Omor

Prin rechizitoriul Parchetul de pe langa Tribunalul Bacau nr.542/P/2014 din 20.12.2016 s-a dispus trimiterea in judecata in stare de libertate inculpatului  A.V., pentru savarsirea infractiunii de tentativa de omor prevazuta de art. 32 Cod penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod penal, constand in aceea ca in noaptea de 20/21.01.2014, in jurul orelor 04:00, a lovit, cu un cutit, in torace pe persoana vatamata C.C., fost B..
Cauza a fost inregistrata la Tribunalul Bacau 4385/110/2016 la data de 22.12.2016.
Pe parcursul cercetarii judecatoresti, a fost audiat martorul P.B., fila 96-97 dosar instan?a. Persoana vatamata ?i inculpatul au fost legal cita?i, prin procedura obi?nuita cat ?i cu mandat de aducere. Din cuprinsul procesului verbal intocmit de agentul procedural a rezultata ca inculpatul este plecat din ?ara, ca nu se cunoa?te adresa de domiciliu, informa?ii ce sunt furnizate de bunica acestuia (fila 23 dosar fond). Despre persoana vatamata se cunoa?te faptul ca starea de sanatate nu era cea care sa-i de-a posibilitatea sa se prezinte in instan?a, agentul procedural consemnand in procesul verbal la cererea acesteia faptul ca ”se simte foarte rau ?i nu se va putea prezenta la termenul de judecata! (fila 212 dosar fond). In privin?a celorlal?i doi martori care au fost deja audia?i la urmarirea penala: P.I.B. ?i A.A.I., se cunoa?te faptul ca sunt pleca?i din ?ara,   fara a se cunoa?te ?ara, ora?ul unde domiciliaza in prezent,  sau nu a locuit la adresa indicata (filele 63, 67) .
               S:J.U. s-a constituit parte civila in cauza, inca din faza de urmarire penala, cu suma de 2.534,86 lei, reprezentand contravaloarea tratamentului medical, a ingrijirilor medicale acordate persoanei vatamate B. C., in perioada 21.01.2014 - 29.01.2014.
Rechizitoriul retine ca situatie de fapt ca, in seara zilei de 20.01.2014, in jurul orelor 20:00, martorii P.B. si P.B.I. s-au deplasat in localul denumit C., unde au consumat bauturi alcoolice.
    In jurul orelor 02:00, martorul P.B.I. a sunat-o pe persoana vatamata C.C., fost B., pe care a invitat-o in localul denumit C..
   Declaratiile martorului P.B., conform carora ar fi sunat pe persoana vatamata C.C., fost B., pentru a-l invita in localul denumit C., nu vor fi retinute intrucat nu se coroboreaza cu declaratiile persoanei vatamate si cu ale martorului P.B.I..
Dupa aproximativ 30 de minute, la localul denumit C., a ajuns si persoana vatamata C.C., fost B., care a consumat bauturi alcoolice impreuna cu martorii P.B. si P.B.I..
In jurul orelor 04:00, persoana vatamata C.C. si martorul P.B.I. au convenit sa cumpere un plic ce contine etnobotanice.
In acest scop, martorul P.B.I. a contactat pe inculpatul A.V., care in acel moment se afla la locuinta martorului A.A.I., care locuia in municipiul Bacau.
Din localul denumit C. au plecat persoana vatamata C.C., fost B., si martorii P.B. si P.B.I., care s-au deplasat cu un taxi, initial, la locuinta primului martor de unde au luat o suma de bani.
Ulterior, persoana vatamata C.C., fost B., si martorii P.B. si P.B.I. s-au deplasat cu un taxi pana pe strada C.B., din municipiul Bacau, judetul Bacau, unde ce-al doilea martor s-a intalnit cu inculpatul A.V., conform intelegerii telefonice.
Cu aceasta ocazie, intre martorul P.B.I. si inculpatul A.V. au aparut neintelegeri in legatura cu calitatea etnobotanicelor ce urmau a fi achizitionate.
Din acest motiv, martorul P.B.I. a revenit la persoana vatamata C.C., fost B., si martorul P.B., iar, ulterior, au plecat cu scopul de a ajunge la localul denumit C..
In acest timp, inculpatul A.V. a revenit la locuinta martorului A.A.I., caruia i-a cerut ajutorul sa gaseasca trei tineri, despre care sustinea ca i-ar fi sustras o suma de bani.
Cu acest scop, inculpatul A.V. si martorul A.A.I. au inceput sa caute in apropierea locului in care inculpatul s-a intalnit cu martorul P.B.I..
La scurt timp, inculpatul A.V. si martorul A.A.I. au ajuns pe un teren viran, in spatele unor garaje, situate pe strada C.B., intre imobilele numarul 21, scara A si numarul 24, unde au gasit pe persoana vatamata C.C., fost B., si pe martorii P.B. si P.B.I..
In acest loc, intre martorii P.B. si P.B.I., pe de o parte, si inculpatul A.V., care tinea in mana un cutit, si martorul A.A.I., pe de alta parte, a izbucnit un conflict fizic.
Persoana vatamata C.C., fost B., s-a interpus intre cele doua grupuri sa le desparta si, in aceste imprejurari, inculpatul A.V. a lovit cu cutitul in partea stanga a toracelui pe persoana vatamata.
Imediat persoana vatamata C.C., fost B., a strigat ca a fost taiat, ceea ce a determinat pe martorii P.B. si P.B.I. sa arunce cu pietre dupa inculpatul A.V. si martorul A.A.I. pentru a-i indeparta.
