Cheltuieli de judecata

Cheltuieli de judecata in cadrul contestatiei la executare.Culpa procesuala.Plata benevola a pretentiilor facuta de urmarit  anterior declansarii executarii sale silite.Consecinte. Conform art.274 alin.1 Cod proc.civ. "partea care cade in pretentiuni va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata". Lasand la o parte caracterul usor arhaic al textului de lege, se observa ca acesta are un continut destul de larg, oferind judecatorului posibilitatea sa discearna, de la caz la caz, care dintre partile procesului poate fi considerata castigatoare a procesului si care dintre ele se afla in culpa procesuala pentru a putea fi obligata la cheltuieli de judecata catre partea adversa.
Atunci cand instanta nu a respins actiunea reclamantului ca neintemeiata ori nefondata, solutie ce ar fi atras automat constatarea culpei procesuale a acestuia ci ca  lipsita de obiect, ca urmare a executarii benevole de catre parata a obligatiei cuprinsa in raportul juridic dedus judecatii ,este necesar a se  determina conduitei careia dintre parti i se datoreaza, in principal, ivirea acestui proces pe rolul instantei, pentru a se putea emite o concluzie asupra partii cazuta in pretentii in sensul art.274 Cod proc.civ.  (Tribunalul Arad-sectia civila, dosar nr. 4818/55/2011,decizia civila nr.  27 R/        18 ianuarie 2012) Prin sentinta civila nr. 9721/5 mai 2011 pronuntata in dosar nr.4818/55/2011, Judecatoria Arad a luat act de renuntarea contestatorului A. N. la judecata contestatiei fata de intimata BRD Groupe Societe Generale SA, Sucursala Arad; a respins contestatia la executare formulata de contestatorul A.N. in contradictoriu cu intimata SC TBI Leasing IFN SA; a obligat contestatorul sa plateasca intimatei cheltuieli de judecata de 3.600 lei.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca in baza titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing nr. 53927/26.06.2007 si in cadrul dosarului executional nr. 320/2008 al BEJ Carciumaru Gheorghe, intimata-creditor SC TBI Leasing IFN SA a pornit executarea silita impotriva contestatorului-fidejusor, in vederea realizarii unei creante in suma de 9.896,68 lei reprezentand rate restante si cheltuieli de executare silita, sens in care s-au emis somatia de executare si adrese de infiintare a popririi. Instanta de fond a mai constatat ca Tribunalul Arad, prin decizia comerciala nr. 193/R/25.06.2009 pronuntata in dosarul nr. 13055/55/2008 al Judecatoriei Arad, a admis contestatia la executare formulata de contestator si a anulat formele de executare silita peste ceea ce depaseste suma de 4.247 lei, reprezentand rate restante, in dosarul executional nr. 320/2008 intimata continuand executarea prin poprirea pensiei contestatorului pentru aceasta din urma suma. Suma de 15.720,77 lei, pretinsa de contestator a fi restituita pe calea intoarcerii executarii silite, a fost poprita in baza titlului executoriu contractul de leasing nr. 53929/26.06.2007, fiind intr-adevar retinuta in luna noiembrie 2010 din conturile detinute la intimata BRD Groupe Societe Generale, insa a fost restituita contestatorului la data de 14.02.2011. Ca urmare, instanta, in temeiul art. 246 Cod procedura civila, a luat act de renuntarea la judecata fata de intimata BRD Groupe Societe Generale SA si constatand totodata ca suma respectiva a fost restituita contestatorului la data de 14.02.2011, deci inainte de introducerea prezentei contestatii la executare (22.03.2011), nefacand nici obiectul executarii silite pornite in dosarul executional nr. 320/2008 al BEJ Carciumaru Gheorghe, a respins contestatia formulata ca fiind lipsita de obiect.
De asemenea, in baza art. 274 Cod procedura civila, a obligat contestatorul cazut in prezentii sa plateasca intimatei suma de 3.600 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocatial si cheltuieli transport.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs contestatorul Alitei Nicolae, solicitand instantei de control judiciar, in urma admiterii caii de atac, modificarea in parte a hotararii atacate in sensul de a nu fi obligat la plata cheltuielilor de judecata,  iar in subsidiar, reducerea acestora.
In motivele de recurs, a apreciat ca sentinta atacata este nelegala si netemeinica si facand un scurt istoric al starii de fapt, a considerat ca instanta fondului, fata de recunoasterea dreptului pretins de catre parata si fata de pozitia procesuala a reclamantului, ar fi trebuit sa pronunte o solutie de compromis fara acordarea cheltuielilor de judecata pentru niciuna dintre parti.
Criticile recurentului vizeaza obligatia sa la plata cheltuielilor de judecata care, in opinia sa sunt total nejustificate, pe de-o parte, si total neintemeiate, pe de alta parte, intrucat ambele parti au fost in culpa fata de necunoasterea situatiei reale la data introducerii actiunii.
Invocand disp. art. 274 alin.(3) C.pr.civ., recurentul a considerat ca instanta de fond nu ar fi trebuit sa acorde suma de 3.600 lei solicitata cu titlul de cheltuieli de judecata, aceasta suma nefiind justificata. In opinia recurentului, la aprecierea cuantumului onorariului, instanta fondului trebuia sa aiba in vedere atat valoarea pricinii cat si proportionalitatea onorariului raportat la volumul de munca presupus de pregatirea apararii in cauza, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului. Astfel, s-ar fi impus intr-un mod justificat respingerea cheltuielilor de judecata solicitate. Mai mult, aparatorul a reprezentat-o pe intimata parata doar la un singur termen de judecata, pe intreg parcursul procesului depunand la dosarul cauzei doar doua inscrisuri - intampinare si note de sedinta, care prin continutul lor nu justifica suma de bani solicitata cu titlul de onorariu.
