosintei terenului sau accesul pe terenul proprietarului numai pentru amplasarea de obiective petroliere noi, amplasate dupa intrarea legii in vigoare iar nu si pentru obiective amplasate anterior, cu atat mai mult pentru obiective amplasate inainte de anii 1990.
Subliniaza faptul ca in mod nelegal a fost emis Titlul de proprietate in temeiul Legii nr. 18 / 1991 asupra terenului catre primul proprietar.deoarece terenul fiind afectat in subteran de conducte de gaze. Comisia de aplicare a legii fondului funciar a localitatii Boldesti-Scaeni avea obligatia de a respecta dispozitiile art. 42 al.3 din Legea nr. 18 / 1991 si ale art. 4 din Legea nr. 1 / 2000. care excepteaza de la reconstituire dreptul de proprietate asupra terenurilor ocupate cu investitii ale statului sau pe care se desfasoara activitatii petroliere, de gaze, hidrologice, miniere, etc, fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora.
Apreciaza ca se impune a se observa ca reclamanta a cumparat terenul In anul 2009 de la doua persoane fizice care, la randul lor, au cumparat terenul in anul 2004 de la SC " GALERIA RO-TUR 96,. SRL, care la randul sau, presupunem ca a cumparat de la alta/alte persoane fizice, carora le-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului afectat de investitii ale statului, cu incalcarea dispozitiilor art. 42 al.3 din Legea nr. 18 /1991 si art. 4 din Legea nr. 1 / 2000, in mod neintemeiat si neiegal fiind stabilit de catre expert cuantumul pretinsei " rente anuale ..care sa acopere intreg prejudiciul.
In continuare arata apelanta ca, in cauza nu se face dovada existentei vreunui prejudiciu iar expertul calculeaza aleator si fara niciun fundament stiintific un prejudiciu Inexistent si stabileste o valoare In suma de 105.930 lei, dupa un algoritm de calcul propriu fara niciun document sau alt suport real la baza, iar cuantumul "rentei anuale" in valoare de 105.930 lei, este urmare a unui calcul eronat stabilit unilateral de catre expert prin inmultirea a : 50 de luni x 469 euro/luna = 23.450 euro = 105.930 lei sau RON.
Invedereaza faptul ca expertul nu a indicat niciun document avut in vedere pentru stabilirea sumei de 469 euro / luna iar din acest punt de vedere calcului este eronat si lipsit de orice temei legal.
Referitor Ia al doilea capat de cerere, obligarea paratei la plata lipsei de folosinta, apelanta apreciaza ca cererea este neintemeiata deoarece folosinta o reprezinta posibilitatea pe care o are o persoana, in puterea unui drept, de a Intrebuinta un bun sau da a-i culege fructele iar reclamanta nu a facut dovada imposibilitatii intrebuintarii terenului in scopul valorificarii acestuia dupa natura categoriei de folosinta arabil, din culpa OMV Petrom SA.
Arata ca intimata-reclamanta nu a lucrat in scop agricol terenul de la data achizitionarii si pana in prezent si nici nu a facut dovada impiedicarii efectuarii acestor lucrari agricole de catre OMV Petrom SA, pe de o parte, si nici nu a facut dovada cu documente legale a efectuarii demersurilor legale in scopul edificarii vreunei constructii pe acest teren, iar cuantumul lipsei de folosinta in valoare de 116.523 RON, asa cum a fost calculat si stabilit de expert este nereal, stabilit unilateral sl cu rea credinta de catre expert, fara sa tina seama de posibilele utilizari ale terenului, raportat la starea lui actuala.
Apreciaza ca in mod eronat, expertul pretinde ca a stabilit calcului lipsei de folosinta avand in vedere chiriile din zona dar nu depune niciun document doveditor din care sa rezulte categoriile de imobile la care a raportat chiriile au fost avute in vedere.
Apreciaza ca sentinta civila nr. 10019/09.07.2014 si incheierea de sedinta din 20.09.2011 prin care au fost respinse exceptiile invocate, sunt hotarari netemeinice si lipsite de orice temei legal, instanta de fond pronuntand aceste hotarari prin aplicarea gresita a dispozitiilor legale incidente in speta, motiv de admitere a apelului si desfiintare in tot a sentintei apelate.
Arata ca in mod netemeinic si nelegal instanta de fond a respins exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Ploiesti, raportat la dispozitiile art. 7 alin. 1 Cod proc. clv. 1865, astfel ca, potrivit art. 7 alin. 1 cod proc. civ. 1865 "cererea impotriva unei persoane de drept privat se face la instanta sediului ei principal", iar in speta, OMV PETROM S.A. este societate comerciala pe actiuni cu capital majoritar privat cu sediul social in Bucuresti, str. Coralilor, nr. 22, "Petrom City‘‘, sector 1 Bucuresti.
Avand in vedere, pe de o parte obiectul cererii de chemare in judecata - pretentii civile prin care se tinde la repararea unui pretins prejudiciu patrimonial, iar pe de alta parte imprejurarea ca sediul social al subscrisei este cel enuntat mai sus, precum si dispozitiile art. 7 alin. 1 cod proc. civ. 1865, apreciaza ca instanta competenta sa solutioneze pricina in fond este Judecatoria Sector 1 Bucuresti.
In consecinta, consideraa ca incheierea de sedinta din data de 20.09.2009 pronuntata de Judecatoria Ploiesti, prin care a fost respinsa exceptia necompetentei teritoriale a instantei este nelegala, fiind pronuntata cu incalcarea dispozitiilor procedurale citate mai sus.
Apreciaza ca in mod netemeinic si nelegal instanta de fond a respins exceptia lipsei capacitatii civile si implicit a lipsei calitatii procesual paste a paratei SC P. S.A, E.P. PLOIESTI. invocata prin intampinare.
