Lege penala mai favorabila. Apreciere in concret.

Lege penala mai favorabila. Apreciere in concret.

In contextul in care, prin intrarea in vigoare a  noului Cod penal, limitele speciale de pedeapsa sunt modificate in mod bivalent (este majorata limita minima si este redusa limita maxima), aprecierea legii penale mai favorabile se face in concreto. In speta, atata timp cat orientarea primei instante a fost in sensul aplicarii unei pedepse mai apropiate de limita minima, legea veche este, in concret, mai favorabila inculpatului.

Sectia  penala si pentru cauze cu minori  - Decizia penala nr. 128/A/10 martie 2014

Prin sentinta penala nr. 19/23.01.2014, pronuntata de Judecatoria Hunedoara in dosarul nr. 5510/243/2013, s-au hotarat urmatoarele:
A fost condamnat inculpatul P.C.F. la pedeapsa de 1(un) an inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de delapidare, prevazute de art. 2151 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 3201 al. 7 din Codul de procedura penala.
In baza art. 71 Cod penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal, din momentul ramanerii definitive a hotararii si pana la executarea pedepsei aplicate prin aceasta.
In baza art. 81 Cod penal a fost suspendata conditionat executarea pedepsei de 1 an inchisoare pe un termen de incercare de 3 ani, stabilit in conditiile art. 82 Cod penal.
In baza art. 71 alin. 5 Cod penal a fost suspendata executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei principale.
S-a facut aplicarea art. 359 Cod proc. pen. si i s-a pus in vedere inculpatului disp. art. 83 Codul penal, privind revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei. Prin incheierea nr. 1/05.02.2014 s-a dispus indreptarea erorii materiale strecurate in aliniatul 5 al dispozitivului sentintei si i s-a atras atentia inculpatului si asupra cauzei de revocare a suspendarii prevazute de art. 84 din Codul penal.
In temeiul art. 14 rap la art 346 din Codul de procedura penala, a fost admisa actiunea civila a partii civile SC R.R. SRL  si, in consecinta, a fost obligat inculpatul sa plateasca partii civile suma de 15.000 lei despagubiri civile reprezentand suma sustrasa de inculpat prin infractiunea dedusa judecatii
In baza art. 191 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul sa plateasca in favoarea statului suma de 550 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei reprezinta onorariul aparatorului din oficiu care s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti.
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a constatat urmatoarele:
Prin rechizitoriul intocmit de Parchetul de pe langa Judecatoria Hunedoara la data de 28.11.2013 in dosar 1220/P/2013 si inregistrat pe rolul primei instante la data de 11.12.2013, s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata in stare de libertate a inculpatului P.C.F.,  pentru savarsirea infractiunii de:
      - delapidare prev. si ped. de art. 215 ind 1 alin.1 din Codul penal
In rechizitoriu s-a retinut urmatoarea stare de fapt :
Inculpatul P.C.F. a fost angajat in calitate de sef sectie in cadrul magazinului P.M. din oras C. – judetul Hunedoara, apartinand SC R.R. SRL, fiind incheiat in acest sens contract de munca intre societate si inculpat. Potrivit fisei postului anexa la contractul de munca, inculpatul avea ca atributii de serviciu, printre altele, sa se asigure de corespondenta dintre situatia evidentiata dupa sondarea Kassa si situatia incasarilor efectuate pana la momentul respectiv; sa efectueze incasari care nu tin de competenta casierilor la casele de marcat; sa asigure managementul personalului, numeralului si a activitatii de casierie.
Pentru asigurarea managementului numeralului, inculpatul trebuia sa preia fondul de casa din trezor (in fapt gestiunea totala a magazinului – pastrata intr-un seif la care seful de sectie avea acces) si sa il predea fiecarui casier, precum si sa raspunda de pastrarea in siguranta a valorilor din trezor pe perioada turei, semnand de conformitate predare – primire la inceput de tura si la iesirea din tura. Inculpatul  avea si atributii pe linie de centralizare a incasarilor zilnice si predarea acestora catre firma de transport valori monetare.