Dupa plecarea inculpatului A.V. si a martorului A.A.I., martorii P.B. si P.B.I. au urcat pe persoana vatamata C.C., fost B., intr-un taxi si au transportat-o la S:J.U..
Incepand cu ora 05:46, persoana vatamata C.C., fost B., a fost internata la S:J.U. pana la data de 29.01.2016.
Ulterior, martorul P.B.I. a sunat pe inculpatul A.V., caruia i-a reprosat ca a injunghiat pe persoana vatamata C.C., fost B., si i-a comunicat ca aceasta se afla internata la S:J.U..
De la S:J.U., organele de cercetare penala au ridicat, la data de 21.01.2014, obiectele de imbracaminte cu care a fost imbracata persoana vatamata C.C., fost B., in noaptea de 20/21.01.2014.
Cu ocazia examinarii criminalistice de catre organele de cercetare penala si de catre specialistii criminalisti, s-a stabilit ca obiectele de imbracaminte aveau urmele unei taieturi liniare si erau murdare cu sange.
La data de 28.01.2014, de la martorul A.A.I. organele de cercetare penala au ridicat un cutit, despre care martorul a afirmat ca a fost cel folosit de inculpatul A.V. pentru a lovi pe persoana vatamata C., fost B., in noaptea de 20/21.01.2014.
Din concluziile rapoartelor de expertiza medico legala nr. 240 din 23.01.2014 si nr. A1-D/74/25.02.2014 ambele ale S.J.M.L. Bacau, retinem ca persoana vatamata C.C., fost B., a prezentat un traumatism cranio cerebral, cu plaga plesnita frontala stanga, o plaga taiata toracica axilar stanga, hemotorax stang.
Leziunile prezentate de persoana vatamata C.C. s-au putut produce la data de 21.01.2014 prin lovire cu un corp taietor si au necesitat 14-16 zile de ingrijiri medicale pentru vindecare.
          Instan?a re?ine urmatoarele:
          La data de 31.01.2014, persoana vatamata B. C. a formulat plangere, descriind situa?ia de fapt , ca ”P.C. s-a luat la bataie  cu un baiat  ?i in momentul in care am intervenit  sa ii despart…m-a lovit cu cu?itul sub omoplatul sting , iar dupa ce m-au injunghiat cei doi tineri au fugit, unul din prietenii mei a chemat un taxi  ?i cu acesta am plecat la S.J..Cu ocazia audierii mi-a fost prezentata fotografia  lui A.V.…?i l-am recunoscut ca fiind acel tanar care in noaptea de 20/21.01.2014m-a injunghiat cu cu?itul in zona toracica” (fila 46 dosar urmarire penala).
            Despre comiterea acestei agresiuni sunt in?tiin?ate organele de poli?ie, prin intermediul S.J., astfel se inregistreaza la Parchetul de pe langa Judecatoria Bacau, dosarul nr. 748/P/2014 avand ca obiect infrac?iunea de ”lovire sau alte violen?e”, prev. de art. 193 alin.2 C.pen.. Procurorul de caz, prin Ordonan?a din 04.09.2014 ?i-a declinat competen?a de solu?ionare a cauzei in favoarea Parchetului de pe langa Tribunalul Bacau. In motivarea acestei ordonan?e se arata ca din actele existente la dosarul cauzei rezulta ca victima a suferit leziuni vindecabile in 14-16 zile de ingrijiri medicale si ca nu exista elemente clinice obiective pentru incadrarea in notiunea de punere in primejdie a vietii, din punct de vedere medico-legal. Avand in vedere insa ca imprejurarile si modul de comitere a faptei – inculpatul a actionat asupra victimei cu un cutit cu lama de 8 cm, cu care a lovit-o in zona omoplatului stang, ca in urma agresiunii, victima a fost internata de urgenta la SJU Bacau, fiind diagnosticata cu: plaga injunghiata hemitorace stang, hemopneumotorax, insuficienta respiratorie acuta, faptul ca in urma examinarii clinice generale, s-a constatat ca plaga a fost penetranta in pleura, motiv pentru care s-a intervenit si chirurgical, s-a apreciat ca fapta savarsita de inculpatul A.V. intruneste elementele constitutive ale infractiunii de omor, in forma tentativei, prev. de art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 188 alin. 1, 2 Cod penal.
              Prin Ordonan?a nr.542/P/2014 din 22.112.2014 procurorul de caz dispune schimbarea incadrarii juridice a faptei din infrac?iunea de ”lovire sau alte violen?e”, prev. de art. 193 alin.2 C.pen. in infrac?iunea de ”tentativa de omor”, prev. de art. 32 C.pen. rap. la art.188  alin.1 C.pen..
        In dovedirea situa?iei de fapt, rechizitoriul are la baza urmatoarele mijloace de proba: proces verbal de sesizare din oficiu; plangerea si declaratiile persoanei vatamate C.C., fost B.; proces verbal de cercetare la fata locului; proces verbal de ridicare imbracaminte persoana vatamata C.C., fost B.; proces verbal de ridicare cutit; proces verbal de identificare a persoanei; raport de expertiza medico legala nr. 240 din 23.01.2014 al S.J.M.L. Bacau; raport de expertiza medico legala nr. A1-D/74/25.02.2014 al S.J.M.L. Bacau; adresa nr. 8933 din 01.06.2016 a S.J.U. Bacau; fisa de observatie clinica generala nr. 4844 din 21.01.2014; raportul de expertiza medico legala psihiatrica nr. 6383 din 22.05.2014 al I.M.L. Iasi; declaratiile martori: P.B., P:B.I., A.A.I.; declaratiile inculpatului A.V.