Pornind de la dispozitiile art. 5 alin.2 din Decretul nr;31/1954 in prezent art. 28 si urm: NCC coroborate cu art. 43 Cod proc. civ. 1865 privitor la persoanele fizice si juridice conform carora capacitatea de folosinta este capacitatea de a avea drepturi si obligatii, capacitatea procesuala de folosinta apare ca fiind aptitudinea unei persoane de a avea drepturi si de a-si asuma obligatii pe plan procesual. Persoana care are capacitate de folosinta in sens material are si capacitate procesuala de folosinta in legatura cu drepturile si obligatiile sale.
Capacitatea de folosinta a persoanei juridice este[."] acea parte a capacitatii civile a subiectului colectiv de drept civil care consta in aptitudinea de a avea drepturi si obligatii civile.
"Legalitatea capacitatii de folosinta a persoanei juridice insemna insusirea acesteia de a fi instituita numai de catre lege, de ai se stabili inceputul, continutul si incetarea doar prin norme legale. "
ZONA DE PRODUCTIE Vil din cadrul Diviziei Explorare&Productie (E&P) a fost infiintata prin actul de dispozitie (decizia nr. 233/29.07.2010 emisa de subscrisa) al societatii in cadrul modului intern de organizare (in divizii) a activitatii noastre, fara organe proprii de conducere.
Aceasta forma de creare nu se inscrie in cadrul dispozitiilor art. 28 al Decretului nr.31/1954, in vigoare la data infiintarii Zonei de Productie Vil.
De altfel, potrivit art. 43 din Legea nr. 31/1990 sediile secundare nu pot sta in judecata in nume propriu. In acest sens sunt si dipozitiile art.41 C.pr.civ.
Prin urmare, considera ca parata chemata in judecata nu are capacitate de folosinta, sens in care, in raport de dispozitiile art.41 alin.l C.pr.civ nu poate sta in judecata.
Fata de aspectele invederate parata arata nu are capacitate de folosinta si implicit nici calitate procesuala pasiva, sens in care, exceptia invocata se impunea a fi admisa cu consecinta respingerii actiunii ca fiind indreptata impotriva unei persoane fara capacitate de folosinta si lipsita de calitate procesual pasiva.
Cu privire la fondul cauzei, privind obligarea OMV Petrom SA la plata unei despagubiri globale pentru acoperirea prejudiciului creat pentru imposibilitatea edificarii unei constructii pe teren, considera ca sentinta apelata este lipsita de temei legal, mentionand ca in mod gresit instanta de fond a retinut ca temei de drept pentru admiterea a acestei cereri, prevederile art. 10 din Legea 238/2004 a petrolului. In realitate, dispozitiile legii petrolului nr. 238/2004 nu sunt aplicabile in speta, dimpotriva raportat fa situatia de fapt dedusa judecatii - teren traversat de conducte transport gaz cu o presiune de 15 bari ~ in speta sunt incidente dispozitiile Legii 354/2004 a gazelor.
Astfel, Legea 351 din 2004 reglementeaza o serie de servituti si ingradiri ale folosintei dreptului de proprietate, justificate de obiectivul dezvoltarii durabile in domeniul exploatarii gazelor naturale.
Art. 4 din legea 351 din 2004 dispune: "politica statului in domeniul gazelor naturale consta in stabilirea obiectivelor sectorului gazelor naturale si a modalitatilor optime de realizare a acestora in conditiile asigurarii unei dezvoltari durabile".
Arata ca pentru realizarea politicilor mentionate de art. 4, sunt prevazute o serie de mijloace juridice menite sa asigure prevalenta interesului public al exploatarii rationale a resurselor de gaz natural. Astfel, asupra terenurilor si altor bunuri proprietate publica sau proprietate privata a persoanelor fizice sau juridice, precum si asupra activitatilor desfasurate de persoane fizice sau juridice, in vecinatatea capacitatilor, concesionarii din sectorul gazelor naturale beneficiaza in conditiile legii, pe durata lucrarilor de realizare, reabilitare, retehnotogizare, respectiv de exploatare si de intretinere a capacitatilor respective de urmatoarele drepturi:
> dreptul de uz pentru executarea lucrarilor necesare In vederea realizarii, reabilitarii sau retehnotogizarii capacitatii;
> dreptul de uz pentru asigurarea functionarii normale a capacitatii prin efectuarea reviziilor, reparatiilor si a interventiilor necesare;
> dreptul de servitute legala de trecere subterana, de suprafata sau aeriana pentru instalarea de retele, conducte, linii sau de alte echipamente aferente capacitatii si pentru accesul la locul de amplasare a acestora;
> dreptul de a obtine restrangerea sau incetarea unor activitati care ar putea pune in pericol persoane si bunuri;
> dreptul de acces la utilitatile publice.
in speta, fiind vorba despre o limitare instituita pentru un interes public, sau altfel spus in profitul intregii colectivitati, beneficiul servitutii este acordat in mod accesoriu fata de interesul generai urmarit, spre deosebire de servitutile stabilite prin codul civil in interes privat reglementate in scopul de a profita exclusiv unui fond dominant, si din acest motiv se exercita cu titlu gratuit, pe toata durata existentei capacitatii din domeniul gazelor, si nu dau dreptul la despagubiri.
