Contestatie la executare- prescriptia dreptului de a cere executarea silita, perimarea executarii silite.

Decizia civila nr.  788/R/2010, Contestatie la executare- prescriptia dreptului de a cere executarea silita, perimarea executarii silite.

Prin sentinta civila nr. 2172  din  1 martie 2010, pronuntata de Judecatoria Oradea,  s-a respins exceptia prescriptiei dreptului la executarea silita,  s-a respins contestatia formulata de contestatorii F.D.C. si F.S., impotriva intimatei F.A.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a constatat ca in cauza nu a intervenit perimarea executarii silite, iar cursul prescriptiei a fost intrerupt, astfel ca a respins ca neintemeiata exceptia prescriptiei dreptului de a cere executarea silita formulata de contestatoare, precum si contestatia la executare.
Impotriva  acestei  hotarari  au   declarat  recurs contestatorii F.S. si   F.  D.C., solicitand admiterea recursului, modificarea sentintei in sensul admiterii constestatiei la executare.
Tribunalul Bihor, prin decizia civ. nr. 788/R/2010 a respins ca nefondat recursul declarat, retinand urmatoarele:
Impotriva contestatoarei debitoarei F.S. a fost initiata executarea silita in dosar executional nr. 177/E/2001 al BEJ P.E., la solicitarea creditoarei F.A., in temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinta civila nr. 323/20.06.2001 pronuntata in dosarul nr. 2678/2000 al Judecatoriei Oradea. Prin aceasta hotarare s-a dispus obligarea debitoarei F.S. la plata catre creditoarea F.A. a sumei de 37.310 DM, cu dobanda la zi, cu titlu de imprumut.
Conform dispozitiilor art. 405 C. pr. civ. dreptul de a cere executarea silita se prescrie in termen de 3 ani, daca legea nu prevede altfel, termenul de prescriptie incepe sa curga de la data cand se naste dreptul de a cere executarea silita, iar prin implinirea termenului de prescriptie orice titlu executoriu isi pierde puterea executorie.
Pentru ca prescriptia sa-si produca efectul sau sanctionator este necesar ca pentru titularul dreptului sa existe pe langa vointa de a actiona si posibilitatea reala de a actiona, adica de a se adresa organului competent pentru protectia dreptului sau.
In timpul curgerii termenului de prescriptie pot interveni anumite imprejurari ori cauze obiective care il pun pe titularul dreptului de a cere executarea silita in imposibilitatea de a actiona. Daca pe timpul cat dureaza asemenea imprejurari, prescriptia nu ar fi oprita s-ar ajunge la situatia in care titularului dreptului sa i se aplice efectul sanctionator al prescriptiei fara a i se putea imputa pasivitatea ori neglijenta in a actiona.
Pentru a inlatura in asemenea situatii efectul extinctiv al prescriptiei s-au prevazut in lege, pe de o parte, suspendarea cursului prescriptiei si pe de alta parte intreruperea prescriptiei.
Fata de caracterul prescriptiei, care apare ca si o sanctiune producerea efectelor prescriptiei nu-si mai gaseste justificarea, in situatiile in care inactiunea nu i-ar fi imputata titularului dreptului la actiune, ea fiind datorata unor cauze, care l-ar impiedica sa-si exercite dreptul, deci unor obstacole de ordin material, juridic sau moral.
Conform disp. art. 405 ind. 2 C. pr. civ. cursul prescriptiei se intrerupe: a) pe data indeplinirii de catre debitor, inainte de inceperea executarii silite sau in cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligatiei prevazute in titlul executoriu ori a recunoasterii, in orice alt mod, a datoriei; b) pe data depunerii cererii de executare, insotita de titlul executoriu, chiar daca a fost adresata unui organ de executare necompetent; c) pe data trimiterii spre executare a titlului executoriu, in conditiile art. 453 alin. 2; d) pe data indeplinirii in cursul executarii silite a unui act de executare;  e) pe data depunerii cererii de reluare a executarii, in conditiile art. 371^6 alin. 1; f) in alte cazuri prevazute de lege.
