Evaziune fiscala

Sentinta penala nr. 88 din 19 martie 2013 - Tribunalul Arad
    Admite exceptiile formulate de inculpatul D.A. si in consecinta:
    In baza art. 332 alin. 2 Cod procedura penala restituie la procuror, in vederea refacerii urmaririi penale, cauza penala privind pe inculpatul D. A. trimis in judecata pentru comiterea infractiunii prevazute de art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 9 alin. 2 din Legea nr. 241/2005 si art. 41 alin. 2 Cod penal si T.V.T. trimis in judecata pentru comiterea infractiunilor prevazute de art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal  si  art. 9 alin.1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 9 alin. 3 din Legea nr. 241/2005 si art. 41 alin. 2 Cod penal.
    Procedand la verificarea sesizarii instantei prin prisma exceptiei invocate, tribunalul constata urmatoarele:
    Astfel, conform art. 317 Cod procedura penala, judecata se margineste la fapta si persoana aratata in actul de sesizare a instantei, obiectul judecatii fiind astfel obiectul investirii instantei, determinat de cuprinsul actului de sesizare.
    Cum potrivit art. 263 alin. 1 Cod procedura penala rechizitoriul trebuie sa descrie fapta si persoana pentru care s-a efectuat urmarirea penala, fixandu-se astfel obiectul judecatii, rezulta, fara dubiu ca prin rechizitoriu trebuie sa se indice in ce consta fapta de care este acuzat inculpatul, aratandu-se, totodata, probele pe care se sprijina invinuirea.
    Potrivit textelor legale aratate, prin fapta aratata in actul de sesizare nu se poate intelege doar simpla referire la o anumita fapta mentionata in succesiunea activitatii inculpatului, ci si la descrierea acesteia intr-un mod susceptibil de a produce consecinte juridice, in sensul investirii instantei.
    Ori, in speta, prin rechizitoriu inculpatii au fost trimisi in judecata pentru comiterea in forma continuata a unor infractiuni de evaziune fiscala, fara sa se determine numarul actelor materiale ce intra in continutul infractiunii continuate si fara sa se indice persoanele juridice in raport cu care a fost desfasurata activitatea infractionala a inculpatilor, numele acestor societati nefiind aratate in rechizitoriu.
    Totodata, inculpatul D.A. a invocat nulitatea relativa a unor acte infaptuite in cursul urmaririi penale in legatura cu infractiunea prevazuta de art.  9 alin.1 lit. b din Legea nr. 241/2005, respectiv nerespectarea dreptului la aparare prin neaducerea de indata la cunostinta a invinuirii, faptul ca efectuarea expertizei fiscale a fost dispusa inainte de inceperea urmaririi penale si ca partile nu au fost prezente, neputand astfel formula obiective sau obiectiuni la raportul de expertiza, ca organul de urmarire penala nu a fost preocupat pentru aflarea adevarului in cauza si ca urmarirea penala a fost inceputa prin ordonanta si nu prin rezolutie; fata de exceptiile invocate, instanta va aprecia ca toate aceste nulitati nu pot conduce la anularea actelor procesuale deja infaptuite, neconstituind un impediment pentru buna desfasurare a judecatii intrucat nu s-a produs o vatamare a drepturilor procesuale care sa nu poata sa fie remediata in cursul judecatii.
    Fata de cele aratate, apreciindu-se ca neregularitatea nu poate fi acoperita in nici un mod prin acordarea unui termen (de altfel, de la data formularii exceptiilor si pana la pronuntare cu privire la acestea, la un alt termen de judecata, procurorul nu a inteles sa acopere aceasta neregularitate), ci numai in conditiile in care sesizarea instantei urmeaza sa fie facuta prin alt rechizitoriu emis in urma punerii in miscare a actiunii penale pentru toate actele materiale ce urmeaza sa fie descrise, urmand sa fie indicata si contributia fiecarui inculpat la comiterea diverselor acte imputate, instanta in baza art. 332 alin 2 Cod procedura penala va dispune restituirea cauzei privind pe inculpati la Parchetul de pe langa Tribunalul Arad, pentru refacerea urmaririi penale, inainte de intocmirea unui nou rechizitoriu potrivit celor mai sus aratate, urmand sa se procedeze la o noua prezentare a materialului de urmarire penala prin care inculpatii sa ia cunostinta de toate actele materiale ce intra in continutul constitutiv al infractiunii continuate.