Astfel, art. 90 alin. 1 din Legea 351 din 2004, dispune: "drepturile de uz si de servitute legala, prevazute la art. 86, asupra terenurilor si altor bunuri proprietate publica sau proprietate privata a persoanelor fizice ori juridice au ca obiect utilitatea publica, au caracter legal si se exercita pe toata durata de viata a capacitatii respective sau temporar, cu ocazia retehnologizarii unei capacitati in functiune, reparatiei, reviziei, lucrarilor de interventie in caz de avarie.", iar la alin. 2 se prevede: "exercitarea drepturilor de uz si servitute asupra proprietatilor afectate de capacitatile din domeniul gazelor naturale se realizeaza cu titlu gratuit pe toata durata existentei acestora."
Aceste dispozitii au fost reluate de art. 113 alin. 1 si 2 din Legea 123/2012, potrivit carora:
Drepturile de uz si de servitute au ca obiect utilitatea publica, au caracter legal, iar continutul acestora este prevazut la art. 108 si se exercita fara Inscriere in cartea funciara, pe toata durata existentei obiectivului/sistemului de gaze naturale sau, temporar, cu ocazia retehnologizarii unei capacitati in functiune, reparatiei, reviziei, lucrarilor de interventie, in caz de avarie.
Exercitarea drepturilor de uz si de servitute asupra proprietatilor private afectate de obiectivul/sistemul care se vor realiza dupa intrarea tn vigoare a prezentei legi (16 iulie 2012 - subl. ns.)se face in conformitate cu regulile procedurale privind conditiile si termenii referitori la durata, continutul si limitele de exercitare a acestor drepturi, prevazute intr-o conventie-cadru, precum si pentru determinarea cuantumului indemnizatiilor si a despagubirilor si a modului de plata a acestora, care se aproba, impreuna cu conventia-cadru, prin hotarare a Guvernului, la propunerea ministerului de resort.
Toate aceste drepturi recunoscute in favoarea concesionarilor din domeniul gazelor naturale, reprezinta in acelasi timp, sub aspectul laturii pasive limite legale de interes public, denumite si limitari de ordine publica, servituti de utilitate publica, servituti administrative sau servituti legale speciale, constand in sarcini de drept public impuse unor imobile aflate in proprietate privata in scopul promovarii unui interes general .
Aceste sarcini reale greveaza utilizarea fondurilor private pentru a permite o buna utilizare a unui bun apartinand domeniului public prevazuta de art. 480 cod civil 1864, in prezent art. 555 NCC; dar fara ca aceasta sa echivaleze cu o scoatere a bunului din circuitul civil, dupa cum tendentios sustine reclamanta.
Limitele dreptului de proprietate sunt materiale si juridice. Iar titularul dreptului este obligat sa exercite atributele pe care legea i le recunoaste numai in interiorul acestor limite, dreptul de proprietate nu este nici nelimitat si nici discretionar.
Astfel, potrivit art. 44 alin. 1 din Constitutia Romaniei, invocat de catre reclamant prin cererea de chemare in judecata, dreptul de proprietate privata este garantat cu mentiunea ca legea reglementeaza continutul si limitele acestui drept. Totodata alin. 7 al aceluiasi articol stipuleaza: "dreptul de proprietate obliga ta respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati precum si la respectarea celorlalte sarcini care potrivit legii sau obiceiului revin proprietarului."
Cu privire la deosebirile de regim juridic dintre limitele de proprietate, sarcini reale si servituti, subliniaza urmatoarele:
> in cazurile in care proprietarul sau titular altui drept real este tinut sa suporte exercitiu! dreptului apartinand altui titular, dar fara a avea datoria de a efectua o prestatie pozitiva, ne aflam in situatia unei servituti,
> in cazul in care titularului dreptului real ii incumba obligatia de a efectua o prestatie pozitiva in legatura stapanirea bunului, avem de a face cu o obligatie reala propter rem,
> in schimb in situatia in care legiuitorul a stabilit anumite limitari temporare sau definitive pentru exercitiul dreptului de proprietate sau pentru exercitiul unuia /unora dintre prerogativele inerente acestui drept, pentru asigurarea prevalentei interesului public, ne aflam in situatia unei limitari stricto sensu aduse dreptului de proprietate, pentru care Statele se bucura de o marja de apreciere.
Prin urmare dreptul legiuitorului de a aduce limitari utilizarii, exploatarii unor categorii de bunuri aflate in proprietate privata pentru a da prioritate si eficienta interesului public general, este in acord cu prevederile Conventiei Europene a Drepturilor Omului care recunoaste statelor dreptul de a reglementa atributul folosintei unor bunuri. in conformitate cu interesul general si acorda in acest sens statelor o marja larga de apreciere.
Concluzioneaza apelanta ca statele membre fixeaza continutul si limitele dreptului de proprietate putand chiar impune proprietarilor anumite prestatii pozitive sau negative, acestea constituind sarcini de drept public impuse unor imobile aflate in proprietate privata in scopul promovarii unui interes generai3.
Aceste sarcini reale greveaza utilizarea fondurilor private pentru a permite o buna utilizare a unui bun apartinand domeniului public si se incadreaza in notiunea de Jn limitele stabilite de lege" prevazuta de art. 555 NCC4.
Respectarea acestor sarcini constituie o obligatie legala pentru detinatorii unor categorii de imobile, facand parte din notiunea de sarcini reale in stransa legatura cu stapanirea lucrului, si care se transmit ope legis la toti dobanditorii succesivi ai bunului respectiv, inclusiv (a dobanditorii cu titlu particular.
De asemenea, potrivit art. 559 alin. 1 si 2 teza I NCC (1) "proprietatea ternului se intinde si asupra subsolului si a spatiului de deasupra ternului, cu respectarea limitelor legale. (2) proprietarul poate face deasupra si in subsolul terenului toate constructiile plantatiile si lucrarile pe care le gaseste de cuviinta, in afara de exceptiile prevazute de lege si poate trage din ele toate foloasele pe care acestea le-ar produce.
