Conditiile liberarii provizorii sub control judiciar

Prin Incheierea din 27.03.2013 pronuntata de Judecatoria Oradea s-a dispus, in baza art. 160/8/a alin. 6 Cod procedura penala respingerea ca neintemeiata a cererii de  liberare provizorie sub control judiciar, formulata de inculpatul I.C.N.,  in prezent in Arestul I.P.J. Bihor, masura luata prin incheierea de arestare preventiva nr. 47/25.10.2012 a Judecatoriei Oradea (mandat de arestare preventiva nr. 44/25.10.2012);
In baza art 192 al.2 C.p.p., a fost obligat inculpatul I.C.N. la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunta aceasta incheiere, prima instanta a  retinut urmatoarele:
Inculpatul I.C.N., a fost arestat preventiv prin incheierea 47/25.10.2012, intrucat s-a apreciat ca sunt indeplinite conditiile prev. de art.143 C.p.p. existand probe si indicii temeinice din care rezulta presupunerea ca inculpatul a savarsit faptele retinute in sarcina sa, precum si de art.148 al.1 lit. f C.p.p. Astfel, s-a retinut faptul ca inculpatul I.C.N., impreuna cu fratele sau, inculpatul I.O., au procurat substante susceptibile de a avea efect psihoactiv, in intelesul art. 2 lit. e, din L. 194/2011, atat vrac ( pe care ulterior le-au cantarit si ambalat ), sau chiar gata ambalate in plicuri cu diverse gramaje, de la diverse persoane fizice din tara, substante ce le parveneau in principal prin intermediul firmelor de curierat rapid.
S-a retinut de asemenea ca aceste substante, sunt comercializate direct sau indirect de catre fratii I in cantitati foarte de mari, pe raza mun. Oradea, Se mai arata ca pentru o perioada de timp, inculpatii au vandut aceste substante in magazinul Euphoria Shop, initial deschis pe strada Moscovei din Oradea si mai apoi pe strada Emilian Chitul din Oradea, magazin administrat initial de Intreprinderea Familiala I., iar mai apoi de Intreprinderea Familiala M.-T., considerata ca fiind o societate paravan, folosita de fratii I., care plateau chiria, precum si toate celelalte cheltuieli necesare desfasurarii activitatii infractionale. Ulterior, inculpatii ar fi comercializat aceste substante in cartierul Iosia, din mun. Oradea, unde locuiau si alte persoane (de asemenea inculpatii in cauza) intr-un apartament inchiriat de fratii I.
La perchezitia domiciliara efectuata in cursul zilei de 25.10.2012,  la domiciliul inculpatului I.C.N. s-a descoperit cantitatea de 1.865 plicuri si 155 grame materie vegetala de culoare verde precum si 57 grame pulbere de culoare alba, pregatite pentru a fi vandute consumatorilor din mun. Oradea, precum si suma de 10.850 lei si 80 euro provenite din vanzarea acestor substante, iar la perchezitia domiciliara efectuata in cursul zilei de 25.10.2012,  la domiciliul fratelui sau, inculpatul I.O. s-a descoperit cantitatea de 48 plicuri, apreciate ca fiind ramase din momentul in care erau deschise inca magazinele mai sus-mentionate.
La perchezitia domiciliara efectuata in cursul zilei de 25.10.2012, in imobilul de pe str. Onestilor, unde a fost gasit coinculpatul MTCL, s-a descoperit cantitatea de 222 plicuri cu diverse substante cu caracter psihoactiv pregatite pentru vanzare.
Aceasta situatie de fapt mai sus descrisa a rezultat din coroborarea  mijloacelor de proba administrate in cauza pana la aceea data, respectiv din: procese-verbale de perchezitii domiciliare, planse foto, concluziile  Laboratorului de Analiza si Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O. Cluj  Napoca, din care rezulta ca toate substantele vandute sunt din categoria celor care au efect psihoactiv; procesele-verbale privind activitatea autorizata a investigatorilor si informatorilor acestora, convorbirile telefonice interceptare si inregistrate in mod autorizat ale inculpatilor, procese-verbale de depistare,  declaratiile martorilor si declaratiile de recunoastere ale inculpatilor.
Prin urmare, probele administrate de organele de urmarire penala, au condus la presupunerea rezonabila ca inculpatul I.C.N. este autorul infractiunilor  pentru care s-a pus in miscare actiunea penala.
Astfel, in ceea ce priveste conditiile de fond prev. la art. 143 C.pr.pen., s-a apreciat ca exista indicii temeinice ca inculpatul I.C.N. a savarsit faptele prevazute de legea penala, retinute in sarcina sa, aceste probe constand in special in: declaratiile martorilor in vol. II dos. Up,  procesele - verbale de constatare, depistare si dovezi de ridicare prezente in vol. I dos. Up, declaratiile invinuitilor,  procese - verbale de perchezitii domiciliare, constatari tehnico - stiintifice,  procesele - verbale de redare integrala in forma scrisa a convorbirilor telefonice si a SMS - urilor care au legatura cu cauza, etc , iar in ceea ce priveste conditia prev. la art. 148 al. 1 lit. f C.pr.pen.,  instanta constata ca inculpaul I.C.N. a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunilor prev. si ped. de  art. 16 alin. 1 din Legea nr. 194/2011, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal si art. 18 din Legea nr. 508/2004  si art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 Cod penal, cu aplic. art. 18 din Legea nr. 508/2004, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, pentru care pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea de la 2 la 8 ani.    
Instanta de fond a retinut ca, potrivit art.160/2 Cod procedura penala, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda in cazul infractiunilor savarsite din culpa, precum si in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 18 ani. De asemenea, potrivit alin.2 al aceluiasi articol, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acorda in cazul in care exista date din care rezulta necesitatea de a-l impiedica pe invinuit sau inculpat sa savarseasca alte infractiuni sau ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti, martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba, sau prin alte asemenea fapte.
Din analiza dispozitiilor art.160/2 al.2  Cod procedura penala, instanta de fond a constatat ca beneficiul liberarii provizorii nu este un drept al inculpatului, ci doar o vocatie a acestuia, urmand a fi analizata de la caz la caz.
Caracterul facultativ al acordarii liberarii provizorii rezulta si din formularea art. 23 alin.10 din Constitutia Romaniei potrivit caruia persana arestata preventiv are dreptul sa ceara punerea sa in libertate provizorie.
In speta,  instanta de fond a constatat ca ar fi indeplinita conditia ceruta de art.160/2 al.1 C.p.p., infractiunea de efectuare de operatiuni cu produse stiind ca acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fara a detine autorizatie eliberata in conditiile legii, sub incadrarea juridica amintita, fiind pedepsita cu inchisoare de la 2 la 8 ani, iar infractiunea de initiere, constituire ori aderare la un grup, fiind sanctionata cu pedeapsa cuprinsa intre 3 si 15 ani inchisoare, fara a se putea depasi pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea ce intra in scopul asocierii (respectiv de la 3 la 8 ani).
Astfel, au fost retinute de procuror si de instanta cu ocazia solutionarii propunerii de arestare preventiva ca fiind imprejurari concrete ale faptelor ce ar fi fost comise de inculpat, comiterea infractiunilor in mod organizat, continuand activitatea infractionala cu toate ca i s-a adus la cunostinta de catre autoritatile statului ca activitatea desfasurata de el este interzisa de lege, vanzarea unor cantitati insemnate de substante cu efect psihoactiv, unui numar mare de persoane, cei mai multi fiind elevi, (cu atat mai mult cu cat inculpatul avea calitatea de profesor), persoane care in urma consumului repetat a acestor substante li s-a afectat in mod negativ starea de sanatate si viata socio-familiala, ajungand sa recurga la tot feluri de tertipuri pentru a-si face rost de bani pentru a-si procura substantele cu efect psihoactiv, fata de care cei mai multi devenisera dependenti, inculpatul (alaturi de ceilalti coinculpati) realizand serioase venituri ilicite din astfel de activitati infractionale, toate aceste aspecte denota faptul ca inculpatul sfideaza ordinea publica si nu au avut nici o retinere ca ar putea fi prins de catre autoritatile statului, in conditiile in care faptele de genul celor pentru care este cercetat au luat amploare, contureaza gradul ridicat de pericol social generic al faptelor retinute in sarcina inculpatilor.
Instanta de fond a constatat ca fiind vadit nefondate sustinerile aparatorului inculpatului, potrivit carora, inculpatul I.C.N., daca ar revenii la fostul sau loc de munca sau daca si-ar gasii un alt loc de munca ar exista o garantie in plus ca acesta nu va recurge la fapte de genul celor retinute in actul de sesizare a instantei.
Astfel, inculpatul I.C.N.  avea calitate de profesor de sport si in timpul in care este acuzat de procurori ca ar fi savarsit faptele pentru care a fost trimis in judecata, fapte pentru care de altfel se afla in stare de arest preventiv, iar cautarea sau chiar gasirea unui alt loc de munca nu poate sa schimbe cu nimic aceasta situatie si nici nu e de natura sa convinga instanta de faptul ca inculpatul ar avea un pericol social mai scazut, prin urmare nu exista nici o garantie ca in viitor s-ar schimba ceva din acest punct de vedere, dinpotriva, intrarea in contact cu tinerii elevi, creduli, naivi si usor de influentat de un anturaj nefavorabil, i-ar putea trezii din nou interesul de a-si forma o noua retea sau de a-si reactiva reteaua care se presupune ca exista in prezent. Chiar daca aparatorul inculpatului incearca sa se prevaleze in mod constant de calitatea lui I.C.N. de profesor, instanta, ca si in cazul inculpatului I O considera acest aspect ca fiind o imprejurare care imprima faptei un caracter mult mai grav, intrucat orice cadru didactic are obligatia legala si morala de a se dedica trup si suflet la corecta dezvoltare fizica si psihica a elevilor, si nicidecum de a profita de lipsa lor de experienta de viata si de curiozitatea tipic adolescentina, pentru a le distruge practic sanatatea psihica si nu numai, cu scopul de a se imbogatii din aceasta activitate. In ce priveste declaratia inculpatului I C potrivit careia ar fi posibil sa-si gaseasca un alt loc de munca, asa cum instanta a aratat mai sus, acest aspect este irelevant.
De asemenea ca si in cazul inculpatului IO, avocatul a sustinut ca inculpatul I.C.N. nu ar fi stiut faptul ca activitatea desfasurata de acesta este in afara legii, deoarece nu i s-a adus la cunostinta de catre autoritati. A mai aratat ca si dupa arestarea inculpatilor din prezenta cauza, magazine de genul celor detinute de inculpatii I, au continuat sa functioneze in mun. Oradea precizand totodata ca oamenii nu trebuie neaparat sa consume substante etnobotanice pentru a se simtii rau, astfel ca si  o cantitate de alcool (tuica sau Wiskey) poate fi de natura sa faca oamenii sa se simta rau.
Instanta de fond a considerat neintemeiate aceste din urma sustineri, intrucat se retine faptul ca inculpatul a detinut un magazin de desfacere pe Str. Moscovei din Oradea, ulterior a fost deschis un altul pe Str. Emilian Chitul din Oradea, iar mai apoi, dupa ce acesta a fost inchis (ca urmare a interventiei legislative), se retine ca inculpatul a inchiriat un apartament in cartierul Iosia, unde prin intermediul unor coinculpati ar fi continuat sa valorifice clandestin acele substante cu potential efect psihoactiv. Deci nu se poate sustine sub nici o forma ca inculpatul nu a stiut ca este in afara legii sa distribui sau sa vinzi astfel de substante.     
In ce priveste efectele psihoactive ale alcoolului, aceasta comparatie nu poate fi primita de instanta. Este de notorietate faptul ca este interzisa comercializarea de alcool catre minori, de asemenea alcoolul are un regim legal special (controlat) de productie si comercializare, iar efectele produse de consumul de alcool nu suporta comparatie cu cele produse de asa numitele etnobotanice, a caror comercializare este in mod expres interzisa.
In continuare aparatorul inculpatului a solicitat pentru egalitate de tratament eliberarea provizorie a acestuia, aratand ca in aceasta cauza au fost trimisi in judecata in stare de arest preventiv sase inculpati, dintre care patru au fost pusi in libertate provizorie si arata ce cei eliberati au prezentat un pericol social mai mare, fiind cei care au vandut efectiv consumatorilor substantele cu efect psihoactiv, iar inculpatul E. era distribuitor la nivel national, vanzand zeci sau sute de kilograme de astfel de substante.
Nici aceasta sustinere s-a apreciat ca nu este fondata. Astfel vanzatorii reprezinta ultima veriga a unei astfel de organizatii, care sant de regula persoane fara ocupatie, racolate de cei care au initiat  gruparea, in acelasi mod ca si in cadrul vanzatorilor de stupefiante de mare risc. Si in cazul acestora din urma, mai grave sant faptele organizatorilor (cei care culeg si profiturile uriase), si nu a simplilor "vanzatori de cartier", care de regula sant si consumatori si prin aceasta activitate i-si asigura eventual dozele proprii.
De mentionat ca in rechizitoriul Parchetului, fratii I. sunt acuzati de initierea si organizarea faptelor retinute.
In ce-l priveste pe inculpatul E., care a fost pus in libertate provizorie, acesta nu este acuzat prin rechizitoriul Parchetului decat de doua fapte de livrare a acestor produse catre fratii I., instanta neputand lua in considerare realele acuzatii aduse celui dintai prin declaratiile  avocatului.
Mai mult, cei patru inculpate care au fost pusi in libertate provizorie, au recunoscut toate faptele retinute in rechizitoriu si au solicitat aplicarea procedurii recunoasterii de vinovatie in ce-I priveste.
 Prin urmare motivele care au determinat instanta sa acorde liberarea provizorie sub control judiciar a unor coinculpati in prezenta cauza au fost determinate de faptul ca acestia au avut o pondere mult mai mica in ce priveste faptele de care acestia au fost acuzati, de asemenea, in rechititoriu se arata ca acestia au fost persoane care fara a avea un loc de munca au aderat la gruparea infractionala, care a fost initiata si dezvoltata de inculpatul I.C.N.  (alaturi de fratele sau I.C.).
De mentionat si faptul ca in faza de jucecata nu a fost audiat nici un martor, iar lasarea in libertate a inculpatului I.C.N., pune problema existentei unor reale suspiciuni ca va lua legatura cu martorii pe care ar putea sa-i influenteze, ceea ce ar duce la ingreunarea procesului penal si ar afecta grav posibilitatea instantei de a putea afla adevarul, avand in vedere si imprejurarea ca inculpatul recunoaste doar partial faptele de care este acuzat, in sensul ca nu recunoaste chiar amploarea activitatilor de care este acuzat si profiturile foarte mari care se sustine le-ar fi obtinut, or acesta amploare si implicit profiturile aferente urmeaza a fi probate in urma audierii martorilor. Instanta va avea in vedere si faptul ca majoritatea martorilor sant consumatori, persoane foarte tinere, cel mai probabil unii dintre ei consumatori dependenti si in prezent, ceea ce i-i fac deosebit de vulnerabili si usor de manipulat. 
O mare pondere in aprecierea temeiniciei unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar trebuie sa o aiba datele care tin de circumstantierea persoanei inculpatilor. In acest sens s-a pronuntat CEDO, care a statuat ca la mentinerea unei persoane in detentie, instanta de judecata nu trebuie sa se raporteze numai la gravitatea faptei ci si la alte circumstante, in special cu privire la caracterul persoanei in cauza, la moralitatea sa, domiciliul sau, profesia, resursele materiale si legatura cu familia.
Nu este necesar in acest sens sa existe deja in cauza probe care sa stea la baza unei condamnari a inculpatilor, ci doar un minimum de probe sau indicii temeinice care sa justifice o atare masura preventiva. In speta, astfel de probe sau indicii temeinice exista.
Pentru toate aceste motive s-a apreciat ca nu se justifica admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, asa cum a solicitat-o inculpatul, singura masura preventiva cu adevarat eficienta pentru buna desfasurare a procesului penal, dar si pentru inlaturarea pericolului concret pentru ordinea publica, pe care il prezinta inculpatul la acest moment, fiind continuarea starii de arest.
Avand in vedere temeiul arestarii preventive (art.148 lit. f C.p.p.) si constatarea ca acest temei subzista si in prezent, existand in continuare probe ca lasarea inculpatului in libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publica, fiind vorba de acuzatii grave referitoare la unele fapte in legatura cu care, in conditiile actuale, de criza si recesiune economica, o eventuala punere in libertate provizorie, chiar sub control judiciar, ar putea crea impresia generala ca organele judiciare sunt ingaduitoare cu astfel de fapte, lucru care nu poate fi acceptat.
Sub acest aspect, existenta pericolului public poate rezulta si din insusi pericolul social al infractiunilor de care sunt invinuiti inculpatii, din reactia publica la comiterea unei astfel de infractiuni, din posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemanatoare de catre alte persoane, in lipsa unei reactii ferme fata de cei banuiti ca autori ai unor astfel de fapte.
Impotriva acestei incheieri, in termen legal a declarat recurs inculpatul I.C.N., solicitand casarea incheierii pronuntata de Judecatoria Oradea prin care s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar si rejudecand cauza, solicita admiterea pe fond a cererii si consecinta punerii in libertate.
Examinand incheierea atacata prin prisma recursurilor declarate in cauza, cat si din oficiu potrivit dispozitiilor art. 3856 alin. 1 si 3 Cod de procedura penala cu privire la toate motivele de nelegalitate si netemeinicie prev. de art. 3859 Cod de procedura penala, Tribunalul, cu opinie majoritara, apreciaza ca acestea sunt neintemeiate, urmand a le respinge.
Astfel, in mod legal si temeinic, prin incheierea penala din 25.03.2013, pronuntata de Judecatoria Oradea,  in baza art. 1608a alin. 6 C.pr.pen. s-a respins ca neintemeiata cererea de  liberare provizorie sub  control judiciar formulata de inculpatul I C.
