Latura obiectiva a infractiunii de delapidare. Aplicarea art 13 Cp privind legea penala mai favorabila. Modificarea continutului notiunii de consecinte deosebit de grave prevazuta in art 146 Cp. Neaplicarea deciziei nr. VIII/ 5 februarie 2007 a ICCJ ...

Prin sentinta penala nr. 442/16.11.2009 pronuntata de Judecatoria  Roman in dosarul nr x s-a dispus condamnarea inculpatei M. V. pentru savarsirea infractiunii de delapidare cu consecinte deosebit de grave prevazuta de art 215/1 alin 2 Cp cu aplicarea art 41 alin 2 Cp la pedeapsa inchisorii de 5 ani.
Pe latura civila a fost obligata inculpata la plata sumei de 204.684,21 lei  catre partea civila Asociatia de Proprietari nr.42 Roman.
In fapt s-a retinut ca inculpata in calitate de administrator la Asociatia de Proprietari nr 42 Roman in perioada 30.10.2000- 22.05.2001 si-a insusit in mod repetat din gestiune urmatoarele sume 7.000 lei 2.250 lei si 1.180,54 lei reprezentand contravaloarea a trei chitante inregistrate de 2 ori, suma de 1.810,54 lei reprezentand contravaloarea a 7 chitante neinregistrate in registrul de casa,  244,58 lei diferente la calcularea corecta a soldului de casa ,151.328,32 lei diferente intre listele de plata  intocmite de inculpata si soldul recalculat in urma expertizei contabile, si suma de 41.359,93lei reprezentand penalitati nerepartizate pe locatari,  cuantumul total al prejudiciului ridicandu-se conform expertizei contabile efectuate in cauza la 204.684,21 lei.
Prin decizia penala nr. 72/ 4.03.2010 pronuntata de Tribunalul Neamt s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata.
Prin recursul declarat, recurenta sustine ca in mod gresit au fost retinute la cuantumul prejudiciului a sumelor fata de care se retine in rechizitoriu ca ar fi fost penalitati aplicate de furnizori la sumele restante ale locatarilor, sume pe care ar fi omis sa le repartizeze in fisele acestora. Aceste sume nu au fost insusite de recurenta ci incumbau locatarilor iar omisiunea sa putea constitui cel mult o neglijenta in serviciu, infractiune prevazuta de art 249 Cp. Prin retinerea in mod gresit la calculul prejudiciului a acestei sume de 41, 359 ,93 lei s-a ajuns la depasirea plafonului valoric de 200,000 lei, care a atras in mod gresit incadrarea faptei in prevederile alin 2 al art 215/1 Cp referitoare la delapidarea care a avut consecinte deosebit de grave.
Examinand cauza sub aspectul motivelor de recurs invocate si sub aspectul cazurilor de casare care, potrivit art 385/10 alin 2/1 Cpp se iau in considerare din oficiu  Curtea  a constat ca recursul este fondat, si in consecinta l-a admis  din urmatoarele considerente.
In mod gresit atat prima instanta si instanta de apel au considerat ca in cuantumul prejudiciului se include si suma de 41.359,93 lei reprezentand penalitati nerepartizate pe locatari.
Aceasta suma reprezinta penalitati calculate de catre furnizorii de servicii in urma neplatii de catre locatari a debitelor, sume care ar fi trebuit inscrise de catre inculpata in fisele de debit ale locatarilor restantieri. Neindoielnic ca prin neefectuarea acestei operatiuni ori inscrierea de sume mai mici asa cum se retine in rechizitoriu inculpata a cauzat Asociatiei de Proprietari un prejudiciu, dar acesta  nu este rezultat in urma savarsirii de catre inculpata a infractiunii de delapidare pentru care a fost trimisa in judecata, nu constituie element al laturii obiective a infractiunii de delapidare.
Potrivit art 215/1 Cp  constituie infractiunea de delapidare ,,Insusirea, folosirea sau traficarea, de catre un functionar, in interesul sau ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestioneaza sau le administreaza.“
Actiunea de insusire consta in aceea ca faptuitorul face din bunul aflat in administarea sau gestiune sa un bun al sau si presupune o activitate deluare instapanire a bunului, fiind necesar ca acesta sa treaca efectiv in stapanirea acestuia. Fiind vorba de datorii,este evident ca inculpata nu putea sa-si insuseasca aceste sume de bani, decat dupa achitatea acestor sume de catre locatari.
