ucidere din culpa (art.178 C.p.)
(Decizie nr. 48 din data de 11.03.2010 pronuntata de Tribunalul Arges)Dosar nr. 940/828/2009
R O M A N I A
TRIBUNALUL ARGES
SECTIA PENALA
DECIZIA PENALA NR. 48
Sedinta publica de la 11 Martie 2010
Completul compus din:
PRESEDINTE P. L. S.
Judecator M. N.
Grefier A. C. Parchetul de pe langa Tribunalul Arges este reprezentat de procuror E. C.
S-au luat in examinare, pentru solutionare, apelurile declarate de inculpatul D. G. , fiul lui (...), nascut la data de (...), domiciliat in (...), CNP (...) si de asiguratorul de raspundere civila S.C. A. S.A ., cu sediul in (...), impotriva sentintei penale nr. 6 din data de 18.01.2010 pronuntata de Judecatoria Topoloveni in dosarul nr. 940/828/2009, intimata-parte civila fiind V. N., domiciliata in (...).
La apelul nominal facut in sedinta publica au raspuns : apelantul - inculpat D. G. , personal si asistat de avocat I. A. in baza imputernicirii avocatiale nr. 172/19.02.2010 si intimata - parte civila V. N., personal si asistata de avocat B. C., in baza imputernicirii avocatiale nr. 64/2010, lipsa fiind apelantul - asigurator A. S.A.
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefier dupa care :
S-a procedat la inregistrarea cauzei cu mijloace tehnice potrivit dispozitiilor art. 304 Cod procedura penala.
Aparatorul apelantului - inculpat solicita suplimentarea probatoriului administrat in fata primei instante.
In primul rand, arata ca la dosarul cauzei se afla doua rapoarte de expertiza, unul intocmit de catre domnul expert Z. G.si celalalt de catre domnul expert T. I., iar din continutul acestor rapoarte de expertiza se desprind concluzii contrare.
Arata ca este necesar a se efectua o noua expertiza in aceasta cauza, pentru a lamuri aspectele ce tin de latura penala a acestui dosar.
Adauga faptul ca in primul raport de expertiza intocmit in cauza de catre domnul expert Z. G., in concluzii se arata foarte limpede ca inculpatul nu putea evita producerea acestui accident rutier chiar daca ar fi rulat cu o viteza legala si anume cea de 50 Km/h. De altfel, in continuarea acestor concluzii se arata ca impactul neputand fi evitat, consecintele ar fi putut sa fie altele. S-ar desprinde de aici concluzia ca este posibil sa nu fi intervenit decesul victimei, ci doar vatamarea corporala a acestei persoane.
In cel de- al doilea raport de expertiza intocmit de catre domnul expert tehnic T. I. se arata ca inculpatul ar fi avut posibilitatea, in cazul in care ar fi circulat cu viteza legala de 50 Km/h sa evite producerea acestui eveniment rutier
Motivarea domnului expert in sustinerea celor aratate ar fi urmatoarea: Se spune ca victima ar fi avut timpul fizic suficient sa traverseze acest drum, aceasta sosea, in cazul in care inculpatul s-ar fi apropiat cu viteza legala.
Aceasta concluzie a domnului expert nu este temeinica, mai ales, plecand de la cele consemnate in curpinsul ambelor rapoarte de expertiza si in cuprinsul celeilalte expertize intocmite in cauza in care se arata ca alcoolemia victimei era de 1,6%0 . Din punctul dumnealui de vedere, domnul expert T. a gresit in momentul in care a calculat viteza de deplasare a victimei in traversarea soselei, raportandu-se la conditiile in care acest lucru ar fi fost facut de catre o persoana neaflata intr-o vadita stare de ebrietate.
Plecandu-se de la aceasta idee ca victima ar fi putut sa traverseze strada in conditiile in care nu s-ar fi aflat in stare de ebrietate, considera ca aceasta viteza de deplasare a dumnealui, avand in vedere alcoolemia de 1,6%0 nu poate fi luata in calcul la efectuarea acestei expertize si implicit la raspunsul pentru obiectivul nr.6.
Din punctul dumnealui de vedere, s-ar impune refacerea acestui raport de expertiza, pentru a se lamuri, pe de o parte, daca exista posibilitatea evitarii producerii evenimentului rutier de catre apelantul-inculpat, iar in cazul in care acest lucru se spune ca nu ar fi fost posibil, sa spuna expertul daca se pot stabili cu temeinicie consecintele care s-ar fi produs in aceasta ultima situatie, in cazul in care nu s-ar fi putut evita incidentul rutier. Se spune ca impactul ar fi existat oricum, dar consecintele puteau sa fie altele.
Arata ca este obligatoriu de aflat daca se producea cu certitudine sau nu decesul victimei sau doar vatamarea corporala a acesteia in cazul in care impactul nu putea fi evitat, plecad iarasi de la cele aratate anterior si anume ca unul dintre experti spune ca nu putea fi evitat impactul, iar cel de-al doilea spune ca putea fi evitat impactul. Din punctul dumnealui de vedere ambii experti care au intocmit lucrarile se bucura de o probitate morala si profesionala.
Avand in vedere motivele expuse, considera ca se impune efectuarea unui nou raport de expertiza.
Pe latura civila a cauzei, solicita suplimentarea probatoriului cu un martor si inscrisuri.
Aparatorul intimatei - parte civila apreciaza ca neintemeiata cererea formulata de aparatorul apelantului - inculpat prin care solicita efectuarea unui nou raport de expertiza, solicitand respingerea acesteia.
Solicita sa se constate ca, desi in cauza in prima faza a fost intocmit un raport de constatare cu concluziile aratate de colegul sau, avocat I. A. , ulterior s-au formulat critici la acest raport in cadrul urmaririi penale si s-a dispus de catre organul de urmarire penala intocmirea unui alt raport de expertiza, tot cu concluziile aratate, respectiv culpa comuna a celor implicati in accident. La momentul respectiv inculpatul nu a formulat obiective la cea de-a doua expertiza, avea posibilitatea sa faca obiectiuni si sa solicite refacerea acestei expertize daca in opinia dumnealui concluziile raportului de expertiza erau in masura in a crea o indoiala justificata in ceea ce priveste vinovatia acestuia si elementele constitutive ale infractiunii pentru care este cercetat.
La acest moment si fata de considerentele expuse, apreciaza ca nu se mai impune aceasta proba.
Aparatorul apelantului - inculpat arata ca obiectivele sunt aceleasi si in primul raport de expertiza si in cel de-al doilea raport de expertiza.
Reprezentanta Parchetului pune concluzii de respingerea probei solicitata de catre aparatorul apelantului - inculpat, ca nefiind utila solutionarii cauzei. Arata ca au existat rapoarte de expertiza intocmite in cauza, au existat obiectiuni atat in faza de urmarie penala cat si in faza de cercetare judecatoreasca.
Precizeaza ca instanta de fond cand a apreciat asupra incadrarii juridice a faptei date prin rechizitoriu nu era tinuta de concluziile expertului si aceste concluzii le-a coroborat cu alte mijloace de proba administrate in cauza.
Tribunalul, apreciaza ca sunt date suficiente, respectiv probe suficiente pe baza carora sa se poata stabili situatia de fapt dedusa judecatii, motiv pentru care apreciaza ca nu se impune intocmirea unui nou raport de expertiza tehnica.
Aparatorul apelantului - inculpat arata ca a solicitat pe latura civila a cauzei proba cu inscrisuri si proba cu un martor.
Arata ca nu se impune acordarea de daune morale catre partea civila raportat la faptul ca relatiile de afectivitate dintre victima si aceasta practic nu existau de foarte mult timp si referitor la proba cu inscrisuri doreste sa dovedeasca efectuarea si a altor cheltuieli de catre inculpat dupa producerea acestui nefericit eveniment.
Aparatorul intimatei - parte civila, cu privire la probele solicitate de aparatorul apelantului - inculpat, pe latura civila a cauzei, arata ca instanta de fond a tinut cont de toate aceste elemente, respectiv racirea relatiilor dintre victima si partea civila, motiv pentru care apreciaza ca aceste probe nu sunt utile si concludente solutionarii cauzei.
Reprezentanta Parchetului, apreciaza ca nefiind utila si concludenta solutionarii cauzei proba cu inscrisuri pe teza probatorie solicitata precum si proba cu un martor.
Tribunalul, apreciaza ca nefiind utila si concludenta solutionarii cauzei proba cu inscrisuri pe teza probatorie solicitata, la fel si proba cu un martor, avand in vedere faptul ca insasi din declaratia partii civile rezulta ca intre aceasta si victima relatiile erau destul de reci, nefiind necesara administrarea de probatorii pe aceasta situatie de fapt.
In ceea ce priveste proba cu inscrisuri prin care sa se dovedeasca efectuarea altor cheltuieli de catre inculpat, apreciaza ca nefiind utila si concludenta solutionarii cauzei avand in vedere ca la prima instanta au fost acordate doar daune morale nu si daune materiale.
Aparatorul apelantului - inculpat, aparatorul intimatei - parte civila si reprezentanta Parchetului, precizeaza pe rand ca nu mai au alte cereri de formulat in cauza si solicita cuvantul asupra apelurilor.
Tribunalul in raport de aceasta imprejurare, constata apelurile in stare de judecata si acorda cuvantul asupra acestora.
Aparatorul apelantului - inculpat D. G. , avocat I. A. , avand cuvantul, solicita admiterea apelului, considerand ca sentinta apelata este nelegala si ntemeinica, prin urmare solicita a fi desfiintata de catre instanta de apel si sa se pronunte o noua hotarare prin care apelantul - inculpat sa fie achitat, in temeiul dispozitiilor art. 11 pct. 2 din Codul de procedura penala, raportat la faptul ca lipseste latura subiectiva in situatia de fata.
Considera ca vinovatia inculpatului nu a fost dovedita sub nicio forma cu privire la savarsirea acestei fapte, neputandu-se retine culpa acestuia in producerea evenimentului rutier, in urma caruia a fost cercetat.
Arata ca argumentele acestor concluzii sunt cele expuse anterior in fata instantei, in sensul ca nu se poate atrage raspunderea penala a inculpatului - apelant in situatia in care la dosarul cauzei se afla doua rapoarte de expertiza cu concluzii total diferite, unul dintre acestea fiindu-i favorabil inculpatului, in sensul ca se arata in continutul sau ca nu putea sa evite producerea acestui eveniment rutier.