In acest mod, dreptul legiuitorului de a aduce limitari utilizarii, exploatarii unor categorii de bunuri aflate in proprietate privata pentru a da prioritate si eficienta interesului public general, este in acord si cu prevederile Conventiei Europene a Drepturilor Omului care recunoaste statelor dreptul de a reglementa atributul folosintei unor bunuri. in conformitate cu interesul general si acorda in acest sens statelor o marja larga de apreciere, in speta, fiind vorba despre o limitare instituita pentru un interes public, sau altfel spus in profitul intregii colectivitati, beneficiul servitutii este acordat in mod accesoriu fata de interesul general urmarit, spre deosebire de servitutile stabilite prin codul civil in interes privat reglementate in scopul de a profita exclusiv unui fond dominant, si din acest motiv se exercita cu titlu gratuit, pe toata durata existentei capacitatii din domeniul gazelor, si nu dau dreptul la despagubiri. Or, avand in vedere faptul ca obiectivul de transport gaz natural - conductele subterane au fost realizat si date in exploatare in 1972, coroborat cu natura legala a dreptului de uz si servitute instituite in favoarea subscrisei parate ex lege si cu prevederile art. 113 alin. 2 din Legea 123/2012 care obliga la despagubiri numai pentru obiectivele ce se vor realiza dupa intrarea in vigoare a acestei legi: rezulta ca reclamanta nu este indreptatita sa obtina nici un fel de despagubiri: nici sub forma unei sume globale pentru imposibilitatea de construire nici periodic tunar pentru lipsa de folosinta.
In acest context, arata apelanta ca, instanta de fond a retinut in mod gresit in considerentele sentintei apelate ca temei de drept, prevederile art. 44 alin. 5 din Constitutie pentru motivarea admiterii cererii avand ca obiect despagubiri pentru lipsa de folosinta, insa acest text de lege nici macar nu este aplicabil in speta, intrucat nu au fost efectuate nici un fel de lucrari pe terenul proprietatea reclamantei, nicio dauna nu a fost adusa soiului, plantatiilor sau constructiilor, iar limitarea atributului folosintei, prin instituirea unei servituti legale in interes public, nu face parte din categoria "alte daune", in plus, textul constitutional invocat vizeaza ipoteza in care subiectul pasiv al obligatiei de despagubire este o autoritate publica, ceea ce nu este cazul in speta.
Arata ca, in speta, sunt aplicabile normele juridice din domeniul gazelor naturale si anume prevederile art. 86 - 90 din Legea 351/2004, in prezent art. 109 - 113 din legea 123/2012.
Invedereaza totodata ca reclamanta nu a facut dovada indeplinirii conditiilor prevazute in legea speciala a gazelor naturale pentru acordarea de despagubiri
Mentioneaza ca, potrivit art. 90 alin. 2 teza a doua, din Legea 351/2004, operatorul poate fi obligat la plata de despagubiri daca, cu ocazia interventiilor pentru retehnologizari, reparatii, revizii, avarii, se produc pagube proprietarilor din vecinatatea capacitatilor din domeniul gazelor naturale, iar art. 91 stabileste care sunt criteriile avute in vedere pentru stabilirea unor astfel de despagubiri. Aceste dispozitii legale au fost reluate de art. 113 alin. 5 si 6 din Legea 123/2012.
Or, in speta, aceste conditii prevazute in legea speciala si care ar indreptati la plata unor eventuale despagubiri, nu sunt indeplinite: nu s-au efectuat lucrari de interventii, reparatii, revizii, avarii, etc, si nu s-au produs daune proprietarilor.
In egala masura, trebuie avut in vedere ca, edificarea constructiilor si efectuarea de lucrari se vor face numai in baza autorizatiei de construire si cu respectarea regulilor in materia urbanismului, care contin si prevederi referitoare la terenurile care nu pot servi unor asemenea scopuri, in aceasta ordine de idei, nu orice teren intravilan este propice a fi destinat edificarii de constructii, sau constructiile ar putea fi realizate numai cu respectarea unor conditii speciale: terenurile aflate in vecinatatea cimitirelor, aeroporturilor, a santierelor arheologice, etc.
Subliniaza faptul ca un teren situat administrativ in intravilan chiar daca se afla intr-o zona construibila, nu inseamna in mod automat ca terenul este construibii. tntr-adevar pentru a verifica daca un teren este construibii sau nu trebuie verificat in primul rand regimul tehnic, economic si juridic al respectivului teren prin certificatul de urbanism care se emite in vederea obtinerii autorizatiei de construire (iar nu un certificat de informare ca cel obtinut in anul 2009 de reclamanta) in acelasi sens fiind si evaluarile imobiliare stabilite pentru grilele notarilor publici, la care si expertul Nita Dumitru face trimitere, si care fac in mod clar diferenta intre terenuri construibile libere si terenuri ocupate.
Apreciaza ca, pentru a verifica continutul dreptului de proprietate trebuie ca in primul rand sa se verifice limitele acestui drept, in speta, reclamanta fiind proprietara unei suprafete de 3347 mp, insa terenul fiind neconstruibil, legiuitorul a instituit o limitare in interes public a atributului folosintei.
In acest context, considera ca expertizele judiciare specialitatea evaluare imobiliara nu sunt utile, pertinente si concludente solutionarii cauzei, terenul nefiind construibii, subscrisa nu putem fi obligati la plata contravalorii lipsei de folosinta cat timp: "legea interzice construirea, in zonele de protectie si siguranta a conductelor, instituind o servitute care are caracter public, continuu si gratuit fiind instituita pentru salvgardarea unul interes public-siguranta Sn constructii."