La data de 11.05.2013, inculpatul a intrat in tura, conform planificarii, pentru intervalul de timp 13:00 – 23:30. In virtutea sarcinilor de serviciu mai sus mentionate, inculpatul era singura persoana din unitate care detinea – pe tura respectiva – cheia de acces la seiful cu valori al magazinului. In jurul orelor 18:00, inculpatul a intrat in biroul unde se afla seiful, procedand la deschiderea acestuia, si si-a insusit suma de 15.000 lei din sumele depozitate in seif si care reprezentau contravaloarea incasarilor realizate de magazin, bani pe care i-a introdus intr-un saculet de material textil, cu intentia de a-i folosi pentru achizitia unor bilete de pariuri sportive, avand hotararea sa mizeze pe un joc de fotbal ce urma a se disputa in cursul serii, de al carui rezultat era sigur, pentru ca ulterior sa incaseze premiul, sa restituie suma luata din gestiune si sa pastreze diferenta dintre suma mizata si castig.
Intrucat nu putea sa paraseasca incinta magazinului pe timpul serviciului, inculpatul l-a contactat telefonic pe martorul C.D.E., un prieten mai vechi (care in perioada anterioara mai pariase la pariuri sportive diferite sume de bani, mai mici,  pentru inculpat), caruia i-a cerut sa se deplaseze la magazinul unde inculpatul lucra. Ajuns la magazin, martorul a primit indicatii de la inculpat in sensul de a se deplasa la o unitate de pariuri sportive din orasul C. pentru a paria suma de 15.000 lei pe meciul Girona - Xerex (meci de fotbal din Liga spaniola), meci avand  o cota de castig de 1,25 in cazul unei victorii a echipei Girona. In acest sens, inculpatul a predat martorului C.D.E. si suma de 15.000 lei, reprezentand banii insusiti din gestiunea pe care o avea in cadru magazinului unde isi desfasura activitatea.
Martorul C.D.E. s-a deplasat la unitatea de pariuri sportive P.B. din C., unde a achitat contravaloarea a 30 de bilete cu o valoare nominala de 500 lei reprezentand pariuri pe meciul indicat de inculpat, pentru fiecare suma de 500 lei pariata urmand a primi – in caz de realizare a evenimentului sportiv – suma de 595,24 lei (un castig de 95,24 lei la fiecare 500 lei mizati), bani din care inculpatul urma a acoperi suma delapidata si a-si asigura un castig. Biletele de pariu au fost depuse in original de inculpat la dosarul cauzei. Cum meciul s-a incheiat cu victoria echipei Xerex, inculpatul s-a vazut in imposibilitatea acoperirii sumei delapidate, moment in care a si  sesizat conducerea  magazinului, contactand telefonic pe seful de departament T.L.G. careia i-a relatat cele petrecute.
Conducerea unitatii a procedat la intrunirea unei comisii de inventariere, care a verificat gestiunea faptica si scriptica a inculpatului, stabilind un minus in gestiune in valoare de 14.995 lei.
Audiat fiind cu privire la aspectele mai sus prezentate, inculpatul a recunoscut in intregime  comiterea faptei, asa cum aceasta a fost mai sus descrisa. In faza de urmarire penala, a solicitat un termen de 2 luni pentru a incerca sa achite prejudiciul creat (pana la data de 10.09.2013), insa audiat fiind la data de 15.09.2013 de procuror, a mentionat ca a fost in imposibilitatea acoperirii prejudiciului.
SC R.R. SRL s-a constituit parte civila in procesul penal cu suma de 15.000 lei .
In dovedirea situatiei prezentate in rechizitoriu s-au administrat urmatoarele mijloace de proba : procesul verbal de sesizare din oficiu intocmit de ofiterii de politie ; contractul de munca al inculpatului P.C.F.; extras din fisa postului inculpatului ; lista de inventariere din data de 11.05.2013 ; 30 de bilete de pariuri sportive in original ; listing internet privind rezultatul meciului pariat ; adresa constituire parte civila; declaratie martor T.L.G.; declaratie martor P.L.C.; declaratie martor R.A.; declaratie martor O.L.; declaratie martor C.D.E.; declaratiile inculpatului ; fisa de cazier judiciar a inculpatului .