   Aparatorul inculpatului a solicitat instan?ei achitarea acestuia in temeiul prevederilor art. 16 al. 1 lit. c Cod procedura penala actual, in sensul ca inculpatul nu este autorul faptei pentru care a fost trimis in judecata. A aratat ca din ansamblul probatoriu de la dosar, nu rezulta cu certitudine ca inculpatul a fost autorul infractiunii de tentativa de omor si aduce in sprijinul sustinerilor urmatoarele argumente: in primul rand si acesta era considerentul pentru care se insista in audierea partii vatamate, in dosarul de urmarire penala declaratiile partii vatamate sunt putin neclare si chiar contradictorii atat in ceea ce priveste modalitatea in care partea vatamata relateaza savarsirea evenimentelor cu privire la care spune ca nu poate sa le precizeze foarte clar cum s-au intamplat pentru ca s-a intamplat foarte repede, cat si din punct de vedere al faptului ca acesta nu poate identifica persoana care l-a lovit, precizand totusi in ultima declaratie si alte aspecte de ordin fizic al persoanei care l-ar fi lovit si spunand ca daca ar vedea-o, ar recunoaste-o, dar aceste semnalmente, coroborate cu fotografia ce i-a fost prezentata la organul de urmarire penala, mai putin inaltimea, care nu rezulta din fotografie, nu prea corespund. Un al doilea argument pentru care a apreciat ca nu sunt probe in sprijinul invinuirii este ca si declaratiile martorilor sunt contradictorii, singurul aspect la care toti martorii declara acelasi lucru ar fi ca inculpatul ar fi avut cutitul, dar solicita sa se aiba in vedere si urmatorul aspect si anume ca organele de urmarire penala, cand s-au inceput cercetarile, au ridicat acest cutit de la martorul A.A.I., iar de ce a ajuns acest cutit la martorul A.A.I. nu a existat nicio discutie, nu s-au facut verificari in acest sens, doar simplul fapt ca la inculpatul A.V. ar fi fost inainte de incident cutitul si toti ar fi spus ca „nu eu am lovit, probabil unul din ceilalti”, inclusiv singurul martor care a fost audiat in instanta, nu este o dovada certa a faptului ca inculpatul a savarsit fapta. A mai solicitat sa se aiba in vedere si urmatoarele aspecte si anume ca atat inculpatul cat si partea vatamata sunt cunoscute cu probleme de ordin psihic, astfel ca nu putem pune baza pe ceea ce a declarat partea vatamata, mai ales ca exista multe contradictii, mai ales ca aceasta nu a mai fost prezenta in instanta ca sa relateze si sa poata lamuri daca una dintre cele patru declaratii pe care le-a dat la urmarirea penala ar corespunde exact adevarului si ar corespunde perceptiei partii vatamate in momentul in care s-au petrecut evenimentele. Avand in vedere aceste aspecte, a apreciat ca nu exista probe ca inculpatul ar fi autorul faptei, motiv pentru care a solicitat achitarea in temeiul prevederilor legale invocate anterior. Cu privire la latura civila, in situatia in care intervine achitarea, urmeaza a fi respinse pretentiile civile. In subsidiar, daca instanta va aprecia ca inculpatul va aprecia ca este necesar, a solicitat a i se aplica o pedeapsa minima avand in vedere ca nu are antecedente penale, avand in vedere aceste probleme psihice despre care s-a aratat anterior si care sunt documentate cu multele acte medicale aflate la dosarul cauzei. Daca va fi condamnat inculpatul in aceasta a doua varianta, cu privire la latura civila, pentru ca partea vatamata se constituise parte civila la urmarirea penala intr-o declaratie, cu 3000 de euro, solicita respingerea pretentiilor formulate pentru ca acestea nu au fost detaliate si nu au fost dovedite cu niciun fel de inscrisuri. A solicitat plata onorariului aparator oficiu din fondurile Ministerului Justitiei.
Instanta impartaseste  apararile formulate, bazandu-se pe urmatoarele argumente:
              In principal re?inem declara?iile persoanei vatamate, depozi?iile martorilor P.B., P.B.I., ?i A.A.I., precum ?i declara?iile inculpatului.
              Prima dintre ele, datata 31.01.2014, reprezinta plangerea persoanei vatamate, plangere in care se arata ca dore?te ca inculpatul A.V. sa fie tras la raspundere penala, fiindca ”m-a injunghiat  cu un cu?it in noaptea  de 20-21.01. 2014”, ?i  mai dore?te sa se constituie parte civila cu o suma de bani pe care o va prezenta in fa?a instan?ei” (fila 24 dosar urmarire penala). Tot in aceasta zi, persoana vatamata da o ampla declara?ie, povestind ?irul evenimentelor, a?a cum s-au petrecut ele in noaptea respectiva (filele 45-47 dosar urmarire penala).