Cel de-al doilea raport de expertiza pe care il mentioneaza instanta de fond in motivarea sentintei apelate lasa loc de interpretare, iar aceste dubii ar trebui sa fie interpretate in interesul si in folosul inculpatului, in sensul ca se arata acolo ca nu se pot prevedea cu exactitate consecintele accidentului in cazul in care inculpatul ar fi circulat cu viteza legala. Prin urmare, spune ca expertul a lasat deschisa calea si spre aceasta consecinta nefericita care de altfel s-a si produs si anume decesul partii vatamate.
Raportat la latura civila a cauzei, daca a solicitat achitarea pentru lipsa de vinovatie a inculpatului in producerea acestei fapte, considera ca pretentiile materiale ale partii civile ar trebui respinse, asta raportat si se desprinde si din probatoriul administrat in cauza ca intre victima si partea civila nu exista absolut nicio legatura de afectivitate, acestia pierdusera relatiile, nu mai avea relatii de familie de aproximativ 20 de ani. De altfel, partea civila nici nu s-a ocupat de cheltuielile de inmormantare ale tatalui sau, a participat doar la acest eveniment, dupa acest eveniment toate obiceiurile crestinesti, parastasele au fost facute de catre alte persoane in niciun caz de catre partea vatamata si de aici se poate desprinde concluzia ca este incorect sa se acorde aceste daune morale din moment ce suferinta acesteia pricinuita de decesul tatalui sau este inexistenta.
Solicita respingerea apelului declarat de catre societatea de asigurare SC A. ca nefondat.
Aparatorul intimatei - parte civila, solicita respingerea apelului declarat de catre inculpat ca nefondat, mentinerea sentintei instantei de fond ca legala si temeinica, sa se aiba in vedere faptul ca din intreg ansamblul probator administrat in cauza a rezultat fara putinta de tagada ca inculpatul se face vinovat de savarsirea infractiunii pentru care a fost cercetat si ulterior condamnat la o pedeapsa exagerat de mica, s-a tinut cont de toate circumstantele atenuante, nu poate fi vorba de nicio achitare, nici macar nu a dat niciun moment dovada de fler, din contra a persiflat si a avut o atitudine total nepotrivita fata de aceasta situatie in ceea ce priveste partea pe care o asista.
In ceea ce priveste latura civila a cauzei, asa cum a aratat anterior, considera ca partea pe care o reprezinta a dat dovada de sinceritate atat in ceea ce priveste modalitatea in care a prezentat relatiile, modul in care a fost afectata si vatamarea morala care i-a fost produsa prin savarsirea acestei infractiuni de catre inculpat, instanta in mod corect a cenzurat toate aceste lucruri raportat si la probele din cauza si la declaratiile acestuia si la martorii propusi si celelalte inscrisuri din dosar si a pronuntat o sentinta legala si temeinica, motiv pentru care solicita sa fie mentinuta ca atare
Avand cuvantul pe apelul societatii de asigurare, pune concluzii de respingerea acestuia ca nefondat.
Reprezentanta Parchetului, avand cuvantul, pune concluzii de respingerea apelurilor declarate de inculpat si societatea de asigurare ca nefondate, mentinerea sentintei instantei de fond ca legala si temeinica.
Apelantul - inculpat D. G. , avand ultimul cuvant, solicita admiterea apelului pentru motivele invocate de catre aparatorul sau.
T R I B U N A L U L :
Asupra apelurilor penale de fata, deliberand, constata:
Prin sentinta penala nr. 6 din data de 18.01.2010 pronuntata de Judecatoria Topoloveni in dosarul nr. 940/828/2009 s-a dispus condamnarea inculpatului D. G. , la pedeapsa inchisorii de 1 an si 4 luni pentru savarsirea infr. prev. de art.178 alin.2 Cod penal cu aplic. disp. art. 74 lit.a),c) Cod penal si art.76 lit.d) Cod penal.
In baza disp. art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe o durata de 3 ani si 4 luni termen de incercare stabilit in conditiile art.82 Cod penal.
In temeiul disp. art. 359 Cod procedura penala s-a atras atentia inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal privind revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei in cazul savarsirii altei infractiuni pe durata termenului de incercare.
In temeiul disp. art.14 Cod procedura penala si art. 346 Cod procedura penala coroborat cu art.998;999 Cod civil si art.49-57 din Legea 136/1995 modificata, a fost admisa in parte actiunea civila formulata de partea civila V. N., in contradictoriu cu inculpatul si asiguratorul de raspundere civila S.C. A. S.A . fiind obligat inculpatul in solidar cu asiguratorul de raspundere civila, acesta din urma in limitele stabilite prin contractul de asigurare obligatorie de raspundere civila si prin Ordinul nr.11/02.10.2007 emis de Comisia de supraveghere a Asigurarilor la plata despagubirilor civile in cuantum de 15.000 lei catre partea civila cu titlu de daune morale.
In baza art.193 alin. 1 si 2 Cod penal a fost obligat inculpatul in solidar cu asiguratorul de raspundere civila sa plateasca partii civile cheltuieli de judecata in cuantum de 200 lei.
In baza art.191 alin.1 Cod procedura penala inculpatul a fost obligat la 1300 lei cheltuieli judiciare catre stat din care 1000 lei in cursul urmaririi penale.
Pentru a hotari astfel prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin rechizitoriul nr.384/P/2008 al Parchetului de pe langa Judecatoria Topoloveni s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata in stare de libertate, a inculpatului D. G. , cercetat sub aspectul savarsirii infractiunii de ucidere din culpa, in conditiile unui accident de circulatie, in modalitatea prevazuta de art.178 alin.2 Cod penal retinandu-se in continutul actului de sesizare ca, in ziua de 28.04.2008, inculpatul, in timp ce conducea pe drumurile publice un autoturism Peugeot 309 cu nr. (...), cu o viteza peste limita stabilita de art.155 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, pentru sectorul de drum pe care circula, a intrat in coliziune cu victima V. G. care se angajase fara sa se asigure si printr-un loc nepermis in traversarea drumului public, determinand astfel in mod nemijlocit decesul victimei.
Examinand continutul materialului probator administrat in cauza, respectiv: proces verbal de sesizare si cercetare la fata locului; schita accidentului; proces verbal de verificare tehnica; buletine de examinare toxicologica; raport de necropsie; expertize tehnice judiciare; polita de asigurare RCA coroborate cu declaratiile partilor si depozitiile martorilor, instanta de fond a retinut in fapt, urmatoarele:
La data de 28.04.2008, organele de politie au fost sesizate in legatura cu faptul ca pe DN 7, pe raza comunei Calinesti, s-a produs un accident de circulatie in urma caruia a rezultat decesul unei persoane care se deplasa pietonal stabilindu-se ca, in momentele premergatoare accidentului, inculpatul D. G. conducea un autoturism marca Peugeot 309, cu nr. de inmatriculare (...), pe DN7, in sensul de mers Topoloveni-Pitesti; pe raza comunei Calinesti, dupa ce a efectuat o manevra de depasire a autovehiculului marca (...), cu nr. (...), condus de martora R. G. R. , inculpatul a revenit pe sensul sau de mers si dupa cateva momente a fost surprins de aparitia pe carosabil a pietonului V. G. care se angajase in traversarea drumului public, intr-o zona neautorizata trecerii pietonilor.
In aceste imprejurari, evaluand pericolul situatiei create, inculpatul D. G. a actionat sistemul de franare al autoturismului, dar datorita vitezei cu care rula, ce depasea cu mai mult de jumatate limita de viteza legal admisa pentru acel sector de drum, manevra inculpatului a fost ineficienta, producandu-se astfel, coliziunea dintre autoturism si victima. In urma accidentului, datorita multiplelor traumatisme suferite, la scurt timp a intervenit decesul pietonului V. G. .
S-a retinut de prima instanta ca in cauza, in vederea lamuririi imprejurarilor in care s-a comis accidentul de circulatie si a evaluarii posibilitatilor de evitare de catre parti, s-au efectuat doua expertize tehnice auto iar potrivit primului raport de expertiza tehnica judiciara s-a stabilit ca accidentul putea fi prevenit de catre victima V. G. care se afla intr-o stare avansata de ebrietate, ce a provocat tulburari de comportament si care s-a angajat in traversarea carosabilului printr-un loc nepermis si fara sa se asigure, intrand astfel in spatiul de siguranta al conducatorului auto. Fata de concluziile expertului, initial prin Ordonanta nr.384/P/28.11.2008 s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a invinuitului D. G. , apreciindu-se ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii cercetate.
Urmare a plangerii formulate de partea civila V. N. ( fiica victimei) prin Ordonanta nr.37/II/2/2009 s-a dispus redeschiderea urmaririi penale si completarea cercetarilor pentru lamurirea imprejurarilor producerii evenimentului rutier.
In cauza a fost efectuata a doua expertiza tehnica auto, concluzionandu-se in sensul culpei comune, apreciindu-se ca, atat pietonul V. G. , cat si conducatorul auto D. G. dispuneau de posibilitati de evitare in situatia adoptarii unei conduite conforme normelor rutiere.
Pe de o parte, pietonul V. G. in momentele anterioare accidentului se afla in afara prevederilor legale prin incalcarea dispozitiilor art.72 pct.3 din OUG 195/2002 republicata si modificata care reglementeaza ca " traversarea drumului public de catre pietoni se face numai prin locuri special amenajate si semnalizate corespunzator, iar in lipsa acestora, in localitati, pe la coltul strazii, numai dupa ce s-a asigurat ca o pot face fara pericol pentru ei si ceilalti participanti la trafic"
Sub un alt aspect, s-a retinut ca inculpatul D. G. in momentele premergatoare accidentului a incalcat dispozitiile art.48 din OUG 195/2002, potrivit carora "conducatorii de vehicule au obligatia sa respecte regimul legal de viteza si sa o adapteze in functie de conditiile de drum, astfel incat sa poata efectua orice manevra in conditii de siguranta " si dispozitiile art.121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 in care se precizeaza obligatia conducatorilor auto de a respecta viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula.
Referitor la dinamica accidentului si posibilitatile de evitare a evenimentului rutier, s-a concluzionat ca locul impactului s-a situat pe banda de mers a autoturismului condus de inculpat care circula in momentele anterioare conturarii starii de pericol cu viteza de aproximativ 104 km/h, apreciindu-se ca impactul cu victima nu putea fi evitat deoarece accidentul a avut loc in spatiul de siguranta al conducatorului auto.