Tocmai de aceea, edificarea constructiilor si efectuarea de lucrari se poate face numai in baza autorizatiei de construire cu respectarea regulilor in materia urbanismului, care implica respectarea actelor normative mai sus aratate. Aceste acte normative contin si prevederi referitoare la terenurile care nu pot servi unor asemenea scopuri.
Dimpotriva, terenul intravilan in litigiu are categoria de folosinta arabil, dupa cum corect si legal au retinut si expertii judiciari, coroborate cu certificatul de urbanism care atesta aceasta categorie de folosinta pentru terenul intravilan.
Arata totodata ca reclamanta nu a dovedit in speta ca subscrisa parata am impiedica in vreun mod utilizarea terenului de catre reclamanta, in scopuri agricole, conform destinatiei acestuia.
Concluzionand, arata ca instanta nu poate obliga parata la plata lipsei de folosinta prin raportare la valorile stabilite prin expertizele judiciare evaluatorii pentru terenuri construibile sau alte tipuri de Imobile, iar in privinta folosirii terenului conform destinatiei sale reale (arabili, exercitiul folosintei nu este ingradit in nici un mod.
A subliniat si faptul ca reclamanta nu a dovedit in nici un mod ca ar avea capacitatea de efectua investitii, realizarea vreunei constructii, dimpotriva a renuntat la primul capat de cerere privind obligarea subscrisei la plata valorii de inlocuire a terenului, pentru a evita in fapt plata taxelor de timbru, in acest conditii apare evident faptul ca imposibilitatea realizarii unor investitii se datoreaza si reclamantei a carei situatie financiara nu ii permite sa realizeze investitii.
Arata ca acest aspect subliniaza o data in plus lipsa raportului de cauzalitate intre existenta conductelor transport gaz si imposibilitatea reclamantei de a edifica constructii.
Mai mult, arata ca, dupa cum a precizat si demonstrat din probele administrate in cauza, la momentul cand reclamanta a devenit proprietar (anul 2009} obiectivul conducte de transport gaze naturale preexistau din anul 2972, iar daca reclamanta ar fi actionat diligent si prudent ar fi solicitat eliberarea unui certificat de urbanism anterior incheierii contractului de vanzare - cumparare pentru a verifica daca bunul poate fi utilizat conform destinatiei avuta in vedere de reclamanta cumparatoare.
Invedereaza totodata ca instanta de fond in mod nelegat a admis simultan ambele cereri ale reclamantei si a obligat OMV PETROM atat la plata unei despagubiri globale cat si la plata unei sume periodice lunare, ata cat timp ambele obligatii de plata au un izvor unic: existenta pe terenul reclamantei a unor conducte care fac imposibila edificarea vreunei constructii, prima instanta retinand in considerentele hotararii apelate urmatoarele: "terenul ce face obiectul cauzei (..,.) are regimul juridic intravilan si se afla intr-o zona construibila, prin urmare atributul folosintei bunului imobil potrivit destinatiei sale a fost afectat (...). Ca urmare pentru motivul mai sus precizat, reclamanta poate pretinde plata unei despagubiri. (...) Cum atributul dreptului de proprietate afectat este cel al folosintei terenului pentru constructii, instanta apreciaza ca trebuie sa determine despagubirea potrivit valorii de circulatie a terenului, aceasta valoare fiind cea o/ectota.tsubl.ns)
Analizand materialul probator administrat in cauza, apreciaza ca instanta urmeaza a admite in parte actiunea si obliga parata (...) la plata sumei de 105.930 lei cu titlu de despagubire pentru imposibilitatea edificarii de catre aceasta a unei constructii pe terenul proprietatea sa, aceasta suma de bani reprezentand contravaloarea unui prejudiciu acordat o singura data, si nu sub forma unei rente anuale, asa cum a solicitat reclamanta prin actiunea introductiva.
In ceea ce priveste al doilea capat de cerere, (...) avand in vedere faptul ca reclamanta N.M. a dobandit terenul (...) devenind astfel proprietar al bunului grevat de existenta a trei conducte subterane, proprietatea paratei, limitandu-se astfel reclamantei exercitarea atributelor dreptului de proprietate, instanta va retine ca acesteia i se cuvin dezdaunari pentru lipsa de fofosinta a terenului si scaderea valorii economice a acestuia, (subl.ns.) Fata de considerentele aratate, urmeaza a obliga parata ta plata sumei de 469 euro/funar" incepand cu iunie 2010 si pe viitor.
Apreciaza apelanta ca, in ipoteza in care toate conditiile legale pentru acordarea de despagubiri ar fi indeplinite ceea ce oricum nu este cazul in speta, reclamanta nu ar putea fi indreptatita la repararea prejudiciului decat o singura data: fie prin acordarea unei sume globale, fie prin acordarea unor sume periodice, dar In nici un caz nu poate beneficia de doua despagubiri cumulate.
Sintetizand cele de mai sus, apelanta concluzioneaza ca: titlul de proprietate ai primului instrainator este lovit de nulitate absoluta partiala, fiind emis cu incalcarea dispozitiilor art. 42 alin. 3 din Legea 18/1991, coroborat cu art. 4 alin. 1 din Legea nr. 1/2000; conditiile raspunderii civile delictuale nu sunt indeplinite: lipsa prejudiciului cert, lipsa faptei ilicite a paratei, lipsa vinovatiei parateim in fine nu exista raport de cauzalitate intre primele doua; reclamanta nu poate beneficia de o dubla despagubire: prin acordarea unei indemnizatii globale pentru imposibilitatea de a edifica o constructie dat fiind faptul ca terenul este afectat de conducte subterane cumulat cu o indemnizatie periodica pentru ingradirea atributului folosintei imobilului grevat de existenta acelorasi conducte; expertizele efectuate in fata isntantei de fond stabiies valori eronate si lipsite de temei lega! dat fiind faptul ca expertii s-au raportat Ea terenuri construibile libere, fara sa tina seama de situatia de fapt reala a terenului in litigiu; in speta nu sunt indeplinite conditiile legii speciale a gazelor privind plata de despagubiri.
