Delapidare
(Sentinta penala nr. 361 din data de 17.09.2012 pronuntata de Tribunalul Arad)Sentinta penala nr. 361 din 17 septembrie 2012 - Tribunalul Arad
Constata ca sentinta penala nr. 228 din 15 februarie 2012 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia Penala in dosarul nr. 9854/1/2011, s-a admis cererea formulata de petitionarul G.I. pentru stramutarea judecarii cauzei ce formeaza obiectul dosarului nr. 10986/83/2011 al Tribunalului Satu Mare si s-a stramutat judecarea cauzei la Tribunalul Arad, fiind mentinute actele indeplinite la instanta de la care s-a stramutat judecarea cauzei.
Ca urmare a stramutarii, cauza a fost inregistrata pe rolul acestei instante la data de 27 februarie 2012.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Satu Mare nr.923/P/2011 au fost trimisi in judecata inculpatii G.I. si U.V. pentru savarsirea faptelor de delapidare prevazuta de art. 145 alin.1 din Legea nr. 85/2006 si abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prevazuta de art. 246 Cod penal.
La primul termen de judecata fixat, respectiv 19 martie 2012, inculpatul G.I. prin aparatorul ales a depus, in scris, la dosar, cerere de restituire a cauzei la procuror, in temeiul dispozitiilor art. 300 alin.2 Cod procedura penala, invocand mai multe exceptii, pe care le-a sustinut oral la dezbaterea pe fond.
S-a sustinut ca, instanta nu a fost regulat sesizata, ca neregularitatile actului de sesizare nu pot fi inlaturate nici de indata, nici prin acordarea unui termen in acest sens, astfel ca se impune restituirea cauzei la procuror, pentru urmatoarele argumente:
1.Verificarea legalitatii si temeiniciei rechizitoriului nu s-a facut de catre procurorul competent, intrucat in cazul de fata, o parte din actele de urmarire penala au fost efectuate de catre prim procurorul Parchetului de pe langa Tribunalul Satu Mare - respectiv doamna P.M., astfel ca verificarea temeiniciei si legalitatii rechizitoriului trebuia facuta de prim procurorul Parchetului de pe langa Curtea de Apel Timisoara.
2. Urmarirea penala a fost efectuata de un organ necompetent material; nu exista corespondenta intre faptele descrise in plangerile penale /denunturile penale formulate impotriva inculpatului G.I. si faptele pentru care a fost pus sub acuzare, respectiv cele pentru care s-a extins urmarirea penala ori s-a dispus schimbarea incadrarii juridice; nu exista corespondenta intre faptele pentru care a fost pus sub invinuire acest inculpat si cele pentru care a fost audiat, respectiv i-au fost aduse la cunostinta; nu exista corespondenta intre faptele mentionate anterior si cele descrise in expozitivul rechizitoriului si nici intre acestea si cele pentru care s-a dispus trimiterea sa in judecata prin dispozitivul rechizitoriului; nu se poate stabili pentru care fapta penala a fost trimis in judecata acest inculpat si pentru care a fost scos de sub urmarire penala; nu se indica probele pe care se intemeiaza fiecare dintre acuzatiile aduse impotriva inculpatului G.I., respectiv cele pentru care a fost trimis in judecata. In dezvoltarea ampla a acestor exceptii, s-a aratat ca in cuprinsul rechizitoriului nu s-au aratat imprejurarile de loc, timp, mijloace, mod, scop in care a fost savarsita fapta, aceasta nu a fost descrisa, ceea ce este esential in ceea ce priveste respectarea dreptului la aparare si desi nerespectarea acestor dispozitii legale nu este prevazuta sub sanctiunea nulitatii absolute, vatamarea ce li s-a produs in acest fel este lesne de dedus. De asemenea, s-a sustinut ca nu a fost stabilit prejudiciul cauzat ca urmare a infractiunilor deduse judecatii, si fata de declaratiile partilor vatamate care s-au constituit parti civile cu sume mai mari de 1000000 euro, se impunea o verificarea a competentei materiale a organului de urmarire penala.
3.Inculpatului G.I. nu i-a fost prezentat materialul de urmarire penala, in conditiile in care acesta a fost citat pentru data de 28.11.2011 in dosarul nr. 923/P/2011, dosar despre care nu avea cunostinta si nu i s-a acordat un termen in vederea studierii materialului de urmarire penala, incalcandu-se in mod grav dreptul la aparare, fiind pus in imposibilitatea de a studia actele de urmarire penala si de a formula aparari fata de acuzatiile ce i s-au adus.
Asupra exceptiilor invocate,
Potrivit art. 1 Cod procedura penala, legea apara, intre altele, persoana, drepturile si libertatile acesteia, proprietatea, precum si intreaga ordine de drept.
Diferit, in Codul de procedura penala sunt prevazute regulile dupa cum urmeaza a se desfasura urmarirea penala si judecata, drepturile ce le au persoanele fata de care se desfasoara activitatea de urmarire penala si judecata. Respectarea tuturor acestor reguli constituie garantia desfasurarii unui proces echitabil si in spiritul aflarii adevarului. In acest sens, in partea generala a Codului de procedura penala, Titlul I, capitolul I, sunt aratate regulile de baza ale procesului penal, care se aplica pe intregul parcurs al procesului penal, indiferent de faza in care se gaseste. Printre aceste reguli sunt amintite cele privind legalitatea procesului penal, aflarea adevarului sau rolul activ al organelor judiciare.
De o importanta covarsitoare si ca un corolar al textelor mai sus citate in art.5/2 si 6 sunt reglementate dispozitii cu privire la prezumtia de nevinovatie si garantarea dreptului la aparare. In conformitate cu alin.2 al art.6 Cod procedura penala, in cursul procesului penal, organele judiciare sunt obligate sa asigure deplina exercitare a drepturilor procesuale, in conditiile prevazute de lege si sa le administreze probele in aparare. Aceste exigente procesuale si procedurale privind garantarea si asigurarea dreptului la aparare al inculpatului, corespund si exigentelor art. 6 paragraf 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, privind dreptul la un proces echitabil( "orice acuzat are in special dreptul sa fie informat in termenul cel mai scurt(...) si in mod amanuntit asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse impotriva sa si sa dispuna de timpul si inlesnirile necesare pregatirii apararii sale"), exprimate ca atare in cauza S. si altii contra Turciei ( Hotararea din 17 iulie 2001) si cu precadere in cauza A.C. contra Romaniei (Hotararea din 12 aprilie 2011) in cuprinsul careia este statuat ca "dispozitiile paragrafului 3 al art. 6 recunosc dreptul acuzatului de a fi informat nu numai cu privire la fundamentul acuzatiilor ce i se aduc, adica a faptelor materiale ce ii sunt retinute in sarcina, dar si cu privire la calificarea juridica data respectivelor fapte si aceasta intr-o maniera detaliata.
Sub aspectul neregularitatii actului de sesizare al instantei prin prisma dispozitiilor art.264 alin.3 Cod procedura penala si Decizia nr. 9/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectiile Unite, data in solutionarea recursului in interesul legii, tribunalul apreciaza ca actele emise de prim procuror respectiv - ordonanta din 3.03.2010 prin care s-a trimis dosarul in vederea inceperii urmaririi penale fata de inculpatul G.I. s.a., rezolutia din 11.03.2010 prin care s-a confirmat inceperea urmaririi penale fata de inculpatul G.I. s.a. si ordonanta din 21.04.2010 prin care s-a dispus extinderea cercetarilor fata de inculpatul U.V., sunt acte izolate care nu presupun efectuarea urmaririi penale. Urmarirea penala a fost condusa de procuror P., prim procurorul P.nu a realizat alte acte de urmarire penala, nu a administrat probatorii, astfel ca exceptia neregularitatii actului de sesizare sub acest aspect este neintemeiata si urmeaza a fi respinsa.
Procedand la verificarea sesizarii instantei prin prisma exceptiei invocate la punctul 2, tribunalul constata urmatoarele:
Trimiterea in judecata se dispune prin rechizitoriu, care constituie act procedural scris, in care se consemneaza actul de dispozitie al procurorului. Rechizitoriul este format din trei parti - introducerea, expunerea si dispozitivul. In conformitate cu dispozitiile art. 263 Cod procedura penala, expunerea consta in descrierea faptei retinute in sarcina inculpatului, precum si aratarea probelor pe care se intemeiaza situatia de fapt retinuta si vinovatia inculpatului. Descrierea trebuie sa se refere la toate imprejurarile de timp, de loc, mijloace, mod, scop in care a fost savarsita fapta, daca acestea au consecinte asupra incadrarii faptei retinute sau la individualizarea raspunderii penale. In expunere se arata incadrarea juridica a faptei, cu motivarea in drept a acestei incadrari, care trebuie sa conduca la concluzia ca sunt intrunite toate conditiile pentru trimiterea in judecata a inculpatului. Daca urmarirea s-a desfasurat cu privire la mai multe infractiuni sau la mai multe persoane, expunerea trebuie sa cuprinda descrierea tuturor faptelor retinute si forma de participare a tuturor inculpatilor, cu rolul fiecaruia in savarsirea faptelor.
Analizand actul de acuzare se constata ca pentru inculpatul G.I. nu este descrisa fapta care constituie infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, sesizarea trebuind sa se refere la fapta nu la incadrarea juridica, fapta care, pentru acest inculpat nu exista. De asemenea, nu este indicata perioada de timp in care se retine a fi comisa fapta, pentru a se putea calcula, eventual, termenul de prescriptie a raspunderii penale, avand in vedere ca lichidarea societatii a inceput in anul 2000.
Infractiunea de delapidare, pentru care inculpatii au fost trimisi in judecata, este o infractiune de prejudiciu si in cauza nu a fost stabilit un prejudiciu cauzat partilor vatamate SC L. SA si SC R. SRL. In cuprinsul rechizitoriului se face referire la prejudicierea falitei SC L. SA si SC R. SRL, iar in dispozitivul acestuia este mentionata ca parte vatamata/parte civila C.L., in calitate de reprezentant legal al SC R. SRL. In cuprinsul dispozitivului nu exista nici o referire la SC L. SRL, iar SC R. SRL nu are nici o constituire de parte civila la dosarul cauzei. Prin lipsa mentiunilor privind prejudiciul, partile vatamate/ parti civile, inculpatilor li s-a incalcat dreptul la aparare. Incalcarea dreptului la aparare precum si cel la un proces echitabil potrivit art.6 paragraf 3 lit. d din Conventia Europeana a Drepturilor Omului nu pot fi inlaturate decat prin anularea actelor de urmarire penala intocmite.
In aceeasi ordine de idei, tribunalul retine ca prin plangerea formulata la data de 23.12.2008, C.L. si C.S.(fila 46 dosar u.p.), nu au indicat existenta vreunui prejudiciu. Ulterior, prin declaratia data la 16.04.2010(fila 63 verso dosar u.p.), C.L. indica un prejudiciu de 1.500.000 euro cauzat falitei SC Leda SA si precizeaza ca se constituie parte civila cu suma de 30000 dolari plus dobanzi, in calitate de creditor. La data de 22.04.2010, prin declaratia aflata la fila 67 dosar u.p., C.S. precizeaza ca SC L. SA a fost prejudiciata cu suma de 1.500.000 euro, suma cu care se constituie parte civila (fila 70 verso dosar u.p.). La data de 4.04.2011, (fila 24 dosar u.p.) partea vatamata C.L., precizeaza ca prejudiciul de 30000 dolari, cu care s-a constituit parte civila, reprezinta contravaloarea debitului falitei SC L. SA, prejudiciu pe care l-a suferit in calitate de creditor al falitei si de care se fac vinovati inculpatii U.V. si G.I.. La aceeasi data, respectiv 4.04.2011, partea vatamata C.S. prin declaratia aflata la fila 28 dosar u.p., a precizat ca SC L. SA, societate pe care a administrat-o, a suferit un prejudiciu pe care il estimeaza la 1.000.000 euro.