In ceea ce priveste antecedenta cauzala a evenimentului rutier ce a avut drept consecinta decesul pietonului, s-a evidentiat in cuprinsul raportului de expertiza deopotriva starea potentiala de pericol produsa de conducatorul autoturismului care circula cu o viteza care depasea cu mult limita legala, atipica traficului prin localitati si greu de apreciat de eventuali pietoni care intentioneaza sa traverseze arterele rutiere si starea iminenta de pericol generata de victima V. G. angajat in depasirea drumului public printr-o zona neautorizata si fara sa se asigure fata de autovehiculele angajate in trafic. S-a concluzionat ca, in situatia in care autoturismul ar fi fost condus cu viteza legala de 50 km/h atunci intre conducatorul autoturismului si victima nu exista nici o stare de conflict rutier, deoarece victima putea traversa drumul fara a obliga conducatorul auto la nicio manevra de conducere menita sa-l protejeze.
Instanta de fond a retinut astfel ca, ambele parti, prin nerespectarea prevederilor legale ce impuneau o anumita conduita in calitate de participanti la trafic, au determinat in egala masura producerea accidentului rutier ce a avut drept consecinta decesul pietonului V. G. , urmand a se retine culpa concurenta a acestora.
Potrivit raportului de necropsie medico-legala nr.-99/B/2008 emis de SML Arges, se concluzioneaza ca moartea pietonului V. G. a fost violenta, fiind cauzata de un politraumatism cu multiple fracturi ( craniu, coloana cervicala, membre, coaste) si rupturi vasculare, leziuni traumatice produse prin lovire cu si de corpuri dure in cadrul unui accident rutier, concluzionandu-se ca intre leziuni si deces exista legatura directa de cauzalitate. Sub un alt aspect se precizeaza ca victima prezenta o alcoolemie de 1,60 gr/1000 ml sange, aspect evidentiat in buletinul de analiza nr.106/SML Arges.
Audiat in cauza , in fata instantei de fond, inculpatul a recunoscut savarsirea faptei in contextul situatiei de fapt anterior expuse, aceleasi aspecte fiind evidentiate si in depozitiile martorelor audiate in cauza - R. G. si S. A., in ceea ce priveste imprejurarile derularii evenimentului rutier.
S-a retinut de catre instanta de fond ca, cu ocazia concluziilor formulate in dezbateri pe fond, inculpatul a invocat in aparare imprejurarea ca nu exista legatura directa de cauzalitate intre conduita sa in trafic si urmarea socialmente periculoasa prevazuta de legea penala. Astfel, a apreciat ca posibilitatea de evitare a accidentului rutier apartinea exclusiv victimei daca adopta o conduita conforma normelor rutiere, insa in speta, data fiind atitudinea victimei ce a ignorat prevederilor legale, rezultatul tot s-ar fi produs chiar in situatia in care inculpatul circula cu viteza legala.
Prima instanta a apreciat insa ca imprejurarile invocate in aparare de inculpat sunt insa infirmate de concluziile rapoartelor de expertiza tehnica auto, astfel cum au fost expuse anterior, mentiunile existente in procesul-verbal de cercetare la fata locului, depozitiile martorilor si chiar declaratiile inculpatului.
Ambele aspecte - traversarea strazii de catre victima fara sa se asigure si depasirea limitei de viteza de catre inculpat - sunt evidentiate in lucrarile de expertiza efectuate fara ca inculpatul sa conteste in termen legal concluziile acestora. Este cert astfel ca adoptarea unei conduite imprudente de catre victima a generat starea de pericol, insa depasirea vitezei regulamentare de catre inculpat a determinat in mod direct imposibilitatea evitarii impactului si producerea multiplelor leziuni ce au avut drept consecinta decesul pietonului.
In acelasi sens, instanta de fond a subliniat ca, in procesul verbal de cercetare la fata locului se evidentiaza existenta unor urme de franare, pe o lungime de 66 respectiv 56 m ( file 10-11 dosar urmarire penala) aspecte ce se coroboreaza cu concluziile raportului de expertiza efectuat de expertul T. I. privind dinamica producerii accidentului si depozitiile martorilor ce au mentionat expres ca "dupa impact autoturismul a rulat cativa metri pe frana, pietonul ramanand pe capota, cazand pe carosabil la oprirea autovehiculului".
In acest context, in opinia instantei de fond, a rezultat cu certitudine legatura de cauzalitate dintre actiunea inculpatului si decesul victimei, atata vreme cat in situatia adoptarii unei conduite conforme normelor rutiere privind respectarea regimului legal de viteza, ar fi avut posibilitati reale de evitare a accidentului de circulatie. Chiar daca victima a "contribuit " prin propria sa activitate imprudenta la producerea accidentului, fara actiunea inculpatului, rezultatul socialmente periculos nu s-ar fi produs.
Fata de aceste considerente, judecatoria a retinut ca antecedenta cauza accidentului de circulatie ce a avut drept consecinta decesul victimei V. G. a constituit-o atat atitudinea inculpatului prin incalcarea normelor ce reglementeaza circulatia pe drumurile publice, cat si conduita pietonului ce a ignorat obligatiile ce ii reveneau in calitate de participant la trafic.
In drept, fapta inculpatului D. G. care in ziua de 28.04.2008, in timp ce conducea pe drumurile publice, un autoturism Peugeot 309 cu nr. de inmatriculare (...) cu o viteza peste limita stabilita de art.49 din OUG 195/2002, pentru sectorul de drum pe care circula si in aceste conditii a intrat in coleziune cu victima V. G. care se angajase fara sa se asigure si printr-un loc nepermis in traversarea drumului public, determinand astfel in mod nemijlocit decesul pietonului, a fost incadrata in infractiunea de ucidere din culpa, in modalitatea prevazuta si pedepsita de art.178 alin.2 Cod penal pentru care a fost angajata raspunderea penala a inculpatului.
La stabilirea si individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului s-au avut in vedere criteriile prevazute de art.72 Cod penal, respectiv limitele prevazute de textul incriminator, gradul de pericol social concret al faptei determinat de modalitatea de producere prin ignorarea obligatiilor adoptarii unei conduite preventive si incalcarea normelor privind circulatia pe drumurile publice de catre ambii participanti la trafic, urmarile produse, dar si circumstantele personale ale inculpatului.
Sub acest ultim aspect, s-a retinut ca inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a adoptat o atitudine sincera si de regret constant manifestata pe parcursul cercetarilor si a contribuit financiar la cheltuielile de inmormantare ale victimei
Toate aceste elemente au justificat retinerea circumstantelor atenuante prevazute de art.74 lit. a),c) Cod penal, cu consecinta aplicarii disp. art. 74 lit. d) Cod penal.
Prin urmare, instanta a apreciat ca aplicarea unei pedepse de 1 an si 4 luni inchisoare este in masura sa asigure scopul preventiv educativ al pedepsei prevazut de art.52 Cod penal.
In ceea ce priveste modalitatea de executare a pedepsei, instanta a retinut, din continutul inscrisurilor depuse la dosar - ancheta sociala si caracterizari ( filele 27-30) coroborate cu depozitiile martorilor S. V. si T. S. , ca inculpatul este bine integrat in mediul social si familial si isi asuma responsabilitatea faptei comise, constientizand gravitatea acesteia.
Coroborand toate aceste elemente ce particularizeaza persoana inculpatului si apreciind indeplinite cumulativ conditiile prevazute de art.81 Cod penal, instanta de fond a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe o durata de 3 ani si 4 luni, termen de incercate stabilit in conditiile art.82 Cod penal.
In temeiul disp. art.359 Cod procedura penala a atras atentia inculpatului asupra disp. art.83 Cod penal privind revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
Instanta a fost legal investita cu solutionarea actiunii civile alaturat celei penale, partea civila V. N. solicitand obligarea inculpatului la plata despagubirilor in cuantum de 15.000 Euro cu titlu de daune morale.
La solutionarea laturii civile, instanta de fond a avut in vedere principiul reparatiei integrale a prejudiciului ce guverneaza materia raspunderii civile delictuale pentru a se inlatura toate consecintele daunatoare ale faptului ilicit si culpabil, dar si angajarea raspunderii inculpatului, proportional cu propria culpa.
S-a aratat de catre instanta de fond ca intelesul notiunii de prejudiciu moral consta in rezultatul daunator al unei fapte ilicite si culpabile prin care se aduce atingerea valorilor cu continut nepatrimonial ce definesc personalitatea acestora.
Prejudiciul moral, fiind strans legat de persoana umana, lezeaza direct si nemijlocit sentimentele de afectiune, ocrotire parinteasca, sprijin moral.
Potrivit disp. art.998,999 Cod civil pentru angajarea raspunderii civile delictuale se cer a fi intrunite cumulativ urmatoarele conditii: savarsirea unei fapte ilicite de catre inculpat; existenta unui prejudiciu cert ramas nerecuperat si a legaturii de cauzalitate dintre fapta ilicita si urmarea produsa; existenta vinovatiei celui ce a cauzat prejudiciul, constand in intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat.
Sub aspectul acestor conditii, instanta a retinut ca, urmare a savarsirii faptei ilicite de catre inculpat in conditiile situatiei de fapt anterior expuse, s-a generat partii civile - fiica victimei - un prejudiciu nepatrimonial. Imprejurarea ca victima a adoptat o conduita imprudenta ce a determinat retinerea culpei sale concurente in producerea accidentului nu reprezinta un impediment de natura a inlatura raspunderea inculpatului, proportional cu culpa sa, ci urmeaza a fi judicios evaluata la stabilirea cuantumului despagubirilor.
Sustinerea inculpatului ca pretentiile partii civile sunt nejustificate - avand in vedere relatiile dintre parti ce nu s-au revazut un interval indelungat de timp -nu au fost retinute de instanta, fiind avute insa in vedere la cuantificarea despagubirilor.
S-a apreciat ca, faptul ca intre parti nu s-au pastrat legaturi stranse, nu este imputabil partii civile care a fost incredintata mamei dupa desfacerea casatoriei, insa a depus diligentele necesare pentru a restabili si mentine relatii firesti cu tatal sau . In acelasi sens, martorul B. O. ( fila 39) a evidentiat ca partea civila a contribuit la cheltuielile de inmormantare si a participat la acest eveniment, ulterior ocupandu-se de comemorarile crestinesti ale victimei, elemente ce atesta existenta unor sentimente de afectiune pe care partea civila le nutrea fata de tatal sau, lezate prin actiunea ilicita a inculpatului si de natura a justifica acordarea daunelor morale.
In acest context, la stabilirea cuantumului despagubirilor solicitate cu titlu de daune morale, instanta fondului a avut in vedere atat principiul angajarii raspunderii civile a inculpatului proportional cu culpa sa la producerea prejudiciului, cat si natura legaturilor afective statornicite intre parti si consecintele asupra vietii afective a partii civile.
Fata de aceste considerente, constatand indeplinite cumulativ conditiile pentru angajarea raspunderii civile delictuale a inculpatului, a admis in parte actiunea civila formulata.