Tribunalul retine ca inculpatul a I C a formulat prezenta cerere de liberare provizorie sub control judiciar la data de 18.03.2013, in conditiile in care anterior, la data de 08.03.2013, a formulat o cerere similara, respinsa de Judecatoria Oradea prin incheierea din 11.03.2013, incheiere mentinuta prin  d.pen.  nr. 76/R/ 14.03.2013 a Tribunalului Bihor. Cu alte cuvinte, inculpatul a formulat prezenta cerere la doar 4 zile de la data la care-i fusese respinsa  o cerere similara anterioara.
In cele doua cereri formulate, inculpatul a invederat aceleasi motive, singurul argument in plus in sustinerea noii cereri (confirmat inclusiv in declaratia inculpatului data in fata instantei de recurs) fiind acela ca intre timp, prin incheierea din 18.03.2013, pronuntata de Judecatoria Oradea,  in baza art. 1608a alin. 2 C.pr.pen., s-au admis cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de coinculpatii MTCL, HL si LID. Or, in cele 4 zile scurse de la data solutionarii definitive a cererii sale anterioare pana la data formularii noii cereri, toate elementele ce privesc faptele pentru care inculpatul IC este cercetat, cat si la datele care circumstantiaza persoana inculpatului, avute in vedere in motivarea solutiei de respingere a cererii sale anterioare au ramas neschimbate, fiind pe larg expuse in incheierea din 11.03.2013 a Judecatoriei Oradea si in  d.pen.  nr. 76/R/ 14.03.2013 a Tribunalului Bihor.
Elementul nou invocat  - faptul ca au fost admise intre timp cereri similare formulate de alti coinculpati in aceeasi cauza - nu poate sta la baza admiterii cererii inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar, cat timp toate circumstantele analizate de Judecatoria Oradea prin incheierea din 11.03.2013 si verificate de Tribunalul Bihor prin  d.pen.  nr. 76/R/ 14.03.2013 au ramas neschimbate.
Un astfel de motiv nu poate justifica admiterea cererii inculpatului IC pe considerentul egalitatii de tratament dintre inculpati, pentru ca la alegerea masurii preventive, sunt avute in vedere circumstante privitoare la fapta si persoana celui fata de care se ia o astfel de masura si nu circumstantele, diferite de altfel, privitoare la ceilalti coinculpati.
O prevede in mod expres art 136 alin 8 C.pr.pen., conform caruia, alegerea masurii ce urmeaza a fi luata se face tinandu-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infractiunii, de sanatatea, varsta, antecedentele si alte situatii privind persoana fata de care se ia masura.
O astfel de concluzie se desprinde si din cuprinsul deciziei nr. 17/2011 pronuntata in recurs in interesul legii, de Inalta Curte de Casatie si Justitie. Conform acesteia, in cadrul examenului de temeinicie a cererii de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cautiune, in cazul in care constata ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva subzista, verifica in ce masura buna desfasurare a procesului penal este ori nu impiedicata de punerea in libertate provizorie sub control judiciar sau pe cautiune a invinuitului ori inculpatului. Potrivit aceleiasi decizii, in absenta unor criterii legale care ar trebui sa stea la baza aprecierii organului judiciar asupra temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului, instanta trebuie sa se raporteze atat la elementele ce privesc faptele pentru care este cercetat, cat si la datele care circumstantiaza persoana inculpatului, trebuind sa fie retinute nu numai aspecte referitoare la gravitatea faptei de care este acuzat un invinuit sau inculpat, ci trebuie cercetate toate circumstantele apte a conduce la concluzia ca, intr-o cauza concreta, exista ori nu temeiuri care sa justifice o derogare de la regula judecarii in stare de libertate, liberarea provizorie putand fi dispusa indiferent de temeiul care a stat la baza arestarii preventive, dupa constatarea indeplinirii conditiilor formale de admisibilitate, precum si indeplinirea cerintelor de legalitate, temeinicie si oportunitate.
Cum elementul nou invocat nu poate sustine, el insusi, temeinicia cererii inculpatului IC din 18.03.2013, Tribunalul, cu majoritate, in baza art. 385/15 pct.1 lit.b  c.pr.penala va respinge ca nefondat recursul  penal declarat de inculpatul I.C.N. impotriva Incheierii penale din 27.03.2013 pronuntata de Judecatoria  Oradea, pe care o mentine in totalitate, obligand pe  recurent sa plateasca  suma de 200 RON, cheltuieli judiciare in recurs in favoarea statului.