Inculpatii au fost trimisi in judecata pentru comiterea infractiunii de delapidare, infractiune impotriva patrimoniului, situatie in care prejudiciul se determina in mod cert, prin administrarea de probe, ori, in cauza partea vatamata C.S. il precizeaza initial la 1.500.000 euro pentru ca ulterior, in urma apararilor formulate de inculpati, sa il "estimeze" la 1.000.000 euro. Asadar, stabilirea unui cuantum cert al prejudiciului, este esentiala, intrucat daca este peste valoarea de 1.000.000 euro (asa cum au sustinut ambele parti vatamate), competenta de a efectua urmarirea penala apartine Directiei Nationale Anticoruptie conform art.13 alin.2/1 din OUG nr.43/2002 modificata, situatie in care, cercetarea penala s-a facut de un organ necompetent.
Toate aceste nelegalitati retinute de catre instanta privind sesizarea instantei atrag nulitatea absoluta a actelor de urmarire penala, cu consecinta restituirii la procuror conform art. 332 alin. 2 Cod procedura penala.
Critica formulata de aparatorii inculpatilor privind lipsa mentiunilor referitoare la mijloacele de proba din rechizitoriu, este neintemeiata, in conditiile in care, intr-adevar, rechizitoriul nu face trimitere la acestea, nu atrag nulitatea actului.
Referitor la neregularitatile prezentarii materialului de urmarire penala instanta retine ca procedura prezentarii acestuia este reglementata in dispozitiile art. 250 - 254 Cod procedura penala cu trimitere la dispozitiile art. 259- 260 Cod procedura penala.
Prezentarea materialului de urmarire penala inculpatului constituie o garantie ca acesta poate combate, inca din faza de urmarire penala, inculparea ce i s-a adus, mai ales ca la acest stadiu al cercetarii nu poate fi impiedicat contactul inculpatului cu aparatorul sau, cunoasterea materialului de urmarire fiind urmata de analiza critica a probelor efectuate impreuna cu un avocat.
Prezentarea materialului de urmarire penala consta din trei operatiuni succesive : i se pune in vedere inculpatului ca are dreptul de a lua la cunostinta de lucrarile de urmarire penala, aratandu - i - se si incadrarea juridica a faptei cercetate, i se asigura apoi posibilitatea de a lua cunostinta de intreg materialul de urmarire penala; este intrebat, dupa ce a luat la cunostinta de lucrarile din dosar, daca are de formulat cereri sau daca doreste sa faca declaratii suplimentare. Se intocmeste un proces verbal in care se consemneaza, pe langa indeplinirea operatiilor aratate si cererile sau declaratiile facute de inculpat.
In speta dedusa judecatii, la data de 28.02.2011 in dosarul nr. 567/P/2008 se face prezentarea materialului de urmarire penala inculpatilor pentru infractiunile prevazute de art. 144 alin.2 si art. 145 alin.1 din Legea nr. 85/2006, data la care prejudiciul precizat de partea vatamata era de 1.500.000 euro.Ca urmare a apararilor formulate de inculpati, se procedeaza la ascultarea partilor vatamate la data de 4.04.2011, ocazie cu care C.S. "estimeaza" prejudiciul la suma de 1.000.000 euro. Ulterior, prin ordonanta din 19 octombrie 2011 data in dosarul nr. 567/P/2008 se procedeaza la schimbarea incadrarii juridice pentru inculpatul G.I. din infractiunile prevazute de art. 144 alin.2 si 145 alin.1 din Legea nr. 85/2006 in infractiunile prevazute de art. 246 Cod penal, art.144 alin. 1 si 145 alin.1 din Legea nr. 85/2006.
Prin ordonanta din 24 octombrie 2011 data de procuror in dosarul nr. 567/P/2008 s-a dispus declinarea la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Oradea, pentru efectuarea de cercetari fata de numitul G.V. - avocat - sub aspectul savarsirii infractiunilor prevazute de art. 246 Cod penal, art. 145 din Legea nr. 85/2006.Prin ordonanta din 10.11.2011 data de procuror in dosarul nr. 690/P/2011 al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Oradea s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de faptuitorul G.V., retinandu-se incidenta dispozitiilor art.10 lit. c Cod procedura penala, disjungerea si declinarea la Parchetul Tribunalului Satu Mare pentru inculpatii G.I., U.V. s.a.. Urmare acestei declinari dosarul s-a inregistrat sub nr. 923/P/2011 al Parchetului de pe langa Tribunalul Satu Mare.
In aceste imprejurari, se procedeaza la citarea inculpatilor G.I. si U.V., pentru data de 28.11.2011, pentru prezentarea materialului de urmarire penala in dosarul nr. 923/P/2011.
Urmare acestei citatii, la data de 25.11.2011 aparatorul ales al inculpatului V. - avocat G.I.P. a depus o cerere de amanare, motivata cu aceea ca la data fixata are de sustinut doua cauze la Judecatoria Satu Mare, cu inculpati arestati preventiv(fila 6 dosar u.p). La aceasta cerere, prim procurorul a raspuns, cu mentiunea ca se apreciaza ca se impune sa desemneze o alta persoana care sa asigure substituirea.
La data de 28.11.2011, prin fax, aparatorul ales al inculpatului G. I, avocat G.V. a depus un inscris(fila 3 dosar u.p), prin care a aratat ca in dosarul nr.923/P/2011 nu are nici o calitate si nu cunoaste continutul acestuia, iar G.I. nu are cunostinta sa fie invinuit in acest dosar, precizand ca in dosarul nr.567/P/2008, acesta are calitatea de invinuit iar domnul avocat este aparator ales La aceeasi data, respectiv 28.11.2011 inculpatul G. I. s-a prezentat la sediul Parchetului de pe langa Tribunalul Satu Mare, refuzand sa i-a cunostinta despre continutul materialului de urmarire penala, in lipsa aparatorului sau. Drept urmare, procurorul a procedat la intocmirea referatului in conformitate cu dispozitiile art. 257 Cod procedura penala raportat la art. 254 si 259 Cod procedura penala.
Potrivit dispozitiilor art. 254 Cod procedura penala, cand prezentarea materialului de urmarire penala nu a mai fost posibila din cauza ca inculpatul este disparut sau s-a sustras de la chemarea inaintea organului de cercetare penala, in referatul care se intocmeste potrivit art. 259 Cod procedura penala se arata imprejurarile concrete din care rezulta cauza impiedicarii.
Fata de inscrisurile existente la dosarul cauzei, instanta retine ca in cauza nu sunt incidente dispozitiile art. 254 Cod procedura penala, intrucat inculpatii U.V. si G.I. nu sunt disparuti si nu s-au sustras de la chemarea inaintea organului de urmarire penala, in conditiile in care acestia au formulat cereri de amanare pentru aparare, respinse de catre procuror, imprejurare care nu este sanctionata cu nulitatea absoluta, aceasta nefiind inclusa in enumerarea limitativa de la art. 197 alin.2 Cod procedura penala. Aceste aspecte reprezinta o neregularitate de natura a atrage nulitatea relativa, care opereaza numai in cazul in care inculpatilor li s-a cauzat o vatamare ce nu ar putea fi inlaturata in alt mod decat prin anularea actului, iar aceasta incalcare sa fie invocata in anumite limite de timp.
Raportand aceste dispozitii legale la cauza de fata, se constata ca inculpatilor de mai sus li s-a cauzat o vatamare ce nu poate fi inlaturata decat prin anularea actului, fiind incidente dispozitiile art. 197 alin. 1 si 4 Cod procedura penala. Tribunalul considera ca vatamarea se apreciaza in raport de dispozitiile art. 320/1 Cod procedura penala, de a caror aplicare inculpatii pot beneficia ori in conditiile in care se nu retine starea de fapt pentru unele dintre infractiuni, nu se indica cuantumul prejudiciului si in procedura stabilita de aceste dispozitii legale, nu este posibila administrarea de probe, acest drept le este ingradit.
Pornind de la aceste considerente, tribunalul a admis exceptiile formulate de inculpatul G.I. si in consecinta, in baza art. 332 alin.2 Cod procedura penala a restituit la procuror, in vederea refacerii urmaririi penale, cauza penala privind pe inculpatii G.I. si U.V., trimisi in judecata pentru comiterea infractiunilor prevazute de art. 145 alin.1 din Legea nr. 85/2006 si art. 246 Cod penal.
Impotriva acestei sentintei au declarat recurs, in termen legal, Parchetul de langa Tribunalul Arad si partile civile C.S. si SC R. SRL, solicitand casarea hotararii si trimiterea cauzei spre continuarea judecatii la Tribunalul Arad.
In motivarea recursului declarat de Parchetul de pe langa Tribunalul Arad s-a aratat ca in viziunea instantei supreme, legalitatea actului de sesizare a instantei este conditionata de indeplinirea a trei elemente care trebuie in mod obligatoriu respectate in cuprinsul rechizitoriului: a) descrierea faptei intr-un mod susceptibil de a produce efecte juridice; b) precizarea incadrarii juridice a faptei retinute in sarcina inculpatului; c) dispozitia de trimitere in judecata pentru aceasta fapta si analizand continutul actului de trimitere in judecata, se constata ca activitatea ilicita a inculpatilor a fost descrisa pe larg la sectiunea I a infatisarii starii de fapt, asa cum a rezultat din cercetarile efectuate, de o maniera care sa permita identificarea elementelor constitutive ale infractiunilor retinute in sarcina lor, cu referintele corespunzatoare la incadrarea juridica, dispozitia de trimitere in judecata privind strict faptele descrise in partea expozitiva, singura chestiune ce ar putea fi pusa in discutie, la modul ipotetic, fiind aceea daca activitatea frauduloasa a inculpatului G.I., in modalitatea prezentata in cuprinsul actului de trimitere in judecata, intruneste elementele constitutive ale ambelor infractiuni sau numai ale uneia, daca subzista un concurs de infractiuni, ori unul de texte, probleme ce pot fi supuse analizei instantei dupa parcurgerea activitatii specifice de cercetare judecatoreasca.
Totodata, se arata ca, cu referire la rezultatul socialmente periculos al infractiunii de delapidare, reglementata de art. 145 al. 1 din Legea 85/2006, la rubrica "in drept" din rechizitoriu ce complineste sectiunea "in fapt" si formeaza expozitivul actului de trimitere in judecata, se arata ca "activitatea abuziva a celor doi invinuiti a prejudiciat interesele falitei si ale R. SRL a carei oferta de cumparare nu a fost inregistrata si luata in considerare de invinuiti", exprimare ce nu lasa loc de indoiala cu privire la producerea unei pagube, ca urmare imediata a actiunii materiale executata de cei doi inculpati, ori pentru ca instanta sa fie investita cu judecarea faptei este suficienta descrierea acesteia in elementele constitutive, in situatia data act material si rezultat socialmente periculos, legatura de cauzalitate rezultand din materialitatea faptei. Astfel, se arata ca pentru ca instanta sa fie sesizata legal cu judecarea unei infractiuni de rezultat este necesar si suficient sa se arate ca exista un prejudiciu si ca acesta a fost cauzat prin activitatea inculpatilor, intinderea pagubei urmand a fi stabilita in baza probatoriului administrat, problema ridicata de instanta tinand de exercitarea actiunii civile si rezolvarea laturii civile a procesului penal, iar nu de legala sesizare a instantei.