Din continutul politiei de asigurare RCA ( fila 98 dosar urmarire penala) a rezultat ca la data producerii evenimentului rutier cauzator de prejudiciu, autoturismul condus de inculpat era asigurat la Societatea de Asigurare Reasigurare A. S.A., asigurator de raspundere civila a carui raspundere urmeaza a fi angajata in temeiul contractului de asigurare, conform art. 49-57 din Legea nr.136/1995, insa in limita plafonului maximal prevazut prin Ordinul 11/2007 pentru punerea in aplicare a Normelor privind asigurarea obligatiei de raspundere civila pentru prejudicii produse tertilor prin accidente de autovehicule. Potrivit dispozitiilor anterior mentionate, persoana pagubita prin producerea accidentului se poate indrepta pentru acoperirea prejudiciului suferit fie impotriva pers oanei vinovate de producerea accidentului, fie impotriva asiguratorului de raspundere civila ce raspunde in limita plafonului maximal prevazut prin Ordinul 11/2007 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor.
Fata de considerentele ce preced, in temeiul disp. art.14 Cod procedura penala si art. 346 Cod procedura penala coroborat cu art.998;999 Cod civil si art.49-57 din Legea 136/1995 modificata, a admis in parte actiunea civila formulata de partea civila V. N. in contradictoriu cu inculpatul si asiguratorul de raspundere civila S.C. A. S.A . si a obligat inculpatul in solidar cu asiguratorul de raspundere civila, acesta din urma in limitele stabilite prin contractul de asigurare obligatorie de raspundere civila si prin Ordinul nr.11/02.10.2007 emis de Comisia de supraveghere a Asigurarilor la plata despagubirilor civile in cuantum de 15.000 lei catre partea civila cu titlu de daune morale.
In baza art.193 alin. 1 si 2 Cod penal a fost obligat inculpatul in solidar cu asiguratorul de raspundere civila sa plateasca partii civile cheltuieli de judecata in cuantum de 200 lei, in raport de modalitatea de solutionare a actiunii civile.
In baza art.191 alin.1 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul la 1300 lei cheltuieli judiciare catre stat din care 1000 lei in cursul urmaririi penale.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel inculpatul D. G. si asiguratorul de raspundere civila S.C. A. S.A .
Apelantul inculpat Dore Gheorhe a criticat sentinta primei instante sub aspectul gresitei sale condamnari pentru infractiunea dedusa judecatii si a modului de solutionare a laturii civile a cauzei. Astfel, in ceea ce priveste latura penala a cauzei apelantul inculpat a solicitat desfiintarea sentintei cu consecinta inlaturarii dispozitiei de condamnare si achitarea, sustinand ca lipseste vinovatia sa in producerea accidentului de circulatie soldat cu decesul victimei, cat timp , conform concluziilor raportului de expertiza intocmit in cauza de catre domnul expert Z. , a reiesit ca nu putea evita producerea acestui accident rutier chiar daca ar fi rulat cu o viteza legala de 50 Km/h.
In ceea ce priveste pretentiile civile ale intimatei , fata de solutia de achitare ce se impune in cauza , apelantul inculpat a aratat ca se impune respingerea cererii cu acest obiect.
Totodata apelantul inculpat a precizat ca, acordarea unei sume de bani cu titlu de daune morale catre fiica victimei este nejustificata, cat timp intre acestia nu exista absolut nicio legatura de afectivitate si nu au mai tinut legatura de aproximativ 20 de ani, asa incat se poate sustine ca, suferinta acesteia, pricinuita de decesul tatalui sau, este inexistenta.
Apelantul asigurator de raspundere civila SC A. SA nu a precizat motivele pentru care a formulat apel impotriva sentintei instantei de fond.
Examinand sentinta apelata prin prisma motivelor invocate, cat si din oficiu, tribunalul retine urmatoarele:
Instanta de fond a evaluat corespunzator materialul probator administrat in cauza, cu respectarea disp art 62 ,63 si 69 cod pr pen, si a stabilit corect imprejurarile comiterii faptei, incadrarea juridica data acesteia si vinovatia inculpatului.
Astfel, coroborand concluziile raportului de expertiza intocmit de expertul T. cu declaratiile martorilor, constatarile procesului verbal de cercetare la fata locului, prima instanta a ajuns la concluzia bine argumentata, pe care o imbratisam si noi, ca atat inculpatul cat si victima au contribuit la producerea accidentului de circulatie, primul prin incalcarea disp art art.49 din OUG 195/2002, circuland cu o viteza ce depasea limita legala de sectorul de drum respectiv, iar secundul prin incalcarea disp art. art.72 pct.3 din OUG 195/2002 republicata si modificata care prevede ca " traversarea drumului public de catre pietoni se face numai prin locuri special amenajate si semnalizate corespunzator, iar in lipsa acestora, in localitati, pe la coltul strazii, numai dupa ce s-a asigurat ca o pot face fara pericol pentru ei si ceilalti participanti la trafic".
In cauza s-a intocmit initial un raport de expertiza de catre expertul Z. , care a concluzionat ca accidentul putea fi prevenit de catre victima V. G. care se afla intr-o stare avansata de ebrietate, ce a provocat tulburari de comportament si care s-a angajat in traversarea carosabilului printr-un loc nepermis si fara sa se asigure, intrand astfel in spatiul de siguranta al conducatorului auto, situatie fata de care inculpatul a sustinut atat in fata instantei de fond, cat si in apel, ca se impunea efectuarea unui nou raport de exeprtiza. Apreciem insa ca o astfel de cerere este nefondata , in conditiile in care ambele lucrari consemneaza aceeasi situatie de fapt si anume traversarea strazii de catre victima fara sa se asigure si depasirea limitei de viteza de catre inculpat, existand diferente doar in ceea ce
priveste culpa persoanelor implicate in accidentul rutier, culpa asupra careia se pronunta numai instanta de judecata, in baza coroborarii probelor administrate in cauza.
In speta de fata se constata ca inculpatul circula in localitate cu viteza de 104 km/h ,cu mult peste limita legala pentru acel sector de drum asa incat, la intalnirea cu victima, care se angajase in traversare fara sa se asigure si printr-un loc nepermis, nu a mai avut posibilitati reale de evitare a accidentului de circulatie.
Asa fiind , cu toate ca victima a contribuit prin propria sa activitate imprudenta la producerea accidentului, acesta nu ar fi fost posibil fara actiunea inculpatului, situatie fata de care apreciem ca fiind nefondata critica adusa de apelantul inculpat in ceea ce priveste solutionarea laturii civile a cauzei.
Referitor la obligarea inculpatului la plata unei sume de bani cu titlu de daune morale catre partea civila , este de netagaduit ca, prin decesul tatalui sau, partea civila a suferit un prejudiciu moral, tribunalul apreciind ca acordarea de despagubiri pentru acest gen de prejudiciu este justificata, dar la stabilirea cuantumului acestora trebuie avut in vedere ca victima si fiica sa pierdusera orice legatura de cand aceasta din urma avea varsta de 2 ani, in urma divortului parintilor sai.
Chiar daca aceasta imprejurare nu este imputabila partii civile, care a fost incredintata mamei dupa desfacerea casatoriei, apreciem ca suferinta produsa de decesul tatalui sau nu este atat de intensa ca in cazul pierderii unui parinte cu care s-ar fi bucurat impreuna de caldura caminului si i-ar fi fost aproape in diferite momente ale vietii.
Totodata, din actele dosarului a rezultat ca victima traia la o ferma, fiind intretinut in schimbul prestarii unor activitati cu caracter ocazional, situatie cunoscuta de partea civila care, la randul sau, nu a incercat sa-i acorde sprijin in vederea imbunatatirii conditiilor sale trai.
Pentru toate aceste considerente, in baza art 379 pct 2 lit a Cod pr pen,va admite apelurile declarate de inculpat si asiguratorul de raspundere civila, va desfiinta in parte sentinta in sensul ca va reduce cuantumul despagubirilor la care a fost obligat inculpatul obligat inculpatul in solidar cu asiguratorul de raspundere civila la de 15.000 lei la 5000 lei.
Va mentine in rest dispozitiile sentintei.
In baza art 192 alin 3 Cod pr pen, cheltuielile judiciare vor ramane in sarcina statului iar onorariul avocatului din oficiu in cuantum de 50 lei ( 25%) - avocat M. C., conform imputernicirii avocatiale nr. 806/19.02.2010 se va avansa din fondurile MJLC.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelurile formulate de inculpatul D. G. , fiul lui (...), nascut la data de (...), domiciliat in (...), CNP (...) si de asiguratorul de raspundere civila S.C. A. S.A ., cu sediul in (...), impotriva sentintei penale nr. 6 din data de 18.01.2010 pronuntata de Judecatoria Topoloveni in dosarul nr. 940/828/2009, intimata-parte civila fiind V. N., domiciliata in (...).
Desfiinteaza in parte sentinta in sensul ca reduce cuantumul despagubirilor la care a fost obligat inculpatul la de 15.000 lei la 5000 lei.
Mentine in rest dispozitiile sentintei.
Cheltuielile judiciare raman in sarcina statului iar onorariul avocatului din oficiu in cuantum de 50 lei ( 25%) - avocat M. C., conform imputernicirii avocatiale nr. 806/19.02.2010 se va avansa din fondurile MJLC.
Cu recurs in 10 zile de la pronuntare pentru apelantul - inculpat si intimata - parte civila si de la comunicare pentru asigurator.
Pronuntata in sedinta publica azi, 11 Martie 2010, la Tribunalul Arges - Sectia Penala.
PRESEDINTE, JUDECATOR, GREFIER,
L. P. S. M. N. A. C.
R O M A N I A
TRIBUNALUL ARGES
SECTIA PENALA
DECIZIA PENALA NR. 48
Sedinta publica de la 11 Martie 2010
Completul compus din:
PRESEDINTE P. L. S.
Judecator M. N.
Grefier A. C. Parchetul de pe langa Tribunalul Arges este reprezentat de procuror E. C.
S-au luat in examinare, pentru solutionare, apelurile declarate de inculpatul D. G. , fiul lui (...), nascut la data de (...), domiciliat in (...), CNP (...) si de asiguratorul de raspundere civila S.C. A. S.A ., cu sediul in (...), impotriva sentintei penale nr. 6 din data de 18.01.2010 pronuntata de Judecatoria Topoloveni in dosarul nr. 940/828/2009, intimata-parte civila fiind V. N., domiciliata in (...).
