Chiar daca la finalizarea urmarii penale (avand in vedere ca aceasta se efectueaza de Parchetul de pe langa ICCJ) procurorul, in conformitate cu art. 30 alin. 3 Cod procedura penala, are posibilitatea sa stabileasca o alta instanta careia sa-i revina...

Liberare provizorie sub control judiciar.

      Chiar daca la finalizarea urmarii penale (avand in vedere ca aceasta se efectueaza de Parchetul de pe langa ICCJ) procurorul, in conformitate cu art. 30 alin. 3 Cod procedura penala, are posibilitatea sa stabileasca o alta instanta careia sa-i revina competenta de judecata, in momentul de fata, competenta de solutionare a oricarei cereri in legatura cu masura arestarii preventive luata fata de inculpatul IT (prelungire, revocare, inlocuire, liberare provizorie sub control judiciar sau pe cautiune) apartine Tribunalului Bucuresti - Sectia I Penala, instanta a carei competenta a fost cenzurata odata cu calea de atac exercitata impotriva incheierii din 31.05.2010.

Trib. Bistrita-Nasaud, s. pen., inch. nr. 66/F/14 iunie 2010, nepublicata

      Prin cererea inregistrata inculpatul IT, a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar,invocand in drept dispozitiile art. 160/1, 160/2 - 160/3, 160/6-160/10 Cod procedura penala, art. 136 alin.2 Cod procedura penala, art. 16 alin.1 din Constitutie, art. 136 Cod procedura penala, art. 160/6 alin.4 Cod procedura penala si art. 30 alin.1 lit. "a" si "c" Cod procedura penala si stabilirea in sarcina sa a obligatiilor art. 160/3 Cod procedura penala, aratand ca are cunostinta de reglementarile legale care atrag revocarea liberarii provizorii.
        Analizand cererea formulata, instanta constata urmatoarele:
       Prealabil examinarii legalitatii si temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar privind pe inculpatul IT, instanta are obligatia sa verifice din oficiu competenta teritoriala a Tribunalului Bistrita-Nasaud de a se pronunta asupra cererii deduse judecatii.
      Examinarea competentei de solutionare a cererii de liberare provizorie sub control judiciar are prioritate in raport cu pronuntarea instantei asupra admisibilitatii cererii de sesizare a Curtii Constitutionale cu exceptia de  neconstitutionalitate invocata in cauza de aparatorul ales al inculpatului, exceptie care priveste dispozitiile  art. 160/2 alin.1 Cod procedura penala si art. 30 alin.3 Cod procedura penala, criticate ca incalca prevederile art. 23 alin. 10, art. 16 si art. 21 din Constitutie si pentru ca vin in contradictie cu prevederile art. 5 paragraful 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. De asemenea,  instanta careia ii va reveni competenta sa judece cererea de liberare provizorie va verifica si imprejurarea invocata de aparatorul ales al inculpatului, respectiv daca inculpatul IT isi insuseste sau nu cererea dedusa judecatii. 
      Este de subliniat ca, prin avocatul sau ales, inculpatul a apreciat ca judecarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar apartine Tribunalului Bistrita-Nasaud, aspect consemnat expres in cuprinsul cererii, opinie sustinuta si in fata instantei.
      Asa fiind, instanta constata ca prin incheierea penala din 31.05.2010 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia I Penala in dosarul penal nr. 21964.01/3/2010, s-a admis propunerea de luare a masurii arestarii preventive formulata de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrala, astfel ca in baza art. 149/1 Cod procedura penala s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului IT, pe o perioada de 14 zile, incepand cu data incarcerarii.
      In baza acestei incheieri a fost emis de Tribunalul Bucuresti - Sectia I Penala, in dosarul nr. 21964.01/3/2010, mandatul de arestare preventiva nr. 163/31.05.2010, inculpatul fiind ulterior incarcerat in Arestul D.G.P. mun. Bucuresti - Arestul Central Bucuresti.
