granituire

Dosar nr. 3957/205/2010
R O M A N I A
TRIBUNALUL ARGES
SECTIA CIVILA

DECIZIE Nr. 2879/2011
Sedinta publica de la 03 Octombrie 2011
Completul compus din:
     
     S-a luat in examinare, spre solutionare, recursul formulat de paratul V. Z,
impotriva sentintei civile nr. 3957/205/2010 pronuntata de Judecatoria Campulung
in dosarul nr. 3957/205/2010, intimati fiind reclamantii G. D., G.A, avand ca
obiect granituire
     La apelul nominal facut in sedinta publica au lipsit partile.
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care:
Instanta, constata ca dezbaterile in fond asupra cauzei sunt consemnate in
incheierea de sedinta din data de 26.09.2011, sustinerile partilor fiind consemnate in
acea incheiere, ce face parte integranta din prezenta decizie.

TRIBUNALUL

      Deliberand asupra recursului civil de fata, constata urmatoarele:
      La data de 23 august 2010, s-a inregistrat la Judecatoria Campulung -
Muscel cu nr.3957/205/2010 (numar in format vechi 3956/2010), dosarul civil
privind actiunea civila promovata de reclamantii G.D.si G.A.in contradictoriu cu
parata V.Z., pentru ca sa se dispuna: granituirea proprietatii lor amplasate in
punctul "A", din Campulung, pe linia intregului hotar si obligarea paratei sa suporte
cota de 1/2 din contravaloarea edificarii gardului despartitor; obligarea paratei sa-si
ridice de pe hotar gardul edificat de aceasta intre proprietatile lor, anterior judecatii,
iar in caz de refuz, autorizarea reclamantilor de a proceda la ridicarea acestui gard
despartitor, pe cheltuiala paratei, cu cheltuieli de judecata.
In actiunea dedusa judecatii, cei doi reclamanti au aratat ca in calitate de
mostenitori ai autorilor lor au dobandit suprafata de 1989 mp teren, situata in
Campulung, punctul "A", precum si o constructie edificata pe acest teren.
Terenul proprietatea paratei, in suprafata de 2497 mp situat in acelasi punct,
anume "A", se invecineaza pe toata latura de est cu terenul proprietatea
reclamantilor.
Mai arata reclamantii ca pana in urma cu circa 2 luni, anterior promovarii
actiunii, nu a existat gard despartitor, insa parata a construit un gard despartitor
depasind aliniamentul (conform actelor de proprietate detinute de fiecare), astfel: pe
latura de nord in loc de 30 ml in prezent reclamantii detin doar 18,8 ml, iar intr-un
alt punct al hotarului, parata a intrat in proprietatea reclamantilor pe o lungime de
aproximativ 12 ml, cu circa 2,5 ml.
In drept, reclamantii si-au intemeiat actiunea pe dispozitiile art.480, 584,
1072-1075 Cod civil.
Reclamantii au timbrat legal actiunea si au depus acte in copie la dosar. 
La data de 05 octombrie 2010, parata a depus la dosar intampinare, aratand
in esenta, ca a edificat gardul despartitor conform actelor sale de proprietate si ca
reclamantii nu au avut nicio reactie.
Instanta a admis pentru parti, proba cu inscrisuri, testimoniala si efectuarea
unei expertize cadastrale, fixandu-se de instanta si parti obiectivele la care sa
raspunda expertul, apreciind probele ca fiind utile, pertinente si concludente
solutionarii cauzei. 
S-au cerut relatii de la Notariatul - B.N.P. si s-a prorogat cercetarea locala
dupa administrarea probelor admise, proba ce nu s-a mai administrat apreciindu-se
ca nu mai este necesara in contextul probelor administrate menite sa stabileasca in
concret situatia de fapt supusa controlului judecatoresc.
Pe parcursul judecatii  sau luat interogatoriile solicitate a caror  raspunsuri   
s-au consemnat si atasat la dosar.
S-a efectuat raportul de expertiza cadastrala de expert D. I., completat cu
obiectiunile formulate de parti si admise de instanta, in parte.
