Stabilire program vizitare pe calea ordonan?ei pre?edin?iale

TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILA NR.103/13.01.2015
Autor - Alice Gabriela Harhoi
Domeniu asociat - ordonan?a pre?edin?iala
Titlu - stabilire program vizitare pe calea ordonan?ei pre?edin?iale
         

Prin sentinta civila nr.2135/17.02.2014, Judecatoria Ploie?ti  a admis in parte atat cererea principala formulata de reclamantul I.C.V., cat si cererea reconventionala formulata de parata I.A.C., dispunand obligarea acesteia sa permita reclamantului desfasurarea legaturilor personale cu minora I.G.R., nascuta la data de XXXXXXX, conform urmatorului program de vizitare, cu titlu provizoriu, pana la ramanerea definitiva a hotararii privind desfacerea casatoriei partilor si anume: in fiecare sambata si duminica din primul si al treilea week-end din luna intre orele 10:00 - 17:00, cu respectarea programului de somn, alimentatie si tratament medical, la domiciliul tatalui, sens in care acesta va lua copilul din domiciliul mamei si il va aduce inapoi corespunzator orarului stabilit; in anii impari, tatal va petrece impreuna cu minora Sarbatoarea Craciunului si in anii pari Pastele.
Totodata, prin aceeasi sentinta a fost stabilita locuinta minorei I.G.R., nascuta la data de XXXXXXX, cu titlu provizoriu, pana la ramanerea definitiva a hotararii privind desfacerea casatoriei partilor, la domiciliul mamei.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca, la data de 31.07.2010, a fost incheiata casatoria partilor din care a rezultat minora Ionescu G.R., nascuta la data de XXXXXXX, conform certificatului de nastere seria NJ nr.989431/19.05.2011 eliberat la data de Consiliul Local al Mun. Ploiesti.
Ca urmare a neintelegerilor existente intre soti, parata a parasit domiciliul conjugal impreuna cu copilul in luna iulie 2013, dupa cum rezulta din cuprinsul referatului de ancheta psihosociala, din verificarile efectuate in sistemul ECRIS, rezultand ca la data de 23.09.2013, a fost inregistrat dosarul nr.21523/281/2013 avand ca obiect divort, in baza actiunii formulata de numita I.A.C., in calitate de reclamanta si numitul I.C.V., in calitate de parat.
In conformitate cu disp. art.996 alin.1 C.pr.civ., instanta de judecata stabilind ca in favoarea reclamantului exista aparenta de drept, va putea sa ordone masuri provizorii in cazuri grabnice pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.
Potrivit art.919 C.pr.civ., instanta poate lua pe tot parcursul procesului, prin ordonanta presedintiala, masuri provizorii cu privire la stabilirea locuintei copiilor minori, la obligatia de intretinere, la incasarea alocatiei de stat pentru copii si la folosirea locuintei familiei.
Procedura speciala a ordonantei presedintiale comporta, prin urmare, trei cerinte esentiale: urgenta, caracterul vremelnic al masurii ce se solicita a fi luata pana la solutionarea fondului litigiului existent intre parti, respectiv neprejudecarea acestuia prin examinarea aparentei dreptului dedus judecatii.
In ceea ce priveste cea de-a doua conditie a urgentei, in principiu, aceasta trebuie sa rezulte din imprejurarile de fapt concrete ale situatiei deduse judecatii si sa persiste pe tot parcursul procesului.
Instanta de fond a apreciat ca, ceea ce trebuie retinut este ca, raportat la norma cu caracter general, art.919 C.pr.civ. instituie particularitatea prezumarii urgentei in cazul cererilor avand ca obiect exercitarea raporturilor de familie, decurgand din statutul matrimonial al partilor.
 Ratiunea reglementarii subzista in ocrotirea minorilor prin minimalizarea efectelor resimtite de catre acestia din cauza separarii in fapt a parintilor.
Masurile provizorii vizeaza inlaturarea unor presiuni suplimentare generate adesea prin starea de incertitudine ori divergentele existente intre parintii care isi disputa custodia acestuia.
In prezenta cauza, prima instanta a constatat ca, in esenta, reclamantul solicita sa i se permita desfasurarea de legaturi personale cu fiica sa minora I.G.R., nascuta la data de XXXXXXX, la domiciliul sau si al bunicilor paterni, pana la solutionarea definitiva a dosarului de divort al partilor, divergenta dintre parti, pe acest aspect, vizand intervalul orar al vizitelor tatalui, necesitatea prezentei mamei, respectiv locatia, parata solicitand luarea, cu titlu provizoriu, a masurii de stabilire a locuintei copilului in imobilul in care aceasta locuieste in prezent.
Protejarea interesului superior al minorilor presupune obligatia autoritatilor competente de a lua, in privinta acestora, decizii care sa protejeze dezvoltarea normala si care sa le ofere, pe cat posibil, stabilitate si echilibru.
Examinand situatia de fapt rezultata din probatoriul administrat in raport de continutul prevederilor legale mentionate, instanta de fond a apreciat ca luarea unor masuri provizorii se impune, in speta, data fiind necesitatea solutionarii de urgenta a neintelegerilor constante existente intre parintii copilului, manifestate pe fondul disruptiei maritale si care tind, in mod nepermis, sa afecteze dezvoltarea armonioasa a minorei.
In acest sens, instanta de fond a atras atentia ca, independent de procesul de divort existent intre parti, cresterea si educarea minorei, impune o responsabilizare care necesita disponibilitatea partilor de a colabora pentru luarea deciziilor importante din viata copilului lor, perspectiva din care, calitatea de parinti prevaleaza in raport de alte aspecte ale casniciei, de disensiunile inerente survenite pe fondul desfacerii casatoriei si care nu trebuie sa afecteze dezvoltarea armonioasa si echilibrata a copilului.
 In acest sens, parintii trebuie sa aiba intelepciunea sa actioneze cu respectarea interesul superior al minorei pentru a evita repercutarea, in mod inadmisibil, a conflictelor maritale asupra copilului si cauzarea de traume acestuia, asigurandu-i un climat familial stabil, orientat catre nevoile sale.
In ceea ce priveste caracterul vremelnic al masurilor solicitare, prima instanta a constatat ca ambele parti solicita solutionarea, cu titlu provizoriu, a neintelegerilor referitoare la programul de vizitare, respectiv locuinta copilului, pana la pronuntarea unei hotarari definitive in procesul de divort, astfel incat, prezenta hotarare nu transeaza situatia minorei.
De asemenea, prin solutionarea prezentei cauze, nu se procedeaza la prejudecarea fondului, hotararea pronuntata in cadrul acestei proceduri speciale neprezentand autoritate de lucru judecat, in acest sens, aprecierile instantei limitandu-se la asigurarea protejarii interesului minorei, raportat la probele administrate la acest moment, fata de dispozitiile art.263 si urm. C.civ. si ale art.2 alin.3 din Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, care impun respectarea acestei cerinte in orice demers judiciar.
In ceea ce priveste fondul prezentei ordonante presedintiale, instanta de fond  a apreciat ca legaturile personale efective sunt principala modalitate de a mentine relatiile normale dintre parinti si copii, atunci cand acestia nu mai locuiesc impreuna, asigurand pastrarea afectiunii reciproce si oferind posibilitatea ambilor parinti de a veghea in continuare la buna crestere si educare a minorilor, astfel incat, desfacerea casatoriei sa nu afecteze dezvoltarea lor echilibrata.
Dreptul parintelui care, locuieste separat de copil, de a mentine legaturi personale cu acesta este o componenta esentiala a dreptului la viata de familie, garantat de art.8 CEDO, precum si de reglementarea interna in materie, acesta neconstituind o simpla facultate oferita de legiuitor ci o obligatie legala, a carei finalitate rezida tocmai in asigurarea prezentei ambilor parinti in evolutia ulterioara a copilului.
In conformitate cu dispozitiile art.401 C.civ., parintii separati de copilul lor pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, in caz de neintelegere, instanta de tutela stabilind modalitatea de exercitare a dreptului.
