Violul

Prin sentinta penala nr.10 din 20 ianuarie 2014 pronuntata in dosarul nr. 9279/108/2013 - Tribunalul Arad, in baza art. 197 alin.1 Cod penal rap. la alin.2 lit.b si alin.3 teza I Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal condamna pe inculpatul C.M., la 12 ani inchisoare si in baza art. 65 Cod penal aplica inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevazute de art. 64 lit.a, b, d si e Cod penal, pe o perioada de 3 ani.Mentine starea de arest a inculpatului.
    Admite actiunea civila exercitata din oficiu pentru partea vatamata minora A.L., nascuta la 21 iunie 2000 in localitatea Dorohoi jud. Botosani si obliga inculpatul sa plateasca acesteia prin reprezentant legal H.L., suma de  5000 euro sau contravaloarea in lei la data executarii, cu titlu de daune morale.
    Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut ca, minora A. L., partea vatamata din prezenta cauza, este nascuta la 21 iunie 2000 in loc. Dorohoi. Dupa divortul parintilor, partea vatamata a locuit in localitatea Suceava, la bunica materna. Mama partii vatamate, H.L. a stabilit o relatie de concubinaj cu inculpatul, cumparand impreuna o locuinta, situata in localitatea Varsand nr. 452 jud. Arad.  Incepand cu luna octombrie 2013, in aceasta casa,  partea vatamata a locuit impreuna cu mama sa H.L., fratele sau A.A.P., concubinul mamei sale, inculpatul C.M. si fiul acestuia C.S. M..
    Imediat ulterior sosirii minorei la locuinta din Varsand, (aceasta fiind adusa de la Suceava unde se aflase faptic in grija bunicii materne), si pe parcursul intregii perioade in care au locuit impreuna, a fost  agresata  sexual de inculpat  care  dormind in aceeasi camera si acelasi pat cu parte vatamata (fiica concubinei sale) si cu fiul sau in varsta de 9 ani, si dupa ce se asigura ca acesta din urma adormise a intretinut, de patru ori,  raporturi sexuale normale cu minora, profitand de imposibilitatea acesteia de a-si exprima vointa si de a se apara.
    In una din noptile lunii octombrie inculpatul a fost surprins de fiul sau minor in varsta de 9 ani - C.S.M., in timp ce intretinea raporturi sexuale cu partea vatamata A.L.,  in patul in care se aflau cu totii, in conditiile in care minorul nu adormise  asistand, astfel, la derularea  mai multor acte sexuale pe parcursul noptii, toate acestea  povestindu-le, ulterior, lui A.A.P. (fratelui mai mare al partii vatamate).
    Abuzul sexual indreptat impotriva minorei a incetat, ultimul act sexual avand loc in noaptea de 6/7 noiembrie 2013, o data cu intoarcerea in data de 08.11.2013 de  la Suceava a mamei partii vatamate ( unde a aflat de la fiul sau, care o insotea, despre faptele concubinului sau) si sesizarii organelor de politie.
    Partea vatamata a fost supusa examinarii medico-legale, si prin raportului de constatare medico-legala nr. 505/A1 din 14.11.2013 intocmit de Serviciul Judetean de Medicina Legala Arad, s-a concluzionat ca partea vatamata minora A.L. prezinta, la data examinarii, o deflorare mai veche de 2 saptamani, a carei data de producere nu poate fi precizata iar absenta spermatozoizilor din probele biologice recoltate la data examinarii medico- legale nu poate sa infirme consumarea actului sexual incriminat.
    In cauza a fost efectuat un raport de evaluare psihologica a minorei A. L. nr.54607 din 21.11.2013 de catre Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Suceava, in care s-a concluzionat ca la momentul intocmirii, aceasta prezinta instabilitate emotionala, slab simt al realitatii, adoptand o atitudine de spectator la situatia actuala, ca participant, neatentie, lapsusuri, trairi de incertitudine si anxietate.
    Din certificatul nr. 1991 din 23.08.2012 eliberat de Consiliul Judetean Suceava - Comisia pentru Protectia Copilului, se retine ca minora A.L. avand handicap mental usor este orientata pentru unitatea de invatamant special - Centrul Scolar pentru Educatie Incluziva Suceava, cursuri pe care le-a urmat pana la data mutarii in jud. Arad.