S-a depus la dosar si inscrisurile solicitate de la  B.N.P., expertiza tehnica a
expertului asistent, incuviintat paratei la cererea sa, in persoana exp. D. V., s-au
audiat martorii admisi, respectiv S. P. si M. N., ale caror depozitii au fost
consemnate si atasate la dosar.
     Prin sentinta civila nr.3957/205/2010, Judecatoria Campulung a respins
exceptia de inadmisibilitate invocata de parata V.Z. si a admis actiunea formulata de
reclamanti, in parte, dispunand granituirea proprietatilor partilor pe  aliniamentul 
2-18-21-23-12 de  culoare rosu-galben,  conform schitei de la  fila  95  dosar, anexa
la  raportul de expertiza  I.  D., pe care a omologat-o.
    A obligat pe parata sa ridice gardul edificat pe aliniamentul 18-20-22-24-11
identificat cu culoare verde in aceeasi schita omologata, iar in caz de refuz
indrituieste pe reclamanti sa faca acest lucru pe cheltuiala paratei.
    A obligat pe parata sa contribuie cu 1/2 din contravaloarea cheltuielilor de  
edificare a gardului pe aliniamentul 18-21-23-12 stabilit ca linie de hotar intre 
proprietati.
A obligat pe  parata sa  plateasca reclamantilor suma de 319 lei  cheltuieli de
judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut urmatoarele:
In ceea ce priveste exceptia invocata:
"In principiu granituirea reprezinta o operatie de determinare prin semne
exterioare a limitelor dintre doua proprietati vecine. Actiunea exercitata cu scopul
stabilirii traseului real pe care trebuie sa il urmeze hotarul este intemeiata pe
dispozitiile art.584 din Codul civil.
     De aici rezulta ca granituirea, menita sa apere dreptul de proprietate, se
poate dispune atat in cazul inexistentei unei delimitari intre proprietati, cat si in
situatia in care astfel de semne exterioare exista, dar sunt contestate de parti.
     Totodata este necesar ca o granituire dispusa prin hotarare judecatoreasca
sa rezolve contestatiile si pretentiile partilor cu caracter revendicativ, dar sa tina
seama si de transformarile produse in configuratia terenurilor din cauze care nu le
sunt imputabile, pentru a se asigura o folosinta utila a proprietatilor.
     In speta dedusa judecatii nu ne aflam in situatia de fapt descrisa de parata,
prin avocatul sau, intru-cat partile nu au pretentii revendicative unii de la ceilalti,
mai mult proprietatile partilor provin dintr-un trup comun al autorului comun al
autoarei reclamantilor si al paratei si singura controversa consta in traseul si
configuratia liniei de hotar pe o portiune dintre proprietati. De  altfel pe parcursul
solutionarii cauzei partile au recunoscut faptul ca fiecare au in proprietate si au
stapanit suprafete mai mici decat cele consemnate in actul lor de proprietate, actul
de partaj voluntar autentic sub nr 1361/23 07 1997.
     In aceasta situatie instanta nu poate considera actiunea in granituire ca fiind
inadmisibila in conditiile in care reclamantii nu pun in discutie intinderea dreptului
de proprietate, ci traseul si configuratia liniei de hotar  pe care parata l-a schimbat
cu ocazia edificarii gardului intre proprietati, gard executat fara acordul lor. De
asemenea nici parata nu s-a aparat de maniera ca ar fi amplasat gardul in aceasta
configuratie pentru ca in aceasta maniera ar fi respectata suprafata de teren pentru
care este proprietara.
     Pentru aceste considerente instanta apreciaza ca a respinge o actiune in
granituire ca inadmisibila, de plano, numai pentru ca nu este alaturata unei actiuni
in revendicare, ar insemna o ingerinta in dreptul oricarei persoane de acces liber la
justitie si dreptul la un proces echitabil, principii garantate de Constitutie si de art 6