Se mai arata ca potrivit art. 13 alin. 12 din OUG 43/2002 modificata, DNA este competenta sa efectueze urmarirea penala daca s-a cauzat o paguba materiala m,ai mare decat echivalentul in lei a sumei de 1.000.000 euro in cazul infractiunilor prev. de art. 215 al. 1,2,3 si 5, art. 246, 247, 248 si 2481 Cp, al infractiunilor prevazute la art. 175, 177 si 178-181 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al Romaniei, cu modificarile si completarile ulterioare si in Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, infractiunea de delapidare dedusa judecatii reglementata de art. 145 al. 1 din Legea nr. 85/2006 nefigurand in cele expres enumerate, astfel incat consecinta aratata de instanta, la modul ipotetic, in raport de valoarea prejudiciului daca s-ar confirma cuantumul peste 1 milion de euro, nu s-ar putea produce, competenta revenind, indiferent de limita acestuia, Parchetului de pe langa Tribunalul Satu Mare.
Cu privire la neprezentarea materialului de urmarire penala, se arata ca desi constituie o incalcare a disp.art. 250 Cpp, nefiind prevazuta intre cazurile de nulitate absoluta enumerate in art. 197 alin. 2 Cpp, reprezinta o neregularitate de natura a atrage nulitatea relativa, care opereaza numai in cazul in care inculpatului nu i s-a cauzat o vatamare ce nu ar putea fi inlaturata in alt mod decat prin anularea actului, in acest sens, statuind Plenul Tribunalului Suprem prin Decizia de Indrumare nr. 3 din 23.03.1972 cu privire la corecta aplicare a unor dispozitii din codul de procedura penala referitoare la urmarirea penala, la punctul 4 din dispozitiv: "Omisiunea organului de urmarire penala de a prezenta inculpatului materialul de urmarire penala nu este sanctionata cu nulitatea absoluta. Aceasta omisiune atrage insa sanctiunea nulitatii absolute, in conditiile art. 197 alin. 2 Cpp, daca inculpatul este minor, militar in termen sau arestat chiar in alta cauza", iar in sustinerea solutiei adoptate, Plenul Tribunalului Suprem a invocat doua argumente principale: "In raport cu natura sa, procedura reglementata in art. 250-254 Cpp poate fi suplinita atunci cand dosarul a ajuns la instanta, prin posibilitatea pe care o are inculpatul de a studia intregul material de urmarire penala, de a formula cereri si de a face declaratii in apararea sa. In aceasta privinta ansamblul dispozitiilor care reglementeaza faza judecatii contine asemenea prevederi incat asigura realizarea drepturilor inculpatului in cursul procesului penal in aceeasi masura ca si in cadrul procedurii prezentarii materialului de urmarire penala. Pe de alta parte, incalcarea dispozitiilor procedurale sus-mentionate nu este prevazuta in cazurile de nulitate absoluta indicate limitativ in art. 197 alin. 2 Cpp". Se arata ca rationamentul si argumentele Tribunalului Suprem raman valabile, "mutatis mutandis" si in raport de textele de lege in vigoare, iar decizia de indrumare isi pastreaza actualitatea, cata vreme legiuitorul nu a reglementqat neprezentarea materialului de urmarire penala intre cazurile sanctionate cu nulitate absoluta.
In motivarea recursurilor declarate de partile civile s-a invederat ca in ceea ce priveste continutului rechizitoriului, acesta indeplineste toate conditiile impuse de art. 263 Cpp si asa cum a statuat Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul de 9 Judecatori prin Decizia penala nr. 2266/2002, din coroborarea dispozitiilor art. 317 si art. 263 Cpp, legalitatea actului de sesizare a instantei este conditionata de mentionarea in cuprinsul rechizitoriului a trei elemente: 1) descrierea faptei intr-un mod susceptibil de a produce efecte juridice; precizarea incadrarii juridice a faptei retinute in sarcina inculpatului; 3) dispozitia de trimitere in judecata pentru acea fapta, asa incat, examinand din aceasta perspectiva actul de sesizare a instantei, rezulta ca acesta cuprinde toate cele 3 elemente, cu privire la fiecare dintre faptele pentru care au fost trimisi in judecata inculpatii. Cu privire la critica retinuta de prima instanta, conform careia "nu este descrisa fapta care constituie infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor", se arata ca din lecturarea pag.2-5, incepand cu sintagma "din cercetarile efectuate au rezultat urmatoarele"; partea expozitiva a rechizitoriului fiind impartita in ceea ce priveste descrierea faptelor in doua subsectiuni, subsectiunea I fiind alocata descrierii faptelor inculpatilor.
In ceea ce priveste indicarea perioadei de timp in care se retine a fi comisa fapta, se arata ca pentru a se putea calcula termenul de prescriptie a raspunderii penale, simpla privire asupra partii expozitive a actului de sesizare a instantei releva o trimitere exacta la date calendaristice, procurorul nemultumindu-se sa faca trimiteri generale, de genul an, luna, ci mentionand date calendaristice complete: "la data de 21.03.2005"; "la data de 29.12.2006"; "la data de 10.06.2009;"la data de 7 iunie 2005 se intocmeste de catre unul dintre lichidatori", "de oferta de cumparare din data de 30 iunie 2006 a avut cunostinta invinuitul G.I. ", in acest context, calcularea prescriptiei raspunderii penale fiind posibila cu exactitate, motivul de restituire neavand nici o baza legala. De asemenea, se arata ca discutia antamata deja daca activitatea infractionala descrisa in rechizitoriu ar intruni elementele constitutive ale celor doua infractiuni aflate in concurs sau numai a uneia dintre ele excede cadrul verificarii legalitatii sesizarii instantei, fiind o chestiune de fond ce poate fi solutionata de catre instanta de judecata in cadrul procesual reglementat de art. 334 Cpp.
Totodata se considera ca luand in considerare referirea pe care procurorul o face la pag.5 a rechizitoriului conform careia "activitatea abuziva a celor doi invinuiti a prejudiciat interesele falite si ale SC R. SRL a carei oferta de cumparare nu a fost inregistrata si luata in considerare de invinuiti", apare ca fiind clara in ceea ce priveste descrierea faptei de abuz in serviciu, neavand importanta topografia textului.
Se mai arata in motivele de recurs ca in ceea ce priveste constituirea de parti civile care nu ar fi avut loc in faza de urmarire penala, aceasta nu este o conditie care sa vizeze legala sesizare a instantei, ea neputandu-se circumscrie cadrului prevazut de art. 300 si art. 332 Cpp, trebuind rezolvata, conform disp.art. 15 alin. 2 Cpp, acest ultim text chiar prevazand ca se poate realiza constituirea de parte civila "in cursul urmaririi penale, precum si in fata instantei de judecata pana la citirea actului de sesizare a instantei". Se precizeaza ca mai mult, toate aceste probleme au fost complinite in faza de judecata, in fata Tribunalului Arad, unde a avut loc constituirea de parte civila in conditiile art. 15 alin. 2 Cpp si de asemenea, in fata primei instante s-a constituit parte civila SC L. Sa prin lichidator, in acest context, neputandu-se sustine ca ar fi fost incalcate in vreun mod drepturile partii civile, ale SC L. Sa si ale inculpatilor, atata vreme cat in cursul procesului penal, atat cererile de constituire de parti civile, cat si probele ce urmeaza a se administra pe latura civila a procesului penal sunt puse in discutia contradictorie a partilor, se vor putea solicita si administra contraprobe, totul desfasurandu-se in sedinta publica, cu respectarea dreptului la un proces echitabil.
In cea ce priveste incalcarea in faza urmaririi penale a normelor de competenta speciala reglementate de art. 13 alin. 12 din OUG nr. 43/2002 modificata, prima instanta realizeaza o grava confuzie apreciind ca faptele pentru care au fost trimisi in judecata inculpatii intra sub incidenta disp.art. 13 alin. 12 din OUG nr.43/2002 modificata intrucat, in primul rand, infractiunea de prejudiciu pentru care au fost trimisi in judecata cei doi inculpati este infractiunea de delapidare prev. de art. 145 alin. 1 din Legea nr.85/2006, or, conform disp.art. 13 alin. 1 ind.2 din OUG 43/2002 modificata, in competenta DNA nu intra urmarire penala in cazul infractiunii de delapidare, nici a celei prevazute si pedepsite de art. 2151 Cp si nici a celei prevazute de art. 145 alin.1 din Legea nr.85/2006, astfel, indiferent la cat ar fi cuantificat prejudiciul in cazul infractiunii de delapidare, acesta nu atrage niciodata competenta DNA.
Se mai arata ca infractiunea de abuz in serviciu pentru care inculpatii au fost trimisi in judecata nu este susceptibila de a atrage competenta DNA in aplicarea disp.art. 13 alin. 12 din OUG nr. 43/2002, atata vreme cat aceasta infractiune nu este eo ipso o infractiune de prejudiciu, intrand in competenta DNA doar infractiunile de abuz in serviciu reglementate de art. 132 din Legea nr. 78/2000 modificata, acest text de incriminare special prin raportare la disp.art. 246 Cp prevazand ca infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor este o infractiune asimilata infractiunilor de coruptie numai daca este savarsita de un functionar public si daca "functionarul public a obtinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial", astfel ca, in contextul in care inculpatilor nu li s-a retinut si infractiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 modificata,, ci doar infractiunea prev. de art. 246 Cp, fara a se fi cauzat in mod direct un prejudiciu, competenta DNA este exclusa.
Totodata se precizeaza ca in ceea ce priveste cuantumul prejudiciului, acesta nu parte fi stabilit exclusiv prin raportare la cererea de constituire de parte civila, care are de cele mai multe ori un caracter subiectiv, aceasta trebuind solutionata in baza probelor administrate de catre instanta de judecata, procedura neajungand pana in acest moment la acest punct.
Cu privire la procedura prezentarii materialului de urmarire penala, apreciata de instanta ca fiind una care nu s-a parcurs cu respectarea drepturilor procesuale ale inculpatilor, se considera ca nici acest argument nu are vreun temei procesual. Astfel, se arata ca nu poate fi primit argumentul primei instante, conform caruia neregularitatea procesuala a fost invocata in termenul prev. de art. 197 al. 4 Cpp, text pe care prima instanta il coroboreaza cu disp.art. 3201 Cpp, fara ca intre cele doua texte normative sa existe vreo legatura, prin raportare la disp.art. 197 al. 4 Cpp, invocarea nulitatii relative iscate de pretinsa incalcare a dispozitiilor procesuale din materia prezentarii materialului de urmarire penala, aparand ca fiind tardiva. Se mai arata ca a accepta teza imbratisata de prima instanta, ar insemna ca price nulitate relativa din faza de urmarire penala sa poata fi invocata in fata primei instante pana la citirea actului de sesizare, ori disp.art. 197 al. 4 Cpp, prevad expressis verbis ca invocarea acesteia trebuia facuta "in cursul efectuarii actului cand partea este prezenta sau la primul termen de judecata cu procedura completa cand partea a lipsit la efectuarea actului", primul termen cu procedura completa fiind in fata Tribunalului Satu Mare, inainte de solutionarea cererii de stramutare a judecarii cauzei. Se precizeaza ca mai mult decat atat, nu se poate aprecia ca inculpatul G.I. nu ar fi cunoscut termenul la care a fost citat la Parchetul de pe langa Tribunalul Satu Mare, atata vreme cat acesta s-a prezentat in fata procurorului si a refuzat sa ia act de materialul de urmarire penala, prin urmare, in contextul in care inculpatul a fost prezent, orice viciu ar fi avut procedura de chemare a sa in fata procurorului, este acoperit, neprezentarea nejustificata a avocatului inculpatului neputand induce nulitatea actului procesual, mai ales ca aceasta a fost provocata de catre chiar cel care o invoca.
Curtea de Apel Timisoara prin decizia penala nr. 1613/R din 22 noiembrie 2012 a admis recursurile declarate de Parchetul de pe langa Tribunalul Arad si partile civile Cristea Sorin Alexandru si SC Romstyll SRL Satu Mare impotriva sentintei penale nr. 361 din 17.09.2012 pronuntata de Tribunalul Arad, a casat-o sentinta penala recurata si a dispus trimiterea cauzei pentru continuarea judecatii la Tribunalul Arad.
In considerentele deciziei de casare, s-au retinut urmatoarele:
In speta, prima instanta a avut in vedere dispozitiile art. 263, art. 254 si 332 C.p.p. pentru a dispune masura restituirii cauzei la procuror, texte legale care insa nu au fost corect aplicate starii de fapt.
In ceea ce priveste dispozitiile art. 263 C.p.p. se retine ca potrivit acestui text legal: "Rechizitoriul trebuie sa se limiteze la fapta si persoana pentru care s-a efectuat urmarirea penala si trebuie sa cuprinda, pe langa mentiunile prevazute in art. 203, datele privitoare la persoana inculpatului, fapta retinuta in sarcina sa, incadrarea juridica, probele pe care se intemeiaza invinuirea, masura preventiva luata si durata acesteia, precum si dispozitia de trimitere in judecata. In rechizitoriu se arata de asemenea numele si prenumele persoanelor care trebuie citate in instanta, cu indicarea calitatii lor in proces si locul unde urmeaza a fi citate." In acceptiunea acestui text de lege, prin fapta retinuta in sarcina sa nu se poate intelege doar simpla referire la o anumita fapta mentionata in succesiunea activitatilor inculpatului, ci la descrierea acelei fapte intr-un mod susceptibil de a produce consecinte juridice, si anume de a investi instanta, o atare conditie neputand fi indeplinita decat in cazul cand fapta aratata prin rechizitoriu este insotita de precizarea incadrarii ei juridice si de dispozitia de trimitere in judecata pentru acea fapta. Pe de alta parte, nu trebuie sa fie confundata operatiunea de constatare a indeplinirii conditiilor prevazute de art. 263 C.p.p. cu cea de analiza a temeiniciei incadrarii juridice data de procuror in rechizitoriu sau existenta faptei si vinovatiei inculpatului. Astfel, in rechizitoriul nr. 923/P/2011 al Parchetului de pe langa Tribunalul Satu Mare, la capitolul destinat incadrarii juridice a faptelor(fila 5 rechizitoriu) au fost descrise faptele imputate de organul de urmarire penala inculpatului G.I., iar in ceea ce priveste perioada de timp la care se raporteaza acestea rezulta ca este vorba de perioada de vanzare a bunurilor SC L. SA, in special cea de dupa oferta de cumparare din 30 iulie 2006 formulata de SC R. SRL.
In ceea ce priveste lipsa mentiunilor privind prejudiciul si neefectuarea de catre organul de urmarire penala a unei expertize tehnice de specialitate referitoare la infractiunea de delapidare, instanta de control judiciar constata ca desi constatarea primei instante este intemeiata, aceasta nu atrage restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmaririi penale. Astfel, potrivit art.332 C.p.p.: "Cand se constata, inainte de terminarea cercetarii judecatoresti, ca in cauza supusa judecatii s-a efectuat cercetare penala de un alt organ decat cel competent, instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului, care procedeaza potrivit art. 268 alin. 1. Cauza nu se restituie atunci cand constatarea are loc dupa inceperea dezbaterilor sau cand instanta, in urma cercetarii judecatoresti, schimba incadrarea juridica a faptei intr-o alta infractiune pentru care cercetarea penala ar fi revenit altui organ de cercetare. Instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului pentru refacerea urmaririi penale in cazul nerespectarii dispozitiilor privitoare la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, sesizarea instantei, prezenta invinuitului sau a inculpatului si asistarea acestuia de catre aparator."; nefiind mentionata intre cazurile de restituire si ipoteza neadministrarii de catre organul de urmarire penala a unei probe pe care instanta ar aprecia-o ca fiind utila cauzei. De altfel, articolul 333 C.p.p. care prevedea posibilitatea restituirii cauzei la procuror pentru completarea urmaririi penale a fost abrogat prin Legea nr. 356/2006, ipoteza neputand fi inclusa in alt text legal, cata vreme legiuitorul insusi a dorit sa o excluda. Mai mult, in art. 145 alin. 1 din Legea nr. 85/2005 nu se conditioneaza existenta infractiunii de un anumit cuantum al prejudiciului, textul prevazand ca realizeaza continutul constitutiv al infractiunii de delapidare "insusirea, folosirea sau traficarea de catre administratorul judiciar ori lichidatorul averii debitorului, precum si de orice reprezentant sau prepus al acestuia de bani, valori ori alte bunuri pe care le gestioneaza sau le administreaza".
In ceea ce priveste relevanta intinderii prejudiciului in raport cu competenta materiala a organului de urmarire penala, concluzia primei instante este eronata. Astfel, potrivit art. 13 alin. 1 lit. a si alin. 12 din OUG nr. 43/2002 se arata ca : "(1) Sunt de competenta Directiei Nationale Anticoruptie infractiunile prevazute in Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, cu modificarile si completarile ulterioare, savarsite in una dintre urmatoarele conditii: a) daca, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, au cauzat o paguba materiala mai mare decat echivalentul in lei a 200.000 euro ori o perturbare deosebit de grava a activitatii unei autoritati publice, institutii publice sau oricarei alte persoane juridice ori daca valoarea sumei sau a bunului care formeaza obiectul infractiunii de coruptie este mai mare decat echivalentul in lei a 10.000 de euro; (12) Directia Nationala Anticoruptie este competenta sa efectueze urmarirea penala, daca s-a cauzat o paguba materiala mai mare decat echivalentul in lei a 1.000.000 euro, in cazul infractiunilor prevazute la art. 215 alin. 1, 2, 3 si 5, art. 246, 247, 248 si 248^1 din Codul penal, al infractiunilor prevazute la art. 175, 177 si 178 - 181 din Legea nr. 141/1997*) privind Codul vamal al Romaniei, cu modificarile si completarile ulterioare, si in Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale." Din analiza textului legal sus citat se constata ca infractiunea de delapidare prevazuta de art. 145 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 nu se incadreaza in acesta, nefiind enumerata intre infractiunile din alin. 12 si nefiind nici o infractiune de coruptie in sensul art. 5 din Legea nr. 78/2000 care mentioneaza ca "sunt infractiuni de coruptie infractiunile prevazute la art. 254 - 257 din Codul penal, la art. 6^1 si 8^2 din prezenta lege, precum si infractiunile prevazute in legi speciale, ca modalitati specifice ale infractiunilor prevazute la art. 254 - 257 din Codul penal, si la art. 6^1 si 8^2 din prezenta lege". Prin urmare, existenta si intinderea prejudiciului vizeaza vinovatia si latura civila a cauzei, neatragand neregularitatea actului de sesizare.
Referitor la aspectul neregularitatii prezentarii materialului de urmarire penala, se retine ca literatura juridica si practica judiciara sunt unanime in a considera ca neprezentarea materialului de urmarire penala, desi constituie o incalcare a dispozitiilor art. 250 din Codul de procedura penala, nefiind prevazuta printre cazurile enumerate in art. 197 alin. 2 din Codul de procedura penala, nu este sanctionata cu o nulitate absoluta, ci cu o nulitate relativa. Totodata, potrivit art. 254 C.p.p.: "Cand prezentarea materialului nu a fost posibila din cauza ca inculpatul sau aparatorul sau a lipsit in mod nejustificat la chemarea organului de urmarire penala ori refuza in mod nejustificat sa ia cunostinta de materialul de urmarire penala ori este disparut, in referatul care se intocmeste potrivit art. 259 se arata imprejurarile concrete din care rezulta cauza impiedicarii. Daca pana la inaintarea dosarului la procuror inculpatul se prezinta, este prins ori adus, se procedeaza la prezentarea materialului de urmarire penala." In cauza, in data de 28 noiembrie 2011 s-a intocmit de catre procuror un referat in care se constata motivele neprezentarii materialului de urmarire penala catre cei doi inculpati, respectiv inculpatul U.V. si aparatorul sau ales nu s-au prezentat desi au fost citati, iar inculpatul G.I. s-a prezentat, dar a refuzat sa ia cunostinta de continutul materialului de urmarire penala in absenta aparatorului sau, care de asemenea fusese instiintat. Chiar daca in speta s-ar confirma ipoteza indicarii gresite a numarului de dosar pe citatia inaintata inculpatilor pentru prezentarea materialului de urmarire penala, instanta de control judiciar a constatat ca rechizitoriul a fost emis in data de 30 noiembrie 2011, astfel ca luand cunostinta de spre obiectul chemarii la procuror, inculpatul G.I. avea posibilitatea de a se prezenta si lua cunostinta despre materialul de urmarire penala conform art. 254 alin. 2 C.p.p., putand invoca nulitatea inainte de intocmirea rechizitoriului. Pe de alta parte, in speta de fata nu se poate vorbi despre o vatamare ce le-a fost cauzata inculpatilor, instanta de judecata fiind in masura sa asigure acestora posibilitatea de a lua la cunostinta de actele si lucrarile dosarului, iar pe parcursul cercetarii judecatoresti avand obligatia de a le permite sa formuleze cereri noi si sa propuna noi probe in apararea lor.
Constata ca sentinta penala nr. 228 din 15 februarie 2012 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia Penala in dosarul nr. 9854/1/2011, s-a admis cererea formulata de petitionarul G.I. pentru stramutarea judecarii cauzei ce formeaza obiectul dosarului nr. 10986/83/2011 al Tribunalului Satu Mare si s-a stramutat judecarea cauzei la Tribunalul Arad, fiind mentinute actele indeplinite la instanta de la care s-a stramutat judecarea cauzei.
Ca urmare a stramutarii, cauza a fost inregistrata pe rolul acestei instante la data de 27 februarie 2012.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Satu Mare nr.923/P/2011 au fost trimisi in judecata inculpatii G.I. si U.V. pentru savarsirea faptelor de delapidare prevazuta de art. 145 alin.1 din Legea nr. 85/2006 si abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prevazuta de art. 246 Cod penal.
La primul termen de judecata fixat, respectiv 19 martie 2012, inculpatul G.I. prin aparatorul ales a depus, in scris, la dosar, cerere de restituire a cauzei la procuror, in temeiul dispozitiilor art. 300 alin.2 Cod procedura penala, invocand mai multe exceptii, pe care le-a sustinut oral la dezbaterea pe fond.
S-a sustinut ca, instanta nu a fost regulat sesizata, ca neregularitatile actului de sesizare nu pot fi inlaturate nici de indata, nici prin acordarea unui termen in acest sens, astfel ca se impune restituirea cauzei la procuror, pentru urmatoarele argumente:
1.Verificarea legalitatii si temeiniciei rechizitoriului nu s-a facut de catre procurorul competent, intrucat in cazul de fata, o parte din actele de urmarire penala au fost efectuate de catre prim procurorul Parchetului de pe langa Tribunalul Satu Mare - respectiv doamna P.M., astfel ca verificarea temeiniciei si legalitatii rechizitoriului trebuia facuta de prim procurorul Parchetului de pe langa Curtea de Apel Timisoara.
2. Urmarirea penala a fost efectuata de un organ necompetent material; nu exista corespondenta intre faptele descrise in plangerile penale /denunturile penale formulate impotriva inculpatului G.I. si faptele pentru care a fost pus sub acuzare, respectiv cele pentru care s-a extins urmarirea penala ori s-a dispus schimbarea incadrarii juridice; nu exista corespondenta intre faptele pentru care a fost pus sub invinuire acest inculpat si cele pentru care a fost audiat, respectiv i-au fost aduse la cunostinta; nu exista corespondenta intre faptele mentionate anterior si cele descrise in expozitivul rechizitoriului si nici intre acestea si cele pentru care s-a dispus trimiterea sa in judecata prin dispozitivul rechizitoriului; nu se poate stabili pentru care fapta penala a fost trimis in judecata acest inculpat si pentru care a fost scos de sub urmarire penala; nu se indica probele pe care se intemeiaza fiecare dintre acuzatiile aduse impotriva inculpatului G.I., respectiv cele pentru care a fost trimis in judecata. In dezvoltarea ampla a acestor exceptii, s-a aratat ca in cuprinsul rechizitoriului nu s-au aratat imprejurarile de loc, timp, mijloace, mod, scop in care a fost savarsita fapta, aceasta nu a fost descrisa, ceea ce este esential in ceea ce priveste respectarea dreptului la aparare si desi nerespectarea acestor dispozitii legale nu este prevazuta sub sanctiunea nulitatii absolute, vatamarea ce li s-a produs in acest fel este lesne de dedus. De asemenea, s-a sustinut ca nu a fost stabilit prejudiciul cauzat ca urmare a infractiunilor deduse judecatii, si fata de declaratiile partilor vatamate care s-au constituit parti civile cu sume mai mari de 1000000 euro, se impunea o verificarea a competentei materiale a organului de urmarire penala.
3.Inculpatului G.I. nu i-a fost prezentat materialul de urmarire penala, in conditiile in care acesta a fost citat pentru data de 28.11.2011 in dosarul nr. 923/P/2011, dosar despre care nu avea cunostinta si nu i s-a acordat un termen in vederea studierii materialului de urmarire penala, incalcandu-se in mod grav dreptul la aparare, fiind pus in imposibilitatea de a studia actele de urmarire penala si de a formula aparari fata de acuzatiile ce i s-au adus.
Asupra exceptiilor invocate,
Potrivit art. 1 Cod procedura penala, legea apara, intre altele, persoana, drepturile si libertatile acesteia, proprietatea, precum si intreaga ordine de drept.
Diferit, in Codul de procedura penala sunt prevazute regulile dupa cum urmeaza a se desfasura urmarirea penala si judecata, drepturile ce le au persoanele fata de care se desfasoara activitatea de urmarire penala si judecata. Respectarea tuturor acestor reguli constituie garantia desfasurarii unui proces echitabil si in spiritul aflarii adevarului. In acest sens, in partea generala a Codului de procedura penala, Titlul I, capitolul I, sunt aratate regulile de baza ale procesului penal, care se aplica pe intregul parcurs al procesului penal, indiferent de faza in care se gaseste. Printre aceste reguli sunt amintite cele privind legalitatea procesului penal, aflarea adevarului sau rolul activ al organelor judiciare.
De o importanta covarsitoare si ca un corolar al textelor mai sus citate in art.5/2 si 6 sunt reglementate dispozitii cu privire la prezumtia de nevinovatie si garantarea dreptului la aparare. In conformitate cu alin.2 al art.6 Cod procedura penala, in cursul procesului penal, organele judiciare sunt obligate sa asigure deplina exercitare a drepturilor procesuale, in conditiile prevazute de lege si sa le administreze probele in aparare. Aceste exigente procesuale si procedurale privind garantarea si asigurarea dreptului la aparare al inculpatului, corespund si exigentelor art. 6 paragraf 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, privind dreptul la un proces echitabil( "orice acuzat are in special dreptul sa fie informat in termenul cel mai scurt(...) si in mod amanuntit asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse impotriva sa si sa dispuna de timpul si inlesnirile necesare pregatirii apararii sale"), exprimate ca atare in cauza S. si altii contra Turciei ( Hotararea din 17 iulie 2001) si cu precadere in cauza A.C. contra Romaniei (Hotararea din 12 aprilie 2011) in cuprinsul careia este statuat ca "dispozitiile paragrafului 3 al art. 6 recunosc dreptul acuzatului de a fi informat nu numai cu privire la fundamentul acuzatiilor ce i se aduc, adica a faptelor materiale ce ii sunt retinute in sarcina, dar si cu privire la calificarea juridica data respectivelor fapte si aceasta intr-o maniera detaliata.
Sub aspectul neregularitatii actului de sesizare al instantei prin prisma dispozitiilor art.264 alin.3 Cod procedura penala si Decizia nr. 9/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectiile Unite, data in solutionarea recursului in interesul legii, tribunalul apreciaza ca actele emise de prim procuror respectiv - ordonanta din 3.03.2010 prin care s-a trimis dosarul in vederea inceperii urmaririi penale fata de inculpatul G.I. s.a., rezolutia din 11.03.2010 prin care s-a confirmat inceperea urmaririi penale fata de inculpatul G.I. s.a. si ordonanta din 21.04.2010 prin care s-a dispus extinderea cercetarilor fata de inculpatul U.V., sunt acte izolate care nu presupun efectuarea urmaririi penale. Urmarirea penala a fost condusa de procuror P., prim procurorul P.nu a realizat alte acte de urmarire penala, nu a administrat probatorii, astfel ca exceptia neregularitatii actului de sesizare sub acest aspect este neintemeiata si urmeaza a fi respinsa.
Procedand la verificarea sesizarii instantei prin prisma exceptiei invocate la punctul 2, tribunalul constata urmatoarele:
Trimiterea in judecata se dispune prin rechizitoriu, care constituie act procedural scris, in care se consemneaza actul de dispozitie al procurorului. Rechizitoriul este format din trei parti - introducerea, expunerea si dispozitivul. In conformitate cu dispozitiile art. 263 Cod procedura penala, expunerea consta in descrierea faptei retinute in sarcina inculpatului, precum si aratarea probelor pe care se intemeiaza situatia de fapt retinuta si vinovatia inculpatului. Descrierea trebuie sa se refere la toate imprejurarile de timp, de loc, mijloace, mod, scop in care a fost savarsita fapta, daca acestea au consecinte asupra incadrarii faptei retinute sau la individualizarea raspunderii penale. In expunere se arata incadrarea juridica a faptei, cu motivarea in drept a acestei incadrari, care trebuie sa conduca la concluzia ca sunt intrunite toate conditiile pentru trimiterea in judecata a inculpatului. Daca urmarirea s-a desfasurat cu privire la mai multe infractiuni sau la mai multe persoane, expunerea trebuie sa cuprinda descrierea tuturor faptelor retinute si forma de participare a tuturor inculpatilor, cu rolul fiecaruia in savarsirea faptelor.
Analizand actul de acuzare se constata ca pentru inculpatul G.I. nu este descrisa fapta care constituie infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, sesizarea trebuind sa se refere la fapta nu la incadrarea juridica, fapta care, pentru acest inculpat nu exista. De asemenea, nu este indicata perioada de timp in care se retine a fi comisa fapta, pentru a se putea calcula, eventual, termenul de prescriptie a raspunderii penale, avand in vedere ca lichidarea societatii a inceput in anul 2000.
Infractiunea de delapidare, pentru care inculpatii au fost trimisi in judecata, este o infractiune de prejudiciu si in cauza nu a fost stabilit un prejudiciu cauzat partilor vatamate SC L. SA si SC R. SRL. In cuprinsul rechizitoriului se face referire la prejudicierea falitei SC L. SA si SC R. SRL, iar in dispozitivul acestuia este mentionata ca parte vatamata/parte civila C.L., in calitate de reprezentant legal al SC R. SRL. In cuprinsul dispozitivului nu exista nici o referire la SC L. SRL, iar SC R. SRL nu are nici o constituire de parte civila la dosarul cauzei. Prin lipsa mentiunilor privind prejudiciul, partile vatamate/ parti civile, inculpatilor li s-a incalcat dreptul la aparare. Incalcarea dreptului la aparare precum si cel la un proces echitabil potrivit art.6 paragraf 3 lit. d din Conventia Europeana a Drepturilor Omului nu pot fi inlaturate decat prin anularea actelor de urmarire penala intocmite.
In aceeasi ordine de idei, tribunalul retine ca prin plangerea formulata la data de 23.12.2008, C.L. si C.S.(fila 46 dosar u.p.), nu au indicat existenta vreunui prejudiciu. Ulterior, prin declaratia data la 16.04.2010(fila 63 verso dosar u.p.), C.L. indica un prejudiciu de 1.500.000 euro cauzat falitei SC Leda SA si precizeaza ca se constituie parte civila cu suma de 30000 dolari plus dobanzi, in calitate de creditor. La data de 22.04.2010, prin declaratia aflata la fila 67 dosar u.p., C.S. precizeaza ca SC L. SA a fost prejudiciata cu suma de 1.500.000 euro, suma cu care se constituie parte civila (fila 70 verso dosar u.p.). La data de 4.04.2011, (fila 24 dosar u.p.) partea vatamata C.L., precizeaza ca prejudiciul de 30000 dolari, cu care s-a constituit parte civila, reprezinta contravaloarea debitului falitei SC L. SA, prejudiciu pe care l-a suferit in calitate de creditor al falitei si de care se fac vinovati inculpatii U.V. si G.I.. La aceeasi data, respectiv 4.04.2011, partea vatamata C.S. prin declaratia aflata la fila 28 dosar u.p., a precizat ca SC L. SA, societate pe care a administrat-o, a suferit un prejudiciu pe care il estimeaza la 1.000.000 euro.
Inculpatii au fost trimisi in judecata pentru comiterea infractiunii de delapidare, infractiune impotriva patrimoniului, situatie in care prejudiciul se determina in mod cert, prin administrarea de probe, ori, in cauza partea vatamata C.S. il precizeaza initial la 1.500.000 euro pentru ca ulterior, in urma apararilor formulate de inculpati, sa il "estimeze" la 1.000.000 euro. Asadar, stabilirea unui cuantum cert al prejudiciului, este esentiala, intrucat daca este peste valoarea de 1.000.000 euro (asa cum au sustinut ambele parti vatamate), competenta de a efectua urmarirea penala apartine Directiei Nationale Anticoruptie conform art.13 alin.2/1 din OUG nr.43/2002 modificata, situatie in care, cercetarea penala s-a facut de un organ necompetent.
Toate aceste nelegalitati retinute de catre instanta privind sesizarea instantei atrag nulitatea absoluta a actelor de urmarire penala, cu consecinta restituirii la procuror conform art. 332 alin. 2 Cod procedura penala.
Critica formulata de aparatorii inculpatilor privind lipsa mentiunilor referitoare la mijloacele de proba din rechizitoriu, este neintemeiata, in conditiile in care, intr-adevar, rechizitoriul nu face trimitere la acestea, nu atrag nulitatea actului.
Referitor la neregularitatile prezentarii materialului de urmarire penala instanta retine ca procedura prezentarii acestuia este reglementata in dispozitiile art. 250 - 254 Cod procedura penala cu trimitere la dispozitiile art. 259- 260 Cod procedura penala.
Prezentarea materialului de urmarire penala inculpatului constituie o garantie ca acesta poate combate, inca din faza de urmarire penala, inculparea ce i s-a adus, mai ales ca la acest stadiu al cercetarii nu poate fi impiedicat contactul inculpatului cu aparatorul sau, cunoasterea materialului de urmarire fiind urmata de analiza critica a probelor efectuate impreuna cu un avocat.
Prezentarea materialului de urmarire penala consta din trei operatiuni succesive : i se pune in vedere inculpatului ca are dreptul de a lua la cunostinta de lucrarile de urmarire penala, aratandu - i - se si incadrarea juridica a faptei cercetate, i se asigura apoi posibilitatea de a lua cunostinta de intreg materialul de urmarire penala; este intrebat, dupa ce a luat la cunostinta de lucrarile din dosar, daca are de formulat cereri sau daca doreste sa faca declaratii suplimentare. Se intocmeste un proces verbal in care se consemneaza, pe langa indeplinirea operatiilor aratate si cererile sau declaratiile facute de inculpat.
In speta dedusa judecatii, la data de 28.02.2011 in dosarul nr. 567/P/2008 se face prezentarea materialului de urmarire penala inculpatilor pentru infractiunile prevazute de art. 144 alin.2 si art. 145 alin.1 din Legea nr. 85/2006, data la care prejudiciul precizat de partea vatamata era de 1.500.000 euro.Ca urmare a apararilor formulate de inculpati, se procedeaza la ascultarea partilor vatamate la data de 4.04.2011, ocazie cu care C.S. "estimeaza" prejudiciul la suma de 1.000.000 euro. Ulterior, prin ordonanta din 19 octombrie 2011 data in dosarul nr. 567/P/2008 se procedeaza la schimbarea incadrarii juridice pentru inculpatul G.I. din infractiunile prevazute de art. 144 alin.2 si 145 alin.1 din Legea nr. 85/2006 in infractiunile prevazute de art. 246 Cod penal, art.144 alin. 1 si 145 alin.1 din Legea nr. 85/2006.
Prin ordonanta din 24 octombrie 2011 data de procuror in dosarul nr. 567/P/2008 s-a dispus declinarea la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Oradea, pentru efectuarea de cercetari fata de numitul G.V. - avocat - sub aspectul savarsirii infractiunilor prevazute de art. 246 Cod penal, art. 145 din Legea nr. 85/2006.Prin ordonanta din 10.11.2011 data de procuror in dosarul nr. 690/P/2011 al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Oradea s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de faptuitorul G.V., retinandu-se incidenta dispozitiilor art.10 lit. c Cod procedura penala, disjungerea si declinarea la Parchetul Tribunalului Satu Mare pentru inculpatii G.I., U.V. s.a.. Urmare acestei declinari dosarul s-a inregistrat sub nr. 923/P/2011 al Parchetului de pe langa Tribunalul Satu Mare.
In aceste imprejurari, se procedeaza la citarea inculpatilor G.I. si U.V., pentru data de 28.11.2011, pentru prezentarea materialului de urmarire penala in dosarul nr. 923/P/2011.
Urmare acestei citatii, la data de 25.11.2011 aparatorul ales al inculpatului V. - avocat G.I.P. a depus o cerere de amanare, motivata cu aceea ca la data fixata are de sustinut doua cauze la Judecatoria Satu Mare, cu inculpati arestati preventiv(fila 6 dosar u.p). La aceasta cerere, prim procurorul a raspuns, cu mentiunea ca se apreciaza ca se impune sa desemneze o alta persoana care sa asigure substituirea.
La data de 28.11.2011, prin fax, aparatorul ales al inculpatului G. I, avocat G.V. a depus un inscris(fila 3 dosar u.p), prin care a aratat ca in dosarul nr.923/P/2011 nu are nici o calitate si nu cunoaste continutul acestuia, iar G.I. nu are cunostinta sa fie invinuit in acest dosar, precizand ca in dosarul nr.567/P/2008, acesta are calitatea de invinuit iar domnul avocat este aparator ales La aceeasi data, respectiv 28.11.2011 inculpatul G. I. s-a prezentat la sediul Parchetului de pe langa Tribunalul Satu Mare, refuzand sa i-a cunostinta despre continutul materialului de urmarire penala, in lipsa aparatorului sau. Drept urmare, procurorul a procedat la intocmirea referatului in conformitate cu dispozitiile art. 257 Cod procedura penala raportat la art. 254 si 259 Cod procedura penala.
Potrivit dispozitiilor art. 254 Cod procedura penala, cand prezentarea materialului de urmarire penala nu a mai fost posibila din cauza ca inculpatul este disparut sau s-a sustras de la chemarea inaintea organului de cercetare penala, in referatul care se intocmeste potrivit art. 259 Cod procedura penala se arata imprejurarile concrete din care rezulta cauza impiedicarii.
Fata de inscrisurile existente la dosarul cauzei, instanta retine ca in cauza nu sunt incidente dispozitiile art. 254 Cod procedura penala, intrucat inculpatii U.V. si G.I. nu sunt disparuti si nu s-au sustras de la chemarea inaintea organului de urmarire penala, in conditiile in care acestia au formulat cereri de amanare pentru aparare, respinse de catre procuror, imprejurare care nu este sanctionata cu nulitatea absoluta, aceasta nefiind inclusa in enumerarea limitativa de la art. 197 alin.2 Cod procedura penala. Aceste aspecte reprezinta o neregularitate de natura a atrage nulitatea relativa, care opereaza numai in cazul in care inculpatilor li s-a cauzat o vatamare ce nu ar putea fi inlaturata in alt mod decat prin anularea actului, iar aceasta incalcare sa fie invocata in anumite limite de timp.
Raportand aceste dispozitii legale la cauza de fata, se constata ca inculpatilor de mai sus li s-a cauzat o vatamare ce nu poate fi inlaturata decat prin anularea actului, fiind incidente dispozitiile art. 197 alin. 1 si 4 Cod procedura penala. Tribunalul considera ca vatamarea se apreciaza in raport de dispozitiile art. 320/1 Cod procedura penala, de a caror aplicare inculpatii pot beneficia ori in conditiile in care se nu retine starea de fapt pentru unele dintre infractiuni, nu se indica cuantumul prejudiciului si in procedura stabilita de aceste dispozitii legale, nu este posibila administrarea de probe, acest drept le este ingradit.
Pornind de la aceste considerente, tribunalul a admis exceptiile formulate de inculpatul G.I. si in consecinta, in baza art. 332 alin.2 Cod procedura penala a restituit la procuror, in vederea refacerii urmaririi penale, cauza penala privind pe inculpatii G.I. si U.V., trimisi in judecata pentru comiterea infractiunilor prevazute de art. 145 alin.1 din Legea nr. 85/2006 si art. 246 Cod penal.
Impotriva acestei sentintei au declarat recurs, in termen legal, Parchetul de langa Tribunalul Arad si partile civile C.S. si SC R. SRL, solicitand casarea hotararii si trimiterea cauzei spre continuarea judecatii la Tribunalul Arad.
In motivarea recursului declarat de Parchetul de pe langa Tribunalul Arad s-a aratat ca in viziunea instantei supreme, legalitatea actului de sesizare a instantei este conditionata de indeplinirea a trei elemente care trebuie in mod obligatoriu respectate in cuprinsul rechizitoriului: a) descrierea faptei intr-un mod susceptibil de a produce efecte juridice; b) precizarea incadrarii juridice a faptei retinute in sarcina inculpatului; c) dispozitia de trimitere in judecata pentru aceasta fapta si analizand continutul actului de trimitere in judecata, se constata ca activitatea ilicita a inculpatilor a fost descrisa pe larg la sectiunea I a infatisarii starii de fapt, asa cum a rezultat din cercetarile efectuate, de o maniera care sa permita identificarea elementelor constitutive ale infractiunilor retinute in sarcina lor, cu referintele corespunzatoare la incadrarea juridica, dispozitia de trimitere in judecata privind strict faptele descrise in partea expozitiva, singura chestiune ce ar putea fi pusa in discutie, la modul ipotetic, fiind aceea daca activitatea frauduloasa a inculpatului G.I., in modalitatea prezentata in cuprinsul actului de trimitere in judecata, intruneste elementele constitutive ale ambelor infractiuni sau numai ale uneia, daca subzista un concurs de infractiuni, ori unul de texte, probleme ce pot fi supuse analizei instantei dupa parcurgerea activitatii specifice de cercetare judecatoreasca.
Totodata, se arata ca, cu referire la rezultatul socialmente periculos al infractiunii de delapidare, reglementata de art. 145 al. 1 din Legea 85/2006, la rubrica "in drept" din rechizitoriu ce complineste sectiunea "in fapt" si formeaza expozitivul actului de trimitere in judecata, se arata ca "activitatea abuziva a celor doi invinuiti a prejudiciat interesele falitei si ale R. SRL a carei oferta de cumparare nu a fost inregistrata si luata in considerare de invinuiti", exprimare ce nu lasa loc de indoiala cu privire la producerea unei pagube, ca urmare imediata a actiunii materiale executata de cei doi inculpati, ori pentru ca instanta sa fie investita cu judecarea faptei este suficienta descrierea acesteia in elementele constitutive, in situatia data act material si rezultat socialmente periculos, legatura de cauzalitate rezultand din materialitatea faptei. Astfel, se arata ca pentru ca instanta sa fie sesizata legal cu judecarea unei infractiuni de rezultat este necesar si suficient sa se arate ca exista un prejudiciu si ca acesta a fost cauzat prin activitatea inculpatilor, intinderea pagubei urmand a fi stabilita in baza probatoriului administrat, problema ridicata de instanta tinand de exercitarea actiunii civile si rezolvarea laturii civile a procesului penal, iar nu de legala sesizare a instantei.
Se mai arata ca potrivit art. 13 alin. 12 din OUG 43/2002 modificata, DNA este competenta sa efectueze urmarirea penala daca s-a cauzat o paguba materiala m,ai mare decat echivalentul in lei a sumei de 1.000.000 euro in cazul infractiunilor prev. de art. 215 al. 1,2,3 si 5, art. 246, 247, 248 si 2481 Cp, al infractiunilor prevazute la art. 175, 177 si 178-181 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al Romaniei, cu modificarile si completarile ulterioare si in Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, infractiunea de delapidare dedusa judecatii reglementata de art. 145 al. 1 din Legea nr. 85/2006 nefigurand in cele expres enumerate, astfel incat consecinta aratata de instanta, la modul ipotetic, in raport de valoarea prejudiciului daca s-ar confirma cuantumul peste 1 milion de euro, nu s-ar putea produce, competenta revenind, indiferent de limita acestuia, Parchetului de pe langa Tribunalul Satu Mare.
Cu privire la neprezentarea materialului de urmarire penala, se arata ca desi constituie o incalcare a disp.art. 250 Cpp, nefiind prevazuta intre cazurile de nulitate absoluta enumerate in art. 197 alin. 2 Cpp, reprezinta o neregularitate de natura a atrage nulitatea relativa, care opereaza numai in cazul in care inculpatului nu i s-a cauzat o vatamare ce nu ar putea fi inlaturata in alt mod decat prin anularea actului, in acest sens, statuind Plenul Tribunalului Suprem prin Decizia de Indrumare nr. 3 din 23.03.1972 cu privire la corecta aplicare a unor dispozitii din codul de procedura penala referitoare la urmarirea penala, la punctul 4 din dispozitiv: "Omisiunea organului de urmarire penala de a prezenta inculpatului materialul de urmarire penala nu este sanctionata cu nulitatea absoluta. Aceasta omisiune atrage insa sanctiunea nulitatii absolute, in conditiile art. 197 alin. 2 Cpp, daca inculpatul este minor, militar in termen sau arestat chiar in alta cauza", iar in sustinerea solutiei adoptate, Plenul Tribunalului Suprem a invocat doua argumente principale: "In raport cu natura sa, procedura reglementata in art. 250-254 Cpp poate fi suplinita atunci cand dosarul a ajuns la instanta, prin posibilitatea pe care o are inculpatul de a studia intregul material de urmarire penala, de a formula cereri si de a face declaratii in apararea sa. In aceasta privinta ansamblul dispozitiilor care reglementeaza faza judecatii contine asemenea prevederi incat asigura realizarea drepturilor inculpatului in cursul procesului penal in aceeasi masura ca si in cadrul procedurii prezentarii materialului de urmarire penala. Pe de alta parte, incalcarea dispozitiilor procedurale sus-mentionate nu este prevazuta in cazurile de nulitate absoluta indicate limitativ in art. 197 alin. 2 Cpp". Se arata ca rationamentul si argumentele Tribunalului Suprem raman valabile, "mutatis mutandis" si in raport de textele de lege in vigoare, iar decizia de indrumare isi pastreaza actualitatea, cata vreme legiuitorul nu a reglementqat neprezentarea materialului de urmarire penala intre cazurile sanctionate cu nulitate absoluta.
In motivarea recursurilor declarate de partile civile s-a invederat ca in ceea ce priveste continutului rechizitoriului, acesta indeplineste toate conditiile impuse de art. 263 Cpp si asa cum a statuat Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul de 9 Judecatori prin Decizia penala nr. 2266/2002, din coroborarea dispozitiilor art. 317 si art. 263 Cpp, legalitatea actului de sesizare a instantei este conditionata de mentionarea in cuprinsul rechizitoriului a trei elemente: 1) descrierea faptei intr-un mod susceptibil de a produce efecte juridice; precizarea incadrarii juridice a faptei retinute in sarcina inculpatului; 3) dispozitia de trimitere in judecata pentru acea fapta, asa incat, examinand din aceasta perspectiva actul de sesizare a instantei, rezulta ca acesta cuprinde toate cele 3 elemente, cu privire la fiecare dintre faptele pentru care au fost trimisi in judecata inculpatii. Cu privire la critica retinuta de prima instanta, conform careia "nu este descrisa fapta care constituie infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor", se arata ca din lecturarea pag.2-5, incepand cu sintagma "din cercetarile efectuate au rezultat urmatoarele"; partea expozitiva a rechizitoriului fiind impartita in ceea ce priveste descrierea faptelor in doua subsectiuni, subsectiunea I fiind alocata descrierii faptelor inculpatilor.
In ceea ce priveste indicarea perioadei de timp in care se retine a fi comisa fapta, se arata ca pentru a se putea calcula termenul de prescriptie a raspunderii penale, simpla privire asupra partii expozitive a actului de sesizare a instantei releva o trimitere exacta la date calendaristice, procurorul nemultumindu-se sa faca trimiteri generale, de genul an, luna, ci mentionand date calendaristice complete: "la data de 21.03.2005"; "la data de 29.12.2006"; "la data de 10.06.2009;"la data de 7 iunie 2005 se intocmeste de catre unul dintre lichidatori", "de oferta de cumparare din data de 30 iunie 2006 a avut cunostinta invinuitul G.I. ", in acest context, calcularea prescriptiei raspunderii penale fiind posibila cu exactitate, motivul de restituire neavand nici o baza legala. De asemenea, se arata ca discutia antamata deja daca activitatea infractionala descrisa in rechizitoriu ar intruni elementele constitutive ale celor doua infractiuni aflate in concurs sau numai a uneia dintre ele excede cadrul verificarii legalitatii sesizarii instantei, fiind o chestiune de fond ce poate fi solutionata de catre instanta de judecata in cadrul procesual reglementat de art. 334 Cpp.
Totodata se considera ca luand in considerare referirea pe care procurorul o face la pag.5 a rechizitoriului conform careia "activitatea abuziva a celor doi invinuiti a prejudiciat interesele falite si ale SC R. SRL a carei oferta de cumparare nu a fost inregistrata si luata in considerare de invinuiti", apare ca fiind clara in ceea ce priveste descrierea faptei de abuz in serviciu, neavand importanta topografia textului.
Se mai arata in motivele de recurs ca in ceea ce priveste constituirea de parti civile care nu ar fi avut loc in faza de urmarire penala, aceasta nu este o conditie care sa vizeze legala sesizare a instantei, ea neputandu-se circumscrie cadrului prevazut de art. 300 si art. 332 Cpp, trebuind rezolvata, conform disp.art. 15 alin. 2 Cpp, acest ultim text chiar prevazand ca se poate realiza constituirea de parte civila "in cursul urmaririi penale, precum si in fata instantei de judecata pana la citirea actului de sesizare a instantei". Se precizeaza ca mai mult, toate aceste probleme au fost complinite in faza de judecata, in fata Tribunalului Arad, unde a avut loc constituirea de parte civila in conditiile art. 15 alin. 2 Cpp si de asemenea, in fata primei instante s-a constituit parte civila SC L. Sa prin lichidator, in acest context, neputandu-se sustine ca ar fi fost incalcate in vreun mod drepturile partii civile, ale SC L. Sa si ale inculpatilor, atata vreme cat in cursul procesului penal, atat cererile de constituire de parti civile, cat si probele ce urmeaza a se administra pe latura civila a procesului penal sunt puse in discutia contradictorie a partilor, se vor putea solicita si administra contraprobe, totul desfasurandu-se in sedinta publica, cu respectarea dreptului la un proces echitabil.
In cea ce priveste incalcarea in faza urmaririi penale a normelor de competenta speciala reglementate de art. 13 alin. 12 din OUG nr. 43/2002 modificata, prima instanta realizeaza o grava confuzie apreciind ca faptele pentru care au fost trimisi in judecata inculpatii intra sub incidenta disp.art. 13 alin. 12 din OUG nr.43/2002 modificata intrucat, in primul rand, infractiunea de prejudiciu pentru care au fost trimisi in judecata cei doi inculpati este infractiunea de delapidare prev. de art. 145 alin. 1 din Legea nr.85/2006, or, conform disp.art. 13 alin. 1 ind.2 din OUG 43/2002 modificata, in competenta DNA nu intra urmarire penala in cazul infractiunii de delapidare, nici a celei prevazute si pedepsite de art. 2151 Cp si nici a celei prevazute de art. 145 alin.1 din Legea nr.85/2006, astfel, indiferent la cat ar fi cuantificat prejudiciul in cazul infractiunii de delapidare, acesta nu atrage niciodata competenta DNA.
Se mai arata ca infractiunea de abuz in serviciu pentru care inculpatii au fost trimisi in judecata nu este susceptibila de a atrage competenta DNA in aplicarea disp.art. 13 alin. 12 din OUG nr. 43/2002, atata vreme cat aceasta infractiune nu este eo ipso o infractiune de prejudiciu, intrand in competenta DNA doar infractiunile de abuz in serviciu reglementate de art. 132 din Legea nr. 78/2000 modificata, acest text de incriminare special prin raportare la disp.art. 246 Cp prevazand ca infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor este o infractiune asimilata infractiunilor de coruptie numai daca este savarsita de un functionar public si daca "functionarul public a obtinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial", astfel ca, in contextul in care inculpatilor nu li s-a retinut si infractiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 modificata,, ci doar infractiunea prev. de art. 246 Cp, fara a se fi cauzat in mod direct un prejudiciu, competenta DNA este exclusa.
Totodata se precizeaza ca in ceea ce priveste cuantumul prejudiciului, acesta nu parte fi stabilit exclusiv prin raportare la cererea de constituire de parte civila, care are de cele mai multe ori un caracter subiectiv, aceasta trebuind solutionata in baza probelor administrate de catre instanta de judecata, procedura neajungand pana in acest moment la acest punct.
Cu privire la procedura prezentarii materialului de urmarire penala, apreciata de instanta ca fiind una care nu s-a parcurs cu respectarea drepturilor procesuale ale inculpatilor, se considera ca nici acest argument nu are vreun temei procesual. Astfel, se arata ca nu poate fi primit argumentul primei instante, conform caruia neregularitatea procesuala a fost invocata in termenul prev. de art. 197 al. 4 Cpp, text pe care prima instanta il coroboreaza cu disp.art. 3201 Cpp, fara ca intre cele doua texte normative sa existe vreo legatura, prin raportare la disp.art. 197 al. 4 Cpp, invocarea nulitatii relative iscate de pretinsa incalcare a dispozitiilor procesuale din materia prezentarii materialului de urmarire penala, aparand ca fiind tardiva. Se mai arata ca a accepta teza imbratisata de prima instanta, ar insemna ca price nulitate relativa din faza de urmarire penala sa poata fi invocata in fata primei instante pana la citirea actului de sesizare, ori disp.art. 197 al. 4 Cpp, prevad expressis verbis ca invocarea acesteia trebuia facuta "in cursul efectuarii actului cand partea este prezenta sau la primul termen de judecata cu procedura completa cand partea a lipsit la efectuarea actului", primul termen cu procedura completa fiind in fata Tribunalului Satu Mare, inainte de solutionarea cererii de stramutare a judecarii cauzei. Se precizeaza ca mai mult decat atat, nu se poate aprecia ca inculpatul G.I. nu ar fi cunoscut termenul la care a fost citat la Parchetul de pe langa Tribunalul Satu Mare, atata vreme cat acesta s-a prezentat in fata procurorului si a refuzat sa ia act de materialul de urmarire penala, prin urmare, in contextul in care inculpatul a fost prezent, orice viciu ar fi avut procedura de chemare a sa in fata procurorului, este acoperit, neprezentarea nejustificata a avocatului inculpatului neputand induce nulitatea actului procesual, mai ales ca aceasta a fost provocata de catre chiar cel care o invoca.
Curtea de Apel Timisoara prin decizia penala nr. 1613/R din 22 noiembrie 2012 a admis recursurile declarate de Parchetul de pe langa Tribunalul Arad si partile civile Cristea Sorin Alexandru si SC Romstyll SRL Satu Mare impotriva sentintei penale nr. 361 din 17.09.2012 pronuntata de Tribunalul Arad, a casat-o sentinta penala recurata si a dispus trimiterea cauzei pentru continuarea judecatii la Tribunalul Arad.
In considerentele deciziei de casare, s-au retinut urmatoarele:
In speta, prima instanta a avut in vedere dispozitiile art. 263, art. 254 si 332 C.p.p. pentru a dispune masura restituirii cauzei la procuror, texte legale care insa nu au fost corect aplicate starii de fapt.
In ceea ce priveste dispozitiile art. 263 C.p.p. se retine ca potrivit acestui text legal: "Rechizitoriul trebuie sa se limiteze la fapta si persoana pentru care s-a efectuat urmarirea penala si trebuie sa cuprinda, pe langa mentiunile prevazute in art. 203, datele privitoare la persoana inculpatului, fapta retinuta in sarcina sa, incadrarea juridica, probele pe care se intemeiaza invinuirea, masura preventiva luata si durata acesteia, precum si dispozitia de trimitere in judecata. In rechizitoriu se arata de asemenea numele si prenumele persoanelor care trebuie citate in instanta, cu indicarea calitatii lor in proces si locul unde urmeaza a fi citate." In acceptiunea acestui text de lege, prin fapta retinuta in sarcina sa nu se poate intelege doar simpla referire la o anumita fapta mentionata in succesiunea activitatilor inculpatului, ci la descrierea acelei fapte intr-un mod susceptibil de a produce consecinte juridice, si anume de a investi instanta, o atare conditie neputand fi indeplinita decat in cazul cand fapta aratata prin rechizitoriu este insotita de precizarea incadrarii ei juridice si de dispozitia de trimitere in judecata pentru acea fapta. Pe de alta parte, nu trebuie sa fie confundata operatiunea de constatare a indeplinirii conditiilor prevazute de art. 263 C.p.p. cu cea de analiza a temeiniciei incadrarii juridice data de procuror in rechizitoriu sau existenta faptei si vinovatiei inculpatului. Astfel, in rechizitoriul nr. 923/P/2011 al Parchetului de pe langa Tribunalul Satu Mare, la capitolul destinat incadrarii juridice a faptelor(fila 5 rechizitoriu) au fost descrise faptele imputate de organul de urmarire penala inculpatului G.I., iar in ceea ce priveste perioada de timp la care se raporteaza acestea rezulta ca este vorba de perioada de vanzare a bunurilor SC L. SA, in special cea de dupa oferta de cumparare din 30 iulie 2006 formulata de SC R. SRL.
In ceea ce priveste lipsa mentiunilor privind prejudiciul si neefectuarea de catre organul de urmarire penala a unei expertize tehnice de specialitate referitoare la infractiunea de delapidare, instanta de control judiciar constata ca desi constatarea primei instante este intemeiata, aceasta nu atrage restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmaririi penale. Astfel, potrivit art.332 C.p.p.: "Cand se constata, inainte de terminarea cercetarii judecatoresti, ca in cauza supusa judecatii s-a efectuat cercetare penala de un alt organ decat cel competent, instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului, care procedeaza potrivit art. 268 alin. 1. Cauza nu se restituie atunci cand constatarea are loc dupa inceperea dezbaterilor sau cand instanta, in urma cercetarii judecatoresti, schimba incadrarea juridica a faptei intr-o alta infractiune pentru care cercetarea penala ar fi revenit altui organ de cercetare. Instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului pentru refacerea urmaririi penale in cazul nerespectarii dispozitiilor privitoare la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, sesizarea instantei, prezenta invinuitului sau a inculpatului si asistarea acestuia de catre aparator."; nefiind mentionata intre cazurile de restituire si ipoteza neadministrarii de catre organul de urmarire penala a unei probe pe care instanta ar aprecia-o ca fiind utila cauzei. De altfel, articolul 333 C.p.p. care prevedea posibilitatea restituirii cauzei la procuror pentru completarea urmaririi penale a fost abrogat prin Legea nr. 356/2006, ipoteza neputand fi inclusa in alt text legal, cata vreme legiuitorul insusi a dorit sa o excluda. Mai mult, in art. 145 alin. 1 din Legea nr. 85/2005 nu se conditioneaza existenta infractiunii de un anumit cuantum al prejudiciului, textul prevazand ca realizeaza continutul constitutiv al infractiunii de delapidare "insusirea, folosirea sau traficarea de catre administratorul judiciar ori lichidatorul averii debitorului, precum si de orice reprezentant sau prepus al acestuia de bani, valori ori alte bunuri pe care le gestioneaza sau le administreaza".
In ceea ce priveste relevanta intinderii prejudiciului in raport cu competenta materiala a organului de urmarire penala, concluzia primei instante este eronata. Astfel, potrivit art. 13 alin. 1 lit. a si alin. 12 din OUG nr. 43/2002 se arata ca : "(1) Sunt de competenta Directiei Nationale Anticoruptie infractiunile prevazute in Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, cu modificarile si completarile ulterioare, savarsite in una dintre urmatoarele conditii: a) daca, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, au cauzat o paguba materiala mai mare decat echivalentul in lei a 200.000 euro ori o perturbare deosebit de grava a activitatii unei autoritati publice, institutii publice sau oricarei alte persoane juridice ori daca valoarea sumei sau a bunului care formeaza obiectul infractiunii de coruptie este mai mare decat echivalentul in lei a 10.000 de euro; (12) Directia Nationala Anticoruptie este competenta sa efectueze urmarirea penala, daca s-a cauzat o paguba materiala mai mare decat echivalentul in lei a 1.000.000 euro, in cazul infractiunilor prevazute la art. 215 alin. 1, 2, 3 si 5, art. 246, 247, 248 si 248^1 din Codul penal, al infractiunilor prevazute la art. 175, 177 si 178 - 181 din Legea nr. 141/1997*) privind Codul vamal al Romaniei, cu modificarile si completarile ulterioare, si in Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale." Din analiza textului legal sus citat se constata ca infractiunea de delapidare prevazuta de art. 145 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 nu se incadreaza in acesta, nefiind enumerata intre infractiunile din alin. 12 si nefiind nici o infractiune de coruptie in sensul art. 5 din Legea nr. 78/2000 care mentioneaza ca "sunt infractiuni de coruptie infractiunile prevazute la art. 254 - 257 din Codul penal, la art. 6^1 si 8^2 din prezenta lege, precum si infractiunile prevazute in legi speciale, ca modalitati specifice ale infractiunilor prevazute la art. 254 - 257 din Codul penal, si la art. 6^1 si 8^2 din prezenta lege". Prin urmare, existenta si intinderea prejudiciului vizeaza vinovatia si latura civila a cauzei, neatragand neregularitatea actului de sesizare.
Referitor la aspectul neregularitatii prezentarii materialului de urmarire penala, se retine ca literatura juridica si practica judiciara sunt unanime in a considera ca neprezentarea materialului de urmarire penala, desi constituie o incalcare a dispozitiilor art. 250 din Codul de procedura penala, nefiind prevazuta printre cazurile enumerate in art. 197 alin. 2 din Codul de procedura penala, nu este sanctionata cu o nulitate absoluta, ci cu o nulitate relativa. Totodata, potrivit art. 254 C.p.p.: "Cand prezentarea materialului nu a fost posibila din cauza ca inculpatul sau aparatorul sau a lipsit in mod nejustificat la chemarea organului de urmarire penala ori refuza in mod nejustificat sa ia cunostinta de materialul de urmarire penala ori este disparut, in referatul care se intocmeste potrivit art. 259 se arata imprejurarile concrete din care rezulta cauza impiedicarii. Daca pana la inaintarea dosarului la procuror inculpatul se prezinta, este prins ori adus, se procedeaza la prezentarea materialului de urmarire penala." In cauza, in data de 28 noiembrie 2011 s-a intocmit de catre procuror un referat in care se constata motivele neprezentarii materialului de urmarire penala catre cei doi inculpati, respectiv inculpatul U.V. si aparatorul sau ales nu s-au prezentat desi au fost citati, iar inculpatul G.I. s-a prezentat, dar a refuzat sa ia cunostinta de continutul materialului de urmarire penala in absenta aparatorului sau, care de asemenea fusese instiintat. Chiar daca in speta s-ar confirma ipoteza indicarii gresite a numarului de dosar pe citatia inaintata inculpatilor pentru prezentarea materialului de urmarire penala, instanta de control judiciar a constatat ca rechizitoriul a fost emis in data de 30 noiembrie 2011, astfel ca luand cunostinta de spre obiectul chemarii la procuror, inculpatul G.I. avea posibilitatea de a se prezenta si lua cunostinta despre materialul de urmarire penala conform art. 254 alin. 2 C.p.p., putand invoca nulitatea inainte de intocmirea rechizitoriului. Pe de alta parte, in speta de fata nu se poate vorbi despre o vatamare ce le-a fost cauzata inculpatilor, instanta de judecata fiind in masura sa asigure acestora posibilitatea de a lua la cunostinta de actele si lucrarile dosarului, iar pe parcursul cercetarii judecatoresti avand obligatia de a le permite sa formuleze cereri noi si sa propuna noi probe in apararea lor.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Delapidare
Neasigurarea dreptului la aparare al inculpatului – motiv de desfiintare in recurs a sentintei instantei de fond - Decizie nr. 74 din data de 24.03.2010Reducere cuantum despagubiri materiale. Legatura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu. - Decizie nr. 31 din data de 15.02.2010
delapidare in forma continuata - Decizie nr. 32 din data de 05.11.2008
Lege penala mai favorabila. Apreciere in concret. - Decizie nr. 128/A din data de 10.03.2014
Infractiuni de delapidare si evaziune fiscala. Modalitatea de stabilire a prejudiciului. Nemotivare. Omisiunea de a raspunde motivelor de apel invocate sub acest aspect. Nelegalitate. - Decizie nr. 264 din data de 23.04.2009
deliapidare, fals intelectual - Sentinta penala nr. 1379 din data de 29.06.2010
- Sentinta penala nr. 1045 din data de 17.05.2010
- Sentinta penala nr. 345 din data de 15.02.2010
- Sentinta penala nr. 1142 din data de 31.05.2010
- Sentinta penala nr. 523 din data de 08.03.2010
SENTINTA PENALA NR. 83 - Hotarare nr. din data de 09.05.2007
Latura obiectiva a infractiunii de delapidare. Aplicarea art 13 Cp privind legea penala mai favorabila. Modificarea continutului notiunii de consecinte deosebit de grave prevazuta in art 146 Cp. Neaplicarea deciziei nr. VIII/ 5 februarie 2007 a ICCJ ... - Decizie nr. 252 din data de 22.04.2010
Delapidare. Cerere de schimbare a incadrarii in gestiune frauduloasa. Netemeinicie. Interzicerii ope legis a dreptului de a alege al persoanei condamnate la pedeapsa inchisorii. Neconcordanta acestei solutii cu jurisprudenta CEDO dedusa dinhotararea ... - Hotarare nr. 85 din data de 31.01.2007
delapidare - Hotarare nr. 247 din data de 23.04.2010
3. Probe - cuantumul despagubirilor civile acordate Prin sent. pen. nr. 1960/22.12.2003, Judecatoria Sector 3 Bucuresti a condamnat pe inculpatul B.A. in temeiul art. 215/1 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. si art. 74 lit.a si art. 74 ... - Sentinta penala nr. 1960 din data de 22.12.2003
Infractiunea de delapidare. Elemente constitutive Infractiunea de delapidare este o infractiune de rezultat. - Sentinta penala nr. 80 A din data de 13.02.2009
delapidare - Sentinta penala nr. 224 din data de 16.04.2013
Delapidare - Sentinta penala nr. 381 din data de 10.06.2010
Art. 215, 290 C.p. - Sentinta penala nr. 299 din data de 06.05.2010
Delapidare - Sentinta penala nr. 52 din data de 12.01.2009