    Incadrarea juridica.
    Infractiunea de viol prevazuta de art. 197 alin.1 si 3 Cod penal, pentru care inculpatul a fost trimis in judecata, presupune sub aspectul laturii obiective ca actul sexual sa fie urmarea constrangerii victimei sau sa fie realizat profitand de imposibilitatea ei de a se apara ori de a-si exprima vointa.
    Tribunalul retine ca infractiunea de viol este o infractiune complexa al carei element material al laturii obiective se poate realiza fie prin doua actiuni distincte, dar conjugate, fie printr-o actiune realizata in anumite conditii care exclud consimtamantul victimei. Actiunea de care depind existenta si consumarea infractiunii este aceea de realizare a actului sexual, de orice natura, cu o persoana indiferent de sexul acesteia, actul sexual fiind definit prin Decizia nr. III/2005 data de Inalta Curte de Casatie si Justitie Sectiile Unite, in solutionarea recursului in interesul legii. Activitatile infractionale ale  inculpatului din anii 2007 si 2008, descrise anterior, se incadreaza in acte sexuale conform celor de mai sus.
    In ceea ce  priveste existenta constrangerii, aceasta nu este conditionata de existenta opozitiei victimei, urmand a se aprecia in concret, de la caz la caz, in ce masura actul sexual s-a realizat impotriva vointei victimei, constrangere care in speta nu a existat.
    Imposibilitatea victimei de a-si exprima vointa se refera la toate acele cazuri in care victima, chiar fara a fi supusa unor acte de violenta, nu are capacitatea de a-si exprima vointa de a accepta sa intretina raporturi sexuale, neavand discernamantul necesar sau aflandu-se intr-o stare psiho-fiziologica ce exclude manifestarea libera si constienta de acceptare a raportului sexual.
    Fapta inculpatului C.M. de a intretine raporturi sexuale cu victima A. L., minora in varsta de 13 ani, in baza aceleiasi rezolutii infractionale unice, constituie infractiunea de viol, in forma continuata,  chiar daca nu s-a folosit violenta fata de aceasta, deoarece victima nu putea sa exprime liber consimtamantul  la un asemenea act, a carui semnificatie nu o intelege, data fiind varsta si situatia medicala a acesteia(persoana incadrata in categoria celor cu deficienta/handicap mental.  Inculpatul avea cunostinta de varsta victimei si a profitat de aceasta pentru a intretine raportul sexual.
    Faptele inculpatului C.M. care, in cursul lunii octombrie si noiembrie a anului 2013 a intretinut, in baza aceleasi rezolutii infractionale, in mod repetat, prin constrangere si profitand  de  imposibilitatea acesteia de a-si exprima vointa, relatii  sexuale cu minora A.L. in varsta de 13 ani ( persoana aflata in ocrotirea sa, fiind fiica concubinei sale), constituie infractiunea de viol in forma continuata,  prevazuta  de art.197 al.1  Cod penal   raportat  la al .2 lit. b. si  art.197  al. 3  teza  I cu aplicarea  art.41 al.2 Cod penal.
    Solicitarea aparatorului inculpatului privind schimbarea incadrarii juridice din art. 197 al.1 Cod penal  raportat  la al.2 lit. b. si  art.197 al.3  teza  I cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal in art. 198  alin. 1 si 5 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, este neintemeiata si urmeaza a fi respinsa, pentru considerentele anterior expuse.
    Individualizarea judiciara a pedepsei.
    La individualizarea pedepsei ce urmeaza a se aplica inculpatului instanta va avea in vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevazute de art. 72 Cod penal respectiv gradul de pericol social concret al faptelor comise precum si persoana inculpatului. Referitor la persoana inculpatului instanta retine lipsa antecedentelor penale( pentru condamnarea la amenda penala intervenind reabilitarea), varsta acestuia - avand 38 ani la data comiterii faptei, nivelul de instruire scolara ca absolvent a 6 clase primare, imprejurarea ca a prestat diferite activitati lucrative, are trei copii minori, atitudinea avuta in fata organelor judiciare.  
    In limitele legale ale pedepselor instanta in  baza art. 197 alin.1 Cod penal raportat  la alin.2 lit. b si alin.3 teza I Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal il va condamna pe inculpatul C.M., la 12 (doisprezece) ani inchisoare pentru infractiunea de viol in forma continuata.