In drept a invocat 274 alin.(3); art. 304 punctul 9 coroborat cu art. 304 ind. 1 Cod procedura civila.
Prin notele scrise, intimata SC TBI Leasing IFN SA a solicitat respingerea recursului ca neintemeiat. In esenta, recursul priveste cheltuielile de judecata, care in opinia intimatei sunt pe deplin justificate, iar hotararea instantei  este corecta. A apreciat ca acele cheltuieli de deplasare au fost in mod just acordate de catre instanta fondului, fiind un cost suportat efectiv de catre TBI Leasing cu desfasurarea acestui dosar. In ceea ce priveste culpa procesuala, intimata a apreciat ca nu are nicio culpa in faptul ca recurentul a facut o confuzie intre doua executari silite si nu a urmarit propriile incasari din contul ce-i apartine. O minima diligenta din partea acestuia ar fi condus la concluzia ca suma pretinsa a fost returnata cu mult inainte de formularea actiunii. Cuantumul onorariului, in opinia intimatei, este proportional cu munca depusa constand in redactarea intampinarii, deplasarea in fata Judecatoriei Arad la termenul din 18 mai 2011, analiza documentelor depuse ulterior, redactarea de note scrise.
Intimata BRD Group Societe Generale S.A nu a  formulat aparari scrise si nu a  avut reprezentant in instanta.
Analizand sentinta atacata din prisma criticilor formulate prin motivele de recurs si ale dispozitiilor art.304 si art.3041 Cod proc.civ., tribunalul a apreciat ca recursul este fondat, solutia judecatoriei fiind consecinta unei gresite interpretari si aplicari ale dispozitiilor art.274 Cod proc.civ.
Conform art.274 alin.1 Cod proc.civ. "partea care cade in pretentiuni va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata". Lasand la o parte caracterul usor arhaic al textului de lege, se observa ca acesta are un continut destul de larg, oferind judecatorului posibilitatea sa discearna, de la caz la caz, care dintre partile procesului poate fi considerata castigatoare a procesului si care dintre ele se afla in culpa procesuala pentru a putea fi obligata la cheltuieli de judecata catre partea adversa.
Se poate constata ca judecatoria nu a respins actiunea reclamantului ca neintemeiata ori nefondata, solutie ce ar fi atras automat constatarea culpei procesuale a acestuia. Cererea formulata in contradictoriu cu intimata TBI Leasing IFN S.A. a fost respinsa ca lipsita de obiect, ca urmare a executarii benevole de catre parata a obligatiei cuprinsa in raportul juridic dedus judecatii. Altfel spus, instanta de fond a constatat existenta dreptului reclamantului in cadrul raportului juridic dedus judecatii, dar in acelasi timp a constatat satisfacerea acestui drept prin executarea benevola a obligatiei corelative.
Problema in cauza este a determina conduitei careia dintre parti i se datoreaza, in principal, ivirea acestui proces pe rolul instantei, pentru a se putea emite o concluzie asupra partii cazuta in pretentii in sensul art.274 Cod proc.civ. Din aceasta perspectiva, este indubitabil ca un caracter determinant pentru nasterea acestui litigiu l-a avut conduita paratei-intimata de a solicita si obtine poprirea nelegala a contului reclamantului-recurent, cu consecinta debitarii acestuia. Pe de alta parte, tribunalul constata ca reclamantul-recurent a promovat actiunea in justitie, dupa ce obligatia invocata prin cererea de chemare in judecata a fost executata benevol de debitoarea-parata. Cu toate acestea, se observa ca despre indreptarea nelegalitatii comise reclamantul-recurent nu a fost instiintat nici de catre parata-intimata si nici de catre tertul poprit BRD Group Societe Generale.
In aceste conditii, tribunalul apreciaza ca, in realitate, desi solutia instantei de fond a fost in mod corect una de respingere a pretentiilor reclamantului, aceasta solutie nu s-a datorat caracterului nefondat al acestor pretentii, in cadrul raportului juridic obligational deferit analizei instantei, ci omisiunii paratei de a-l instiinta pe reclamant despre interventia platii benevole. Fara indoiala ca si reclamantului i se poate identifica o culpa in sensul promovarii actiunii fara o prealabila reverificare anterioara a propriului cont. Aceasta conduita a reclamantului poarta o culpa mult mai redusa decat conduita paratei-intimate, deoarece nu se poate cere unei persoane fizice sa isi verifice zilnic conturile curente in scopul identificarii unor operatiuni de creditare pe care in mod logic nu le astepta sa se realizeze.  
In raport de aceste considerente, tribunalul  a apreciat ca partea cazuta in pretentii, in sensul art.274 alin.1 Cod proc.civ, si care poarta culpa principala pentru declansarea acestui proces este parata-intimata TBI Leasing IFN S.A., deoarece fapta ilicita a acesteia de a solicita si obtine debitarea contului reclamantului, urmata de neinstiintarea acestuia despre indreptarea ilegalitatii comise, au generat prezentul litigiu dintre parti.   
Avand in vedere aceste considerente de fapt si de drept, in temeiul art.312 alin.1 si 3 Cod proc.civ. tribunalul a admis recursul declarat de recurentul A. N. in contradictoriu cu intimatii TBI Leasing IFN S.A. si BRD Group Societe Generale S.A., impotriva sentintei civile nr.9721/5 mai 2011 pronuntata de Judecatoria Arad in dosar nr.4818/55/2011 si a  modificat in parte sentinta atacata in sensul ca a inlaturat obligatia reclamantului de plata a cheltuielilor de judecata catre intimata S.C.TBI Leasing IFN S.A.,mentinand totodata celelalte dispozitii ale instantei de fond.