La apelul nominal facut in sedinta publica au raspuns : apelantul - inculpat D. G. , personal si asistat de avocat I. A. in baza imputernicirii avocatiale nr. 172/19.02.2010 si intimata - parte civila V. N., personal si asistata de avocat B. C., in baza imputernicirii avocatiale nr. 64/2010, lipsa fiind apelantul - asigurator A. S.A.
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefier dupa care :
S-a procedat la inregistrarea cauzei cu mijloace tehnice potrivit dispozitiilor art. 304 Cod procedura penala.
Aparatorul apelantului - inculpat solicita suplimentarea probatoriului administrat in fata primei instante.
In primul rand, arata ca la dosarul cauzei se afla doua rapoarte de expertiza, unul intocmit de catre domnul expert Z. G.si celalalt de catre domnul expert T. I., iar din continutul acestor rapoarte de expertiza se desprind concluzii contrare.
Arata ca este necesar a se efectua o noua expertiza in aceasta cauza, pentru a lamuri aspectele ce tin de latura penala a acestui dosar.
Adauga faptul ca in primul raport de expertiza intocmit in cauza de catre domnul expert Z. G., in concluzii se arata foarte limpede ca inculpatul nu putea evita producerea acestui accident rutier chiar daca ar fi rulat cu o viteza legala si anume cea de 50 Km/h. De altfel, in continuarea acestor concluzii se arata ca impactul neputand fi evitat, consecintele ar fi putut sa fie altele. S-ar desprinde de aici concluzia ca este posibil sa nu fi intervenit decesul victimei, ci doar vatamarea corporala a acestei persoane.
In cel de- al doilea raport de expertiza intocmit de catre domnul expert tehnic T. I. se arata ca inculpatul ar fi avut posibilitatea, in cazul in care ar fi circulat cu viteza legala de 50 Km/h sa evite producerea acestui eveniment rutier
Motivarea domnului expert in sustinerea celor aratate ar fi urmatoarea: Se spune ca victima ar fi avut timpul fizic suficient sa traverseze acest drum, aceasta sosea, in cazul in care inculpatul s-ar fi apropiat cu viteza legala.
Aceasta concluzie a domnului expert nu este temeinica, mai ales, plecand de la cele consemnate in curpinsul ambelor rapoarte de expertiza si in cuprinsul celeilalte expertize intocmite in cauza in care se arata ca alcoolemia victimei era de 1,6%0 . Din punctul dumnealui de vedere, domnul expert T. a gresit in momentul in care a calculat viteza de deplasare a victimei in traversarea soselei, raportandu-se la conditiile in care acest lucru ar fi fost facut de catre o persoana neaflata intr-o vadita stare de ebrietate.
Plecandu-se de la aceasta idee ca victima ar fi putut sa traverseze strada in conditiile in care nu s-ar fi aflat in stare de ebrietate, considera ca aceasta viteza de deplasare a dumnealui, avand in vedere alcoolemia de 1,6%0 nu poate fi luata in calcul la efectuarea acestei expertize si implicit la raspunsul pentru obiectivul nr.6.
Din punctul dumnealui de vedere, s-ar impune refacerea acestui raport de expertiza, pentru a se lamuri, pe de o parte, daca exista posibilitatea evitarii producerii evenimentului rutier de catre apelantul-inculpat, iar in cazul in care acest lucru se spune ca nu ar fi fost posibil, sa spuna expertul daca se pot stabili cu temeinicie consecintele care s-ar fi produs in aceasta ultima situatie, in cazul in care nu s-ar fi putut evita incidentul rutier. Se spune ca impactul ar fi existat oricum, dar consecintele puteau sa fie altele.
Arata ca este obligatoriu de aflat daca se producea cu certitudine sau nu decesul victimei sau doar vatamarea corporala a acesteia in cazul in care impactul nu putea fi evitat, plecad iarasi de la cele aratate anterior si anume ca unul dintre experti spune ca nu putea fi evitat impactul, iar cel de-al doilea spune ca putea fi evitat impactul. Din punctul dumnealui de vedere ambii experti care au intocmit lucrarile se bucura de o probitate morala si profesionala.
Avand in vedere motivele expuse, considera ca se impune efectuarea unui nou raport de expertiza.
Pe latura civila a cauzei, solicita suplimentarea probatoriului cu un martor si inscrisuri.
Aparatorul intimatei - parte civila apreciaza ca neintemeiata cererea formulata de aparatorul apelantului - inculpat prin care solicita efectuarea unui nou raport de expertiza, solicitand respingerea acesteia.
Solicita sa se constate ca, desi in cauza in prima faza a fost intocmit un raport de constatare cu concluziile aratate de colegul sau, avocat I. A. , ulterior s-au formulat critici la acest raport in cadrul urmaririi penale si s-a dispus de catre organul de urmarire penala intocmirea unui alt raport de expertiza, tot cu concluziile aratate, respectiv culpa comuna a celor implicati in accident. La momentul respectiv inculpatul nu a formulat obiective la cea de-a doua expertiza, avea posibilitatea sa faca obiectiuni si sa solicite refacerea acestei expertize daca in opinia dumnealui concluziile raportului de expertiza erau in masura in a crea o indoiala justificata in ceea ce priveste vinovatia acestuia si elementele constitutive ale infractiunii pentru care este cercetat.
La acest moment si fata de considerentele expuse, apreciaza ca nu se mai impune aceasta proba.
Aparatorul apelantului - inculpat arata ca obiectivele sunt aceleasi si in primul raport de expertiza si in cel de-al doilea raport de expertiza.
Reprezentanta Parchetului pune concluzii de respingerea probei solicitata de catre aparatorul apelantului - inculpat, ca nefiind utila solutionarii cauzei. Arata ca au existat rapoarte de expertiza intocmite in cauza, au existat obiectiuni atat in faza de urmarie penala cat si in faza de cercetare judecatoreasca.
Precizeaza ca instanta de fond cand a apreciat asupra incadrarii juridice a faptei date prin rechizitoriu nu era tinuta de concluziile expertului si aceste concluzii le-a coroborat cu alte mijloace de proba administrate in cauza.
Tribunalul, apreciaza ca sunt date suficiente, respectiv probe suficiente pe baza carora sa se poata stabili situatia de fapt dedusa judecatii, motiv pentru care apreciaza ca nu se impune intocmirea unui nou raport de expertiza tehnica.
Aparatorul apelantului - inculpat arata ca a solicitat pe latura civila a cauzei proba cu inscrisuri si proba cu un martor.
Arata ca nu se impune acordarea de daune morale catre partea civila raportat la faptul ca relatiile de afectivitate dintre victima si aceasta practic nu existau de foarte mult timp si referitor la proba cu inscrisuri doreste sa dovedeasca efectuarea si a altor cheltuieli de catre inculpat dupa producerea acestui nefericit eveniment.
Aparatorul intimatei - parte civila, cu privire la probele solicitate de aparatorul apelantului - inculpat, pe latura civila a cauzei, arata ca instanta de fond a tinut cont de toate aceste elemente, respectiv racirea relatiilor dintre victima si partea civila, motiv pentru care apreciaza ca aceste probe nu sunt utile si concludente solutionarii cauzei.
Reprezentanta Parchetului, apreciaza ca nefiind utila si concludenta solutionarii cauzei proba cu inscrisuri pe teza probatorie solicitata precum si proba cu un martor.
Tribunalul, apreciaza ca nefiind utila si concludenta solutionarii cauzei proba cu inscrisuri pe teza probatorie solicitata, la fel si proba cu un martor, avand in vedere faptul ca insasi din declaratia partii civile rezulta ca intre aceasta si victima relatiile erau destul de reci, nefiind necesara administrarea de probatorii pe aceasta situatie de fapt.
In ceea ce priveste proba cu inscrisuri prin care sa se dovedeasca efectuarea altor cheltuieli de catre inculpat, apreciaza ca nefiind utila si concludenta solutionarii cauzei avand in vedere ca la prima instanta au fost acordate doar daune morale nu si daune materiale.
Aparatorul apelantului - inculpat, aparatorul intimatei - parte civila si reprezentanta Parchetului, precizeaza pe rand ca nu mai au alte cereri de formulat in cauza si solicita cuvantul asupra apelurilor.
Tribunalul in raport de aceasta imprejurare, constata apelurile in stare de judecata si acorda cuvantul asupra acestora.
Aparatorul apelantului - inculpat D. G. , avocat I. A. , avand cuvantul, solicita admiterea apelului, considerand ca sentinta apelata este nelegala si ntemeinica, prin urmare solicita a fi desfiintata de catre instanta de apel si sa se pronunte o noua hotarare prin care apelantul - inculpat sa fie achitat, in temeiul dispozitiilor art. 11 pct. 2 din Codul de procedura penala, raportat la faptul ca lipseste latura subiectiva in situatia de fata.
Considera ca vinovatia inculpatului nu a fost dovedita sub nicio forma cu privire la savarsirea acestei fapte, neputandu-se retine culpa acestuia in producerea evenimentului rutier, in urma caruia a fost cercetat.
Arata ca argumentele acestor concluzii sunt cele expuse anterior in fata instantei, in sensul ca nu se poate atrage raspunderea penala a inculpatului - apelant in situatia in care la dosarul cauzei se afla doua rapoarte de expertiza cu concluzii total diferite, unul dintre acestea fiindu-i favorabil inculpatului, in sensul ca se arata in continutul sau ca nu putea sa evite producerea acestui eveniment rutier.
Cel de-al doilea raport de expertiza pe care il mentioneaza instanta de fond in motivarea sentintei apelate lasa loc de interpretare, iar aceste dubii ar trebui sa fie interpretate in interesul si in folosul inculpatului, in sensul ca se arata acolo ca nu se pot prevedea cu exactitate consecintele accidentului in cazul in care inculpatul ar fi circulat cu viteza legala. Prin urmare, spune ca expertul a lasat deschisa calea si spre aceasta consecinta nefericita care de altfel s-a si produs si anume decesul partii vatamate.
Raportat la latura civila a cauzei, daca a solicitat achitarea pentru lipsa de vinovatie a inculpatului in producerea acestei fapte, considera ca pretentiile materiale ale partii civile ar trebui respinse, asta raportat si se desprinde si din probatoriul administrat in cauza ca intre victima si partea civila nu exista absolut nicio legatura de afectivitate, acestia pierdusera relatiile, nu mai avea relatii de familie de aproximativ 20 de ani. De altfel, partea civila nici nu s-a ocupat de cheltuielile de inmormantare ale tatalui sau, a participat doar la acest eveniment, dupa acest eveniment toate obiceiurile crestinesti, parastasele au fost facute de catre alte persoane in niciun caz de catre partea vatamata si de aici se poate desprinde concluzia ca este incorect sa se acorde aceste daune morale din moment ce suferinta acesteia pricinuita de decesul tatalui sau este inexistenta.