In acest sens, art.496 alin.5 C.civ. stabileste ca parintele la care copilul nu locuieste in chip statornic are dreptul de a avea legaturi personale cu minorul la locuinta acestuia, exercitiul acestui drept putand fi limitat de catre instanta de tutela, doar in considerarea interesului superior al copilului.
  De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art.16 din Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, copilul care a fost separat de ambii parinti sau de unul dintre acestia printr-o masura dispusa in conditiile legii are, la randul sau, dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu ambii parinti, cu exceptia situatiei in care acest lucru contravine interesului sau superior, cand instanta poate restrange exercitarea acestui drept pentru motive temeinice de natura a-i periclita dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala.
Din cuprinsul cererii reconventionale, instanta de fond a retinut faptul ca parata conditioneaza posibilitatile tatalui de vizitare a copilului, de prezenta sa personala, invocand starea precara de sanatate, respectiv presupusa imaturitate manifestata de reclamant in indeplinirea indatoririlor de parinte.
Analizand situatia de fapt in raport de probatoriul administrat in cauza, instanta de fond a constatat ca, in cauza, parata nu a facut dovada unor motive temeinice, apte sa justifice necesitatea restrangerii exercitiului dreptului tatalui de a stabili legaturi personale cu minora, neputand fi retinute sustinerile acesteia in sensul ca tatal nu ar fi apt sa ingrijeasca copilul, pe motiv ca, intr-o seara, ar fi fost gasit cu usa la casa intredeschisa ori ca minora ar avea nevoie de un regim alimentar strict, data fiind tulburarea de care sufera si pe care acesta nu ar fi capabil sa il asigure.
Astfel, in prezenta cauza, nu s-a facut dovada unei conduite reprobabile a tatalui, manifestata cu caracter repetat si care sa denote iresponsabilitate vadita in ceea ce priveste indeplinirea indatoririlor de parinte intr-o asemenea masura in care aceasta sa puna in pericol interesul superior al copilului si sa justifice o limitare a raporturilor parintesti.
Incidentul invocat este unul minor, izolat si intamplator, sesizarea agentilor de politie fiind facuta, din eroare, de un vecin al reclamantului care a apreciat usa intredeschisa a apartamentului drept posibila urma a comiterii unei infractiuni.   
  Din aceasta perspectiva, instanta de fond a inlaturat si depozitia martorei M.A. audiata in prezenta cauza, de vreme ce aspectele invederate instantei nu constituie rezultatul perceptiei personale a acesteia, bazandu-se exclusiv pe relatari anterioare ale paratei, dupa cum nu pot fi primite nici sustinerile acesteia referitoare la presupusele amenintari din partea tatalui minorei cu luarea acesteia de la mama fara posibilitatea de a o mai vedea ori presupuse traume psihice cauzate in timpul casatoriei partilor de catre sot, motivat de faptul ca acesta i-ar fi interzis inscrierea minorei la cresa ori le-ar fi izolat pe amandoua de societate, interzicandu-le iesirile si aplicandu-i copilului un regim drastic de alimentatie, de vreme ce nu sunt sustinute prin niciunul din mijloacele de proba existente la dosarul cauzei.
De altfel, sustinerile mamei in privinta capacitatii tatalui de a avea grija de propriul copil sunt vadit contradictorii.
Astfel, pe de-o parte se afirma ca tatal nu ar fi supravegheat copilul cu o anumita ocazie, apreciindu-se a priori ca nu este pregatit sa aiba grija de acesta, pentru ca, ulterior, sa se exprime critici la adresa unei conduite excesiv de protectoare in privinta regimului alimentar ori a conditiilor de crestere.
  In ceea ce priveste inscrisurile medicale depuse la dosarul cauzei, instanta de fond a constatat ca acestea releva, cu certitudine, o tulburare alimentara de care sufera minora, insa aceasta prezinta caracter temporar, copilul aflandu-se sub tratament, sens in care s-a retinut ca diagnosticul nu releva o afectiune de o asemenea gravitate incat sa impuna imobilizarea copilului in domiciliul mamei si, astfel, sa se constituie intr-un impediment obiectiv in desfasurarea legaturilor personale cu tatal fara prezenta mamei.
 Totodata, in cauza nu s-a facut dovada ca starea de sanatate a copilului este pusa in pericol de conditiile de crestere oferite de tata in domiciliul sau. 
In speta, instanta de fond a constatat ca reclamantul prezinta garantii morale si materiale adecvate, manifestand interes pentru mentinerea relatiilor cu minora G.R., probele administrate in cauza nerelevand existenta unor motive temeinice care sa ateste afectarea dezvoltarii de natura fizica, psihica, intelectuala sau morala a copilului, in cazul pastrarii legaturilor personale cu tatal si, implicit, sa justifice o limitare a raporturilor din aceasta perspectiva.
In acest sens, prima instanta a apreciat ca trebuie retinute inclusiv concluziile referatului de ancheta sociala potrivit carora imobilul in care locuieste in prezent reclamantul constituie fostul domiciliu conjugal, mediul oferit de acesta fiind cel in care s-a nascut minora, fiind cunoscut de copil si, prin urmare, optim pentru desfasurarea legaturilor personale.
Totodata, s-a constatat ca, in speta, ansamblul probatoriu administrat in cauza nu a relevat alte elemente de natura sa conduca la concluzia ca minora nu este pregatita, din toate punctele de vedere, sa pastreze relatii firesti cu parintele sau si in afara domiciliului mamei, cu atat mai putin cu cat aceasta a mai fost vizitata de cateva ori, pana in prezent, de tata.
In final, nu au fost primite nici sustinerile paratei privitoare la lipsa calitatii de angajat, in prezent, a tatalui, apreciind ca pierderea locului de munca nu poate antrena o penalizare a acestuia in privinta drepturilor parintesti cu consecinta alienarii copilului pe linie paterna.
Minora in varsta de 2 ani si jumatate are nevoie de prezenta tatalui sau, iar interzicerea legaturilor personale ori stabilirea programului de vizite doar la domiciliul paratei, in conditiile in care, intre parintii minorei exista relatii conflictuale, ar constitui o incalcare a dispozitiilor art.8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, de vreme ce, in cauza nu s-a facut dovada afectarii interesului superior al copilului.
Prin aceste dispozitii se are in vedere protectia vietii private, intime si de familie, fiind necesara dezvoltarea unor legaturi firesti de afectiune intre tata si copil, nestanjenite de prezenta mamei, astfel incat, minora sa poata dezvolta o adevarata viata de familie, de natura sa-i asigure o dezvoltare fizica si psihica echilibrata, corespunzatoare reprezentarii figurii paterne in viata sa in egala masura cu cea materna.
Prin urmare, instanta de fond a apreciat ca, in prezenta cauza, nu s-a facut dovada unor motive temeinice, apte sa justifice privarea tatalui de relationarea cu copilul sau fara prezenta mamei, la stabilirea programului de vizitare, avandu-se in vedere prezenta indispensabila a tatalui in procesul de dezvoltare si maturizare a copilului, ce presupune recunoasterea imaginii paterne si sentimentul de siguranta si autoritate, dar si varsta mica a copilului, respectarea programului sau obisnuit de somn, cresa, alimentatie si tratament medical.
Fata de aceste considerente, s-a apreciat ca, data fiind etapa de crestere a copilului, pentru moment, reclamantul va desfasura legaturi personale cu minora in domiciliul sau, iar nu si in cel al bunicilor paterni, locuinta tatalui fiind un mediu cunoscut in care pot avea acces si parintii acestuia, fara a crea un disconfort copilului prin deplasarea acestuia, in mod repetat, in locatii multiple, tinand seama de faptul ca se afla in etapa initiala de crestere ce presupune asimilarea unei multitudini de informatii privitoare la mediul inconjurator si necesitatea adaptarii programului de vizitare, treptat, pe masura cresterii copilului.