Pentru motivele precizate mai sus, solicita admiterea apelului, astfel cum a fost formulat si desfiintarea Sentintei civile nr. 10019/09.07.2014, precum si a incheierii de sedinta din 20.09.2011, hotarari netemeinice si lipsite de suport legal.
In drept, apelanta a invocat prevederile art. 555, 559 alin. 1 si 2 din Codul Civil in vigoare de la 01.10.2011, art. 44 alin. 7 din Constitutie, art. 86 - 90 din Legea 351/2004, in prezent art. 109 -113 din Legea 123/2012, iar in temeiul art. 242 pct. 2 Cod proc. civ. 1865 a solicitat judecarea cauzei si in lipsa.
In raport de motivele de apel, intimata reclamanta a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului si obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecata.
Prin incheierea de sedinta din data de 16.12.2014, instanta de judecata a recalificat calea de atac ca fiind apelul, fata de obiectul cererii de chemare in judecata.
Examinand sentinta apelata prin prisma criticilor formulate, a actelor si lucrarilor dosarului, precum si a dispozitiilor legale care au incidenta in solutionarea prezentei cauze, tribunalul constata ca apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune in continuare:
In ceea ce priveste critica apelantei in privinta respingerii in mod gresit a exceptiei necompetentei teritoriale de catre instanta de fond, tribunalul retine ca este nefondata, solutia instantei de fond fiind corecta insa pentru alte considerente:
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 159 indice 1 Cod proc.civ., dispozitii introduce prin legea nr. 202/2010, care au intrat in vigoare anterior introducerii cererii de chemare in judecata, necompetenta de ordine privata poate fi invocata doar de catre parat prin intampinare, sau daca intampinarea nu este obligatorie, la prima zi de infatisare.
Avand in vedere faptul ca potrivit art. 118 Cod proc.civ., intampinarea este obligatorie, dar si faptul ca necompetenta invocata este prevazuta de norme de ordine privata, tribunalul apreciaza ca parata era decazuta din dreptul de a mai invoca exceptia necompetentei teritoriale.
Chiar si in cazul in care Tribunalul retine ca in mod gresit instanta a respins exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Ploiesti, acest aspect nu poate face obiectul casarii sentintei recurate, avand in vedere dispozitiile art. 304 alin.1 pct.3, interpretate per a contrario.
Astfel, modificarea sau casarea unei hotarari se poate cere atunci cand hotararea s-a dat cu incalcarea competentei de ordine publica a altei instante, invocata in conditile legii, or in cauza pendente competenta teritoriala este prevazuta de norme de ordine privata, astfel ca aceste dispozitii nu sunt aplicabile.
In ceea ce priveste critica apelantei privind gresita respingere de catre instanta de fond a exceptiei lipsei capacitatii procesuale de exercitiu si a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive, Tribunaul retine de asemenea ca este nefondata.
Asftel, intimata-reclamanta a chemat in judecata SC OMV Petrom S.A si nu un anumit punct de lucru, fara personalitate juridica, aspect ce rezulta din cererea de chemare in judecata, astfel ca Tribunalul retine ca in mod corect instanta de fond a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive.
Este adevarat ca instanta de fond s-a pronuntat doar pe exceptia lipsei calitatii procesuale pasive insa aceasta a analizat ambele exceptii, fiind o legatura indisolubila intre acestea doua.
In ceea ce priveste critica apelantei referitoare la modul de solutionare pe fondul cauzei, tribunalul retine urmatoarele:
In ceea ce priveste sustinerea apelantei privitor la faptul ca titlul de proprietate ai primului instrainator este lovit de nulitate absoluta partiala, fiind emis cu incalcarea dispozitiilor art. 42 alin. 3 din Legea 18/1991, coroborat cu art. 4 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, Tribunalul retine ca legalitatea acestui titlu nu face obiectul analizei acestui Tribunal acesta nefiind investit cu o cerere care sa aiba ca obiect analiza legalitatii acestui titlu de proprietate.
Prin contractul de vanzare-cumparare autentificat de BNP Tudose Maria prin incheierea nr. 4053/17.08.2009-fila 7 dosar fond, intimata reclamanta a devenit proprietara ternului arabil intravilan, in suprafata de 3437 m, situat in Orasul Boldesti Scaieni, Jud. Prahova, in T 21, P A 1090/6 .
Asa cum rezulta din continutul contractului de vanzare cumparare mai sus mentionat, vanzatorii au declarat pe proprie raspundere ca terenul nu este grevat de sarcini sau servituti, iar intimata reclamanta a inteles sa dobandeasca dreptul asupra terenului in aceste conditii si pe riscul sau.
La randul lor, vanzatorii au cumparat terenul in anul 2004 de la SC Galeria RO tur SRL, potrivit contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 8949/08.11.2004 (aspect ce rezulta din mentiunile efectuate in contractul de vanzare-cumparare incheiat la 17.08.2009)
In fisa corpului de proprietate a imobilului intocmita la data de 22.04.2002, deci anterior transmiterii dreptului de proprietate catre vanzatorii Stefan Gheorghe si Stefan Corina - Cleopatra se face mentiune despre faptul ca terenul in suprafata de 3427 mp este strabatut longitudinal de o conducta de inalta presiune 0=4" si presiune de 8-15 bari, o alta conducta de gaze joasa presiune de 0=10" in aproprierea aliniamentului 1-4, iar alta conducta de presiune de 0=10" si presiune de 1,5 bari strabate transversal terenul.