      Din considerentele incheierii penale prin care s-a dispus masura arestarii preventive si cuprinsul mandatului emis in baza acesteia, rezulta ca inculpatul IT este cercetat in dosarul nr. 22 D/P/2010 al DIICOT - Structura Centrala, sub aspectul infractiunilor prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 Cod penal, delapidare cu consecinte deosebit de grave, prev. de art. 215/1 alin.2 Cod penal, evaziune fiscala prev. de art. 9 alin.1 lit. "c" din Legea nr. 241/2005, spalare de bani prev. de art.  23 alin.1 lit. "b" din legea nr. 656/2002. Potrivit acestei hotarari, alaturi de inculpat, in acelasi dosar nr. 22 D/P/2010 al DIICOT - Structura Centrala, mai sunt cercetati pentru fapte similare, alti 11 inculpati. De asemenea, din incheierea mentionata, rezulta ca in savarsirea faptelor au fost implicate 16 societati comerciale cu sedii in Bucuresti, Brasov, Bistrita, Petrosani si Orastie, activitatea  infractionala derulandu-se aproximativ 7 ani pe raza mai multor judete.
      Potrivit art. 160/6 alin.4 Cod procedura penala, rezolvarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar revine in cursul urmarii penale, instantei careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond. Conform art. 149/1 alin.2 Cod procedura penala, solutionarea propunerii de luare a masurii arestarii preventive revine instantei careia iar reveni competenta sa judece cauza in fond sau instantei corespunzatoare in grad acesteia, in a carei circumscriptie se afla locul de detinere, locul unde s-a constatat savarsirea faptei prevazute de legea penala, ori se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care supravegheaza urmarirea penala.
      Cererea de liberare provizorie este in mod firesc, ulterioara momentului luarii masurii arestarii preventive. Cu ocazia solutionarii propunerii de arestare preventiva s-a stabilit implicit si care este instanta competenta sa solutioneze cauza in fond. In acest context este de subliniat ca Tribunalul Bucuresti - Sectia I Penala a fost desemnat ca instanta competenta sa judece cauza in fond.
        Chiar daca la finalizarea urmarii penale (avand in vedere ca aceasta se efectueaza de Parchetul de pe langa ICCJ) procurorul, in conformitate cu art. 30 alin. 3 Cod procedura penala, are posibilitatea sa stabileasca o alta instanta careia sa-i revina competenta de judecata, in momentul de fata, competenta de solutionare a oricarei cereri in legatura cu masura arestarii preventive luata fata de inculpatul IT (prelungire, revocare, inlocuire, liberare provizorie sub control judiciar sau pe cautiune) apartine Tribunalului Bucuresti - Sectia I Penala, instanta a carei competenta a fost cenzurata odata cu calea de atac exercitata impotriva incheierii din 31.05.2010.
Este de mentionat ca Tribunalul Bucuresti - Sectia I Penala, a fost  competent  sa solutioneze propunerea de arestare preventiva raportat la toate criteriile prevazute de art. 149 alin.2 Cod procedura penala, nu doar sub aspectul competentei  de a solutiona cauza in fond, ci si ca instanta egala in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla locul de detentie, locul unde s-a constatat savarsirea faptei prevazute de legea penala ori se afla sediul Parchetului care efectueaza urmarirea penala.
Avand in vedere cele relevate instanta apreciaza ca rezolvarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, privind pe inculpatul IT, revine instantei care a solutionat propunerea de arestare preventiva, respectiv Tribunalul Bucuresti - Sectia I Penala, aspect care rezulta din interpretarea dispozitiilor legale cuprinse in Sectiunea IV si V capitolul I, Titlul IV din Codul de procedura penala, dar si din necesitatea de a se asigura buna desfasurare a procesului penal, stipulata expres la art. 136 alin.1 Cod procedura penala.
Pentru considerentele aratate, in baza art. 42 Cod procedura penala, instanta urmeaza sa admita exceptia de necompetenta teritoriala a Tribunalului Bistrita Nasaud si sa dispuna declinarea competentei de solutionare a cererii de liberare provizorie sub control judiciar privind pe inculpatul IT, in favoarea Tribunalului Bucuresti - Sectia I Penala.
In consecinta, asupra cererii de sesizare a Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 160/2 alin.1 si 30 alin.3 Cod procedura penala, se va pronunta instanta careia i se va inainta dosarul in urma declinarii competentei. Aceeasi instanta va verifica daca inculpatul isi insuseste sau nu cererea de liberare provizorie sub control judiciar si va examina admisibilitatea acesteia in principiu.

3