Actiunea de folosire consta in intrebuintarea temporara a unor sume de bani sau bunuri, ca si insusirea constand in scoaterea temporara a bunului din patrimoniu si trecerea in stapanirea faptuitorului, nefiind comisa infractiunea de delapidare de catre inculpata privind aceste sume de bani nici in aceasta modalitate .
In fapt omisiunea inculpatei de a inscriere a sumei de 41.359,93 lei in fisele locatarilor debitori ar fi constituit, in functie de atitudinea subiectiva infractiunea de abuz in serviciu prevazuta de art 246 Cp sau de neglijenta in serviciu, prevazuta de art 249 Cp. Retinerea acestei infractiuni se putea face la prima instanta prin extinderea procesului penal si pentru aceasta infractiune in temeiul art 336 Cpp dar nu mai este posibila in etapa procesuala a recursului si mai ales in recursul declarat doar de catre inculpata intrucat ar aduce atingere principiului neagravarii situatiei in propria cale de atac prevazut de art 385/8 Cpp .Cu privire la aceste sume parte civila urmeaza a se indrepta pe calea unei actiuni separate in fata instantei civile.
Prejudiciul astfel retinut nu mai face ca fapta  sa se incadreze in dispozitiile alin 2 a  art 215/1 Cp delapidarea care a avut consecinte deosebit de grave.
La data savarsirii faptei, in perioada 30.10.2000-22.05.2001 prejudiciul retinut de Curte, de 163.324,28 lei ( 1.633.242.800 rol ) atragea intradevar incidenta art 215/1 alin 2Cp  fata de continutul de la acea data al art 146 Cp, care prevedea un plafon valoric de 1.000.000.000 lei vechi, stabilit prin art I pct 5 din OUG nr. 207 /2000 privind modificarea si completarea Codului Penal si de Procedura Penala.
Insa la doar cateva luni de la incetarea activitatii infractionale plafonul valoric a fost ridicat la suma de 2 miliarde lei vechi prin art I pct 5 din Legea nr. 456/2001, lege publicata in M. O. la data de 25 iulie 2001. Astfel, modificarea adusa de Legea nr. 456/2001 si potrivit careia nu mai este atrasa incadrarea juridca mai grava, cea din alin 2 al art 215/1 Cp constituie legea mai favorabila inculpatei potrivit art 13 Cp , aplicabila in mod obligatoriu.
Potrivit art 13 alin 1 Cp Aplicarea legii penale mai favorabile ,,In cazul in care de la savarsirea infractiunii pana la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea cea mai favorabila”.
Asa cum a decis si Inalta Curte de Casatie si Justitie  intr-o decizie de speta, in cauza nu sunt incidente considerentele deciziei nr VIII/ 5 februarie 2007 a ICCJ pronuntata in recursul in interesul legii, acesta din urma privind aplicarea legii penale mai favorabile in cazul pedepselor definitive in conditiile art 14 si 15 Cp iar nu situatia in care cauza se afla in curs de judecata intr-o cale ordinara de atac.
Asa fiind, recursul declarat de inculpata a fost admis fiind incidente in cauza cazurile de casare prevazute de art 385 /9 pct 17 si 18 Cpp.
A fost casata in parte sentinta penala nr442/ 16.11.2009 a Judecatoriei Roman si in totalitate decizia penala nr. 72/ 4.03.2009 a Tribunalului Neamt.
Retinand cauza spre rejudecare s-a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptei de delapidare din dispozitiile art 215/1 alin 2 Cp cu aplicarea art 41 alin 2 Cp in art 215/1  alin 1 Cp aplicarea art 41 alin 2 Cp si art 13 Cp si condamnarea inculpatei la pedeapsa inchisorii in baza noii incadrari juridice .
Pe latura civila ,Curtea s-a redus cuantumul despagubirilor civile la care a fost obligata inculpata de la 204.684,21 lei la 163.324,28 lei catre partea civila Asociatia de Proprietari nr 42 Roman.
S-au mentinut celelalte dispozitii ale sentintei penale.