               La data de 14.03.2014, persoana vatamata da o declara?ie ampla asupra intamplarii din noaptea de 20-21.01.2014, ocazie cu care poveste?te ca doi tineri necunoscu?i au inceput sa se bata cu prietenii sai P.B. ?i P.B., moment in care a intervenit sa-i desparta, mai ales, ca vazuse pe unul dintre ei avand in mana un cutit. Parea ca se calmasera spiritele, insa tanarul ce avea in mana un cutit a devenit din nou violent, iar cand a intervenit din nou, acesta l-a injunghiat cu cutitul sub omoplatul stang. Arata ca dupa ce l-au injunghiat cu cutitul, cei doi tineri au fugit, iar intrucat sangera abundent, unul dintre prietenii sai a chemat un taxi si cu acesta a plecat la S.J.U. unde a fost operat si a ramas internat pana la data de 29.01.2014. Cu ocazia audierii initiale, i-a fost prezentata de catre lucratorii de politie fotografia numitului A.V., si l-a recunoscut ca fiind tanarul care in noaptea de 20/21.01.2014 l-a injunghiat cu cutitul in zona toracica.
                 Prin Ordonan?a de dispunere a identificarii persoanelor, data la 08.07.2015, se ordona prezentarea in vederea identificarii dupa fotografie  a numitului A.V. ?i pentru aceasta sa se intocmeasca o plan?a fotografica in care sa fie inserate alte cinci persoane cu trasaturi asemanatoare. A?a se face ca se incheie apoi un ”proces-verbal de intocmire a plan?ei foto”, unde la nr. 4 figureaza inculpatul A.V. (fila 121 dosar urmarire penala).
                  Martorul ocular P.B. este audiat la urmarirea penala (filele 122-123), precum ?i in fa?a instan?ei de judecata (fila 96 dosar). El declara ca: „la un moment dat spre noi au venit 2 tineri pe care nu ii cunosteam si care s-au luat de noi, in timpul acestui conflict unul dintre acestia injunghiindu-l pe B. C.. B. C. a inceput sa planga si sa acuze dureri spunandu-ne ca a fost taiat si cerandu-ne sa chemam o salvare.”
                  Despre con?inutul declara?iei date in fata instan?ei de judecata, nu se poate spune prea multe, martorul nu-?i mai amintea desfa?urarea evenimentelor, atat datorita trecerii timpului cat ?i starii profunde de ebrietate in care se gasea la acel moment. Cu toate acestea a aratat ca i?i men?ine declara?iile date la urmarirea penala, povestind ca: „Nu stiam cine erau cei doi baieti, P. ii cunostea. Au venit in viteza, noi eram cam beti. C. era taiat si am luat un taxi si ne.am dus la urgenta. Nu cunosc pe cei care l-au injunghiat pe C.. Dupa plecarea agresorilor am vorbit cu partea vatamata, el nu-i cunostea”, ?i ca „Inculpatul avea un conflict cu P., intre ei a inceput scandalul, iar partea vatamata s-a bagat sa-i desparta si a fost lovit.”
               Un al doilea martor care a fost audiat o singura data, in ziua de 21.01.2014, la urmarirea penala a fost P.B.I. (filele 128-130). Din cuprinsul declara?iei aflam ca „Pe strada C. am auzit niste persoane alergand spre noi si fara a spune nimic au inceput sa se ia de noi. Erau doi tineri, unu in varsta pana in 30 de ani corpolent par negru imbracat in geaca neagra si blugi de culoare deschisa si care avea in mana un cutit cu maner de culoare neagra pe acesta l-am vazut acum 2 ani iar ultima data in luna Decembrie 2013. Il stiu doar sub numele V. nu stiu unde locuieste si nici anturaju acestuia. Celalalt tanar era de aceeasi varsta, par blond, cu cioc..., imbarcat din cate imi amintesc cu un trening si avea in mana o bucata de lemn gen sucitor. Din cate am inteles. Mai apoi de la prietenii mei dupa ce l-am descris.  Acesta fiind prieten cu V.. S-ar numi Ciprian si ar locui pe strada C. . Cum am precizat cand au ajuns langa noi fara sa ne spuna nimic sau napustit asupra noastra si am vazut cand V. l-a injunghiat pe B. C. cu acel cutit de sus-in jos.” Acest martor nu a mai putut fi audiat in fa?a instan?ei, intrucat din numeroasele cita?ii ?i mandate de aducere a reie?it faptul ca nu mai locuie?te in ?ara, ?i nici nu se cunoa?te adresa de domiciliu sau re?edin?a,  fiind astfel imposibil de audiat.
Ultimul martor,  A.A.I., a dat ?i el  declara?ie  doar la urmarirea penala in zilele de 28.01.2014, 09.04.2014. Nici la instan?a de judecata nu a putut fi audiat, intrucat, la fel ca ?i celalalt martor, nu a mai putu fi gasit la domiciliul cunoscut, iar din con?inutul proceselor verbale de aducere, rezulta ca este plecat din ?ara, fara a i se cunoa?te adresa. La intrebarea organului de cercetare penala ”A?i vazut  cand A.V. a lovit cu cu?itul partea vatamata B. C.?”, martorul a declarat: ” Nu am vazut cand A.V. a lovit cu cutitul partea vatamata, doar am aflat de la acesta cand ne-am intors in apartament ca ar fi facut acest lucru. Cutitul a injunghiat A.V. partea vatamata l-am predat organelor de politie cu ocazia primei audieri”. A?adar ceea ce cunoa?te martorul provine din relatarea inculpatului.
                Inculpatul a dat mai multe declara?ii la urmarirea penala, in zilele de 30.01.2014, 10.02.2014,  09.04.2014.
