Arestare minor. Conditii.

Arestare minor. Conditii. Prin gravitatea lor deosebita si prin reactia publicului la savarsirea lor, anumite infractiuni pot sa suscite o tulburare sociala de natura sa justifice o arestare preventiva cel putin o perioada de timp (cauza Letellier c. Frantei). Totusi, un asemenea element nu ar putea fi apreciat ca suficient decat daca se bazeaza pe fapte de natura sa arate ca cercetarea in stare de libertate ar tulbura, in mod real, ordinea publica, arestarea fiind legitima daca ordinea publica este efectiv amenintata. Arestarea unui minor este o masura extrema care poate fi luata numai daca celelalte masuri nu si-ar atinge scopul.                       incheierea nr. 9 r/ 25 februarie 2010 dosar nr. 2728/55/2010 Prin incheierea nr. 4 din 19 .02.2010 a Judecatoriei Arad in baza art. 149 ind. 1, alin. 2, 4, 9, 10, 11 Cod procedura penala coroborat cu art. 136 lit. d, 143 alin. 1, 148 lit. f coroborate cu art. 160 ind. f, 160 ind.h, alin.3 Cod procedura penala, s-a admis propunerea de arestare preventiva formulata de Parchetul de pe langa Judecatoria Arad, privind pe inculpatii minori: MPD si CD si s-a dispus arestarea preventiva, pe o perioada de 19 de  zile, incepand din data de 19 februarie 2010 pana la data de 09 martie 2010 inclusiv.
          Pentru a dispune astfel judecatorul a retinut in fapt ca in noaptea de 17/18.02.2010, inculpatii au patruns prin efractie in incinta blocului nr. 1 situat in municipiul Arad, str. Tarafului apartinand  Primariei Arad, respectiv in incinta blocului aflat in constructie apartinand SC Pasconmat Construct SRL Brasov, situat in aceasi locatie, de unde au sustras trei chiuvete cu baterii aferente, 21 baterii de baie, mai multe apometre si robineti de trecere, in valoare totala de aprox.14000 lei
Din analiza actelor si lucrarilor dosarului  prima instanta a constatat ca sunt probe si indicii temeinice ca inculpatii au savarsit faptele astfel cum au fost descrise si retinute mai sus in sarcina lor. In ceea ce priveste incadrarea juridica a faptei prima instanta a apreciat ca desi in cauza s-a pus in miscare actiunea penala retinandu-se in sarcina inculpatilor savarsirea faptei in forma continuata, probatorul administrat nu confirma existenta acestei forme de unitate legala de infractiuni acest aspect nu impieteaza asupra solutionarii propunerii de arestare preventiva. S-a aratat ca temeiul de arestare incident in cauza este cel prev. de art. 148 lit. f Cod procedura penala respectiv infractiunea pentru care s-a pus in miscare actiunea penala pentru inculpatii este pedepsita cu inchisoarea mi mare de 4 ani iar din actele dosarului rezulta probe certe ca lasarea in libertate a inculpatilor prezinta un pericol concret pentru ordinea publica. Acest pericol rezulta din modalitatea de savarsire a faptei respectiv in timpul noptii, de trei persoane impreuna, activitatea infractionala avand o desfasurare mai indelungata in timp. De asemenea pericolul pentru ordinea publica a rezultat si din circumstantele personale ale inculpatilor care desi nu sunt cunoscuti cu antecedente penale, nu au ocupatie sau loc de munca existand posibilitatea de a savarsi din nou fapte de acelasi gen.
Impotriva acestei incheieri au declarat recurs inculpatii care oral au indicat ca solicita cercetarea lor in stare de libertate, aratand ca sunt minori.
Analizand recursul inculpatilor tribunalul constata ca este fondat.
Din analiza actelor si lucrarilor dosarului, respectiv: procesul verbal de cercetare la fata locului,planse fotografice, raport de constatare tehnico stiintifica, declaratii martor rezulta ca in mod temeinic a constatat judecatorul ca sunt intrunite conditiile prevazute de art. 143 Cod procedura penala.
Cu privire la motivul prevazut de art.148 lit.f) Cod procedura penala tribunalul retine ca potrivit textului de lege masura poate fi luata doar in situatia in care sunt intrunite cumulativ cele doua conditii respectiv: - infractiune pentru care este cercetat inculpatului sa fie sanctionata cu pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani ;  - sa  exista probe ca lasarea sa in libertate a inculpatului prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.
Analizand situatia inculpatilor se constata ca pentru infractiunea prevazuta de art. 209 Cod penal respectiv infractiunea de furt calificat pedeapsa este inchisoare de la 3 la 15 ani, fiind intrunita conditia prevazuta de art. 148 lit. f) teza a I-a Cod procedura penala. Sub aspectul conditiei prevazute de art. 148 lit. f) teza a II-a - pericolul pentru ordinea publica, tribunalul constata ca judecatorul a motivat pericolul pe care il prezinta inculpatul pentru ordinea publica  prin referirea la modalitatea de savarsire a faptei respectiv in timpul noptii, de trei persoane impreuna, activitatea infractionala avand o desfasurare mai indelungata in timp si din circumstantele personale ale inculpatilor care desi nu sunt cunoscuti cu antecedente penale, nu au ocupatie sau loc de munca existand posibilitatea de a savarsi din nou fapte de acelasi gen.
Tribunalul retine ca in raport de dispozitiile Codului procedura penala si Conventia Europeana  a Drepturilor Omului  s-a admis ca prin gravitatea lor deosebita si prin reactia publicului la savarsirea lor, anumite infractiuni pot sa suscite o tulburare sociala de natura sa justifice o arestare preventiva cel putin o perioada de timp (cauza Letellier c. Frantei). Totusi, un asemenea element nu ar putea fi apreciat ca suficient decat daca se bazeaza pe fapte de natura sa arate ca cercetarea in stare de libertate ar tulbura, in mod real, ordinea publica, arestarea fiind legitima daca ordinea publica este efectiv amenintata.
Totodata tribunalul reaminteste ca arestarea unui minor este o masura extrema care poate fi luata numai daca celelalte masuri nu si-ar atinge scopul.
Aplicand principiile mentionate la prezenta cauza, tribunalul retine ca anterior savarsirii acestei fapte inculpatii minori traiau impreuna cu familiile lor si nu au mai fost cercetati pentru alte fapte penale.
In ce priveste natura infractiunii, se constata ca face parte din infractiunile contra patrimoniului, iar minorii au fost atrasi in campul infractional de persoana majora cu care au actionat. Analizand pericolul pentru ordinea publica raportat la modalitatea de savarsire a infractiuni  se poate admite ca o astfel de infractiune ar putea sa suscite o tulburare in randul opiniei publice prin raportare la numarul de acte materiale, persoana inculpatilor care sa fi fost condamnati pentru fapte de acelasi gen. Insa, in cauza, aceasta probabilitate a fost presupusa generic de catre judecator de o maniera pur abstracta, nefiind intemeiata pe probele de la dosar. Or, pentru a nu se da nastere la arbitrariu, conform art.148 Cod procedura penala singura modalitate de analiza a pericolului pentru ordinea publica trebuie sa se intemeieze pe probe.  Referirea la imprejurarea ca acestia nu muncesc nu poate fi retinuta in conditiile in care unul dintre inculpati este la scoala iar celalalt traieste cu membrii familiei sale pe care ii ajuta la diverse activitati.
Pornind de la aceste considerente, tribunalul constata ca recursul declarat de inculpati este fondat si in consecinta il va admite va casa incheierea si in rejudecare va revoca masura arestului preventiv dispusa de judecator fata de acestia. Pentru a oferi o garantie suplimentara asupra bunei desfasurari a procesului penal, avand in vedere art. 136 alin.1 si alin. ultim  Cod procedura penala privind scopul masurilor preventive, respectiv buna desfasurare a procesului penal si retinand  gradul de pericol social al infractiunii pentru care este cercetat inculpatii,   in baza art. 136 cu referire la art.1451Cod procedura penala dispune luarea masurii obligarii de a nu parasi tara fata de inculpatii minori pe durata de 30 de zile incepand cu data de 25.02.2010 - 26.03.2010 inclusiv, urmand sa respecte obligatiile instituite de art. art.1451 alin.2 coroborat cu art.145 alin (1^1)Cod procedura penala. s-au anulat mandatele de arestare preventiva cu consecinta  punerii de indata in liberate a inculpatilor.