  Prin urmare, pana la ramanerea definitiva a hotararii privind desfacerea casatoriei partilor, prima instanta a dispus ca relatiile personale intre tata si copil sa se desfasoare, conform urmatorului program de vizitare: in fiecare sambata si duminica din primul si al treilea week-end din luna intre orele 10:00 - 17:00, cu respectarea programului de somn, alimentatie si tratament medical, la domiciliul tatalui, sens in care acesta va lua copilul din domiciliul mamei si il va aduce inapoi corespunzator orarului stabilit; in anii impari tatal va petrece impreuna cu minora sarbatoarea Craciunului si in anii pari Pastele.
De asemenea, s-a dispus ca parintii vor stabili, de comun acord, in interesul superior al copilului si, in conformitate cu dispozitiile art.15 din Legea nr.272/ 2004, datele de insotire a tatalui la unitatile sanitare pentru tratamentul medical si analizele periodice la care este supus copilul.
In ceea ce priveste stabilirea locuintei minorei, instanta de fond a retinut ca, potrivit referatului de ancheta sociala, dupa despartirea in fapt a sotilor, copilul a ramas in grija mamei, in prezent,  locuind intr-un apartament proprietate personala a acesteia, igienic intretinut, in care dispune de conditii optime de crestere, intretinere si educare si un climat favorabil unei dezvoltari armonioase.
In acest sens, nu au fost primite sustinerile reclamantului potrivit carora interesul superior al copilului ar fi pus in pericol prin stabilirea, in mod provizoriu, a locuintei in domiciliul mamei, pe motiv ca in imobil ar locui si bunica materna a minorei, pensionata pe caz de boala psihica si ca, acest fapt ar afecta dezvoltarea sa fizica si psihica.
Astfel, aspectele invocate de parte nu beneficiaza de niciun suport probatoriu, fiind contrazise de constatarile efectuate de reprezentantii Autoritatii Tutelare cu ocazia deplasarii in teren si care se coroboreaza cu adeverinta emisa de administratorul Asociatiei de Proprietari a blocului unde locuieste parata potrivit carora in imobil locuiesc doar mama si fiica minora.
Totodata, instanta de fond a avut in vedere necesitatea asigurarii unui mediu sigur, cunoscut, pentru cresterea minorei, data fiind importanta stabilitatii coordonatelor familiale, in raport de varsta acesteia (2 ani si jumatate), precum si pozitia procesuala a tatalui, respectiv acordul sau pentru ca minora sa locuiasca in continuare cu mama.    
Pentru considerentele expuse, prima instanta a apreciat ca mama este in masura sa ofere minorei I.G.R. o locuinta corespunzatoare nevoilor de crestere, educare si dezvoltare, fiind in interesul copilului ca acesta sa locuiasca, in continuare, impreuna cu mama, cel putin pana la solutionarea definitiva a procesului de divort al partilor.
In ceea ce priveste solicitarea reclamantului privitoare la monitorizarea situatiei minorei, potrivit dispozitiilor art.15 alin.5 din Legea nr.257/2013, instanta de fond a atras atentia ca prevederile invocate au in vedere ipoteza in care parintele la care copilul locuieste impiedica sau afecteaza, in mod negativ, legaturile personale ale copilului cu celalalt parinte, prin nerespectarea programului stabilit de instanta.
 In aceasta situatie parintele la care copilul nu locuieste in mod statornic poate cere serviciului public de asistenta sociala sau, dupa caz, persoanelor cu atributii de asistenta sociala in circumscriptia caruia se afla locuinta copilului sa monitorizeze relatiile personale cu copilul pentru o durata de pana la 6 luni, ceea ce inseamna ca articolul invocat nu este aplicabil la situatia de fapt existenta in speta. 
Impotriva sentintei instantei de fond a declarat apel, in termen legal, parata I.A.C., aratand ca, prin intampinarea depusa la cererea de ordonanta presedintiala formulata de reclamantul I.C.V., a solicitat, in ceea ce priveste programul de vizitare al minorei I.G.R., ca acesta sa fie de doua sambete si doua duminici pe luna (fara a fi nominalizate weekend-urile datorita problemelor de sanatate ale minorei) intre orele 10.00 - 17.00, iar in anii impari reclamantul sa petreaca sarbatorile de Craciun si Paste cu aceasta, vizitele urmand a se desfasura in prezenta mamei.
Dezvoltand motivele de apel, parata a mentionat ca instanta de fond a trecut peste solicitarile sale si, prin hotararea pronuntata, a incuviintat un alt program de vizitare in sensul ca acesta sa se desfasoare in fiecare sambata si duminica din primul si al treilea week-end din luna, intre orele 10.00 - 17.00, cu respectarea programului de somn, alimentatie si tratament medical, aceasta facandu-se la domiciliul tatalui, sens in care tatal urma sa ia copilul din domiciliul mamei si sa il aduca inapoi ,corespunzator orarului stabilit.
Critica pe care parata o formuleaza referitor la dispozitiile instantei de fond priveste programul de vizitare si modalitatea in care acesta urmeaza a se desfasura, apreciind ca minora nascuta din relatia pe care a avut-o cu reclamantul este un copil cu probleme medicale psihiatrice si nu poate fi plimbata, cel putin la aceasta varsta (aproape 3 ani) de la un parinte la altul, cu precizarea ca, tocmai datorita acestor probleme medicale, mama este singura persoana langa care minora se simte in siguranta.
Avand in vedere aceste probleme psihiatrice, parata a apreciat ca minorei trebuie sa i se confere, la acest moment, un climat stabil si linistit, in prezent  aceasta avand, deja, stabilit un program de somn, alimentatie, gradinita si tratament medical de specialitate pe care reclamantul nu il poate respecta (cu atat mai mult cu cat acesta, de la despartirea in fapt a partilor - 19.07.2013 nu a contribuit, in niciun fel, la cresterea copilului), pasand aceste sarcini in grija bunicii paterne care este o persoana in varsta si nu mai are puterea si rabdarea necesara pentru a ingriji un copil cu probleme.
Imaturitatea manifestata de reclamant a fost dovedita prin faptul ca acesta, o buna perioada de timp, nu a avut un loc de munca (consuma des bauturi alcoolice si fuma), intelegand sa traiasca din veniturile parintilor sai care sunt oameni batrani si aveau nevoile lor legate de aceasta varsta.
Desi, copilului nu i-a fost recomandat de catre medic un anumit regim alimentar, cat timp partile au fost impreuna, reclamantul a impus paratei hranirea minorei numai cu lapte de soia si biscuiti, fara a o lasa sa dea copilului alte alimente, fapt ce denota, inca o data, imaturitatea acestuia in problemele legate de cresterea si dezvoltarea minorei, cu precizarea ca nu se poate garanta ca acesta, in perioada cat copilul va fi la el, conform programului de vizitare, nu-i va impune acelasi regim alimentar de care fetita in varsta de aproape 3 ani nu are nevoie.
Invedereaza parata faptul ca, la acest moment, nici minora nu este pregatita sa mearga singura in domiciliul tatalui si, de cate ori acesta vine sa o viziteze in domiciliul mamei, copilul este linistit cat timp aceasta este in preajma ei, iar in momentul in care tatal pleaca, aceasta rasufla usurata, intelegand ca nu o va lua de langa mama sa, singurele persoane pe care minora a reusit, dupa un timp destul de indelungat sa le accepte in preajma sa, atunci cand parata nu este de fata, fiind educatoarea si personalul gradinitei unde aceasta urmeaza cursurile.
De altfel, art.2 alin.3 din Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului stabileste ca "principiul interesului superior al copilului va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, intreprinse de autoritatile publice si de organismele private autorizate, precum si in cauzele solutionate de instantele judecatoresti".
Parata I.A.C. a precizat ca a solicitat ca programul de vizitare sa se efectueze in prezenta sa pentru a nu se crea fetitei emotii suplimentare, incercand sa asigure copilului un climat stabil si linistit pentru a se putea recupera, pana cand aceste probleme nu devin ireversibile.
