Ucidere din culpa

Sentinta penala nr. 177 din 15 mai 2012 - Tribunalul Arad 
    In baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. a Cod procedura penala, achita pe inculpatul D.O.A., pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa prevazuta de art. 178 alin. 2 Cod penal.
    Respinge ca tardiv formulata actiunea civila a partii civile Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Arad.
    Respinge actiunea civila a partii vatamate V.M.
    Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca, in dimineata zilei de 27 aprilie 2009, inculpatul D.O. A., agent sef in structura de politie judiciara a Inspectoratului de Politie al Judetului Arad, a condus autoturismul marca Volkswagen Golf, cu numarul de inmatriculare AR-06-KDE, pe strada Dorobantilor din municipiul Arad, avand o viteza de cca. 56 km/h, peste limita legala.
    Victima M.G.H. s-a angajat neregulamentar in traversarea strazii, la o distanta de circa 8 metri dupa trecerea de pietoni; inculpatul a observat pe victima si a franat puternic, autoturismul fiind oprit prin franare in fata victimei, fara ca victima sa fie lovita de autoturism, dar aceasta s-a speriat, instinctiv a ridicat bratele si s-a dezechilibrat, in cadere lovindu-se cu capul de asfalt, leziunile suferite ducand la decesul acesteia, in data de 04 iunie 2009, au condus in final la moartea victimei.
    Starea de fapt descrisa a fost retinuta din evaluarea tuturor probelor administrate in faza de urmarire penala si in fata instantei.
    In fapt, solutia din prezentul dosar poarta cu privire la lovirea (atingerea) sau nelovirea victimei de catre autoturismul condus de inculpat, respectiv daca in cazul in care impactul nu ar fi avut loc, ipoteza analizata si prin rechizitoriu, exista sau nu raport de cauzalitate intre reactia instinctiva a victimei ce a dus la cadere cu consecinta rezultatului letal si modalitatea in care inculpatul a condus autoturismul, respectiv daca exista vreo culpa a acestuia in producerea mortii victimei.
    Cu privire la prima problema care, in opinia instantei, trebuie analizata, se va aprecia ca raspunsul este negativ, in sensul ca nu a existat un impact, chiar si usor, intre autoturism si victima.
    Astfel, in prima declaratie data de inculpat in faza de urmarire penala (fila 69), acesta nu recunoaste ca ar fi lovit pe victima, asa cum se sustine in rechizitoriu, ci doar admite o astfel de posibilitate, ca o alternativa la o eventuala sperietura suferita de victima cu consecinta dezechilibrarii, pentru a reveni apoi, in declaratia data in fata procurorului la fila 71, declaratie prin care inculpatul afirma cu certitudine ca victima a cazut fara a fi atinsa de autoturism.
    In sprijinul tezei afirmata de inculpat vine si declaratia martorului D. A. I. (filele 100 urmarire penala, 29 instanta), martor ce afirma ca dupa sosirea sa la locul evenimentului aratat, a discutat cu inculpatul si acesta a afirmat ca nu a lovit pe victima, din declaratia martorului S.G.D. care in fata instantei afirma ca in mod cert victima nu a fost atinsa de autoturism, precum si din declaratia martorei B.I. (fila 35), martora care s-a aflat in spitalul din Timisoara impreuna cu victima si care relateaza discutiile avute cu aceasta, discutii in urma carora a aflat ca leziunile ce au determinat spitalizarea victimei au fost determinate faptului ca a cazut in strada, victima nespunand martorei ca a fost lovita de vreun autoturism.
    Nu in ultimul rand, instanta va avea in vedere primita de la SCJU Arad, care sub semnatura medicului sef UPU-SMURD, confirma ca in data de 27 aprilie 2009, cand victima a fost transportata pentru primul ajutor, aceasta nu prezenta nici un fel de leziuni la nivelul membrelor inferioare.
    Se va aprecia, in contradictie cu cele sustinute in rechizitoriu, ca raportul de expertiza criminalistica efectuat in cauza nu putea evidentia existenta sau inexistenta impactului dintre autoturism si victima, obiectivele stabilite pentru expert fiind aceea de a determina dinamica producerii "accidentului", viteza de deplasare a autoturismului si posibilitatile de evitare si prevenire "a producerii evenimentului rutier", expertul avand de a analiza situatia in care impactul s-a produs cu certitudine, obiectivele fiind stabilite in raportare la aceasta certitudine stabilita de catre procuror.