Tribunalul retine ca in mod gresit instanta de fond a apreciat ca in cauza sunt aplicabile dispozitiile Legii nr. 238/2004, intrucat acest act normativ reglementeaza situatia juridica a terenurilor afectate de operatiuni petroliere, astfel cum sunt definite la art. 2 pct. 24 din legea mai sus amintita, iar terenul intimatei reclamante nu se incadreaza in aceasta categorie, subsolul acesteia fiind traversat de conducte de gaze si nu de petrol.
De asemenea, Tribunalul retine ca in mod gresit instanta de fond a apreciat ca sunt aplicabile dispozitiile art. 616 Codul civil de la 1864, intrucat aceste dispozitii legale reglementeaza dreptul de servitute de trecere al proprietarului locului infundat, ceea ce nu este cazul in speta pendente.
Tribunaul retine ca, la data cumpararii imobilului de catre intimata-reclamanta, erau in vigoare dispozitiile Legii nr. 351 din 14 iulie 2004 Legea gazelor, lege care in prezent este abrogata de art.200 din LEGE 123/2012 la data de 19 iulie 2012 si de LEGE 160/2012 la data de 6 octombrie 2012.
Din punctul de vedere al aplicarii legii in timp, trebuie sa se faca distinctie intre situatii juridice de natura legala si crearea anumitor drepturi si obligatii prin intermediul legii, carora li se aplica legea noua si situatiile juridice voluntare care sunt supuse, in ceea ce priveste validitatea conditiilor de fond si de forma, legii in vigoare la data intocmirii actului juridic care le-a dat nastere.
In speta, este evident ca lucrarea realizata pe terenul proprietatea intimatei apelante este una de interes public - alimentarea cu gaze - dispozitiile legale aplicabile fiind cele prevazute de art. 44 alin. 5 din Constitutie, art. 480 Cod civil, art. 86, art. 90, 96 din Legea 351/2004.
Legea gazelor nr.351/2004 a reglementat, pe perioada cat a fost in vigoare, un domeniu de interes public, respectiv acela al politicii energetice a statului roman in scopul satisfacerii cererii de gaze naturale pentru toate categoriile de consumatori.
Potrivit art.21 din Legea gazelor nr.351/2004, activitatea de transport al gazelor naturale constituie "serviciu public de interes national", iar lucrarile de realizare, exploatare si intretinere a obiectivelor sau sistemelor de transport de gaze naturale sunt "lucrari de utilitate publica".
Potrivit art. 86 din Legea nr. 351/2004, asupra terenurilor si altor bunuri proprietate publica sau proprietate privata a persoanelor fizice sau juridice, precum si asupra activitatilor desfasurate de persoane fizice sau juridice in vecinatatea capacitatilor, concesionarii din sectorul gazelor naturale beneficiaza, in conditiile legii, pe durata lucrarilor de realizare, reabilitare, retehnologizare, respectiv de exploatare si de intretinere a capacitatilor respective, de urmatoarele drepturi:
a) dreptul de uz pentru executarea lucrarilor necesare in vederea realizarii, reabilitarii sau retehnologizarii capacitatii;
b) dreptul de uz pentru asigurarea functionarii normale a capacitatii prin efectuarea reviziilor, reparatiilor si a interventiilor necesare;
c) dreptul de servitute legala de trecere subterana, de suprafata sau aeriana pentru instalarea de retele, conducte, linii sau de alte echipamente aferente capacitatii si pentru accesul la locul de amplasare a acestora;
d) dreptul de a obtine restrangerea sau incetarea unor activitati care ar putea pune in pericol persoane si bunuri;
e) dreptul de acces la utilitatile publice.
De asemenea, potrivit art. 90 din acelasi act normativ prevede:
(1) Drepturile de uz si de servitute legala, prevazute la art. 86, asupra terenurilor si altor bunuri proprietate publica sau proprietate privata a persoanelor fizice ori juridice au ca obiect utilitatea publica, au caracter legal si se exercita pe toata durata de viata a capacitatii respective sau temporar, cu ocazia retehnologizarii unei capacitati in functiune, reparatiei, reviziei, lucrarilor de interventie in caz de avarie.
(2) Exercitarea drepturilor de uz si servitute asupra proprietatilor afectate de capacitatile din domeniul gazelor naturale se realizeaza cu titlu gratuit pe toata durata existentei acestora. Daca, cu ocazia interventiilor pentru retehnologizari, reparatii, revizii, avarii, se produc pagube proprietarilor din vecinatatea capacitatilor din domeniul gazelor naturale, concesionarii au obligatia sa plateasca despagubiri in conditiile legii", iar potrivit art. 91"(1) Despagubirile se vor stabili avandu-se in vedere urmatoarele criterii: a) suprafata de teren afectata cu ocazia lucrarilor; b) valorile pentru productiile estimate ale culturilor si plantatiilor afectate, comunicate de organismele abilitate, precum si amenajarile afectate de lucrari; c) valoarea de circulatie a bunurilor imobile afectate. (2) Cuantumul despagubirii se stabileste prin acordul partilor sau, in cazul in care partile nu se inteleg, prin hotarare judecatoreasca".