din Conventia drepturilor omului. Mai mult asa cum am aratat in cauza ne aflam
intr-o actiune in granituire tipica asa cum este ea definita de art. 584 C.pr.cv,
granituirea constituie o operatiune de delimitare prin semne exterioare a limitelor
dintre proprietati invecinate. In caz de conflict, ea se realizeaza pe cale
judecatoreasca nu numai atunci cand intre proprietati nu au existat niciodata
semne exterioare de hotar, ci si atunci cand atare semne exista, dar sunt
controversate, linie de hotar pentru a carei stabilire nu este necesara compararea
titlurilor partilor si a stabili caruia trebuie sa se dea preferinta pentru ca titlurile
provin din acelasi act si de la acelasi autor, neimplicand un procedeu ce s-ar putea
aplica numai in cadrul unei actiuni in revendicare cu care instanta nu a fost
investita."
     In ceea ce priveste fondul cauzei:
     "In raport de prevederile art.584 Cod civil potrivit carora, orice proprietar
poate obliga pe vecinul sau la granituirea proprietatii invecinate, granituirea este o
operatie de determinare prin semne exterioare a limitei dintre doua proprietati
vecine care apartin unor titulari diferiti.
Hotararea prin care se stabileste linia de hotar dintre doua  fonduri invecinate
este declarativa si nu atributiva de drepturi. Prin urmare,partea poate cere doar
stabilirea granitei dintre loturi, ceea ce implica numai identificarea liniei de hotar
     Din declaratia martorilor S. si M. rezulta ca parata a ridicat un gard
despartitor intre cele 2 proprietati, operatiune la care reclamantii nu au fost
prezenti, gard ce descrise  o linie curba in zona de mijloc inspre terenul ce se afla
actualmente in proprietatea reclamantilor, fara a mai fi respectate ca si amplasament
exact reperele naturale ce desparteau cele doua proprietati.
      Insasi parata la interogatoriu a recunoscut ca asa cum este gardul amplasat
nu respecta schita ce face parte integranta din actul de partaj voluntar, act ce
reprezinta titlul de proprietate al ambelor parti ( intrebarea 3 ), insa ceea ce are
relevanta in cauza nu este a se  determina in ce modalitate s-a construit gardul, ci 
daca acesta respecta hotarul dintre cele doua terenuri.
      Analiza in cauza porneste de la faptul ca atat autoarea reclamantilor , cat  si
parata au dobandit prin actul de partaj voluntar autentic aflat la dosar cele doua
terenuri invecinate ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate in indiviziune,
in temeiul Legii 18/1991, prin titlul de proprietate  nr. 86152/16 04 1996.
      Conform actului invocat si a schitei de plan ce face parte integranta din
acest act, care reprezinta cele doua terenuri dobandite  prin partaj voluntar de catre
autoarea reclamantilor si parata, infatiseaza hotarul corect intre proprietati ca fiind o
linie franta, identificata prin traseul de culoare galben  in schita anexa la raportul de
expertiza topografica intocmit de expert I. D.
In acest context instanta nu poate retine apararea paratei in sensul ca schita
ce insoteste actul de partaj nu este conforma cu realitatea pentru ca au fost facute
masuratori empirice si nu topografice cum le-a facut cu ocazia amplasarii gardului,
pentru ca in aceasta maniera s-ar incalca vointa partilor de la data incheierii actului
de partaj voluntar, precum si modul in care ulterior partile au inteles sa respecte
linia de hotar imaginara si pentru care intotdeauna au existat repere naturale de
despartire a proprietatilor.
Pentru aceste considerente instanta constata ca linia de hotar intre proprietati
a fost stabilita la momentul partajarii autoarei reclamantilor cu parata, iar acest mod
de granituire a fost  modificat de parata prin amplasarea gardului astfel ca actiunea