    In baza art. 65 Cod penal va aplica inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevazute de art. 64 lit.a, b, d si e  Cod penal,  pe o perioada de 3 ani.
    Ca o consecinta a condamnarii, pe durata si in conditiile prevazute de art. 71 Cod penal va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a, b, d si e  Cod penal. In privinta dreptului la vot garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1 al Conventiei, acesta nu este absolut si poate face obiectul unor limitari care trebuie apreciate de instanta  in fiecare caz in parte. In aceasta situatie se impune examinarea imprejurarii  daca interdictia respecta principiul proportionalitatii. In cauza inculpatul a comis  infractiuni care aduc atingere unor relatii sociale privind morala publica si demnitatea umana si gravitatea acestora releva ca inculpatul nu are capacitatea de a aprecia asupra unor valori fundamentale. Din moment ce inculpatul a incalcat dispozitiile legale fiind sanctionat cu pedeapsa inchisorii cu executare in detentie se impune in mod rezonabil  concluzia ca inculpatul  nu este in masura sa aprecieze asupra modului  cum este guvernata tara si sa-si exprime opinia cu privire la alegerea corpului legislativ. Prin urmare se considera ca este proportionala si justificata masura interzicerii drepturilor electorale de catre instanta pe durata executarii pedepsei.
    In privinta pedepselor complementare  prevazute de art. 64 lit. d si e Cod penal, in consens cu practica Curtii Europene a Drepturilor Omului ( cauza Gnahore c. Frantei din 16 septembrie 2000), se apreciaza ca acestea se pot aplica doar parintilor si raportat la infractiunile comise de inculpat ( viol cu minori) acesta este nedemn sa mai exercite drepturile parintesti o perioada de timp si nu prezinta garantii morale sa exercite drepturile prevazute in Codul civil. 
    Executarea prin privare de libertate este singura in masura sa asigure atat scopul coercitiv, de exemplaritate cat si cel educativ al pedepselor in vederea indreptarii atitudinii inculpatului fata de comiterea de infractiuni si resocializarea lui viitoare pozitiva. 
    Tribunalul apreciaza ca, in raport de modul de concepere a activitatii infractionale, cu imprejurarile comiterii faptelor si cu importanta relatiilor sociale incalcate de inculpat, lasarea acestuia in libertate prezinta pericol concret pentru ordinea publica, prin crearea unui sentiment de insecuritate si neincredere in buna desfasurare a actului de justitie. Pe de alta parte, asemenea fapte, neurmate de o riposta ferma a societatii ar intretine climatul infractional si ar crea faptuitorilor impresia ca pot persista in sfidarea legii.
    Asa fiind, in baza art. 350 alin.1 Cod procedura penala va mentine starea de arest a inculpatului si in baza art. 88 Cod penal va scadea din pedeapsa aplicata acestuia durata retinerii si arestarii preventive de la 8 noiembrie  2013 pana la zi.
    Latura civila.
    Partea vatamata minora A.L nascuta la 21 iunie 2000, prin reprezentant legal H.L. nu s-a constituit parte civila in procesul penal.
    In conditiile art. 17 Cod procedura penala, in sedinta publica din 16 decembrie 2013  procurorul a pornit din oficiu si a exercitat actiunea civila pentru partea vatamata minora lipsita de capacitate de exercitiu, solicitand obligarea inculpatului la plata de daune morale.
    Tribunalul constata ca daunele morale sunt menite sa contribuie la reducerea compensatorie a suferintelor fizice si psihice cauzate partilor vatamate ca urmare a activitatii infractionale a inculpatului si  se apreciaza ca un cuantum de 5000 euro este suficient dar si necesar repararii prejudiciului moral.
    Asadar, tribunalul in baza art. 1357, 1381 si 1391 din Noul Cod civil va admite actiunea civila exercitata din oficiu pentru partea vatamata minora A.L. nascuta la 21 iunie 2000 si  va obliga inculpatul sa plateasca acesteia prin reprezentant legal H.L., suma de 5000 euro sau contravaloarea in lei la data executarii, cu titlu de daune morale.