    Ramane, apoi, de analizat daca inculpatul are vreo culpa, raportat la consecinta produsa, respectiv dezechilibrarea datorita sperieturii, caderea victimei pe asfalt si cauzarea leziunilor care au condus la deces, in aprecierea instantei raspunsul fiind, si de aceasta data, negativ.
    Este adevarat ca inculpatul a condus autoturismul cu viteza de 56 km/h, asa cum s-a stabilit in expertiza, viteza ce depaseste cu putin maxima de 50 km/h, permisa de lege, inculpatul fiind obligat, totodata, ca in timp ce conduce autoturismul pe drumurile publice sa aiba o conduita preventiva, pentru a putea evita eventualele pericole ivite in trafic; ori, in conditiile in care inculpatul a reusit sa opreasca autoturismul inainte de a lovi pe victima, credem ca acesta nu are nici o culpa in producerea rezultatului letal, nici o persoana neputand fi obligata sa prevada ca o persoana in varsta, cum este victima, persoana care, de asemenea, era cunoscuta ca fiind suferinda si care a avut si antecedente asemanatoare, in sensul ca s-a mai dezechilibrat si a mai cazut pe strada (declaratia martorei Huzau Florica Cornelia - fila 27 instanta), datorita unei sperieturi care in mod indiscutabil a avut loc, putea sa sufere astfel de traumatisme, care sa conduca la deces.
    Totodata se va aprecia ca savarsirea unei contraventii de felul celei comise de inculpat, respectiv conducerea unui autoturism pe drumurile publice cu o viteza ce depaseste limita legala, in conditiile din prezenta speta, nu poate constitui temei pentru a se retine vinovatia inculpatului sub forma culpei fara prevedere.
    Retinand astfel, instanta va aprecia ca lipseste atat latura obiectiva cat si latura subiectiva a infractiuni de ucidere din culpa prevazuta de art. 178 alin. 2 Cod penal, potrivit celor mai sus aratate, astfel ca in baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. a Cod procedura penala, va achita pe inculpatul D.O. A., pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa.
    In cauza s-a constituit parte civila Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Arad, dar tardiv, dupa citirea actului de sesizare a instantei, astfel ca raportat la pozitia procesuala a inculpatului, care nu a fost de acord cu solutionarea actiunii civile in conditiile antementionate, instanta in baza art. 346 alin. 1 Cod procedura penala va respinge actiunea ca tardiv introdusa.
    De asemenea, prin declaratia data la fila 62 urmarire penala, nepoata victimei, partea vatamata V.M., a mentionat ca se constituie parte civila in cauza, dar nu a indicat catimea pretentiilor si nici nu a formulat vreo cerere in probatiune, astfel ca instanta va respinge cererea formulata de catre aceasta, neputandu-se retine existenta vreunui prejudiciu incercat de aceasta parte civila, raportat si la imprejurarea ca inculpatul a fost achitat.
    Impotriva acestei sentinte a declarat apel Parchetul de pe langa Tribunalul Arad.
    Prin decizia penala nr.174/A din 25 septembrie 2012 Curtea de Apel Timisoara  in baza art. 379 pct. 2  lit. a  Cod procedura penala, a admis apelul declarat de PARCHETUL DE PE LANGA TRIBUNALUL ARAD impotriva sentintei penale nr.177/15 mai 2012 pronuntata in dosarul nr. 6281/108/2011, a desfiintat sentinta penala apelata si, rejudecand cauza:
    In baza art. 178 alin. 2 Cod penal, a condamnat pe inculpatul D.O.A., la pedeapsa de 2 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa.
    In temeiul art. 81 Cod penal a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe durata termenului de incercare de 4 ani stabilit conform art. 82 Cod penal.
    In baza art.71 alin.2 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 teza a II-a si lit.b Cod penal.
    In baza art.71 alin.5 Cod penal, a suspendat executarea  pedepselor accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii.
    In temeiul art. 359 Cod procedura penala a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor a caror nerespectare au ca urmare revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei, conform art. 83 Cod penal.
    Mentine in rest dispozitiile sentintei penale apelate.
    Pentru a pronunta aceasta sentinta Curtea a constatat ca starea de fapt retinuta de prima instanta nu este corecta.
    Sustinerile inculpatului ca nici nu ar fi atins victima cu vreo parte a autoturismului, masina sa oprindu-se la circa 3 metri de locul unde aceasta a cazut, nu pot fi retinute, fiind in contradictie cu toate celelalte probe administrate in cauza.