Solicita respingerea apelului declarat de catre societatea de asigurare SC A. ca nefondat.
Aparatorul intimatei - parte civila, solicita respingerea apelului declarat de catre inculpat ca nefondat, mentinerea sentintei instantei de fond ca legala si temeinica, sa se aiba in vedere faptul ca din intreg ansamblul probator administrat in cauza a rezultat fara putinta de tagada ca inculpatul se face vinovat de savarsirea infractiunii pentru care a fost cercetat si ulterior condamnat la o pedeapsa exagerat de mica, s-a tinut cont de toate circumstantele atenuante, nu poate fi vorba de nicio achitare, nici macar nu a dat niciun moment dovada de fler, din contra a persiflat si a avut o atitudine total nepotrivita fata de aceasta situatie in ceea ce priveste partea pe care o asista.
In ceea ce priveste latura civila a cauzei, asa cum a aratat anterior, considera ca partea pe care o reprezinta a dat dovada de sinceritate atat in ceea ce priveste modalitatea in care a prezentat relatiile, modul in care a fost afectata si vatamarea morala care i-a fost produsa prin savarsirea acestei infractiuni de catre inculpat, instanta in mod corect a cenzurat toate aceste lucruri raportat si la probele din cauza si la declaratiile acestuia si la martorii propusi si celelalte inscrisuri din dosar si a pronuntat o sentinta legala si temeinica, motiv pentru care solicita sa fie mentinuta ca atare
Avand cuvantul pe apelul societatii de asigurare, pune concluzii de respingerea acestuia ca nefondat.
Reprezentanta Parchetului, avand cuvantul, pune concluzii de respingerea apelurilor declarate de inculpat si societatea de asigurare ca nefondate, mentinerea sentintei instantei de fond ca legala si temeinica.
Apelantul - inculpat D. G. , avand ultimul cuvant, solicita admiterea apelului pentru motivele invocate de catre aparatorul sau.
T R I B U N A L U L :
Asupra apelurilor penale de fata, deliberand, constata:
Prin sentinta penala nr. 6 din data de 18.01.2010 pronuntata de Judecatoria Topoloveni in dosarul nr. 940/828/2009 s-a dispus condamnarea inculpatului D. G. , la pedeapsa inchisorii de 1 an si 4 luni pentru savarsirea infr. prev. de art.178 alin.2 Cod penal cu aplic. disp. art. 74 lit.a),c) Cod penal si art.76 lit.d) Cod penal.
In baza disp. art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe o durata de 3 ani si 4 luni termen de incercare stabilit in conditiile art.82 Cod penal.
In temeiul disp. art. 359 Cod procedura penala s-a atras atentia inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal privind revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei in cazul savarsirii altei infractiuni pe durata termenului de incercare.
In temeiul disp. art.14 Cod procedura penala si art. 346 Cod procedura penala coroborat cu art.998;999 Cod civil si art.49-57 din Legea 136/1995 modificata, a fost admisa in parte actiunea civila formulata de partea civila V. N., in contradictoriu cu inculpatul si asiguratorul de raspundere civila S.C. A. S.A . fiind obligat inculpatul in solidar cu asiguratorul de raspundere civila, acesta din urma in limitele stabilite prin contractul de asigurare obligatorie de raspundere civila si prin Ordinul nr.11/02.10.2007 emis de Comisia de supraveghere a Asigurarilor la plata despagubirilor civile in cuantum de 15.000 lei catre partea civila cu titlu de daune morale.
In baza art.193 alin. 1 si 2 Cod penal a fost obligat inculpatul in solidar cu asiguratorul de raspundere civila sa plateasca partii civile cheltuieli de judecata in cuantum de 200 lei.
In baza art.191 alin.1 Cod procedura penala inculpatul a fost obligat la 1300 lei cheltuieli judiciare catre stat din care 1000 lei in cursul urmaririi penale.
Pentru a hotari astfel prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin rechizitoriul nr.384/P/2008 al Parchetului de pe langa Judecatoria Topoloveni s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata in stare de libertate, a inculpatului D. G. , cercetat sub aspectul savarsirii infractiunii de ucidere din culpa, in conditiile unui accident de circulatie, in modalitatea prevazuta de art.178 alin.2 Cod penal retinandu-se in continutul actului de sesizare ca, in ziua de 28.04.2008, inculpatul, in timp ce conducea pe drumurile publice un autoturism Peugeot 309 cu nr. (...), cu o viteza peste limita stabilita de art.155 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, pentru sectorul de drum pe care circula, a intrat in coliziune cu victima V. G. care se angajase fara sa se asigure si printr-un loc nepermis in traversarea drumului public, determinand astfel in mod nemijlocit decesul victimei.
Examinand continutul materialului probator administrat in cauza, respectiv: proces verbal de sesizare si cercetare la fata locului; schita accidentului; proces verbal de verificare tehnica; buletine de examinare toxicologica; raport de necropsie; expertize tehnice judiciare; polita de asigurare RCA coroborate cu declaratiile partilor si depozitiile martorilor, instanta de fond a retinut in fapt, urmatoarele:
La data de 28.04.2008, organele de politie au fost sesizate in legatura cu faptul ca pe DN 7, pe raza comunei Calinesti, s-a produs un accident de circulatie in urma caruia a rezultat decesul unei persoane care se deplasa pietonal stabilindu-se ca, in momentele premergatoare accidentului, inculpatul D. G. conducea un autoturism marca Peugeot 309, cu nr. de inmatriculare (...), pe DN7, in sensul de mers Topoloveni-Pitesti; pe raza comunei Calinesti, dupa ce a efectuat o manevra de depasire a autovehiculului marca (...), cu nr. (...), condus de martora R. G. R. , inculpatul a revenit pe sensul sau de mers si dupa cateva momente a fost surprins de aparitia pe carosabil a pietonului V. G. care se angajase in traversarea drumului public, intr-o zona neautorizata trecerii pietonilor.
In aceste imprejurari, evaluand pericolul situatiei create, inculpatul D. G. a actionat sistemul de franare al autoturismului, dar datorita vitezei cu care rula, ce depasea cu mai mult de jumatate limita de viteza legal admisa pentru acel sector de drum, manevra inculpatului a fost ineficienta, producandu-se astfel, coliziunea dintre autoturism si victima. In urma accidentului, datorita multiplelor traumatisme suferite, la scurt timp a intervenit decesul pietonului V. G. .
S-a retinut de prima instanta ca in cauza, in vederea lamuririi imprejurarilor in care s-a comis accidentul de circulatie si a evaluarii posibilitatilor de evitare de catre parti, s-au efectuat doua expertize tehnice auto iar potrivit primului raport de expertiza tehnica judiciara s-a stabilit ca accidentul putea fi prevenit de catre victima V. G. care se afla intr-o stare avansata de ebrietate, ce a provocat tulburari de comportament si care s-a angajat in traversarea carosabilului printr-un loc nepermis si fara sa se asigure, intrand astfel in spatiul de siguranta al conducatorului auto. Fata de concluziile expertului, initial prin Ordonanta nr.384/P/28.11.2008 s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a invinuitului D. G. , apreciindu-se ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii cercetate.
Urmare a plangerii formulate de partea civila V. N. ( fiica victimei) prin Ordonanta nr.37/II/2/2009 s-a dispus redeschiderea urmaririi penale si completarea cercetarilor pentru lamurirea imprejurarilor producerii evenimentului rutier.
In cauza a fost efectuata a doua expertiza tehnica auto, concluzionandu-se in sensul culpei comune, apreciindu-se ca, atat pietonul V. G. , cat si conducatorul auto D. G. dispuneau de posibilitati de evitare in situatia adoptarii unei conduite conforme normelor rutiere.
Pe de o parte, pietonul V. G. in momentele anterioare accidentului se afla in afara prevederilor legale prin incalcarea dispozitiilor art.72 pct.3 din OUG 195/2002 republicata si modificata care reglementeaza ca " traversarea drumului public de catre pietoni se face numai prin locuri special amenajate si semnalizate corespunzator, iar in lipsa acestora, in localitati, pe la coltul strazii, numai dupa ce s-a asigurat ca o pot face fara pericol pentru ei si ceilalti participanti la trafic"
Sub un alt aspect, s-a retinut ca inculpatul D. G. in momentele premergatoare accidentului a incalcat dispozitiile art.48 din OUG 195/2002, potrivit carora "conducatorii de vehicule au obligatia sa respecte regimul legal de viteza si sa o adapteze in functie de conditiile de drum, astfel incat sa poata efectua orice manevra in conditii de siguranta " si dispozitiile art.121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 in care se precizeaza obligatia conducatorilor auto de a respecta viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula.
Referitor la dinamica accidentului si posibilitatile de evitare a evenimentului rutier, s-a concluzionat ca locul impactului s-a situat pe banda de mers a autoturismului condus de inculpat care circula in momentele anterioare conturarii starii de pericol cu viteza de aproximativ 104 km/h, apreciindu-se ca impactul cu victima nu putea fi evitat deoarece accidentul a avut loc in spatiul de siguranta al conducatorului auto.
In ceea ce priveste antecedenta cauzala a evenimentului rutier ce a avut drept consecinta decesul pietonului, s-a evidentiat in cuprinsul raportului de expertiza deopotriva starea potentiala de pericol produsa de conducatorul autoturismului care circula cu o viteza care depasea cu mult limita legala, atipica traficului prin localitati si greu de apreciat de eventuali pietoni care intentioneaza sa traverseze arterele rutiere si starea iminenta de pericol generata de victima V. G. angajat in depasirea drumului public printr-o zona neautorizata si fara sa se asigure fata de autovehiculele angajate in trafic. S-a concluzionat ca, in situatia in care autoturismul ar fi fost condus cu viteza legala de 50 km/h atunci intre conducatorul autoturismului si victima nu exista nici o stare de conflict rutier, deoarece victima putea traversa drumul fara a obliga conducatorul auto la nicio manevra de conducere menita sa-l protejeze.
Instanta de fond a retinut astfel ca, ambele parti, prin nerespectarea prevederilor legale ce impuneau o anumita conduita in calitate de participanti la trafic, au determinat in egala masura producerea accidentului rutier ce a avut drept consecinta decesul pietonului V. G. , urmand a se retine culpa concurenta a acestora.