    Impotriva acestei sentinte a declarat apel, inculpatul si a solicitat sa se dispuna incetarea procesului penal ca urmare a retragerii plangerii prealabile de catre persoana vatamata; in subsidiar a solicitat reducerea pedepsei intrucat inculpatul nu are antecedente penale; sub aspectul legii penale mai favorabile a apreciat ca legea mai favorabila ramane vechiul cod penal.
    Prin decizia penala nr.167/A din 12 martie 2014 - Curtea de Apel Timisoara, in baza art. 421 pct.2 lit.a Cod procedura penala admite apelul declarat de inculpatul C.M. impotriva sentintei penale nr. 10 din 20 ianuarie 2014 a Tribunalului Arad, pe care o desfiinteaza sub aspectul laturii penale si rejudecand, in baza art. 218 alin.1, 3 lit.a teza II si lit. c Cod penal cu aplicarea art. 5 alin.1 Cod penal raportat la art. 41 alin.2 Cod penal condamna pe inculpatul C.M. la pedeapsa principala de 9 ani inchisoare.In baza art. 67 alin.2 Cod penal interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de art. 66 alin.1 lit.a,b,d,e,f Cod penal pe o perioada de 3 ani dupa executarea sau considerarea ca executata a pedepsei principale.
    In baza art. 65 alin.1 Cod penal rap. la art. 67 alin.2 Cod penal interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de art. 66 alin.1 lit.a,b,d,e,f Cod penal din momentul ramanerii definitive a hotararii de condamnare si pana la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei principale.Mentine restul sentintei atacate.
    In motivarea deciziei susmentionate, Curtea de Apel Timisoara a observat ca pentru infractiunea pe care a savarsit-o inculpatul, atat legea veche (art. 197 alin. 1 raportat la alin. 2 lit. b si alin. 3 teza I Cod penal din 1968) cat si legea noua (art. 218 alin. 1, 3 lit. a teza a II a si lit. c din Noul Cod penal) prevad ca punerea in miscare a actiunii penale se face din oficiu si nu la plangerea prealabila, situatie in care manifestarea de vointa a persoanei vatamate (incuviintata de reprezentatul legal), exprimata in fata instantei de apel, nu are nici un efect in planul raspunderii penale.
    Referitor la solicitarea de reducere a pedepsei principale, se retine ca, dupa cum s-a mentionat in paragraful anterior, fapta comisa de inculpat este incriminata si de legea noua (art. 218 alin. 1, 3 lit. a teza a II a si lit. c din Noul Cod penal) si este pedepsita cu inchisoarea de la 5 la 12 ani, spre deosebire de legea veche (art. 197 alin. 1 raportat la alin. 2 lit. b si alin. 3 teza I Cod penal din 1968) unde era pedepsita cu inchisoarea de la 10 la 25 de ani.
    Prin urmare legea noua este mai favorabila intrucat permite individualizarea pedepsei principale intre limite (minim si maxim) mai reduse decat legea veche.
    Prima instanta a aplicat o pedeapsa principala de 12 ani inchisoare, orientandu-se spre minimul special (10 ani) prevazut de vechiul text de incriminare.
    Reducerea drastica a limitelor de pedeapsa prevazute de textul de incriminare (injumatatirea acestora) trebuie sa aiba efect si in procesul de individualizare judiciara. Curtea, tinand seama in principal de proportia in care au fost reduse limitele de pedeapsa (1/2), de conduita inculpatului in cursul procesului (partial sincera), de lipsa antecedentelor penale (acesta fiind reabilitat de drept pentru condamnarea anterioara la 700.000 lei amenda penala dispusa in anul 1995 - f. 69 d.u.p.), va dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa principala de 9 (noua) ani inchisoare.
    Avand in vedere ca in raport cu infractiunea comisa legea noua este mai favorabila, in temeiul art. 12 alin. 1 din legea nr. 187/2012 va aplica pedeapsa accesorie si complementara potrivit legii noi.
    Astfel, in baza art. 67 alin. 2 Cod penal va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, d, e, f Cod penal pe o perioada de 3 ani dupa executarea sau considerarea ca executata a pedepsei principale.
    In baza art. 65 alin. 1 Cod penal raportat la art. 67 alin. 2 Cod penal  va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, d, e, f Cod penal din momentul ramanerii definitive a hotararii de condamnare si pana la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei principale.