    Din procesul verbal de cercetare la fata locului incheiat la data de 27.04.2009, reiese ca organele de politie l-au identificat pe inculpatul D. O. A., la locul producerii accidentului rutier din data de 27.04.2009, acesta declarand ca ,,a condus autoturismul AR-06-KBE pe strada Dorobanti dinspre Aeroport spre centru. Ajuns in apropiere de Biserica Baptista dragostea a redus viteza deoarece se afla in apropierea unei treceri de pietoni si intrucat nu erau pietoni in traversare a continuat deplasarea. Cand a ajuns la un metru de trecerea de pietoni, a observat o femeie, la aproximativ 10 metri dupa trecerea de pietoni, care s-a angajat in traversare dinspre dreapta dintre autovehiculele parcate. A franat, dar nu a reusit sa o evite, deoarece din sens contrar circulau autovehicule". Potrivit raportului de expertiza criminalistica efectuat in cauza, s-a dovedit ca inculpatul a circulat cu o viteza peste limita legala si ca evenimentul rutier putea fi evitat de catre inculpat daca ar fi circulat cu viteza maxima admisa de lege - 50 km la ora, daca ar fi actionat sistemul de franare inca din momentul declansarii starii de pericol iminent, prezenta victimei putand fi sesizata de inculpat din acel moment"; iar din raportul de prima expertiza medico-legala pe baza actelor medicale efectuat de Institutul de medicina legala Timisoara la data de 28.04.2011, rezulta ca victima prezenta doua tipuri de leziuni: leziuni cranio-cerebrale si echimoza la nivelul genunchiului stang.
    Prin urmare, apararea inculpatului ca victima s-ar fi dezechilibrat datorita unei sperieturi si ar fi cazut, si ca autoturismul a fost oprit inainte de o lovi, aparare ce a fost insusita si de instanta de fond, nu poate fi retinuta, instanta de control judiciar constatand ca in cauza a fost rasturnata prezumtia de nevinovatie si ca sunt probe certe, de necontestat, care sa duca la stabilirea unei culpe a inculpatului in producerea evenimentului rutier din dimineata zilei de 27.04.2009, cand, in jurul orei 10:35, conducand autoturismul proprietate personala, marca Volkswagen Golf, cu numarul de inmatriculare AR-06-KDE, pe strada Dorobantilor din municipiul Arad, dinspre aeroport, spre centrul localitatii, ajuns in apropierea bisericii baptiste "Dragostea", si avand o viteza de cca. 56 km/h, peste limita legala si deopotriva neadaptata asa incat sa poata opri vehiculul in limitele campului sau vizual din fata, nu a observat-o in timp util pe victima M.G.H., care se angajase neregulamentar in traversarea strazii, la o distanta de circa 8 metri dupa trecerea de pietoni, avand in vedere sensul de deplasare al inculpatului si intrucat  manevra de franare nu a fost efectuata la timp, autoturismul condus de catre inculpat a lovit victima usor cu partea frontala pe fata mediala a genunchiului stang, actiune care, combinata cu miscarea instinctiva a acesteia de evitare a impactului, s-a soldat cu dezechilibrarea ei, caderea pe spate si izbirea puternica cu capul de sol.
    Traumatismul cranio-cerebral acut soldat cu dilacerare cerebrala si hematom subdural, complicat in evolutie cu bronhopneumonie, in pofida ingrijirilor medicale acordate victimei accidentului rutier, a condus in final la moartea acesteia, survenita in data de 04.06.2009.
    Raportul de expertiza tehnica extrajudiciara auto va fi inlaturat, fiind o proba extrajudiciara, considerand ca nici nu mai era necesar efectuarea acestuia, din moment ce in cauza s-a ordonat efectuarea unui Raport de expertiza criminalistica nr. 135/11.05.2011 si un Supliment la raport nr. 79/06.09.2011, care au fost executate de expert criminalist oficial A.C.P. din cadrul Laboratorului Interjudetean de Expertize Criminalistice Timisoara, si fiind in vadita contradictie cu aceste probe stiintifice, judiciare, efectuate in cadrul acestui dosar, la solicitarea organelor judiciare.
    In aceste doua expertize tehnice judiciare se explica dinamica producerii accidentului, s-a stabilit ca viteza cu care circula autoturismul condus de inculpat era de 56km/h, deci peste limita legala, si s-a concluzionat ca evenimentul rutier putea fi evitat de catre inculpat daca ar fi actionat sistemul de franare al autoturismului inca din momentul declansarii starii de pericol, dar si faptul ca accidentul putea fi prevenit de victima daca nu s-ar fi angajat in traversarea partii carosabile a drumului prin alte locuri decat cele permise si fara a se asigura.