Potrivit raportului de necropsie medico-legala nr.-99/B/2008 emis de SML Arges, se concluzioneaza ca moartea pietonului V. G. a fost violenta, fiind cauzata de un politraumatism cu multiple fracturi ( craniu, coloana cervicala, membre, coaste) si rupturi vasculare, leziuni traumatice produse prin lovire cu si de corpuri dure in cadrul unui accident rutier, concluzionandu-se ca intre leziuni si deces exista legatura directa de cauzalitate. Sub un alt aspect se precizeaza ca victima prezenta o alcoolemie de 1,60 gr/1000 ml sange, aspect evidentiat in buletinul de analiza nr.106/SML Arges.
Audiat in cauza , in fata instantei de fond, inculpatul a recunoscut savarsirea faptei in contextul situatiei de fapt anterior expuse, aceleasi aspecte fiind evidentiate si in depozitiile martorelor audiate in cauza - R. G. si S. A., in ceea ce priveste imprejurarile derularii evenimentului rutier.
S-a retinut de catre instanta de fond ca, cu ocazia concluziilor formulate in dezbateri pe fond, inculpatul a invocat in aparare imprejurarea ca nu exista legatura directa de cauzalitate intre conduita sa in trafic si urmarea socialmente periculoasa prevazuta de legea penala. Astfel, a apreciat ca posibilitatea de evitare a accidentului rutier apartinea exclusiv victimei daca adopta o conduita conforma normelor rutiere, insa in speta, data fiind atitudinea victimei ce a ignorat prevederilor legale, rezultatul tot s-ar fi produs chiar in situatia in care inculpatul circula cu viteza legala.
Prima instanta a apreciat insa ca imprejurarile invocate in aparare de inculpat sunt insa infirmate de concluziile rapoartelor de expertiza tehnica auto, astfel cum au fost expuse anterior, mentiunile existente in procesul-verbal de cercetare la fata locului, depozitiile martorilor si chiar declaratiile inculpatului.
Ambele aspecte - traversarea strazii de catre victima fara sa se asigure si depasirea limitei de viteza de catre inculpat - sunt evidentiate in lucrarile de expertiza efectuate fara ca inculpatul sa conteste in termen legal concluziile acestora. Este cert astfel ca adoptarea unei conduite imprudente de catre victima a generat starea de pericol, insa depasirea vitezei regulamentare de catre inculpat a determinat in mod direct imposibilitatea evitarii impactului si producerea multiplelor leziuni ce au avut drept consecinta decesul pietonului.
In acelasi sens, instanta de fond a subliniat ca, in procesul verbal de cercetare la fata locului se evidentiaza existenta unor urme de franare, pe o lungime de 66 respectiv 56 m ( file 10-11 dosar urmarire penala) aspecte ce se coroboreaza cu concluziile raportului de expertiza efectuat de expertul T. I. privind dinamica producerii accidentului si depozitiile martorilor ce au mentionat expres ca "dupa impact autoturismul a rulat cativa metri pe frana, pietonul ramanand pe capota, cazand pe carosabil la oprirea autovehiculului".
In acest context, in opinia instantei de fond, a rezultat cu certitudine legatura de cauzalitate dintre actiunea inculpatului si decesul victimei, atata vreme cat in situatia adoptarii unei conduite conforme normelor rutiere privind respectarea regimului legal de viteza, ar fi avut posibilitati reale de evitare a accidentului de circulatie. Chiar daca victima a "contribuit " prin propria sa activitate imprudenta la producerea accidentului, fara actiunea inculpatului, rezultatul socialmente periculos nu s-ar fi produs.
Fata de aceste considerente, judecatoria a retinut ca antecedenta cauza accidentului de circulatie ce a avut drept consecinta decesul victimei V. G. a constituit-o atat atitudinea inculpatului prin incalcarea normelor ce reglementeaza circulatia pe drumurile publice, cat si conduita pietonului ce a ignorat obligatiile ce ii reveneau in calitate de participant la trafic.
In drept, fapta inculpatului D. G. care in ziua de 28.04.2008, in timp ce conducea pe drumurile publice, un autoturism Peugeot 309 cu nr. de inmatriculare (...) cu o viteza peste limita stabilita de art.49 din OUG 195/2002, pentru sectorul de drum pe care circula si in aceste conditii a intrat in coleziune cu victima V. G. care se angajase fara sa se asigure si printr-un loc nepermis in traversarea drumului public, determinand astfel in mod nemijlocit decesul pietonului, a fost incadrata in infractiunea de ucidere din culpa, in modalitatea prevazuta si pedepsita de art.178 alin.2 Cod penal pentru care a fost angajata raspunderea penala a inculpatului.
La stabilirea si individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului s-au avut in vedere criteriile prevazute de art.72 Cod penal, respectiv limitele prevazute de textul incriminator, gradul de pericol social concret al faptei determinat de modalitatea de producere prin ignorarea obligatiilor adoptarii unei conduite preventive si incalcarea normelor privind circulatia pe drumurile publice de catre ambii participanti la trafic, urmarile produse, dar si circumstantele personale ale inculpatului.
Sub acest ultim aspect, s-a retinut ca inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a adoptat o atitudine sincera si de regret constant manifestata pe parcursul cercetarilor si a contribuit financiar la cheltuielile de inmormantare ale victimei
Toate aceste elemente au justificat retinerea circumstantelor atenuante prevazute de art.74 lit. a),c) Cod penal, cu consecinta aplicarii disp. art. 74 lit. d) Cod penal.
Prin urmare, instanta a apreciat ca aplicarea unei pedepse de 1 an si 4 luni inchisoare este in masura sa asigure scopul preventiv educativ al pedepsei prevazut de art.52 Cod penal.
In ceea ce priveste modalitatea de executare a pedepsei, instanta a retinut, din continutul inscrisurilor depuse la dosar - ancheta sociala si caracterizari ( filele 27-30) coroborate cu depozitiile martorilor S. V. si T. S. , ca inculpatul este bine integrat in mediul social si familial si isi asuma responsabilitatea faptei comise, constientizand gravitatea acesteia.
Coroborand toate aceste elemente ce particularizeaza persoana inculpatului si apreciind indeplinite cumulativ conditiile prevazute de art.81 Cod penal, instanta de fond a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe o durata de 3 ani si 4 luni, termen de incercate stabilit in conditiile art.82 Cod penal.
In temeiul disp. art.359 Cod procedura penala a atras atentia inculpatului asupra disp. art.83 Cod penal privind revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
Instanta a fost legal investita cu solutionarea actiunii civile alaturat celei penale, partea civila V. N. solicitand obligarea inculpatului la plata despagubirilor in cuantum de 15.000 Euro cu titlu de daune morale.
La solutionarea laturii civile, instanta de fond a avut in vedere principiul reparatiei integrale a prejudiciului ce guverneaza materia raspunderii civile delictuale pentru a se inlatura toate consecintele daunatoare ale faptului ilicit si culpabil, dar si angajarea raspunderii inculpatului, proportional cu propria culpa.
S-a aratat de catre instanta de fond ca intelesul notiunii de prejudiciu moral consta in rezultatul daunator al unei fapte ilicite si culpabile prin care se aduce atingerea valorilor cu continut nepatrimonial ce definesc personalitatea acestora.
Prejudiciul moral, fiind strans legat de persoana umana, lezeaza direct si nemijlocit sentimentele de afectiune, ocrotire parinteasca, sprijin moral.
Potrivit disp. art.998,999 Cod civil pentru angajarea raspunderii civile delictuale se cer a fi intrunite cumulativ urmatoarele conditii: savarsirea unei fapte ilicite de catre inculpat; existenta unui prejudiciu cert ramas nerecuperat si a legaturii de cauzalitate dintre fapta ilicita si urmarea produsa; existenta vinovatiei celui ce a cauzat prejudiciul, constand in intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat.
Sub aspectul acestor conditii, instanta a retinut ca, urmare a savarsirii faptei ilicite de catre inculpat in conditiile situatiei de fapt anterior expuse, s-a generat partii civile - fiica victimei - un prejudiciu nepatrimonial. Imprejurarea ca victima a adoptat o conduita imprudenta ce a determinat retinerea culpei sale concurente in producerea accidentului nu reprezinta un impediment de natura a inlatura raspunderea inculpatului, proportional cu culpa sa, ci urmeaza a fi judicios evaluata la stabilirea cuantumului despagubirilor.
Sustinerea inculpatului ca pretentiile partii civile sunt nejustificate - avand in vedere relatiile dintre parti ce nu s-au revazut un interval indelungat de timp -nu au fost retinute de instanta, fiind avute insa in vedere la cuantificarea despagubirilor.
S-a apreciat ca, faptul ca intre parti nu s-au pastrat legaturi stranse, nu este imputabil partii civile care a fost incredintata mamei dupa desfacerea casatoriei, insa a depus diligentele necesare pentru a restabili si mentine relatii firesti cu tatal sau . In acelasi sens, martorul B. O. ( fila 39) a evidentiat ca partea civila a contribuit la cheltuielile de inmormantare si a participat la acest eveniment, ulterior ocupandu-se de comemorarile crestinesti ale victimei, elemente ce atesta existenta unor sentimente de afectiune pe care partea civila le nutrea fata de tatal sau, lezate prin actiunea ilicita a inculpatului si de natura a justifica acordarea daunelor morale.
In acest context, la stabilirea cuantumului despagubirilor solicitate cu titlu de daune morale, instanta fondului a avut in vedere atat principiul angajarii raspunderii civile a inculpatului proportional cu culpa sa la producerea prejudiciului, cat si natura legaturilor afective statornicite intre parti si consecintele asupra vietii afective a partii civile.
Fata de aceste considerente, constatand indeplinite cumulativ conditiile pentru angajarea raspunderii civile delictuale a inculpatului, a admis in parte actiunea civila formulata.
Din continutul politiei de asigurare RCA ( fila 98 dosar urmarire penala) a rezultat ca la data producerii evenimentului rutier cauzator de prejudiciu, autoturismul condus de inculpat era asigurat la Societatea de Asigurare Reasigurare A. S.A., asigurator de raspundere civila a carui raspundere urmeaza a fi angajata in temeiul contractului de asigurare, conform art. 49-57 din Legea nr.136/1995, insa in limita plafonului maximal prevazut prin Ordinul 11/2007 pentru punerea in aplicare a Normelor privind asigurarea obligatiei de raspundere civila pentru prejudicii produse tertilor prin accidente de autovehicule. Potrivit dispozitiilor anterior mentionate, persoana pagubita prin producerea accidentului se poate indrepta pentru acoperirea prejudiciului suferit fie impotriva pers oanei vinovate de producerea accidentului, fie impotriva asiguratorului de raspundere civila ce raspunde in limita plafonului maximal prevazut prin Ordinul 11/2007 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor.