                In prima declara?ie - 30.01.2014 – a povestit ca: „Din cate imi amintesc nu am avut nici un cutit asupra mea cutitul il avea in mana unul dintre cei trei tineri care au sarit la bataie la mine dupa ce mi-au smuls din mana o suma de bani, altercatia a avut loc in fata blocului unde locuieste prietenul meu A.A.I..” In cea de-a doua declara?ie, din 10.02.2014, inculpatul afirma ca Intre noi a inceput o altercatie P.B. incercand sa ma loveasca impreuna cu partea vatamata despre care am aflat ulterior ca se numeste B. C.. Eu nu m-am ferit iar atunci P.B. l-a lovit pe B. C. auzindu-l pe acesta tipand moment in care vazut cazand din mana lui P. un cutit. M-am aplecat sa iau cutitul acestia s-au napustit asupra mea, am fost proiectat la pamant. Am reusit sa ma ridic, P.B. si B. C. au inceput din nou sa ma loveasca moment dintre care imi amintesc avand cutitul in mana l-am lovit pe B. C. in zona capului. P. si B. C. au luat de jos pietre si bucati de caramizi au aruncat spre mine m-au lovit de doua ori in zona capului dupa care eu am fugit.” si Chiar in acea zi la scurt timp am fost sunat de P.B. si prietenul lui B. C. care m-au amenintat va vor intra peste noi in casa. Chiar si aseara am fost sunat de catre B. C. care mi-a cerut suma de 3000 de euro pentru asi retrage plangerea jurinduse si promi?and ca va face tot posibilul pentru a ma injunghia mai tare decat am facuto eu.”
              In ziua de 09.04.2014, inculpatul incearca sa povesteasca in scris cele petrecute atunci, insa datorita confuziilor, a divaga?iilor de la subiect, conchide ca se afla sub tratament medicamentos ?i nu mai poate continua relatarea in scris.
             Potrivit expertizei medico-legale psihiatrice efectuate de IML Ia?i (filele 198-200 dosar urmarire penala), „Numitul A.V. prezinta dg. „Tulburare de personalitate antisociala cu elemente paranoide.”; In momentul comiterii faptei sus numitul avea discernamantul critic pastrat; Starea actuala a sus numitului necesita supraveghere si tratament de specialitate, in conditii de ambulator; In vederea evitarii reiterarii faptelor antisociale, comisia recomanda obligarea sus numitului la tratament de specialitate, in conditii de ambulator, conform art. 109 N.C.P..”
             Coroborand toate aceste declara?ii, ale inculpatului, ale martorilor, rezulta ca acel conflict s-a ivit intre inculpatul A.V. ?i martorul P. A.B., ca persoana vatamata B. C. (actualmente C.C.), a intervenit intre ei  fiind astfel lovit cu un cu?it – despre care nu se poate sus?ine ferm ca a apar?inut sau nu inculpatului sau uneia dintre persoanele cu care au intrat ei in conflict in noaptea de 20/21.01.2014.
             Despre coeren?a relatarilor facute de inculpat trebuie sa avem indoieli, dovedite,  de altfel,  cu inscrisurile medicale psihiatrice.
             La data de 31.01.2014, cand a dat declara?ie persona vatamata, a aratat ca: „Cu ocazia audierii mi-a fost prezentata fotografia lui A.V. si l-am recunoscut ca fiind acel tanar care in noaptea de 20-21.01.2014 m-a injunghiat cu cutitul in zona toracica.” Despre procedura desfa?urarii acestei recunoa?teri dupa plansa foto, procurorul de caz afirma ca s-a facut nelegal, fara respectarea dispozi?ilor legale, a?a dupa cum este motivata Ordonan?a de calsare nr. 542/P/2014 din 24.05.2016. Apreciindu-se ca nu a fost inlaturata prezum?ia de nevinova?ie, prin analiza tuturor mijloacelor de proba.  Prin aceasta ordonan?a se dispune clasarea  cauzei cu privire la inculpatul A.V.  pentru savar?irea tentativei la infrac?iunea de ”tentativa de omor
”, prov. de art. 32 C.pen. rap. la art. 188 alin.1 C.pen.,  intrucat nu sunt probe ca a savar?it infrac?iunea.
              Ordonan?a aratata mai sus, a fost infirmata din oficiu de prim-procurorul Parchetului de pe langa Tribunalul Bacau, a doua zi, pe 25.05.2016, apreciind acela?i probatoriu ca este suficient si ca demonstreaza fara echivoc faptul ca inculpatul si nu o alta persoana, neidentificata, este autorul agresarii persoanei vatamate in noaptea de 20/21.01.2014, astfel ca solutia procurorului nu poate fi decat nelegala si netemeinica, urmand a fi infirmata iar urmarirea penala redeschisa, cercetarile urmand a fi finalizate de un procuror specializat in solutionarea cauzelor de mare violenta.
                Dupa acest moment, este reaudiata persona vatamata, la data de 27.10.2016, ocazie cu care declara ca  ar fi in masura sa identifice, dupa plan?ele foto, persoana care l-a agresat atunci (fila 42). La filele 50-51 se regasesc plan?ele foto cu persoanele supuse analizei de catre persoana vatamata, precum ?i imaginea persoanei vatamate C.C., (foto 1) in dreptul careia se trece men?iunea ” Numitului C.C., i s-a prezentat pla?a foto, acesta declarand ca nu recunoa?te nici o persoana”.                  