    Ca atare se poate retine o culpa comuna in producerea accidentului, in proportie de cate 50%, pentru inculpat si victima.
    Declaratiile martorilor D.A. si B.I. sunt irelevante sub aspectul dovedirii existentei sau inexistentei impactului dintre autoturismul condus de inculpat si victima, cata vreme primul martor a oprit la locul accidentului dupa ce acesta s-a produs, iar martora B. a cunoscut-o pe victima in spital, cand starea acesteia se deteriorase, iar intr-un moment cand victima a iesit pentru putin timp din starea de coma i-a relatat ca a cazut in timp ce mergea sa cumpere apa, fara a aminti de vreun eveniment rutier. Nerelevant este si raspunsul dat de medicul sef UPU -SMURD la data de 02.05.2012 (fila 84 dosar fond), in sensul ca din fisa de urgenta spitaliceasca si Registrul de consultatii nu rezulta ca victima sa fi prezentat leziuni la nivelul membrelor inferioare, aspectele fiind in contradictie cu cele consemnate in raportul medico legal efectuat la o examinare mai atenta a victimei.
    Or, problema existentei unui contact intre autoturismul condus de inculpat si corpul victimei a fost lamurita prin expertiza medicului legist, care se coroboreaza cu constatarile politistilor care au cercetat locul faptei, din care reiese ca victima s-a aflat intinsa la sol cu craniul pozitionat la circa 2 metri de botul autoturismului. Tot astfel, declaratia martorului S.G. care a sustinut ca inainte de cadere pe carosabil, victima s-a aflat in partea din fata spre lateral stanga a autoturismului-se coroboreaza cu constatarile medicului legist care atesta prezenta unei echimoze pe fata mediala a genunchiului stang, a carei producere nu ar fi fost posibila decat in cazul aflarii victimei in pozitia descrisa de martor.
    Raportul medico-legal efectuat in cauza stabileste legatura de cauzalitate, directa intre leziunile constatate si deces, vinovatia inculpatului sub forma culpei, reiesind din probele administrate, respectiv declaratiile martorilor, procesul verbal de cercetare la fata locului, plansele foto, expertizele tehnice judiciare, expertize medico legale, si partial din declaratia inculpatului, data la Politie, la data de 27.04.2009, imediat dupa accident care a aratat ca ,,nu a putut sa o evite pe partea stanga si probabil a lovit-o cu partea dreapta fata in picioare_sau s-a speriat si s-a dezechilibrat si a cazut".
    In drept, faptele  inculpatului intrunesc elementele constitutive ale infractiunii  de "Ucidere din culpa" prevazuta de art. 178 alin. 2 Cod penal, text de lege in baza caruia inculpatul va fi condamnat, avandu-se in vedere si dispozitiile art.72 Cod penal.
    La individualizarea judiciara a pedepsei ce va fi aplicata, se are in vedere pe de o parte  persoana acestuia care este la prima confruntare cu legea penala, nefiind cunoscut cu antecedente penale, gradul de pericol social al faptei relevat prin aceea ca a produs un accident de circulatie si consecintele acestuia, faptul ca s-a retinut si culpa victimei in producerea accidentului, dar si de pozitia procesuala a inculpatului care nu a recunoscut savarsirea infractiunii.
    Fata de aceste criterii, se apreciaza ca scopul sanctionator si de preventie generala si speciala al pedepsei,  precum si reeducarea inculpatului pot  fi realizate prin aplicarea unei pedepse neprivative de libertate,  orientata spre limita  minima prevazuta  de lege, cu suspendarea conditionata a executarii ei, in conditiile art. 81 Cod penal. Apreciind ca reintegrarea in societate, poate fi atins si fara executarea pedepsei in regim de detentie, instanta, in baza art. 81 Cod penal a suspendat executarea pedepsei pe o durata de 4 ani, ce constituie termen de incercare stabilit in conditiile art. 82 C.pen, acest termen fiind apreciat ca fiind de natura sa asigure indreptarea inculpatului.
    Impotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul D.O.A. si in majoritate,  prin decizia penala nr. 701 din 27 februarie 2013 Inalta Curte de Casatie si Justitie a respins ca nefondat calea de atac promovata. Cu opinia separata in sensul admiterii recursului declarat de inculpatul D.O.A. impotriva deciziei penale nr. 174 din 25.09.2012 a Curtii de Apel Timisoara, cu consecinta casarii deciziei atacate si trimiterii cauzei spre rejudecare instantei de apel.