in granituire formulata de  reclamanti este fondata si urmeaza a fi admisa."
     Impotriva sentintei civile nr.3957/205/2010, parata V.Z. a declarat in termen
legal recurs, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie dupa cum urmeaza:
     I. In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii: in mod gresit prima instanta
solutioneaza exceptia inadmisibilitatii actiunii in granituire, prin respingerea acesteia,
cu motivarea ca partile nu au pretentii revendicative unii fata de altii, de vreme ce s-
a aratat de catre reclamanti ca parata a efectuat singura un alt gard "acaparand" din
proprietatea lor importante suprafete de teren si s-au solicitat probe pentru a face
aceasta dovada a acapararii, probe precum cea testimoniala si cu expertiza de
specialitate, iar temeiul juridic invocat a fost art.480 si 584 C.civ. Se conchide ca in
varianta dispusa de prima instanta se rezolva pretentiile revendicative ascunse ale
reclamantilor impotriva sa, desi prima instanta nu a fost investita cu o actiune in
revendicare.
     II. In ceea ce priveste fondul cauzei:
     1-prima instanta a stabilit noua linie de hotar in baza actului de partaj
voluntar si a schitei de plan ce face parte integranta din acest act, fara a avea in
vedere ca aceasta schita nu este conforma cu realitatea intrucat masuratorile au fost
efectuate cu ruleta, iar nu topografic, dovada in acest sens stand suprafetele mai
mici pe care le detin atat reclamantii cat si parata;
     2-prima instanta respinge obiectiunile la expertiza desi concluziile expertului
vin in contradictie cu depozitiile a doi martori care amintesc de repere naturale ale
hotarului dintre proprietatile partilor, repere despre care expertul nu mentioneaza
nimic in lucrarea sa, iar constatand lipsa elementelor naturale vizibile aceasta nu are
in vedere posesia exercitata de cei doi vecini in limitele hotarului existent, marcat cu
culoare verde, un asa-zis coeficient de corectie pentru care expertul nu a prezentat
o baza legala;
     3-prin obligarea de ridicare a gardului de pe aliniamentul 18-20-22-24-11,
prima instanta a adus atingere dreptului de proprietate al recurentei, ceea ce este
inadmisibil, cum s-a mai aratat deja;
     4-prin sentinta recurata, recurenta este obligata a suporta jumatate din
contravaloarea gardului ce se va ridica, fara a fi stabilita aceasta contravaloare; in
atare situatie, in lipsa determinarii acestei contravalori si chiar in lipsa delimitarii
materiale efective a liniei de hotar, se apreciaza de recurenta ca obligatia acesteia nu
exista.
     Analizand sentinta instantei de fond prin prisma criticilor aduse acesteia prin
motivele de recurs, tribunalul constata urmatoarele:
     Referitor la modul de solutionare a exceptiei inadmisibilitatii, tribunalul
constata ca in mod corect prima instanta a considerat actiunea in granituire perfect
admisibila in conditiile in care reclamantii nu au pus in discutie intinderea dreptului
lor de proprietate, aratand chiar ambele parti ca posesa terenuri in suprafata mai
mica decat cea care rezulta din actul de partaj, ci au contestat traseul si configuratia
liniei de hotar pe care parata a schimbat-o cu ocazia edificarii gardului intre
proprietati, gard executat fara acordul lor.
     De remarcat este faptul ca pe parcusul judecatii parata nu s-a aparat niciun
moment de maniera ca ar fi ridicat gardul in configuratia reclamata pentru ca in
aceasta maniera ar fi respectata suprafata de teren pentru care este proprietara,
astfel ca instanta de fond a avut in vedere acest aspect si a apreciat ca o judecata
civila care sa inlature dubiul cu privire la granita dintre cele doua proprietati,