               A?adar ?i din partea persoanei vatamate avem relatari diferite ale situa?iei de fapt, pozi?ii procesuale diferite. Daca prin prima prezentare de fotografii, declara ca l-a identificat pe cel ce l-a atacat in nopatea de 20-21.01.2014  (declara?ie datata 31.01.2014), in ziua de 27.10.2016, nu a mai putut identifica fizionomia agresorului sau (filele 50-51 dosar urmarire penala).
              Dupa infirmarea ordonan?ei de clasare, nu s-a mai realizat nici un act procedural. S-u citat aceia?i martori, procesele- verbale intocmite cu ocazia citarii lor, au scos la iveala faptul ca este imposibila audierea acestora, nefiind in ?ara. Prin urmare, rechizitoriul este intocmit, pe baza acelora?i probe acumulate pana la data ordonan?ei de clasare dar cu situa?ia de fapt opusa, in sensul ca inculpatul A.V., este suspectat de comiterea infrac?iunii de ”tentativa de omor”, asupra persoanei vatamate C.C., in noaptea de 20/21.01.2014, apreciindu-se ca prezum?ia de nevinova?ie a fost rasturnata (de?i, a?a cum am aratat mai sus, nu s-a acumulat nici mijloc de proba nou dupa ordonan?a de infirmare). Dosarul este astfel inregistrat la Tribunalul Bacau, sub numarul 4385/2016.
                  S-a redat mai sus cronologia tututor actelor procedurale efectuate pe parcursul urmaririi penale pentru a evidentia faptul ca toate mijloacele de proba acumulate pe parcursul urmaririi penale nu contrazic, nu inlatura primele argumente expuse in Ordonan?a de clasare, a faptului ca nu exista certitudinea ca inculpatul A.V. a comis fapta.  Martorul P.B. a povestit ca a existat o stare conflictuala intre inculpat ?i celalalt martor din dosar, P. I. B., ca pentru a-i desparte a intervenit persoana vatamata. A?adar, singura declara?ie data cu certitudine din care sa rezulte ca inculpatul ar fi lovit peroana vatamata o da martorul P. I.. Daca acesta se afla in rela?ii de du?manie cu inculpatul cum poate fi considerata ca emana adevarul, ca este relatata situa?ia de fapt, a?a cum s-a petrecut ea cu adevarat in noaptea de 20/21.01.2014. Asistam la un conflict violent intre doua grupuri, fiecare dintre persoane aflate in stare de ebrietate ?i sub influen?a consumului de substan?e etnobotanice. Chiar inculpatul recunoa?te ca era prieten cu un oarecare domn D.L. (inculpat ce a fost chiar arestat preventiv de Tribunalul Bacau ulterior, la data de 22.01.2015 in dosarul 258/110/2015). Cata credibilitate prezinta toate aceste declara?ii, a singurului  martor aflat in rela?ie de du?manie cu inculpatul, ale inculpatului aflat sub influenta drogurilor, a persoanei vataamte , care fie recunoa?te, fie nu pe inculpat dupa plan?ele foto? Toate aceste  mijloace de proba  sunt  confuze, neclare, nu pot fi capabile sa inoculeze instan?ei ?i oricarui justi?iabil sentimentul de certitudine, a faptului clar dovedit ca inculaptul A.V. a comis infra?ciunea de ”tentativa de omor, asupra persoanei vatamate C.C., in noaptea de 20/21.01.2014.
            Toate aceste argumente, bazate pe mijloacele de proba administrate in cele doua faze ale procesului penal, pana in prezent – urmarire penala si cercetare judecatoreasca pe fondul cauzei – sunt de natura sa convinga instanta de faptul ca prezumtia de nevinovatie a acestui inculpat nu a fost desfiintata, nu a fost demontata. 
      Prezumtia de nevinovatie decurge din cerinta ca nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala, constituind o garantie ca in lipsa probelor de vinovatie aceasta nu poate fi trimisa in judecata si condamnata.
Ratiunea acestei prezumtii „se bazeaza pe faptul ca nu toate acuzarile sunt adeva¬rate, dovada ca atatea procese se termina cu achitare sau inainte de judecata cu neurmarire sau scoatere de sub urmarire. (...) Deci cum ar putea fi considerat cineva vinovat, pe baza acuzatiei, inainte de a se sti daca aceasta este adevarata, dovedita? Ori, chiar acuzarea isi propune ca sa dovedeasca existenta infractiunii si vinovatia inculpatului, si tot restul procesului este cercetarea si constatarea acestor chestiuni; si abia apoi hotararea penala cuprinde concluzia in aceasta privinta. Deci cum ar putea fi considerat vinovat inculpatul atata timp cat se cerceteaza vinovatia lui, si judecata inca nu s-a pronuntat? Si o judecata dreapta, impartiala, nu ar putea porni la desfasurarea procesului penal, cu ideea preconceputa asupra vinovatiei inculpatului."
In doctrina s-a aratat ca si in situatia in care in adancul sufletului lor judecatorii ar fi convinsi de vinovatia inculpatului, trebuie sa ramana deschisi la posibilitatea schimbarii opiniei ca urmare a analizei tuturor probelor administrate. Judecatorilor le este interzis sa faca ori sa spuna ceva, inainte de pronuntarea hotararii, de natura a sugera ca inculpatii au fost deja condamnati. Problematica vinovatiei sau nevinovatiei persoanei acuzate de savarsirea unei infractiuni, ce reprezinta esenta procedurii, trebuie sa ramana deschisa, chiar daca probele administrate impotriva acuzatului par a fi covarsitoare.