Pe parcursul cercetarii judecatoresti nu au fost administrate probe noi, tinand seama ca inculpatul, prezent in fata instantei, a aratat ca recunoaste savarsirea faptei retinute in actul de sesizare a instantei si solicita ca judecata sa se faca in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, conform art. 320 ^1 din Codul de procedura penala.
Analizand materialul probator administrat in cauza, prima instanta a retinut ca starea de fapt si de drept prezentata in rechizitoriu se confirma, in sensul inculpatul P.C.F., in calitate de sef sectie in cadrul magazinului P.M.  apartinand partii civile SC R.R. SRL, avand atributii pe linia gestionarii sumelor de bani provenind din incasarile zilnice ale unitatii, si-a insusit din gestiune, in data de 11.05.2013,  suma de 15.000 lei, bani pe care i-a folosit in interes personal (pentru pariuri sportive).
In drept, fapta inculpatului intruneste elementele constitutive ale infractiunii de delapidare prev. si ped. de art. 215 indice 1 alin 1 Cod penal, a mai retinut prima instanta.
Din coroboarea mijloacelor de proba administrate pe parcursul urmaririi penale si pe parcursul cercetarii judecatoresti, cu privire la forma si gradul de vinovatie, prima instanta a retinut ca inculpatul a actionat in cazul infractiunii deduse judecatii, cu intentie directa, calificata prin scop, si anume, de- asi insusi sumele sustrase de la partea civila.
Retinand savarsirea infractiunii deduse judecatii, prima instanta a dispus condamnarea inculpatului. La individualizarea sanctiunii si proportionalizarea acesteia, prima instanta a avut in vedere dispozitiile art. 72 alin. 1 si art. 52 Cod Penal.
In conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal prima instanta a avut in vedere, gradul de pericol social concret al faptelor savarsite, persoana inculpatului, imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala si limitele de pedeapsa stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptelor savarsite va fi apreciat in baza art. 181 alin. 2 Cod penal, avandu-se in vedere modul si mijloacele de savarsire a faptei, scopul urmarit, imprejurarile concrete in care s-a comis fapta, urmarea produsa, precum si persoana si conduita inculpatului.
In ceea ce priveste gradul de pericol social concret al faptelor, determinat prin aplicarea criteriilor prevazute de art. 181 alin. 2, instanta a apreciat ca fapta ce face obiectul prezentei cauze prezinta un grad de pericol social mediu, intrucat prejudiciul rezultat din infractiune este destul de ridicat si nu a fost acoperit de inculpat.
Referitor la persoana inculpatului, din extrasul dupa cazierul judiciar, rezulta ca inculpatul nu are antecedente penale, insa simplul fapt ca o persoana nu a mai fost condamnata, nu poate constitui circumstanta atenuanta prevazuta de art. 74 lit. a din Codul penal.
Atitudinea procesuala sincera a inculpatului care, in declaratiile sale din faza de urmarire penala si din cursul judecatii, a  recunoscut savarsirea faptei, nu poate fi retinuta ca si circumstanta atenuanta prev. de art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal, intrucat inculpatul stia ca daca nu va depune banii sustrasi  in seif pana la iesirea din tura, va fi descoperit ca a savarsit fapta. Cu alte cuvinte, inculpatul nu a recunoscut savarsirea faptei din proprie initiativa, ci a recunoscut-o doar in momentul cand si-a dat seama ca nu va putea justifica in nici un fel lipsa banilor, el fiind singura persoana care avea acces la seif pe tura.
  Avand in vedere circumstantele reale si personale ale cauzei si limitele de pedeapsa stabilite de lege, prima instanta l-a consamnat pe inculpat la 1 an inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de delapidare prev. si ped. de art. 215 indice 1 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 320 indice 1 alin 7 Cod procedura penala. Aplicarea unei pedepse usor sporita peste minimul special de 8 luni ( rezultat din aplicarea art. 320 indice 1 alin 7 Cod procedura penala), se impune avand in vedere ca prejudiciul este destul de ridicat (15000 lei), iar inculpatul nu l-a reparat nici macar partial (n-a platit nici un leu partii civile din suma sustrasa pana in prezent), a  mai conchis prima instanta.
In ceea ce priveste pedeapsa accesorie, prima instanta a apreciat ca, raportat la natura si gravitatea infractiunii savarsite, imprejurarile cauzei, persoana inculpatului, aceasta este nedemn in exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a si lit. b, fiind justificata indepartarea acestuia de la activitati ce presupun increderea publica ori exercitiul autoritatii.
Avand in vedere faptul ca infractiunea comisa este absolut independenta de aspectele referitoare la exercitarea functiei si profesiei sau legate de exercitarea autoritatii parintesti, prima instanta a apreciat ca nu se impune interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. c, d si e. De asemenea, instanta a apreciat ca inculpatul nu este nedemn in exercitarea dreptului de a alege si prin urmare nu va interzice nici dreptul prevazut de art. 64 alin. 1 lit. a teza a I a.
In ceea ce priveste modalitatea de executare a pedepsei, prima instanta a apreciat, in contextul probelor administrate, ca scopul educativ si preventiv al pedepsei poate fi atins si fara executarea efectiva a acesteia in regim de detentie, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru indreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social si reeducat si fara izolare in regim de detentie.
Prima instanta a constatat ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 81 alin. 1 Cod Penal, respectiv: pedeapsa aplicata inculpatului este de 1 an, asadar o pedeapsa mai mica de 3 ani inchisoare; inculpatul nu fost condamnat anterior la o pedeapsa cu inchisoarea mai mare de 6 luni, astfel cum rezulta din fisa de cazier judiciar; experienta unui proces penal si riscul revocarii suspendarii cu consecinta executarii pedepsei intr-un loc de detentie, sunt apreciate de instanta ca fiind suficiente pentru a-l determina pe inculpat sa adopte in viitor o atitudine de respect fata de regulile de convietuire sociala, astfel incat scopul pedepsei poate fi realizat si fara executarea efectiva a acesteia.
Avand in vedere aceste aspecte, prima instanta a dispus suspendarea  conditionata a executarii pedepsei, conform art. 81 Cod penal, pe durata unui termen de incercare de 3 ani, conform art. 82 din Codul penal.
Intrucat pedepsele accesorii sunt alaturate pedepsei principale a inchisorii, constand in interzicerea exercitiului unor drepturi pe durata executarii pedepsei, iar instanta a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei, in baza art. 71 alin. 5 Cod penal, prima instanta a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de incercare.
In baza art. 359 Cod proc. pen, i-a fost atrasa atentia inculpatului asupra disp. art. 83 si art. 84  C. pen. (acest din urma articol fiind mentionat ca urmare a incheierii denumita de indreptare a erorii materiale) privind revocarea beneficiului suspendarii conditionate, in ipoteza savarsirii unei noi infractiuni in cursul termenului de incercare sau a neplatii despagubirilor civile.
In privinta laturii civile, prima instanta a constatat ca partea vatamata s-a constituit parte civila in cauza in cursul urmaririi penale cu suma de 15000 lei reprezentand suma sustrasa de inculpat. Prima instanta a retinut ca prin declaratiile date in fata instantei, inculpatul a fost de acord sa-i plateasca partii civile suma solicitata. Instanta constata ca in cauza sunt indeplinite conditiile prev. de art. 1357 din noul Cod Civil potrivit caruia : ” Cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie, este obligat sa il repare, iar autorul prejudiciului raspunde pentru cea mai usoara culpa . In speta, s-a dovedit fapta ilicita a inculpatului sub forma sustragerii sumei de 15000 lei de la partea civila. A fost dovedit prejudiciul adus partii civile constand in contravaloarea sumei de bani sustrase, prejudiciu nereparat inca, precum si  legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciul produs. A fost dovedita si vinovatia inculpatului sub forma intentiei.
Prin urmare, in temeiul art. 14 rap la art 346 din Codul de procedura penala, prima instanta a admis actiunea civila a partii civile si va obliga inculpatul sa-i plateasca suma solicitata.
Pentru culpa sa infractionala, si prin aceasta, pentru culpa sa procesuala, potrivit art. 191 alin. 1 Cod proc. pen., prima instanta l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 550 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentand onorariul aparatorului din oficiu s-a dispus a fi suportat din fondurile Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti.
Impotriva acestei sentinte si a incheierii de indreptare a erorii materiale a declarat, in termen, recurs PARCHETUL DE PE LANGA JUDECATORIA HUNEDOARA, solicitand casarea lor si, in rejudecare, a i se interzice inculpatului, ca pedeapsa accesorie si exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit. c din Codul penal din 1969.
De asemenea, parchetul a criticat introducerea dispozitiei de atragere a atentiei inculpatului asupra cazului de revocare a suspendarii conditionate prevazut de art. 84 din Codul penal din 1969 prin intermediul unei incheieri de indreptare de eroare materiala, sustinand ca respectiva omisiune nu era susceptibila de a fi suplinita pe aceasta cale procedurala.
Parchetul a mai sustinut ca, avand in vedere ca prima instanta s-a orientat spre o pedeapsa cu inchisoarea apropiata de limita speciala minima, legea veche este mai favorabila, neimpunandu-se aplicarea dispozitiilor din noul Cod penal.
Inculpatul si-a exprimat pozitia procesuala in sensul respingerii caii de atac.
La data de 01.02.2014 a intervenit intrarea in vigoare a noului Cod de procedura penala, drept pentru care, in baza art. 10 alin. 2 din Legea nr. 255/2013 de punere in aplicare a noului Cod de procedura penala, recursul a fost analizat pe baza dispozitiilor procedurale noi privitoare la apel.
Analizand sentinta primei instante prin prisma motivelor de apel invocate de parchet dar si sub toate aspectele de fapt si de drept, in acord cu dispozitiile art. 417 alin. 2 din noul Cod de procedura penala, curtea a retinut urmatoarele:
Cu privire la starea de fapt retinuta de prima instanta curtea nu a desprins neregularitatii, starea de fapt fiind conforma cu cele ce rezulta din ansamblul materialului probatoriu, confirmat, de altfel si de recunoasterea inculpatului, care a uzat de procedura simplificata.
De asemenea corecta este si incadrarea in drept a faptei in dispozitiile art. 2151 alin. 1 din Codul penal din 1969, in vigoare la data faptei si la data pronuntarii sentintei.
Curtea a constatat ca prin intrarea in vigoare a noului Cod penal, la data de 01.02.2014, infractiunea de delapidare savarsita de inculpat se gaseste incriminata la art. 295, care modifica limitele speciale ale pedepsei principale in sensul ca majoreaza limita minima de la 1 an la 2 ani si o reduce pe cea maxima de la 15 ani la 7 ani. De asemenea, noul Cod penal prevede si obligativitatea aplicarii pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi pentru infractiunea de delapidare.
   In acest context, in care limitele de pedeapsa sunt modificate in mod bivalent, in acord cu sustinerile parchetului recurent, Curtea a apreciat si ea ca, atata timp cat orientarea primei instante a fost in sensul aplicarii unei pedepse mai apropiate de limita minima, legea veche este, in concret, mai favorabila inculpatului.
Apreciind astfel, Curtea a constatat ca devin incidente dispozitiile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 de punere in aplicare a noului Cod penal, conform carora pedepsele accesorii si complementare urmeaza regimul legii identificate ca fiind mai favorabila in ceea ce priveste pedeapsa principala.
Concluzionand in sensul celor proxim mai sus aratate, Curtea a retinut ca, data fiind evidenta folosire a atributiilor conferite de functia de gestionar pentru savarsirea infractiunii, functie care are ca temei increderea ce se investeste de catre angajator in angajatul sau si pe care increderea inculpatul a inselat-o in mod flagrant, se impune ca acestuia sa-i fie interzis, pe langa exercitiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si lit. b  din Codul penal din 1969, exercitiul dreptului de a exercita o functie de natura celei de care s-a folosit la savarsirea infractiunii, prev. de art. 64 alin. 1 lit. c din Codul penal din 1969, respectiv functia de gestionar.
Curtea a impartasit si critica parchetului referitoare la imposibilitatea inlaturarii omisiunii prind atragerea atentiei inculpatului asupra cazului de revocare a suspendarii conditionate prevazut de art. 84 din Codul penal din 1969 prin intermediul unei incheieri de indreptare de eroare materiala.
Aceasta procedura este reglementata, atat in vechiul Cod de procedura penala (art. 195) cat si in noul Cod de procedura penala (art. 278) ca un remediu pentru indreptarea unor greseli vadit materiale.
Cu privire la intelesul sintagmei „eroare materiala evidenta”, Inalta Curte de Casatie si Justitie–Sectia Penala, intr-o decizie de speta(decizia nr. 1916/25.05.2009), a retinut ca „erori materiale evidente sunt doar acele greseli scriptice, facute in cazul scrierii numelui sau prenumelui unei persoane (ex.: P. in loc de P.; I. in loc de I.), a unei sume (100 lei in loc de 10 lei), a unor date calendaristice la care se refera actul procedural sau a datei intocmirii actului, evidenta erorii traducandu-se in lipsa oricarui dubiu cu privire la aceasta, certitudinea ei fiind manifesta, neimpunandu-se deliberarea, reaprecierea ori exprimarea unei convingeri”.
Cu alte cuvinte, pe calea procedurii indreptarii de eroare materiala evidenta, se pot remedia doar acele greseli care nu implica o chibzuire, o examinare, o lupta a argumentelor in vederea luarii unei hotarari asupra unei chestiuni oarecare.
Chestiunea, precum in speta, legata de mentionarea unei cauze de revocare a suspendarii conditionate a executarii pedepsei, desi nu implica o prea adanca chibzuire, nu reprezinta, totusi, o eroare materiala in acceptiunea mai sus amintita ci, mai degraba, o omisiune a instantei, care, in ipoteza suspendarii conditionate a executarii pedepsei, era obligata, cf. art. 359 alin. 1 din Codul de procedura penala din 1968, sa atraga atentia inculpatului asupra cazurilor de revocare a beneficiului suspendarii executarii..
O astfel de omisiune nu putea face, insa, nici obiectul unei incheieri de inlaturare a unei omisiuni vadite pe temeiul art. 279 din noul Codul de procedura penala, deoarece respectivul text normativ cuprinde o enumerare limitativa a omisiunilor ce pot fi astfel inlaturate (asupra sumelor pretinse de martori, experti, interpreti, aparatori, precum si cu privire la restituirea lucrurilor sau la ridicarea masurilor asiguratorii) si intre care omisiunea in discutie nu se regaseste.
Singura cale procedurala de inlaturarea a omisiunii primei instante este cea a caii de atac, pe care parchetul a exercitat-o si careia Curtea ii va da curs.
Pentru toate aceste considerente, vazand si dispozitiile art. 421 pct. 2 lit. a din noul Cod de procedura penala, curtea a admis apelul declarat de PARCHETUL DE PE LANGA JUDECATORIA HUNEDOARA impotriva sentintei penale nr. 19/23.01.2014 si a incheierii penale nr. 1/05.02.2014, pronuntate de Judecatoria Hunedoara in dosarul nr. 5510/243/2013.
Curtea a desfiintat incheierea apelata integral iar sentinta apelata numai in ceea ce priveste stabilirea continutului pedepsei accesorii aplicate inculpatului P.C.S. si al omisiunii indicarii tuturor cauzelor care pot atrage revocarea suspendarii executarii pedepsei si, rejudecand in aceste limite:
A respins sesizarea din oficiu referitoare la indreptarea unei erori materiale strecurate in minuta sentintei penale de prima instanta.
Cu aplicarea art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 de punere in aplicare a noului Cod penal, a interzis inculpatului P.C.F., ca pedeapsa accesorie, pe langa exercitiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si lit. b  din Codul penal din 1969, exercitiul dreptului de a exercita o functie de natura celei de care s-a folosit la savarsirea infractiunii, prev. de art. 64 alin. 1 lit. c din Codul penal din 1969, respectiv functia de gestionar.
A atras atentia inculpatului si asupra dispozitiilor art. 84 din Codul penal din 1969, potrivit carora, daca pana la expirarea termenului de incercare condamnatul nu a indeplinit obligatiile civile stabilite prin hotararea de condamnare, instanta dispune revocarea suspendarii executarii pedepsei, afara de cazul cand cel condamnat dovedeste ca nu a avut putinta de a indeplini acele obligatii.
Curtea a mentinut, in rest, dispozitiile sentintei apelate, in masura in care nu contravin prezentei decizii.