provenind dintr-un intreg de la acelasi autor comun, se impunea ca necesara.
     De asemenea, prima instanta prin atitudinea sa conventionala (conforma cu
Conventia Europeana a Drepturilor Omului) a aplicat jurisprudenta CEDO potrivit
careia respingerea unei actiune in granituire ca inadmisibila, de plano, numai pentru
ca nu este alaturata unei actiuni in revendicare, reprezinta o ingerinta grava in
dreptul oricarei persoane de acces liber la justitie si dreptul la un proces echitabil -
principii garantate de Constitutie si de art.6 din Conventie. Pe cale de consecinta,
primul motiv urmeaza a fi respins ca neintemeiat.
     Cat priveste fondul cauzei, tribunalul constata ca:
     Este adevarat ca partile detin suprafete de teren mai mici decat cele care reies
in concret din actul de partaj voluntar, insa aceasta insuficienta a fost asumata de
parti, mai exact de recurenta si autoarea intimatilor, prin intocmirea actului autentic
insotit de schita de plan, schita care delimiteaza cele doua proprietati si stabileste
granita prin elemente care au fost transpuse in teren, rezultand linia de hotar 2-18-
21-23-12 de  culoare rosu-galben. Masuratorile cu ruleta nu puteau duce decat la
insuficienta dreptului de proprietate, care, asa cum s-a mai spus, nu a reprezentat
motiv de nemultumire pentru niciuna din parti, si nu puteau afecta hotarul transat
la acel moment prin act autentic, hotar bine individualizat prin dimensiuni, unghiuri
si limite ale deschiderilor la calea publica etc. Prin urmare, avand in vedere aceste
considerente, tribunalul constata ca primul si cel de al treilea motiv de recurs,
ambele privitoare la fondul cauzei, sunt neintemeiate.
     Neintemeiat este si cel de al doilea motiv intrucat prima instanta nu putea sa
aiba in vedere posesia partilor din moment ce aceasta s-a conturat concret abia in
urma cu cateva luni cand recurenta a ridicat gardul in litigiu. In speta nu se poate
vorbi de o posesie indelungata, acceptata de proprietarii vecini, care sa poata fi
folosita ca element de reper in stabilirea hotarului cu atat mai mult cu cat pe acest
aspect s-a convenit prin act autentic.
     In ceea ce priveste coeficientul de corectie pentru care expertul nu a
prezentat o baza legala, coeficient K in baza caruia a diminuat vatamator
proprietatea recurentei, tribunalul observa ca instanta de fond nu a stabilit hotarul
in considerearea suprafetelor astfel corectate, adica prin punctele 2-18-19-21-23-25-
10, ci potrivit amplasamentului 2-18-19-21-23-12 care reprezinta intocmai
delimitarea stabilita de mostenitorii autoarei G. M. prin actul de partaj
nr.1361/1997 si schita la acesta.
     Motivul patru este neintemeiat intrucat, desi nu a exprimat-o expres in
dispozitiv, instanta de fond nu putea sa oblige recurenta la jumatate din
contravaloarea gardului decat in masura in care acest gard se va ridica si in limitele a
jumatate din cheltuielile dovedite pentru aceasta edificare.
     Pe cale de consecinta, avand in vedere toate cele ce preced, in temeiul art.312
C.pr.civ., tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
     Vazand si disp.art.274 C.pr.civ.,
     
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE

      Respinge ca nefondat recursul formulat de paratul V.Z., impotriva sentintei
civile nr. 3957/205/2010 pronuntata de Judecatoria Campulung in dosarul nr.
3957/205/2010, intimati fiind reclamantii G. D., G.A..
      Obliga recurenta la 1500 lei cheltuieli de judecata catre intimati.
      Irevocabila.
      Pronuntata in sedinta publica azi,  03.10.2011, la Tribunalul Arges, sectia
civila.
Presedinte,

Judecator,

Judecator,

Grefier,