Suspectul sau inculpatul nu este obligat sa isi dovedeasca nevinovatia, putand uza de dreptul la tacere. Sarcina probei incumba organelor de urmarire penala, care sunt obligate sa administreze probele necesare pentru dovedirea, dincolo de orice dubiu rezonabil, a existentei faptei, a elementelor constitutive ale infractiunii, sub aspect subiectiv si obiectiv, precum si a lipsei vreunui impediment la punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale, prevazut de art. 10 C.proc.pen..
Nevinovatia nu trebuie, asadar, inteleasa numai ca neindeplinirea conditiilor privind latura subiectiva a infractiunii (mens rea), ci ca absenta vreuneia dintre trasaturile esentiale ale infractiunii prevazute de art. 15 C.pen..
Astfel, prezumtia de nevinovatie permite a se restabili un anumit echilibru intre acuzator si acuzat. 
In faza de urmarire penala, organele de urmarire penala au obligatia, potrivit art. 285 si art.306  C.proc.pen., de a strange probele necesare cu privire la existenta infractiunilor, la identificarea faptuitorilor si la stabilirea raspunderii acestora, in scopul aflarii adevarului si lamuririi cauzei sub toate aspectele. Organele de urmarire penala trebuie sa administreze probele atat in favoarea, cat si in defavoarea invinuitului sau inculpatului, chiar daca acesta recunoaste savarsirea infractiunii.
De asemenea, potrivit art. 327 C.proc.pen., procurorul dispune trimiterea in judecata a inculpatului, cand din materialul de urmarire penala rezulta ca fapta exista, a fost savarsita de inculpat si ca acesta raspunde penal, in cazul in care constata ca au fost respectate dispozitiile legale care garanteaza aflarea adevarului, ca urmarirea penala este completa, existand probele necesare si legal administrate.
Instanta sesizata de catre procuror procedeaza la administrarea probatoriului in faza cercetarii judecatoresti in scopul lamuririi cauzei sub toate aspectele. Potrivit art. 349 C.proc.pen., instanta de judecata isi exercita atributiile in mod activ, in vederea aflarii adevarului si a realizarii rolului educativ al judecatii si isi formeaza convingerea pe baza probelor administrate in cauza. Potrivit art. 396 alin. (2) C.proc.pen., instanta poate pronunta condamnarea in situatia in care constata din toate probatoriile administrate in cauza ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita de inculpat.
  In doctrina si in practica judiciara s-a aratat ca prezumtia de nevinovatie poate fi inlaturata numai prin administrarea de probe care sa stabileasca cu certitudine vino¬vatia. Prezumtia nu este inlaturata in caz de indoiala cu privire la stabilirea situatiei de fapt, care profita invinuitului sau inculpatului (in dubio pro reo). Exista indoiala doar atunci cand din coroborarea tuturor probelor nu se poate retine cu certitudine nici vinovatia, nici nevinovatia celui in cauza. In acest caz, indoiala care ramane este echivalenta cu o proba pozitiva de nevinovatie ce conduce la achitarea inculpatului de catre instanta sau la scoaterea de sub urmarire penala dispusa de catre procuror.
In cazul cand exista probe de vinovatie, invinuitul sau inculpatul are dreptul sa probeze lipsa lor de temeinicie, putand solicita administrarea de probe in aparare, in plus, sarcina probei apartine invinuitului sau inculpatului care invoca o cauza ce inlatura caracterul penal al faptei, ce fusese anterior dovedita de catre organele de urmarire penala (spre exemplu, iresponsabilitatea, betia involuntara completa, legitima aparare), fara ca in acest fel sa existe o incalcare a prevederilor art. 6 parag. 2 din Conventia europeana.
Avand in vedere ca, la pronuntarea unei, condamnari,  instanta trebuie sa-si inte¬meieze convingerea vinovatiei inculpatului pe  baza de probe sigure, certe si intrucat in cauza probele in acuzare  nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lasand loc unei nesigurante in privinta vinovatiei inculpatului, se impune a se da eficienta regulii potrivit careia «orice indoiala este in favoarea inculpatului» (in dubio pro red).
Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumtiei de nevinovatie, un principiu institutional care reflecta modul in care principiul aflarii adevarului, consacrat in art. 5 C.proc.pen., se regaseste in materia probatiunii. Ea se explica prin aceea ca, in masura in care  dovezile administrate pentru sustinerea vinovatiei celui acuzat contin o informatie indoielnica tocmai cu privire la vinovatia faptuitorului in legatura cu fapta imputata, autoritatile judecatoresti penale nu-si pot forma o convingere care sa se constituie intr-o certitudine si, de aceea, ele trebuie sa concluzioneze in sensul nevinovatiei acuzatului si sa-1 achite.
            Inainte de a fi o problema de drept, regula in dubio pro reo este o problema de fapt. Infaptuirea justitiei penale cere ca judecatorii sa nu se intemeieze, in hotararile pe care le pronunta pe probabilitate  ci pe"certitudinea dobandita pe baza de probe decisive,complete, sigure in masura sa reflecte realitatea obiectiva (fapta supusa judecatii).
Numai asa se formeaza convingerea, izvorata din dovezile administrate in cauza, ca realitatea obiectiva (fapta supusa judecatii) este, fara echivoc, cea pe care o infatiseaza realitatea obiectiva (fapta supusa judecatii) este fara echivoc, cea pe care o infatiseaza  realitatea construita   ideologic cu ajutorul probelor.