De asemenea, potrivit art. 96 din acelasi act normativ
“Pentru protectia obiectivelor/sistemelor din sectorul gazelor naturale se interzice tertilor:
a) sa realizeze constructii de orice fel in zona de siguranta a conductelor de gaze naturale; in cazul in care, in mod exceptional, este necesar ca pe terenul pe care este amplasata reteaua de alimentare cu gaze naturale sa se execute o constructie, beneficiarul acesteia si/sau proprietarul va/vor suporta toate cheltuielile de modificare a traseului retelei, in urmatoarele conditii:
1. obtinerea acordurilor proprietarilor sau ale detinatorilor legali ai terenului de pe traseul unde urmeaza sa fie plasata noua conducta, precum si a avizelor autoritatilor competente si a autorizatiei de construire;
2. includerea in patrimoniul operatorului licentiat a obiectivelor rezultate in urma modificarii.
b) sa efectueze sapaturi sau lucrari de orice fel sub ori peste conductele de gaze naturale ori in zona de protectie a acestora, fara avizul prealabil al operatorului de sistem;
c) sa depoziteze materiale pe caile de acces la conducte si in zona de protectie a acestora;
d) sa intervina in orice mod asupra conductelor, echipamentelor si instalatiilor de gaze naturale".
Potrivit art. 3 Pct.55 si pct.56 din actul normativ mai sus mentionat: “zona de protectie - zona adiacenta obiectivelor din sectorul gazelor naturale, extinsa in spatiu, in care se instituie interdictii privind accesul persoanelor, regimul activitatilor si al constructiilor, stabilite prin norme tehnice" si “zona de siguranta - zona adiacenta obiectivelor din sectorul gazelor naturale, extinsa in spatiu, in care se instituie restrictii si interdictii, in scopul asigurarii functionarii normale si pentru evitarea punerii in pericol a persoanelor, bunurilor si mediului, stabilite prin norme tehnice; zona de siguranta cuprinde si zona de protectie".
In speta, tribunalul retine ca ingradirea dreptului de proprietate privata in scopul satisfacerii unui interes public este permisa d
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Raspundere civila delictuala
Obligatia aducerii la cunostinta proprietarului plata TVA a terenurilor construibile - Sentinta civila nr. 301 din data de 27.04.2018Cerere de valoare redusa - Decizie nr. 501 din data de 21.06.2017
Actiune in raspundere patrimoniala - Sentinta civila nr. 851 din data de 18.10.2017
Pretentii. Contravaloarea lipsei de folosinta a imobilului - Sentinta civila nr. 2031 din data de 12.11.2015
Prestare munca fara forme legale. Prejudiciul produs prestatorului in urma unui accident. Acordarea daunelor materiale si morale in baza raspunderii civile delictuale - Sentinta civila nr. 89 din data de 05.03.2015
Imbogatirea fara justa cauza. Existenta unui temei constitutional al raspunderii. - Sentinta civila nr. 141/S din data de 04.05.2009
Raspunderea statului este o raspundere directa, limitata doar la prejudiciile cauzate prin erori judiciare savarsite in procesele penale si este reglementata de art.538-539 Cod procedura penala (art.504 – 507 din vechiul Cod de procedura penala).Raspund - Decizie nr. 779 din data de 24.09.2015
Inadmisibilitatea actiunii in raspundere civila delictuala exercitata de angajator ulterior anularii deciziei de imputare emisa functionarului public pentru recuperarea prejudiciului. - Decizie nr. 700 din data de 13.02.2015
Drept civil. Daune morale si materiale derivand din procesul penal intemeiate pe dispozitiile art. 998-999 Cod civil. Neindeplinirea conditiilor raspunderii civile delictuale. - Decizie nr. 101 din data de 23.10.2014
Raspunderea civila a functionarului public angajata in temeiul art. 84 alin. 1 lit. b din Legea nr.188/1999 „ ... pentru nerestituirea in termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit”.Calcularea termenului de 30 de zile pentru emiterea dispozitiei - Decizie nr. 11894 din data de 13.11.2013
Raspunderea patrimoniala asociata raspunderii penale este intotdeauna o raspundere civila delictuala, ori raspunderea intemeiata pe dispozitiile art. 28 din Legea nr.22/1969 este o raspundere materiala intemeiata pe raporturile de munca. In cadrul pr... - Decizie nr. 887 din data de 30.11.2010
actiune in raspundere civila delictuala - Sentinta civila nr. 1920 din data de 08.03.2011
Raspundere civila delictuala art 1001 - Hotarare nr. 1589 din data de 05.07.2011
Atragerea raspunderii membrilor organelor de conducere. Fapte savarsite de administratorul statutar dupa deschiderea procedurii insolventei - Decizie nr. 699 din data de 22.06.2010
LATURA CIVILA A PROCESULUI PENAL. CALITATEA IN CARE RASPUNDE CIVIL ASOCIATIA FONDUL DE PROTECTIE A VICTIMELOR STRAZII. GARANT. ASIGURATOR - Decizie nr. 87 din data de 04.02.2010
SESIZAREA CURTII DE CONTURI PRIVIND APROBAREA SI EFECTUAREA UNOR PLATI NELEGALE DIN BUGETUL LOCAL. EXECUTAREA UNOR CLAUZE PREVAZUTE IN CONTRACTUL COLECTIV DE MUNCA, PRIVIND PLATA CATRE SALARIATI A UNOR SUME PENTRU CARE NU EXISTA TEMEI LEGAL. - Decizie nr. 355 din data de 09.04.2009
ACTIUNE IN STABILIREA RASPUNDERII CIVILE DELICTUALE - Sentinta civila nr. 134 din data de 22.01.2006
Pretentii civile. Raspunderea civila delictuala se intemeiaza pe ideea repararii unui prejudiciu, in timp ce raspunderea penala se intemeiaza pe ideea pedepsirii celui care a savarsit o fapta ilicita, apreciata de lege ca fiind infractiune. De aseme... - Sentinta civila nr. 2650/17.04.2008 din data de 21.09.2009
Raspundere civila delictuala - Sentinta civila nr. 23883 din data de 10.03.2010
Raspundere civila delictuala - Hotarare nr. 1827 din data de 17.03.2010