 De la data despartirii in fapt, pe reclamantul nu l-a interesat, sub niciun aspect, acest copil, urmarind in toata aceasta perioada sa se razbune si sa o impiedice pe parata sa duca la capat actiunea de divort si de "incredintare" a minorei, fiindu-i formulate de catre acesta plangeri penale care s-au dovedit nefondate si nenumarate sesizari la Autoritatea Tutelara, invocand probleme fictive tocmai pentru a crea o presiune psihologica.
 Datorita amenintarilor cu plangere penala asupra medicilor psihologi la care parata a dus fetita, s-a ajuns ca nici un doctor sa nu mai doreasca sa-i acorde fetitei consultatiile atat de necesare pentru a se putea indrepta, fiind nevoita sa apeleze, in prezent, la medicii din Bucuresti.
Pentru aceste motive, parata I.A.C. a solicitat admiterea apelului, schimbarea in parte a hotararii atacate in sensul admiterii programului de vizitare al minorei in modalitatea aratata prin intampinarea depusa la dosarul de fond in data de 10.01.2014.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost inregistrata sub acelasi numar unic de dosar, la data de 01.10.2014, pricina fiind solutionata in conditii de legala citare a tuturor partilor litigante.
La data de 16.05.2014, apelanta - parata I.A.C. a depus la dosar, prin intermediul Compartimentului Registratura din cadrul Tribunalului Prahova, cerere de suspendare a executarii sentintei civile nr.2135/17.02. 2014 pronuntata de Judecatoria Ploiesti pana la solutionarea definitiva a cauzei in faza procesuala a apelului, cerere in privinta careia, la termenul de judecata din data de 02.12.2014, a invederat ca intelege sa renunte la judecata acesteia (f.187).
In raport de motivele de apel formulate de apelanta - parata I.A.C., intimatul - reclamant I.C.V. a formulat, in temeiul art.482 C.pr.civ. rap. la art.205 C.pr.civ., intampinare (f.23) prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat si mentinerea partiala a dispozitivului hotararii atacate, sens in care instanta de apel urmeaza a face aplicarea art.138 C.pr.civ. in ceea ce priveste stabilirea provizorie a domiciliului minorei I.G.R., nascuta la data de XXXXXXX.
Astfel, intimatul a mentionat ca instanta de fond a apreciat, in mod just, si echitabil ca legaturile personale cu minora sa poata fi realizate fara prezenta securizanta a mamei care nu a inteles ca a divorta de partenerul de viata nu inseamna sa divortezi de propriul copil si, pentru a completa aceasta imagine, s-a invederat faptul ca, de la data de 19.07.2013 - data despartirii in fapt a partilor si a schimbarii incuietorilor usii de la intrare de catre apelanta, aceasta nu a realizat decat o impiedicare a paratului de a mentine relatii personale cu fiica sa.
 De la data parasirii domiciliului conjugal si pana in prezent, apelanta nu a permis intimatului si nu ii permite, cu incalcarea prevederilor legale, in principal ale Legii nr.272/2004 - art.17, art.18, cu modificarile si completarile ulteriore, ale art. 262 alin.2, art.263 si art.503 C.civ. si art.8 CEDO, sa aiba legaturi personale cu minora, inclusiv instanta de fond retinand limbajul contradictoriu pe care apelanta il are.
Din actele medicale depuse in prezenta cauza, se retine, in mod corect de catre instanta de fond, faptul ca minora sufera de o tulburare de alimentatie si nu de alte tulburari psihice de care ar suferi din cauza tatalui, fetita trebuind sa sufere si, probabil, sufera datorita faptului ca apelanta incearca, fara a tine seama de interesul superior al copilului, sa faca dintr-un copil normat un copil cu probleme psihice, dovada fiind toate actele depuse de aceasta.
 Declararea apelului si incercarea de a depune o cautiune reprezinta inca o dovada de incercare a paratei de a-l impiedica pe reclamant sa ia fata in domiciliul unde aceasta a locuit pana la despartirea in fapt a partilor, respectiv varsta de 2 ani si 4 luni, copil de care s-a ocupat indeaproape apelanta, venind de la serviciu in jurul orelor 17,00 si 10,00 PM.
In ceea ce priveste acuzatia ca parata este nevoita sa duca copilul la psiholog si psihiatru in alta localitate, in speta, la Bucuresti, datorita faptului ca reclamantul ar fi amenintat medicii cu dosare penale, aceasta acuzatie trebuie dovedita si sustinuta cu probe, reclamantul detinand o evaluare psihologica data in urma evaluarilor obtinute de parata care, nu a mai venit la consiliere, deoarece a aflat ca va participa si reclamantul la aceste sedinte.
Se mai invedereaza si faptul ca, desi sentinta este executorie si pronuntata in data de 17.02.2014, bunicul patern nu a putut sa o mai vada pe nepoata sa, neraspunzand la telefon in lunile ianuarie si februarie 2014, iar in data 02.03.2014, reclamantul a fost nevoit sa-i transmit un SMS cu mesajul scurt "A murit tata", parata abordand aceasta atitudine, deoarece nu dorea sa puna in executare sentinta apelata.
 Precizeaza reclamantul ca, desi copilul se afla la parata, aceasta l-a sunat in putine randuri si, cu toate ca detine un numar de telefon fix, refuza sa dea reclamantului acest numar pentru a nu putea sa vorbesc cu fiica sa, iar prezenta securizanta pe care o reclama parata reprezinta o intimidare a copilului, fiindu-i teama de faptul ca minora ii va spune de abuzurile la care este supusa, in mod continuu.
Nici pana la aceasta data, reclamantul nu are cunostinta la ce gradinita este inscrisa minora, iar in ceea ce priveste incercarile sale repetate de a rapi copilul de la cresa, aceasta este rezultatul imaginatiei paratei, intrucat, asa ceva nu exista in legislatia romaneasca, iar pe de alta parte, lipsa probelor, in acest sens minora aflandu-se, din data de 19.07.2013, in custodia mamei sale si pana in prezent (2014), fara ca reclamantul sa beneficieze de prevederile sentintei apelate, desi aceasta era executorie, iar un lucru ingrijorator este faptul ca dezvoltarea psiho - emotionala a minorei este pusa in pericol, tocmai de parata si bunica materna care au toate drepturile, aceasta subrogandu-se in drepturile de tata.
 Toate demersurile intreprinse de reclamant la diversele institutii ale statului au fost facute tinand cont de interesul superior al copilului, iar nu astfel cum parata actioneaza si afirma, fara a proba, in sensul ca ar fi facut trafic de influenta, toate probele nedemonstrand decat contrariul celor sustinute.
Astfel, incepand cu adresa catre Sectia de Politie nr.2 Nord prin care s-a raspuns petitionarei - aceasta locuind in raza de competenta a Sectiei nr.4 de Politie Sud, terminand cu N.U.P. - ul dispus de Parchetul de pe langa Judecatoria Ploiesti impotriva asistentei medicale care l-a impiedicat pe reclamant sa isi vada copilul la cresa si finalizand cu comunicarile D.G.A.S.P.C. Prahova care a raspuns Institutiei Avocatului Poporului faptul ca i s-au adus la cunostinta prevederile Legii nr.272/ 2004, parata si minora beneficiind, astfel, de consiliere psihologica, in timp ce reclamantul, ca tata, nu poate participa la aceste sedinte.
Cu toate ca reclamantul a solicitat sprijinul D.G.A.S.P.C. Prahova in ceea ce priveste decaderea din drepturile parintesti ale paratei, anexand la cererea respectiva si documente, inclusiv prezenta sentinta apelata, inscrisuri de natura care sa sustina afirmatiile sale, aceasta institutie s-a multumit sa ii raspunda ca relatia mama - fiica este una foarte buna, netinand seama de interesul superior al copilului, data fiind si varsta destul de mica, fiind normal ca aceasta sa tina la parintele cu care locuieste, celalalt fiind exclus, iar pentru restul problemelor (starii conflictuale existente intre parinti), instanta de judecata este cea competenta sa se pronunte, institutia respectiva neavand nicio competenta.