Chiar daca in fapt s-au administrat probe in sprijinul invinuirii, iar alte probe nu se intrevad ori pur si simplu nu exista, si totusi indoiala persista in ce priveste vinovatia, atunci indoiala este «echivalenta cu o proba pozitiva de nevinovatie» si deci inculpatul trebuie achitat."
Orice persoana aflata in cadrul procesului penal, indiferent de faza procesuala, beneficiaza de respectarea dreptului la prezumtia de nevinovatie pana la pronuntarea unei hotarari penale definitive prin care se stabileste vinovatia sa (quilibet praesumitur bonus, usque dum probatur contrarhim), indiferent daca aceasta hotarare este de con¬damnare, de achitare (pentru ca fapta nu prezinta pericolul social al unei infractiuni) sau de incetare a procesului penal (de exemplu, ca urmare a interventiei prescriptiei raspunderii penale, amnistiei sau a existentei unei cauze de nepedepsire). Rezulta, asadar, ca prezumtia de nevinovatie nu este o prezumtie absoluta, ci una relativa, care poate fi rasturnata prin probe certe de vinovatie a inculpatului.. ci supune dezbaterii partilor si procurorului in conditii de publicitate si de contradictorialitate incadrarea juridica, in scopul efectuarii unei aparari efective de catre inculpat cu privire la toate aspectele de fapt si de drept ale cauze.
  Dupa pronuntarea  unei hotarari definitive de achitare, nevinovatia unei persoane devine din prezumtie o certitudine opozabila erga omnes astfel incat se poate considera ca acest drept garantat de Constitutie si de art. 6 parag. 2 din Conventia europeana este incalcat, daca in declaratiile sau actele publice emise de organele de urmarire penala sau de alte autoritati publice sau judiciare se sugereaza sau se afirma explicit ca in cauza ar fi trebuit sa fie pronuntata o hotarare de condamnare sau se repune in discutie nevinovatia.
              Pentru toate aceste argumente, singura solu?ie legala si temeinica in aceasta cauza, in opinia instantei nu este decat achitarea inculpatului A.V. intemeiata pe dispozitiile  art. 396 alin.5 C.pr.pen. raportat la art. 17 alin.2  C.pr.pen. cu aplicarea art. 16 lit.c C.pr.pen.,  intrucat nu exista probe ca inculpatul a savarsit infractiunea.
             In temeiul art. 162 C.pr.pen. se va dispune pastrarea mijloacelor materiale de proba ridicate cu ocazia cercetarii la fata locului, aflate si inregistrate in Registrul de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Bacau la nr. 56/27.12.2016  pana la solutionarea definitiva a cauzei dupa care se vor distruge sau  restitui, dupa caz, potrivit legii:  Coletul nr. 1 - ce contine  articole vestimentare ce apar?in numitului B. C.;  Coletul nr. A1 ce con?ine un cu?it pus la dispozi?ie de Abordulesei Andrei I.
             Sub aspectul laturii civile a cauzei, solutia dispusa pe latura penala , respectiv achitarea in baza art. 17 alin.2  C.pr.pen. cu aplicarea art. 16 lit.c C.pr.pen.,  nu lasa loc nici unei posibilitati de acordare a despagubirilor – chiar  ,de ar fi fost instanta fiind obligata sa respecte  prevederile aratate  in mod clar de art. 25 alin.5  C.pr.pen. raportat la art. 397 alin.5 C.pr.pen.: „In caz de achitare a inculpatului sau de incetare a procesului penal, in baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza intai, lit. e), f), g), i) si j), precum si in cazul prevazut de art. 486 alin. (2), instanta lasa nesolutionata actiunea civila. In cazul in care, potrivit dispozitiilor art. 25 alin. (5), instanta lasa nesolutionata actiunea civila, masurile asiguratorii se mentin. Aceste masuri inceteaza de drept daca persoana vatamata nu introduce actiune in fata instantei civile in termen de 30 de zile de la ramanerea definitiva a hotararii.”
Vom consta ca inculpatul a avut aparator desemnat din oficiu.
  In temeiul art.275 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor ramane in sarcina acestuia, fiind  singura varianta, avand in vedere solutia de achitare ce s-a dispus.
Instanta, in temeiul art. 396 alin.5 C.pr.pen. raportat la art. 17 alin.2  C.pr.pen. cu aplicarea art. 16 lit.c C.pr.pen. achita pe inculpatul  A.V., pentru savarsirea infractiunii de  ”tentativa de omor” prev. de art. 32 C.pen. rap. la art.188 alin.1 C.pen. intrucat nu exista probe ca inculpatul a savarsit infractiunea.
             In temeiul art. 25 alin.5  C.pr.pen. raportat la art. 397 alin.5 C.pr.pen. instanta lasa nesolutionata actiunea civila.    
             In temeiul art. 162 C.pr.pen. dispune pastrarea mijloacelor materiale de proba ridicate cu ocazia cercetarii la fata locului, aflate si inregistrate in Registrul de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Bacau la nr. 56/27.12.2016  pana la solutionarea definitiva a cauzei dupa care se vor distruge sau  restitui, dupa caz, potrivit legii:  Coletul nr. 1 - ce contine  articole vestimentare ce apar?in numitului B. C.;  Coletul nr. A1 ce con?ine un cu?it pus la dispozi?ie de Abordulesei Andrei I..
            Constata ca inculpatul a avut aparator desemnat din oficiu., Onorariul pentru asisten?a juridica din oficiu va fi suportat din fondurile speciale ale MJLC.
            In temeiul art.275 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat raman in sarcina acestuia.
            Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicare.