Legea nr. 112/1995. Caracterul intuituu personae a dreptului chiriasului de a cumpara apartamentul detinut in chirie. Consecinte.

DECIZIA CIVILA NR.302/R 12 aprilie 2006
Legea nr. 112/1995. Caracterul intuituu personae a dreptului chiriasului de a cumpara apartamentul detinut in chirie. Consecinte.

         Judecatoria Arad a respins actiunea civila formulata de reclamanta G. E in contradictoriu cu paratii S.C. Recons S.A. Arad si Municipiul Arad reprezentat prin primarul municipiului Arad, avand ca obiect prestatie tabulara.
       Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de fond a retinut ca imobilul a facut obiectul contractului de inchiriere incheiat intre parata S.C. Recons S.A. Arad si antecesoarea reclamantei, numita P. E, care ulterior a decedat, anterior incheierii vreunui contract de vanzare-cumparare, desi prin hotarare judecatoreasca S.C. Recons S.A.  a fost obligata sa ii vanda apartamentul. In raport de aceasta stare de fapt, instanta de fond a concluzionat ca, in calitate de succesoare in drepturi - legatara universala - a defunctei P. E., cererea formulata de reclamanta nu este fondata deoarece intre reclamanta pe de o parte si parat, pe de alta parte, nu exista nici un raport juridic, iar dreptul chiriasei P. E. de a cumpara apartamentul detinut cu chirie s-a stins la decesul acesteia si nu s-a transmis prin succesiune reclamantei, care astfel nu se subroga in drepturile antecesoarei sale. 
      Impotriva acestei solutii a declarat recurs reclamanta G. E., care a sustinut ca dreptul ei subiectiv nu isi are izvorul in art.9 din Legea nr.112/1995, ci isi are cauza-izvor juridic in decizia civila ramasa irevocabila, prin care S.C. Recons S.A. a fost obligata sa vanda autoarei sale, fosta chiriasa P.E. astfel ca prin devolutiunea testamentara reclamantei i s-a transmis dreptul recunoscut prin hotararea judecatoreasca, iar nu dreptul consacrat de art.9 din Legea nr.112/1995. Pe de alta parte, recurenta a mai aratat ca antecesoarea sa si-a manifestat acordul de a cumpara locuinta inca in timpul vietii si ca neincheierea contractului de vanzare-cumparare in timpul vietii acesteia se datoreaza exclusiv conduitei paratei care a refuzat sistematic incheierea contractului, in plus promovand si o actiune in rezilierea contractului de inchiriere in scopul tergiversarii semnarii contractului. In esenta insa, recurenta a sustinut ca instanta de fond a savarsit o confuzie in ceea ce priveste situatia ei, deoarece dreptul a carui recunoastere s-a solicitat prin prezenta actiune este cel izvorat din hotararea judecatoreasca si care nu s-a stins la data decesului autoarei sale.
      Recursul nu este fondat. 
      Dispozitiile art.9 din Legea nr.112/1995 constituie izvorul juridic al unui drept subiectiv al chiriasilor titulari de contract ai apartamentelor preluate de Statul Roman in perioada comunista, ce nu se restituie in natura fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora conform Legii nr.112/1995, in virtutea carora chiriasii pot opta, dupa expirarea termenului prevazut la art. 14, pentru cumpararea acestor apartamente cu plata integrala sau in rate a pretului. Acest drept este un drept intuituu personae, care este strict legat de calitatea de chirias a celui ce solicita recunoasterea si satisfacerea acestui drept. Reclamanta nu are aceasta calitate si nu a avut-o niciodata. Imprejurarea ca reclamanta este succesorul in drepturi a fostei chiriase, in calitate de legatar universal, este lipsita de relevanta deoarece drepturile intuituu personae se sting la moartea titularului si nu se transmit prin nici prin mostenire legala si nici prin mostenire testamentara. Faptul ca anterior, dreptul autoarei reclamantei la cumpararea apartamentului a fost recunoscut printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila, nu schimba natura juridica intuituu personae a dreptului chiriasului la cumpararea apartamentului in baza Legii nr.112/1995. In acelasi timp, sustinerea recurentei ca izvorul pretentiilor sale il constituie hotararea judecatoreasca este vadit nefondata atata timp cat decizia civila in cauza nu a avut efect constitutiv ci declarativ de drepturi, iar eventualul contract de vanzare-cumparare dintre autoarea reclamantei si parat, daca s-ar fi incheiat,  s-ar fi incheiat tot in temeiul art.9 din Legea nr.112/1995, acesta fiind temeiul de drept in baza careia autoarea reclamantei avea vocatie de cumparare a imobilului.