Evaziune fiscala

Sentinta penala nr. 176 din 15 mai 2012 - Tribunalul Arad
    In baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. d Cod procedura penala, achita pe inculpatul B.D. pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala prevazuta de art. 9 alin. 1 lit. f din Legea nr. 241/2005.
    Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut urmatoarele:
    Inculpatul B.D., impreuna cu numitul N.A.A. au dobandit calitatea de asociati ai SC F.C. SRL Arad, cu sediul social declarat in Arad, in data de 26 iunie 2009, societate ce a fost preluata de la fostii asociati P.E. si R.V.(filele 69, 70 dosar urmarire penala), inculpatul dobandind si calitatea de administrator al societatii.
    In data de 25 iunie 2009 intre SC F.C. SRL, in calitate de locatar si SC I-S D&D SRL in calitate de locator, a fost incheiat un contract de inchiriere (fila 63 urmarire penala), societatea inculpatului inchiriind un spatiu cu o suprafata de 10 m.p. in cadrul complexului de birouri din Arad, str. C. Coposu, nr. 24C.
    In data de 05.01.2010, organele de inspectie fiscala s-au deplasat la sediul social declarat de invinuit - Arad, Parc Corneliu Coposu nr. 24, unde s-a luat legatura cu reprezentantul legal al SC I.S. D&D SRL - D.C., care, in nota explicativa, a spus ca societatea invinuitului nu a functionat niciodata la sediul din Arad, Parc Corneliu Coposu nr. 24 si, desi a fost incheiat un contract de inchiriere pentru acel spatiu si ca societatea inculpatului nu a functionat la adresa respectiva.
    In zilele de 17.12.2009, 15.01.2010, 18.01.20101, organele de inspectie fiscala s-au deplasat la sediul societatii inculpatului in vederea efectuarii unui control incrucisat, ca urmare a adresei M.F.P. - AFP a municipiului Arad nr. 21817/16.12.2009, inregistrata la AIF - Arad sub nr. 14041/16.12.2009. Controlul avea ca obiect verificarea realitatii unor operatiuni economice dintre societatea inculpatului si SC F.T. SRL, respectiv operatiuni de vanzare de marfa, efectuate conform facturilor nr. 001223/06.10.2009 - in valoare de 11.600,2 lei si nr. 001224/20.10.2009 - in valoare de 12.216,01 lei, intocmite de catre SC F.T. SRL catre SC F. C. SRL.
    Deplasandu-se la sediul societatii, organele de inspectie fiscala nu au putut lua legatura cu nici un reprezentant al societatii, drept urmare s-au intocmit invitatii pe adresa de domiciliu a administratorului si pe sediul declarat al societatii, conform dispozitiilor art. 50 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 - invitatiile nr. 14142 si 14143/18.12.2009, nr. 38 si 39/04.01.2010, nr. 212 si 213/08.01.2010.
    Inculpatul nu a confirmat primirea invitatiilor si nu s-a prezentat in fata organelor fiscale, astfel ca inspectia nu a putut fi efectuata.
    Fiind audiat, atat in faza de urmarire penala (fila 62), cat si in fata instantei (fila 27), inculpatul a recunoscut ca prin intermediul unei persoane pe care o cunostea sub numele de S.D., persoana ce nu a putut fi identificata, potrivit afirmatiilor acestuia aceasta persoana fiind plecata in Germania, a preluat, impreuna cu numitul N.A., societatea mai sus aratata, in schimbul sumei de 250 euro, negand insa ca a incheiat vreun contract de inchiriere in numele societatii.
    Verificandu-se sustinerile inculpatului, in cauza a fost audiat martorul C.D. (fila 35) care a semnat contractul de inchiriere in numele SC I.S. D&D SRL, martorul afirmand ca nu cunoaste pe inculpat, contractul de inchiriere fiind semnat pentru SC F.C. SRL de catre o alta persoana.
    In aceste conditii, instanta a dat deplina credibilitate declaratiei date de inculpat, urmand sa fie inlaturata declaratia martorei P.E. (fila 81), fosta asociata, martora ce afirma ca nu s-a ocupat personal de formalitatile de cesionare a partilor sociale, dar ca il cunoaste pe inculpat ca fiind persoana careia i-a cesionat partile sociale.
    Retinand astfel, respectiv ca inculpatul nu a incheiat contractul de inchiriere in numele societatii, instanta a apreciat ca lipseste atat latura subiectiva sub forma intentiei, cat si latura obiectiva a infractiunii de evaziune fiscala prevazuta de art. 9 alin. 1 lit. f din Legea nr. 241/2005, astfel ca a dispus achitarea inculpatului potrivit prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. d Cod procedura penala, inculpatul neefectuand nici o operatiune de declarare fictiva sau inexacta a sediului societatii.