 Dupa intrerupere incepe sa curga un nou termen de prescriptie. Prescriptia nu este intrerupta daca cererea de executare a fost respinsa, anulata sau daca s-a perimat ori daca cel care a facut-o a renuntat la ea.
In speta, instanta de recurs retine ca in termenul de prescriptie de trei ani, la data de 02.10.2001, creditoarea - intimata a adresat executorului judecatoresc  o cerere de executare silita a bunurilor debitoarei, astfel ca, potrivit prevederilor art. 4052 Cod procedura civila, cursul prescriptiei a fost intrerupt. De asemenea creditoarea a formulat numeroase cereri de staruinta in executare, executorul emitand somatii de plata, acte de executare de natura sa intrerupa cursul prescriptiei.
Asadar in mod corect a fost respinsa exceptia prescriptiei dreptului de a cere executarea silita, in contextul in care creditoarea a formulat cerere de executare silita anterior implinirii termenului general de prescriptie de 3 ani, iar imposibilitatea indestularii creantei sale s-a datorat lipsei din patrimoniul debitoarei a unor bunuri proprii care sa poata fi urmarite silit, creditoarea fiind pusa in situatia de a promova mai multe litigii pentru a obtine impartirea bunurilor comune pe care debitoarea le detine in proprietate devalmasa impreuna cu sotul sau, anularea unui contract de donatie incheiat in  vederea fraudarii intereselor creditoarei, respectiv anularea unui act de adjudecare incheiat intr-o alta procedura de executare silita pornita impotriva debitoarei la cererea unui alt creditor .
Astfel, pentru a readuce bunul in patrimoniul debitoarei si pentru a-l putea urmari silit, recurenta a fost pusa in situatia de a promova mai multe litigii in cadrul carora s-a dispus anularea donatiei incheiata in vederea fraudarii intereselor sale, respectiv partajarea imobilului ce a facut obiectul contractului de donatie, in sensul atribuirii cotei de � parte pe seama debitoarei.
Instanta retine ca prin actiunea inregistrata sub dosar nr. 7729/271/2002 al Judec. Oradea creditoarea a solicitat partajarea bunurilor comune ale debitoarei si ale sotului sau, iar acest dosar s-a pronuntat sentinta civila nr. 7322/2010 in sensul admiterii actiunii precizate.
Iar la data de 07.10.2005 reclamanta a promovat procesul din dosar nr. 8288/271/2005 al Judec. Oradea, finalizat prin sent. civ. nr. 207/2007, irevocabila prin dec. civ. nr. 1403/11.12.2007, in sensul  stabilirii ca debitoarea are o cota de � parte din imobilul situat in Ordea, str. Izvorului, nr. 4/C.
Total nefondate sunt si sustinerile recurentei referitoare la perimarea formelor de executare silita intervenita in Dosarul executional nr. 177/2001 al executorului judecatoresc Puscas Eugen, dat fiind faptul ca la dosarul cauzei exista depuse in copie cererile formulate de creditoare prin care aceasta a solicitat cu regularitate continuarea executari silite. Iar aceste cereri de continuare a executarii silite exista in dosarul executional atasat la dosarul cauzei, nefiind depuse de catre reprezentanta intimatei, asa cum eronat sustine recurenta.
Astfel perimarea este o sanctiune procesuala care consta in stingerea procesului, in faza in care se gaseste, considerandu-se ca partea, printr-o indelungata lipsa de staruinta, a pierdut orice interes in solutionarea cererii sale, cerere care, ca urmare a perimarii, este considerata ca nu ar fi fost introdusa. Institutia perimarii executarii, ca si perimarea actiunii, contribuie la cresterea diligentei creditorului si are rol de accelerare a procedurii judiciare in vederea lamuririi raporturilor dintre parti.
Ori in speta instanta retine ca intimata-creditoare a manifestat diligenta in continuarea executarii silite, depunand nenumarate cereri de staruinta in executare si initiind mai multe litigii pentru a obtine readucerea bunurilor urmarite in patrimoniul debitoarei.
Mai retine instanta ca suma inscrisa in publicatia de vanzare coincide cu suma mentionata in titlul executoriu, astfel ca sustinerea recurentei in sensul ca executarea s-a pornit pentru alta suma este nefondata.