 Faptul ca parata a adus probe care au fost prezentate in fata instantei de fond, nerespectand procedura apelului prin care aceasta trebuie sa aduca alte dovezi care nu au fost folosite in prima instanta, astfel cum prevede art.471 alin.5 C.pr.civ., netimbrarea apelului, conform art.470 alin.2 C.pr.civ., reprezinta o dovada ca aceasta nu respecta legea si nu doreste sa permita reclamantului sa aiba legaturi personale cu fiica sa, folosindu-se de orice mijloace si afirmatii dolosive si, desi a avut optiunea apelarii la un executor judecatoresc, nu a recurs la aceasta, deoarece a tinut cont de interesul superior al copilului, nedorind sa adauge inca o trauma psihica acesteia pe langa traumele psihice cauzate de parata si mama acesteia (bunica materna).
 Pana la ramanerea definitiva a hotararii de divort prin care reclamantul a solicitat custodia exclusiva si decaderea din drepturile parintesti ale paratei I.A.C., intrucat, aceasta nu a actionat si nu actioneaza conform interesului superior al copilului, dovada fiind toate actele medicale obtinute de aceasta cu afectarea dezvoltarii psiho - emotionala, in perioada anului 2013 - 2014 suferind un posibil accident vascular cerebral datorita faptului ca poarta ochelari de vedere cu dioptrie +5 la ochiul stang, iar la ochiul drept ocluzor si dioptrie +0,50, cu precizarea ca, atunci cand fost vorba pentru investigatii mai amanuntite, ca tata, a impiedicat sa participe, deoarece se vedea ce s-a urmarit prin diagnosticul aratat de parata.
Precizeaza reclamantul ca toate actele medicale ale minorei sunt obtinute pentru interesul superior al paratei, cu incalcarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, in speta, ale minorei, aceasta fiind in imposibilitatea de a se apara de aceste abuzuri, datorita varstei sale, reclamantul fiind in postura ingrata de a asista neputincios la toate acestea, fara posibilitatea de a actiona, datorita faptului ca o parte din institutiile cu atributii in domeniu aplica principiul discriminarii, iar nu cel al nediscriminarii, conform art.14 C.E.D.O.
Pentru motivele mentionate, intimatul - reclamant I.C.V.  a solicitat respingerea apelului ca nefondat si mentinerea sentintei civile nr.2135/ 17.02.2014 in parte, in sensul ca domiciliul minorei sa ramana la tata, urmand a se face aplicarea art.138 C.pr.civ.
In temeiul art.482 C.pr.civ. rap. la art.201 alin.2 Teza I C.pr.civ., apelanta - parata I.A.C. a formulat raspuns la intampinare (f.47),  solicitand, in ceea ce priveste exceptia litispendentei invocata de intimatul - reclamant I.C.V., respingerea acesteia, intrucat, nici in trecut, dar nici in prezent pe rolul instantei nu se afla vreun dosar care sa indeplineasca cele trei conditii prev. de art.138 C.pr.civ., respectiv sa aiba aceeasi cauza, acelasi obiect si aceleasi parti.
Referitor la restul sustinerilor si acuzatiilor invederate de intimatul -  reclamant, apelanta a solicitat inlaturarea acestora, deoarece nu sunt probate in niciun mod, insa, au fost expuse cu intentia de a induce in eroare instanta in ceea ce priveste adevarata situatie de fapt.
Niciun moment de la despartirea in fapt a partilor, parata nu a interzis reclamantului sa aiba legaturi personale cu minora, ci, dimpotriva, l-a informat mereu despre problemele de sanatate ale copilului, insa acesta, pentru a nu fi implicat in vreun fel, din punct de vedere financiar, a refuzat sa dea curs diagnosticelor date de medicii specialisti, cu precizarea ca, in ultima perioada, de cand fetita a fost diagnosticata cu astm si i s-a recomandat urmarea sedintelor de aerosol si, ulterior, tratament balnear la Salina Prahova, parata si minora au fost plecate la fiecare sfarsit de saptamana la salina, fiind bineinteles invitat si tatal copilului pentru a petrece ziua impreuna cu fiica sa, insa, acesta niciodata nu a binevoit sa le insoteasca, desi ar fi avut ocazia ca, prin aceste intalniri, sa se apropie mai mult de fetita pentru ca aceasta sa nu mai fie speriata si sa aiba atacuri de panica atunci cand il vede.
Insa, asa intelege tatal copilului sa aiba grija si sa vegheze la o buna crestere si educare a minorei sunand la interval de 2 - 3 zile, in intervalul orar 23.00 - 04.00 (probabil fiind in stare de ebrietate) pentru a vorbi cu minora, desi este evident ca, la aceste ore, un copil doarme; facand nenumarate reclamatii la D.G.A.S.P.C. Prahova, la Autoritatea Tutelara si la politie (inclusiv, prin Serviciul 112) pentru presupuse fapte care ar traumatiza-o pe minora, toate aceste actiuni ale reclamantului fiind menite sa creeze o stare de presiune si stres asupra paratei pentru a ceda la actiunea de divort pe care a formulat-o impotriva acestuia.
 De altfel, intimatul - reclamant a formulat atat de multe reclamatii la D.G.A.S.P.C. Prahova si Autoritatea Tutelara, incat parata a fost nevoita sa se prezinte, de fiecare data, pentru a da lamuriri personalului competent, fiind nevoita sa se invoiasca de la locul de munca, patronatul societatii unde lucreaza punandu-i in vedere ca, in cazul in care va mai lipsi o singura data, isi va pierde locul de munca, respectiv acela de director economic in cadrul societatii).
 Apelanta - parata I.A.C. a invederat ca intimatul - reclamant a acuzat-o ca i-ar fi incalcat dreptul de a o vedea pe minora, insa, nu doreste sa lamureasca instanta din ce cauza dragostea de tata nu s-a materializat, in niciun fel, din punct de vedere financiar, in mai bine de un an de cand partile s-au separat in fapt, intimatul neprecizand de ce nu se implica financiar pentru recuperarea medicala a fiicei sale, limitandu-se la suma de 188,89 lei.
Din inscrisurile depuse la dosar reies foarte clar afectiunile medicale grave de care sufera fiica partilor, afectiuni pe care tatal le neaga, iar pana la despartirea in fapt, parata nu a fost lasata sa fac minorei aceste investigatii medicale, ci, numai dupa separarea in fapt a fost posibila continuarea recuperarii ortopedice a copilului (inceputa inca de la varsta de 1 an), dar mai ales inceperea tratamentului necesar pentru rezolvarea problemelor psihice de care sufera copilul, probleme care au fost semnalate de medicul pediatru inca din luna mai 2013 si care nu a fost posibil de eliminat datorita faptului ca reclamantul nu a acceptat acest lucru.
 Ca urmare a recomandarii medicului psihiatru, parata a demarat actiunea de recuperare logopedica, adresandu-se specialistilor logopezi din cadrul D.G.A.S.C. Prahova, dupa cum, tot acum a fost posibila si investigarea problemelor legate de alergie si imunologie, dar si inceperea tratamentului specific pentru ameliorarea crizelor de astma, inclusiv cu ajutorul medicatiei homeopate.
In acest timp, tatal nu a inteles ca aceste probleme legate de sanatatea copilului au fost si cauza pentru care parata a fost nevoita sa reprogramez unele consultatii medicale, inclusiv pe cele de la jumatatea lunii ianuarie 2014, inceputul lunii februarie 2014 si jumatatea lunii mai 2014, cand am fost nevoita sa mearga cu fetita la medicul de familie pentru tratarea bronsitei acute.
In schimb, tatal nu a tinut seama ca, in preajma unui copil, nu este recomandat sa se fumeze, mai ales in apropierea unui copil cu astm, dupa cum nu a constientizat nici faptul ca, in speta, continua sa influenteze apetitul de hrana a fetitei, probabil dorind ca, si in continuare, copilul sa se hraneasca, ca si in perioada in care ramanea cu copilul acasa, exclusiv cu lapte de soia.