    Impotriva acestei sentinte a declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Arad si prin decizia penala nr. 672/R din 5 iunie 2013 Curtea de Apel Timisoara, in baza art. 38515 pct.2, lit. c Cod procedura penala a admis recursul formulat de Parchetul de pe langa Tribunalul Arad, impotriva sentintei penale nr. 88/19 martie 2013 a Tribunalului Arad, a casat sentinta penala recurata si a trimis cauza la instanta de fond, Tribunalul Arad pentru continuarea judecatii.
    In motivarea deciziei de casare instanta de recurs a retinut ca acesta este nefondat pentru urmatoarele considerente:
    Curtea retine ca in ceea ce priveste sesizarea instantei de judecata, exista deosebire intre verificarea regularitatii actului de sesizare in conformitate cu dispozitiile art. 300 alin. 1 Cod procedura penala si restituirea cauzei la procuror pentru nerespectarea dispozitiilor legale referitoare la sesizarea instantei, despre care face vorbire art. 332 alin. 2 Cod procedura penala.
    Verificarea rechizitoriului, ca act de sesizare a instantei, efectuata in temeiul art. 300 alin. 1 Cod procedura penala, poarta asupra actului de sesizare propriu-zis, asupra indeplinirii conditiilor prevazute de lege cu privire la continutul actului de sesizare si asupra respectarii dispozitiilor art. 264 alin. 3 Cod procedura penala, iar nu asupra modului in care au fost respectate dispozitiile legale care reglementeaza efectuarea urmaririi penale.
    Potrivit art. 300 alin. 1 Cod procedura penala : "instanta este datoare sa verifice din oficiu, la prima infatisare, regularitatea actului de sesizare.
    Potrivit art. 263 alin. 1 Cod procedura penala  "rechizitoriul trebuie sa se limiteze la fapta si persoana pentru care s-a efectuat urmarirea penala si trebuie sa cuprinda ... fapta retinuta in sarcina sa, incadrarea juridica ...", iar potrivit art. 317 Cod procedura penala, "judecata se margineste la fapta si la persoana aratata in actul de sesizare a instantei".
    Se observa ca la termenul din 19.02.2013, instanta a dispus citarea martorilor, ocazie cu care a constatat si lipsa inculpatilor legal citati. Rezulta ca la acel termen de judecata, instanta a apreciat asupra regularitatii actului de sesizare si a dispus citirea rechizitoriului si inceperea cercetarii judecatoresti, depasindu-se astfel termenul procedural in care instanta putea sa analizeze regularitatatea actului de sesizare (prima infatisare).
    Prima instanta a retinut in considerentele incheierii motive care tin de regularitatea actului de sesizare respingand exceptiile de nulitate invocate de inculpatul D. A. prin avocat si cu toate acestea a restituit cauza la procuror in temeiul art. 332 alin. 2 Cod procedura penala, potrivit cu care "instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului pentru refacerea urmaririi penale in cazul nerespectarii dispozitiilor privitoare la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, sesizarea instantei, prezenta invinuitului sau a inculpatului si asistarea acestuia de catre aparator".
    Instanta de recurs retine ca in cauza nu este incident nici unul din cazurile prevazute de aceste dispozitii legale.
    Examinarea modului in care au fost respectate dispozitiile legale care reglementeaza efectuarea urmaririi penale este o activitate distincta de examinarea regularitatii actului de sesizare si rezulta din existenta, distincta, a art. 300 Cod procedura penala si a art. 332 Cod procedura penala care reglementeaza restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmaririi penale.
    Sesizarea nelegala la care face referire art. 332 Cod procedura penala, priveste actele procesuale si procedurale ce au stat la baza intocmirii rechizitoriului, ce trebuie refacute, numai atunci operand institutia prevazuta de art. 332 Cod procedura penala,  ce vizeaza nulitatea absoluta a actului de sesizare, care poate sa fie invocata in tot cursul judecatii.
    Instanta de fond, in mod gresit a facut aplicarea dispozitiilor art. 332 alin. 2 Cod procedura penala, astfel incat, a dispus restituirea cauzei procurorului pentru refacerea urmaririi penale ca urmare a desesizarii.
    In cauza, tribunalul  nu s-a raportat la prevederile art. 300 Cod procedura penala, desi a analizat cu prioritate exceptia neregularitatii actului de sesizare a instantei. Numai ca, in speta, neregularitatea actului de sesizare nu a fost analizata la prima infatisare potrivit dispozitiilor legale.
    Astfel, Curtea apreciaza ca in cauza nu exista nici unul din motivele de restituire a cauzei la procuror in vederea refacerii urmarii penale prevazute de art. 332 alin. 2 Cod procedura penala, deoarece actele procesuale premergatoare intocmirii rechizitoriului nu sunt lovite de nulitatea absoluta, neexistand nici un motiv pentru refacerea urmaririi penale.