    Impotriva acestei sentinte a declarat apel partea civila DGFP Arad.
    Prin decizia penala nr. 116/A din 19 septembrie 2002 Curtea de Apel Timisoara, in baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedura penala a respins apelul declarat de partea vatamata D.G.F.P. Arad impotriva sentintei penale nr. 176 din 15.05.2012, pronuntata de Tribunalul Arad in dosar 6175/108/2011, ca nefondat. Curtea a apreciat ca prima instanta in mod corect a retinut ca in cauza nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii pentru care s-a facut plangerea.
    Analizand materialul probator administrat in cursul urmaririi penale si al judecatii, Curtea a constatat faptul ca inculpatul, in calitatea de administrator ai  S.C. Fruit Cool S.R.L., cu sediul in Arad, Parc Corneliu Coposu, nr. 24, este acuzat de savarsirea infractiunii de evaziunea fiscala in modalitatea prev. de art. 9 lit. f cod  din Legea 251/2005.
    Pentru efectuarea controlului fiscal a fost invitat inculpatul,  la DGFP Arad in vederea efectuarii unui control, dar invitatiile emise au fost returnate, nesemnate de catre inculpat, urmare a verificarilor constatandu-se ca societatea nu functiona la sediul declarat.
    Din lecturarea inscrisurilor emise de Oficiul Registrului Comertului cu privire la istoricul societatii, Curtea a observat faptul ca, sediul societatii era expirat de la data de  25.09.2009, societatea avand deschis un punct de lucru pe strada Petru Rares, nr. 129, valabil pana in data de 01.05.2010. Potrivit art. 9 alin 1 lit. f  din legea 241/2005, constituie infractiunea de evaziune fiscala, sustragerea de la efectuarea de verificari financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictiva sau inexacta cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate.
    Cu privire starea de fapt organele de control fiscal sustin ca sunt indeplinite conditiile retinerii infractiunii in modalitatea efectuarii de catre acesta de declaratii fictive cu privire la sediu fiscal, insa, in conditiile in care la momentul controlului acesta era expirat, se retine ca infractiunea ar putea fi retinuta numai sub modalitatea nedeclararii sediului.
    Este adevarat faptul ca s-a demarat un control fiscal, insa acesta a fost initiat la in cursul lunii decembrie 2009, cand societatea avea sediul expirat. 
    Curtea a constatat ca textul de lege conditioneaza tragerea la raspundere penala de savarsirea faptei sus-mentionate cu intentie directa, calificata prin scop, fiind necesar ca actiunile sau inactiunile ce constituie element material al laturii obiective a acestor fapte sa fie savarsite in scopul sustragerii de la indeplinirea obligatiilor fiscale.Pentru a stabili ca exista un refuz nejustificat de prezentare a documentelor contabile trebuie sa existe dovada ca persoana a primit instiintarea, insa in cauza instiintarile au fost returnate cu mentiunea ca destinatarul s-a mutat de la acea adresa. De asemenea, imprejurarea ca in privinta societatii, contractul de inchiriere a ajuns la termen si societatea nu mai poate avea sediul in Arad, Str. Parc Corneliu Coposu, nr. 24. nu reprezinta o declarare fictiva a sediului, cat timp contractul a fost in fiinta, sediul era real si legal, iar in prezent societatea nu mai are un sediu, iar aceasta imprejurare nu e dovedita ca fiind in scopul sustragerii de la efectuarea verificarilor contabile.
    In ce il priveste pe inculpat, acesta nu a efectuat nici o operatiunea comerciala prin acea societate, inculpatul aratand in declaratia data ca a acceptat sa devina asociatul si administratorul societatii primind suma de 250 Euro pentru aceasta de la numitul S.D., persoana ce nu a putut fi identificata.
    Probele administrate in cursul urmaririi penale si al judecatii nu conduc la concluzia certa ca intimatul se sustrage, cu intentie, de la indeplinirea obligatiilor fiscale, astfel ca nu este rasturnata prezumtia de nevinovatie, dubiul existent profitand intimatului, in baza art. 1, art. 52 si art. 66 Cod procedura  penala.
    Impotriva acestei hotarari a declarat recurs partea vatamata ANAF prin DGFP Arad si prin decizia penala nr.377 din 4 februarie 2013  Inalta Curte de Casatie si Justitie a respins ca nefondata calea de atac exercitata.