Tatal nu a fost receptiv nici la problemele oftalmologice pe care copilul le-a mostenit de la parinti (strabism convergent, hipermetropie de la mama si hipermetropie de la tata), vicii de refractii pentru corectarea carora si mama copilului a avut, inca de la varsta de 3 - 4 ani ochelari permanenti si recomandarea de a ocluza ochiul afectat de strabism, aceeasi situatie regasindu-se si in privinta tatalui care, inca de la frageda copilarie, a purtat ochelari cu dioptrii chiar mai mari decat cele recomandate minorei.
Asa se explica situatia oftalmologica a copilului si, in niciun caz, presupuse afectiuni neurologice, fapt care se regaseste in inscrisurile depuse la dosar.
Apelanta solicita a se constata ca instanta de fond, in mod gresit, a interpretat adresa nr.665538/24.10.2013 emisa de Sectia de Politie nr.2 Ploiesti din care reiese clar ca sesizarea vecinului din blocul in care locuieste I.C.V. priveste faptul ca, in jurul orei 00,20, la apartamentul 45 "usa este larg deschisa, iar vecinul sau care locuieste in acel apartament nu raspunde".
 Legat de aceasta situatie, instanta de fond a retinut faptul ca "reclamantul a fost gasit in noaptea 13 - 14.09.2013 cu usa de la apartamentul acestuia intredeschisa", bazandu-se pe declaratiile verbale ale acestuia si nu pe faptul ca patrula de siguranta publica care s-a deplasat la fata locului "a constatat ca cele sesizate sunt reale".
In acelasi timp, din evaluarea psihologica din data de 08.11.2013 reiese ca cele sesizate in adresa nr.665538/24.10.2013 a Sectiei de Politie nr.2 denota faptul ca I.C.V. isi expune "pericolului propria integritate" si ca acesta "nu este suficient de pregatit pentru ingrijirea unui copil care este total dependent de un adult", acest aspect fiind, de asemenea, trecut cu vederea.
in ceea ce priveste exceptia netimbrarii apelului, apelanta a solicitat respingerea acesteia, intrucat taxa judiciara de timbru a fost achitata si depusa la dosarul cauzei si, presupunand ca, din eroare, ar fi omis depunerea acesteia, instanta i-ar fi pus in vedere sa faca dovada platii acesteia in termen de 10 zile, urmand a se conforma dispozitiilor instantei.
In final, apelanta - parata I.A.C. a solicitat ca instanta sa analizeze cu atentie situatia dificila in care se afla impreuna cu minora, datorita gravelor problemelor medicale ale acesteia si, in consecinta, a solicitat admiterea apelului si stabilirea unui program de vizitare care sa se desfasoare in prezenta sa, tinand seama de faptul ca aceasta este dorinta minorei si ca, din data de 19.07. 2013, copilul nu a mai intrat in apartamentul unde locuieste tatal sau, ca nu mai recunoaste respectivul loc, impunandu-se cel putin acordarea unei perioade de acomodare pentru copil, necesitate recunoscuta si de tatal acestuia pentru a nu crea un impact psihologic negativ asupra minorei, in acest fel fiind posibila administrarea intocmai a tuturor schemelor de tratament, in caz contrar, nerespectarea tuturor indicatiilor terapeutice avand efecte devastatoare asupra sanatatii minorei.
Examinand sentinta apelata prin prisma criticilor formulate, a actelor si lucrarilor dosarului, precum si dispozitiile legale care au incidenta in solutionarea prezentei cauze, tribunalul constata ca apelul este fondat pentru considerentele ce se vor expune in continuare:
Art.996 alin.1 C.pr.civ. - unul dintre textele de lege pe care reclamantul I.C.V. si-a intemeiat prezentul demers judiciar prevede ca "instanta de judecata, stabilind ca in favoarea reclamantului exista aparenta de drept, va putea sa ordone masuri provizorii in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar putea ivi cu prilejul unei executari".
In mod traditional se considera ca, pentru a fi admisibila o cerere de ordonanta presedintiala, trebuie indeplinite trei conditii, si anume: urgenta, vremelnicia si neprejudecarea fondului.
Spre deosebire de vechea reglementare, prevederile actualului Cod de procedura civila in materie sunt mai detaliate, deoarece au fost legiferate aspecte care, in trecut, erau acceptate ca aport al doctrinei si jurisprudentei.
In literatura de specialitate s-a apreciat ca cererea de ordonanta presedintiala este admisibila cand sunt indeplinite, cumulativ, urmatoarele cerinte: a) aparenta dreptului, b) caracterul provizoriu al masurilor, c) existenta unor cazuri grabnice si d) neprejudecarea fondului.
Afirmarea de catre reclamant a unei aparente de drept  este o conditie speciala care face admisibila cererea de ordonanta presedintiala, desigur, daca sunt indeplinite si conditiile de exercitiu a actiunii civile referitoare la capacitate, calitate si interes (art.32 alin.1 lit. a), b) si d) C.pr.civ.).
Astfel, s-a statuat ca aparenta de drept este in favoarea reclamantului daca pozitia acestuia in cadrul raportului juridic pe care se grefeaza ordonanta presedintiala este preferabila din punct de vedere legal, in conditiile unei sumare caracterizari si analize a situatiei de fapt.
Intrucat, aparenta de drept este o conditie minimala de admisibilitate, nu trebuie sa se inteleaga ca o persoana al carei drept se afirma cu puterea evidentei (dincolo de orice dubiu), nu ar putea apela la procedura ordonantei atunci cand sunt indeplinite celelalte conditii prevazute de art.996 C.pr.civ.
Caracterul provizoriu  al masurilor dispuse este afirmat atat in alin.1, cat si in alin.5 Teza ultima ale art.997 C.pr.civ.
Termenul provizoriu, cu antonimul definitiv, caracterizeaza exact specificul procedurii ordonantei presedintiale, intrucat, are o dubla semnificatie.
Pe de o parte, se refera la continutul reversibil al masurilor luate, in conditiile in care, pe calea ordonantei presedintiale, nu se pot lua masuri a caror executare nu ar mai face posibila restabilirea situatiei de fapt.
Pe de alta parte, se refera la durata limitata temporar a acestor masuri.
Termenul vremelnic, folosit in vechiul cod, acoperea doar ultima dintre semnificatiile mentionate.
Sub acest aspect, doctrina a aratat ca nu intotdeauna masurile luate au o durata limitata in timp, fiind posibila confirmarea acestora in procesul de fond, ori necontestarea lor de catre partea impotriva careia au fost dispuse.
In alin.2 al art.996 C.pr.civ. se arata ca ordonanta este provizorie, iar daca hotararea nu cuprinde nicio mentiune privind durata sa, masurile dispuse vor produce efecte pana la solutionarea litigiului asupra fondului.
Desi articolul nu precizeaza, solutionarea litigiului asupra fondului presupune pronuntarea unei hotarari definitive sau pronuntarea unei hotarari executorii, in ambele cazuri incetand efectele ordonantei presedintiale.
Caracterul urgent al masurilor trebuie stabilit prin raportare la scopul luarii acestora, si anume: a) pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere; b) prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara; c) inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.
Urgenta luarii masurilor se apreciaza in concret, atat prin raportare la continutul subiectiv si obiectiv al situatiei juridice generatoare, cat si prin raportare la data judecarii cererii.
Cerinta neprejudecarii fondului a fost legiferata in alin.5 Teza I al art. 996 C.pr.civ., text de lege potrivit caruia "pe cale de ordonanta presedintiala nu pot fi dispuse masuri care sa rezolve litigiul in fond".
Prevederea legala exclude din domeniul de aplicare al procedurii ordonantei presedintiale cererile de luare a unor masuri care presupun realizarea definitiva a fondului dreptului.
Conditia neprejudecarii fondului a determinat legiuitorul sa limiteze judecata in cererea de ordonanta presedintiala doar la verificarea aparentei dreptului afirmat de catre reclamanta.
Data fiind aceasta prezentare analitica a institutiei ordonantei presedintiale prin prisma elementelor care o compun si, in acelasi timp, ii conditioneaza incidenta, instanta retine din probatoriile administrate in cauza, respectiv inscrisurile depuse la dosar ca, din casatoria reclamantului I.C.V. cu parata I.A.C. incheiata la data de 31.07.2010 a rezultat minora I.G.R., nascuta la data de XXXXXXX.
Potrivit certificatului eliberat de grefa Judecatoriei Ploiesti, pe rolul acestei instante este inregistrat dosarul nr.21523/281/2013 avand ca obiect desfacerea casatoriei dintre reclamanta I.A.C. (parata in cauza de fata) si paratul I.C.V. (reclamant in prezenta cauza) (f.92 - dos. fond), precizarea si completarea actiunii fiind depusa la f.35 - dos. fond.
Referatul de ancheta sociala intocmit de Autoritatea Tutelara din cadrul Primariei Mun. Ploiesti (f.31 - dos. fond) a relevat faptul ca, in urma evaluarii psihologice efectuata de psiholog Rusu Sorina din cadrul Spitalului de Pediatrie Ploiesti, s-a constatat o puternica legatura intre copil si mama sa, recomandandu-se ca, si pe viitor, sa se mentina acelasi mediu securizant care sa confere copilului incredere in cei din jurul sau.
Parata I.A.C. locuieste in Ploiesti, B-dul Bucuresti, intr-un apartament - proprietate personala dobandit anterior incheierii casatoriei, partile despartindu-se in fapt, datorita numeroaselor neintelegeri, in luna iulie 2013, iar reclamantul I.C.V. locuieste in Ploiesti, Aleea Codrului, intr-un apartament - proprietate a bunicii paterne, imobil in care partile au locuit anterior separarii, minora aflandu-se in ingrijirea si intretinerea mamei sale care apreciaza ca fetita necesita o supraveghere speciala si permanenta, date fiind recomandarilor medicilor de specialitate, fiind la o varsta frageda si avand un program bine stabilit de hrana si odihna.
Din discutiile purtate cu ambii parinti, membrii colectivului de sprijin au concluzionat ca intre acestia nu exista comunicare, fapt concretizat si prin plangerile penale, respectiv sesizarile formulate reciproc la diverse institutii abilitate ale statului.
Analizand "Evaluarea psihologica" intocmita la data de 08.11.2013 de dr. Rusu Sorina - psiholog (f.73 - dos. fond) se constata ca minora Ionescu G.R., in varsta de 2 ani si 6 luni (nb. la acel moment), a necesitat continuarea consilierii psihologice, intrucat s-a semnalat un eveniment important, cu impact asupra maturizarii psiho - emotionale si, chiar psiho - sociale, in ansamblu, precizandu-se ca, potrivit adresei nr.384/26.09.2013 eliberata de dr. Fodor Angelica - Director Cresa Upetrom Ploiesti, minora nu mai frecventeaza unitatea din motive personale ale parintilor, iar prin neparticiparea la cresa - gradinita i se ingradeste accesul la educatie, dar si la o buna integrare in cadrul unui colectiv de copii de aceeasi varsta.
In continuare, se arata ca, data fiind varsta frageda a minorei care impune o protectie permanenta, se considera ca are nevoie de prezenta mamei care ii cunoaste cel mai bine trebuintele si necesitatile, tatal nefiind suficient pregatit pentru ingrijirea unui copil care este total dependent de un adult, sens in care s-a facut referire la adresa nr.665538/24.10.2013 a Sectiei nr.2 Politie Ploiesti (f.74 - dos. fond) din cuprinsul careia rezulta faptul ca, in noaptea de 13.09.2013 - 14.09.2013, in jurul orelor 00,20, organele de politie au fost sesizate telefonic, prin intermediul S.N.U.A.U. 112, de catre o persoana domiciliata in Ploiesti, Aleea codrului, despre faptul ca la apartamentul nr.45 din bloc, usa imobilului este larg deschisa, iar vecinul care locuieste in acel apartament nu raspunde.
La adresa indicata s-a deplasat o patrula de siguranta publica din cadrul sectiei de politie care a constatat ca aspectele sesizate sunt reale, iar in urma verificarilor efectuate, din apartamentul mentionat, a raspuns numitul I.C.V. care locuieste la adresa respectiva si care a declarat ca a adormit, fara sa isi dea seama ca a lasat usa deschisa.
  Aceasta imprejurare a fost recunoscuta de reclamantul I.C.V. cu ocazia luarii interogatoriului la solicitarea paratei, aratand ca seara, tarziu, s-a deschis usa apartamentului, uitand efectiv sa o inchida si adormind cu T.V. deschis (f.159 - dos. fond, intrebarea nr.7).
  Situatia medicala a minorei Ionescu G.R. este descrisa si in "Scrisoarea medicala" din data de 31.07.2013 eliberata de C.M.I. Pediatrie Dr. Adam Mihaela in cuprinsul careia este mentionat "Diagnosticul" de enterocolita trenanta - in observatie si alergie la produsele din lapte de vaca, la rubrica "Anamneza" - factori de risc retinandu-se "copil agitat, foarte dificil de examinat, situatia conflictuala in mediul familial intretinand agitatia copilului si refuzul alimentatiei", recomandandu-se, printre altele, consiliere psihologica si scoaterea copilului din mediul conflictual (f.85 - dos. fond).
Nu in ultimul rand, va fi avuta in vedere si "Caracterizarea psiho - pedagogica" nr.79/18.09.2014 intocmita de S.C. "TODA" - Invatamant Prescolar si Primar S.R.L. (f.53 - dos. apel) care mentioneaza ca, in perioada cat a frecventat cresa, minora I.G.R. a venit zilnic, nu a absentat nemotivat, lipsind numai atunci cand avea probleme de sanatate, copilul plangand si refuzand prezenta persoanelor adulte in jurul sau, dorind-o doar "pe mama", iar din discutiile purtate cu fetita, cand aceasta auzea cuvantul "tata", devenea agitata, plangea si spunea ca nu vrea la tata "ca i-a facut rau", cu trecerea timpului convingandu-se ca tatal sau nu vine sa o ia de la gradinita, dar si "Caracterizarea" nr.133/16.05.2014 (f.54 - dos. apel) realizata de aceeasi institutie care releva faptul ca parata I.A.C. face eforturi deosebite ca minorei sa nu ii lipseasca nimic, tinand legatura cu conducerea gradinitei, cu educatoarea fetitei, cu asistenta medicala si medicul pediatru al gradinitei, discutand cu acestia problemele medicale ale copilului sau, mergand periodic la controale medicale si transmitand gradinitei rezultatele pentru a fi continuate si la gradinita tratamentele necesare, cu precizarea ca, din discutiile cu minora, s-a constatat faptul ca aceasta este extrem de atasata de mama sa, plange dupa aceasta, motiv pentru care si perioada de acomodare a fost foarte lunga, copilul fiind speriat ca o pierde pe mama.
Potrivit art.919 C.pr.civ. "instanta poate lua, pe tot parcursul procesului, prin ordonanta presedintiala, masuri provizorii cu privire la stabilirea locuintei copiilor minori, la obligatia de intretinere, la incasarea alocatiei de stat pentru copii si la folosirea locuintei familiei", art.401 alin.1 si alin.2 Teza I C.civ. stipuland ca "in cazurile prevazute la art.400 (nb. articol care reglementeaza institutia locuintei copilului dupa divort), parintele sau, dupa caz, parintii separati de copilul lor au dreptul de a avea legaturi personale cu acesta", "in caz de neintelegere intre parinti, instanta de tutela decide modalitatea de exercitare a acestui drept".
La randul sau, art.496 alin.5 C.civ. stabileste ca parintele la care copilul nu locuieste in chip statornic are dreptul de a avea legaturi personale cu minorul, la locuinta acestuia, exercitiul acestui drept putand fi limitat de catre instanta de tutela, doar in considerarea interesului superior al copilului.
In speta, este evident ca sunt intrunite, in mod cumulativ, conditiile de exercitiu ale ordonantei presedintiale, in sensul ca aparenta dreptului este in favoarea reclamantului I.C.V., ceea ce inseamna ca pozitia acestuia in cadrul raportului juridic pe care se grefeaza ordonanta presedintiala este preferabila, din punct de vedere legal, in conditiile unei sumare caracterizari si analize a situatiei de fapt; masura ce se solicita a fi dispusa pe calea ordonantei presedintiale are caracter provizoriu, respectiv pana la solutionarea definitiva a litigiului care formeaza obiectul dosarului nr.21523/281/2013 avand ca obiect desfacerea casatoriei partilor; cerinta urgentei este, de asemenea, satisfacuta, data fiind starea conflictuala evidenta existenta intre parinti care, in cazul in care se va perpetua, va fi de natura sa afecteze dezvoltarea minorei G.R. care, astfel cum s-a aratat, inca de la aceasta varsta frageda, de cca. 4 ani si jumatate urmeaza sedinte de consiliere psihologica, date fiind anumite evenimente cu impact asupra maturizarii psiho - emotionale si, chiar psiho - sociale, ale copilului; nu se prejudeca fondul, deoarece, hotararea pronuntata in cauza de fata nu prezinta autoritate de lucru judecat, instanta rezumandu-se la asigurarea protectiei interesului superior al copilului.
Este de necontestat si faptul ca reclamantul I.C.V., in calitatea acestuia de parinte cu care minora G.R. nu locuieste in chip statornic are dreptul de a avea legaturi personale cu aceasta, insa, ceea ce trebuie sa prevaleze este, fara indoiala, interesul superior al copilului care nu trebuie perceput ca o simpla sintagma, ci trebuie analizat si apreciat in raport de circumstantele concrete ale cauzei.
Astfel, este evident ca, in plan psihologic, minora Gabriela - Raluca a dobandit autonomie, dezvoltandu-si capacitatile cognitive si de limbaj, desigur, corespunzator varstei sale (vocabular bogat in cuvinte, cu greseli insa de vorbire si exprimare specifice unui copil de 3 ani), fiind un copil inteligent, cu capacitati bune de invatare, avand o buna memorie, dar si o atentie distributiva, cu o imaginatie creatoare in plina dezvoltare, insa cu o adaptare mai dificila la mediu, fiind foarte atasata de mama sa in compania careia se simtea in siguranta si in largul sau, comportamentul exprimat denotand existenta unui mediu favorabil dezvoltarii.
Exista, insa, o temere exprimata de minora in prezenta paterna care, perpetuata in timp, risca sa afecteze normala dezvoltare a copilului din punct de vedere psihic si emotional, la aceasta adaugandu-se si starea precara a sanatatii minorei care a avut nevoie de continuarea consilierii psihologice, in cuprinsul Scrisorii medicale din data de 31.07.2013 eliberata de C.M.I. Pediatrie Dr. Adam Mihaela fiind mentionat, la rubrica "Anamneza" - factori de risc: "copil agitat, foarte dificil de examinat, situatia conflictuala in mediul familial intretinand agitatia copilului si refuzul alimentatiei", recomandandu-se, printre altele, consiliere psihologica si scoaterea copilului din mediul conflictual.
Nu poate fi retinuta sustinerea instantei de fond in sensul ca incidentul petrecut in noaptea de 13.09.2013 - 14.09.2013, in jurul orelor 00,20, ar fi unul minor, datorat erorii unui vecin care, apreciind ca usa intredeschisa a apartamentului in care locuieste reclamantul putea fi consecinta comiterii unei infractiuni, imprejurare care a atras prezenta organelor de politie, cata vreme, raportat la varsta reclamantului, de cca. 47 de ani, un asemenea eveniment nu poate fi explicat prin aceea ca a adormit cu televizorul deschis, uitand efectiv sa inchida usa, fapt care ar putea sa se intample si cu ocazia vizitelor minorei in domiciliul tatalui sau.
Nu in ultimul rand, trebuie subliniata si necesitatea respectarii unei anumite alimentatii, evitandu-se produsele din lapte de vaca care produc minorei alergii, dar si urmarea stricta a tratamentelor si medicatiilor prescrise de medicii de specialitate, precum si a orelor de odihna care sunt absolut necesare la varsta acesteia.
Este evident ca, prezenta permanenta a mamei reprezinta pentru minora o garantie a sigurantei sale, motiv pentru care legaturile personale ale reclamantului cu fiica partilor trebuie sa aiba loc, cel putin la acest moment, in prezenta paratei, aceasta tocmai pentru ca fetita sa nu resimta lipsa mamei sale, relatia tata - copil trebuind sa evolueze si sa se dezvolte treptat, printr-o cunoastere reciproca evidenta, de natura a sadi sentimentul increderii minorei in parintele sau.
Pe de alta parte, si conduita paratei trebuie sa fie propice intretinerii legaturilor personale ale reclamantului cu minora - drept de necontestat al tatalui, in sensul ca nu trebuie sa ingradeasca relationarea cu copilul, eliminandu-se starile conflictuale familiale care, in final, nu numai ca adancesc ruptura deja existenta dintre parinti, dar afecteaza negativ starea de sanatate a copilului care, este evident, ca trebuie sa primeze pentru acestia.
In ceea ce priveste exceptia de litispendenta invocata de intimatul - reclamant I.C.V., art.138 alin.1 C.pr.civ. reda toate elementele definitiei litispendentei, astfel cum s-au conturat in doctrina, in sensul ca litispendenta "presupune acelasi proces, in legatura cu care s-au formulat mai multe cereri la aceeasi instanta sau la instante deosebite, dar deopotriva competente", finalitatea acestei institutii fiind aceea ca cererile sa fie solutionate de o singura instanta, pentru evitarea pronuntarii unor hotarari contradictorii.
Din textul de lege mentionat in precedent rezulta ca litispendenta presupune mai multe conditii care trebuie intrunite, in mod cumulativ, si care vizeaza, in egala masura, atat existenta litispendentei ca situatie procesuala, cat si invocarea litispendentei pe calea exceptiei, respectiv: sa existe doua sau mai multe cereri cu parti, obiect si cauze identice; cererile identice sa fie in curs de judecata la instanta competenta sau la instante deopotriva competente; cererile identice sa fie pe rolul instantelor de fond.
In speta, este evident ca intimatul - reclamant I.C.V. nu a facut dovada existentei pe rolul vreunei instante de judecata a unei alte/altor pricini in care sa figureze aceleasi parti si care sa aiba un obiect si o cauza identice, context in care nu poate fi retinuta exceptia litispendentei invocata in raport cu cererea reconventionala formulata de parata I.A.C., in conditiile in care, atat cererea principala, cat si cererea reconventionala sunt instrumentate in cadrul aceluiasi litigiu, neexistand asadar cereri separate si identice aflate in curs de judecata la o instanta competenta sau la instante deopotriva competente.     
Pentru considerentele anterior expuse, tribunalul urmeaza sa admita apelul si, in temeiul art.480 alin.2 C.pr.civ., va schimba in parte sentinta apelata in sensul ca obligarii apelantei sa permita intimatului sa aiba legaturi personale cu minora Gabriela - Raluca, nascuta la data de 17 mai 2011, in fiecare sambata si duminica din primul si al treilea week-end din luna, intre orele 10,00 - 17,00, cu respectarea programului de somn, alimentatie si tratament medical, la domiciliul apelantei: in anii impari intimatul va petrece sarbatoarea Craciunului impreuna cu minora, in prezenta mamei, iar in anii pari va petrece sarbatoarea Pastelui impreuna cu minora, in prezenta apelantei, fiind mentinute restul dispozitiilor sentintei.
In baza art.453 C.pr.civ., va fi obligat intimatul - reclamant I.C.V. la plata catre apelanta - parata I.A.C. a sumei de 3.030 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariu avocat si taxa judiciara de timbru (fond si apel).