Fata de considerentele ce preced, in temeiul disp. art.14 Cod procedura penala si art. 346 Cod procedura penala coroborat cu art.998;999 Cod civil si art.49-57 din Legea 136/1995 modificata, a admis in parte actiunea civila formulata de partea civila V. N. in contradictoriu cu inculpatul si asiguratorul de raspundere civila S.C. A. S.A . si a obligat inculpatul in solidar cu asiguratorul de raspundere civila, acesta din urma in limitele stabilite prin contractul de asigurare obligatorie de raspundere civila si prin Ordinul nr.11/02.10.2007 emis de Comisia de supraveghere a Asigurarilor la plata despagubirilor civile in cuantum de 15.000 lei catre partea civila cu titlu de daune morale.
In baza art.193 alin. 1 si 2 Cod penal a fost obligat inculpatul in solidar cu asiguratorul de raspundere civila sa plateasca partii civile cheltuieli de judecata in cuantum de 200 lei, in raport de modalitatea de solutionare a actiunii civile.
In baza art.191 alin.1 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul la 1300 lei cheltuieli judiciare catre stat din care 1000 lei in cursul urmaririi penale.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel inculpatul D. G. si asiguratorul de raspundere civila S.C. A. S.A .
Apelantul inculpat Dore Gheorhe a criticat sentinta primei instante sub aspectul gresitei sale condamnari pentru infractiunea dedusa judecatii si a modului de solutionare a laturii civile a cauzei. Astfel, in ceea ce priveste latura penala a cauzei apelantul inculpat a solicitat desfiintarea sentintei cu consecinta inlaturarii dispozitiei de condamnare si achitarea, sustinand ca lipseste vinovatia sa in producerea accidentului de circulatie soldat cu decesul victimei, cat timp , conform concluziilor raportului de expertiza intocmit in cauza de catre domnul expert Z. , a reiesit ca nu putea evita producerea acestui accident rutier chiar daca ar fi rulat cu o viteza legala de 50 Km/h.
In ceea ce priveste pretentiile civile ale intimatei , fata de solutia de achitare ce se impune in cauza , apelantul inculpat a aratat ca se impune respingerea cererii cu acest obiect.
Totodata apelantul inculpat a precizat ca, acordarea unei sume de bani cu titlu de daune morale catre fiica victimei este nejustificata, cat timp intre acestia nu exista absolut nicio legatura de afectivitate si nu au mai tinut legatura de aproximativ 20 de ani, asa incat se poate sustine ca, suferinta acesteia, pricinuita de decesul tatalui sau, este inexistenta.
Apelantul asigurator de raspundere civila SC A. SA nu a precizat motivele pentru care a formulat apel impotriva sentintei instantei de fond.
Examinand sentinta apelata prin prisma motivelor invocate, cat si din oficiu, tribunalul retine urmatoarele:
Instanta de fond a evaluat corespunzator materialul probator administrat in cauza, cu respectarea disp art 62 ,63 si 69 cod pr pen, si a stabilit corect imprejurarile comiterii faptei, incadrarea juridica data acesteia si vinovatia inculpatului.
Astfel, coroborand concluziile raportului de expertiza intocmit de expertul T. cu declaratiile martorilor, constatarile procesului verbal de cercetare la fata locului, prima instanta a ajuns la concluzia bine argumentata, pe care o imbratisam si noi, ca atat inculpatul cat si victima au contribuit la producerea accidentului de circulatie, primul prin incalcarea disp art art.49 din OUG 195/2002, circuland cu o viteza ce depasea limita legala de sectorul de drum respectiv, iar secundul prin incalcarea disp art. art.72 pct.3 din OUG 195/2002 republicata si modificata care prevede ca " traversarea drumului public de catre pietoni se face numai prin locuri special amenajate si semnalizate corespunzator, iar in lipsa acestora, in localitati, pe la coltul strazii, numai dupa ce s-a asigurat ca o pot face fara pericol pentru ei si ceilalti participanti la trafic".
In cauza s-a intocmit initial un raport de expertiza de catre expertul Z. , care a concluzionat ca accidentul putea fi prevenit de catre victima V. G. care se afla intr-o stare avansata de ebrietate, ce a provocat tulburari de comportament si care s-a angajat in traversarea carosabilului printr-un loc nepermis si fara sa se asigure, intrand astfel in spatiul de siguranta al conducatorului auto, situatie fata de care inculpatul a sustinut atat in fata instantei de fond, cat si in apel, ca se impunea efectuarea unui nou raport de exeprtiza. Apreciem insa ca o astfel de cerere este nefondata , in conditiile in care ambele lucrari consemneaza aceeasi situatie de fapt si anume traversarea strazii de catre victima fara sa se asigure si depasirea limitei de viteza de catre inculpat, existand diferente doar in ceea ce
priveste culpa persoanelor implicate in accidentul rutier, culpa asupra careia se pronunta numai instanta de judecata, in baza coroborarii probelor administrate in cauza.
In speta de fata se constata ca inculpatul circula in localitate cu viteza de 104 km/h ,cu mult peste limita legala pentru acel sector de drum asa incat, la intalnirea cu victima, care se angajase in traversare fara sa se asigure si printr-un loc nepermis, nu a mai avut posibilitati reale de evitare a accidentului de circulatie.
Asa fiind , cu toate ca victima a contribuit prin propria sa activitate imprudenta la producerea accidentului, acesta nu ar fi fost posibil fara actiunea inculpatului, situatie fata de care apreciem ca fiind nefondata critica adusa de apelantul inculpat in ceea ce priveste solutionarea laturii civile a cauzei.
Referitor la obligarea inculpatului la plata unei sume de bani cu titlu de daune morale catre partea civila , este de netagaduit ca, prin decesul tatalui sau, partea civila a suferit un prejudiciu moral, tribunalul apreciind ca acordarea de despagubiri pentru acest gen de prejudiciu este justificata, dar la stabilirea cuantumului acestora trebuie avut in vedere ca victima si fiica sa pierdusera orice legatura de cand aceasta din urma avea varsta de 2 ani, in urma divortului parintilor sai.
Chiar daca aceasta imprejurare nu este imputabila partii civile, care a fost incredintata mamei dupa desfacerea casatoriei, apreciem ca suferinta produsa de decesul tatalui sau nu este atat de intensa ca in cazul pierderii unui parinte cu care s-ar fi bucurat impreuna de caldura caminului si i-ar fi fost aproape in diferite momente ale vietii.
Totodata, din actele dosarului a rezultat ca victima traia la o ferma, fiind intretinut in schimbul prestarii unor activitati cu caracter ocazional, situatie cunoscuta de partea civila care, la randul sau, nu a incercat sa-i acorde sprijin in vederea imbunatatirii conditiilor sale trai.
Pentru toate aceste considerente, in baza art 379 pct 2 lit a Cod pr pen,va admite apelurile declarate de inculpat si asiguratorul de raspundere civila, va desfiinta in parte sentinta in sensul ca va reduce cuantumul despagubirilor la care a fost obligat inculpatul obligat inculpatul in solidar cu asiguratorul de raspundere civila la de 15.000 lei la 5000 lei.
Va mentine in rest dispozitiile sentintei.
In baza art 192 alin 3 Cod pr pen, cheltuielile judiciare vor ramane in sarcina statului iar onorariul avocatului din oficiu in cuantum de 50 lei ( 25%) - avocat M. C., conform imputernicirii avocatiale nr. 806/19.02.2010 se va avansa din fondurile MJLC.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelurile formulate de inculpatul D. G. , fiul lui (...), nascut la data de (...), domiciliat in (...), CNP (...) si de asiguratorul de raspundere civila S.C. A. S.A ., cu sediul in (...), impotriva sentintei penale nr. 6 din data de 18.01.2010 pronuntata de Judecatoria Topoloveni in dosarul nr. 940/828/2009, intimata-parte civila fiind V. N., domiciliata in (...).
Desfiinteaza in parte sentinta in sensul ca reduce cuantumul despagubirilor la care a fost obligat inculpatul la de 15.000 lei la 5000 lei.
Mentine in rest dispozitiile sentintei.
Cheltuielile judiciare raman in sarcina statului iar onorariul avocatului din oficiu in cuantum de 50 lei ( 25%) - avocat M. C., conform imputernicirii avocatiale nr. 806/19.02.2010 se va avansa din fondurile MJLC.
Cu recurs in 10 zile de la pronuntare pentru apelantul - inculpat si intimata - parte civila si de la comunicare pentru asigurator.
Pronuntata in sedinta publica azi, 11 Martie 2010, la Tribunalul Arges - Sectia Penala.
PRESEDINTE, JUDECATOR, GREFIER,
L. P. S. M. N. A. C.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Omor
OMOR - Sentinta penala nr. 24 din data de 14.02.2018Omor - Sentinta penala nr. 468 din data de 23.11.2017
Omor - Sentinta penala nr. 388 din data de 09.10.2017
Omor - Sentinta penala nr. 255 din data de 11.07.2017
Omor - Sentinta penala nr. 355 din data de 26.09.2017
Omor - Sentinta penala nr. 242 din data de 27.06.2017
Omor calificat - Sentinta penala nr. SP255/2007 din data de 31.03.2009
Omor - Sentinta penala nr. SP27/2007 din data de 31.03.2009
TENTATIVA DE OMOR - Sentinta penala nr. 23 din data de 27.03.2017
OMOR - Sentinta penala nr. 19 din data de 10.03.2017
TENTATIVA DE OMOR - Sentinta penala nr. 59 din data de 22.04.2016
TENTATIVA LA INFRACTIUNEA DE OMOR - Sentinta penala nr. 62 din data de 11.06.2015
Omor calificat - Sentinta penala nr. 64 din data de 16.06.2015
Tentativa omor - Sentinta penala nr. 2 din data de 08.01.2015
Tentativa omor - Sentinta penala nr. 163 din data de 05.11.2014
tentativa de omor. masura educativa a internarii minorului intr-un centru de reeducare - Sentinta penala nr. 10 din data de 30.01.2014
omor calificat, lovire si port fara drept a cutitului in locurile si imprejurarile in care s-ar putea primejdui viata sau integritatea corporala a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea si linistea publica, in concurs real - Sentinta penala nr. 12 din data de 31.12.2013
Iresponsabilitatea - cauza care inlatura caracterul penal al faptei. Achitarea inculpatului - Sentinta penala nr. 29 din data de 22.02.2012
Tentativa la infractiunea de omor .Retinerea circumstantei atenuante a provocarii . - Sentinta penala nr. 184 din data de 22.09.2010
Schimbarea incadrarii juridice a faptei din infractiunea de omor simplu in omor calificat .Savarsirea faptei in public - Sentinta penala nr. 155 din data de 23.06.2010