Criteriile de apreciere a unei adoptii ca fiind adoptie nationala sau internationala in lumina dispozitiilor Legii nr.273/2004.

     Criteriile de apreciere a unei adoptii ca fiind adoptie nationala sau internationala in lumina dispozitiilor Legii nr.273/2004.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE - DOSAR NR.12126/2/2010 - DECIZIA CIVILA NR.73/26.01.2011)

Prin cererea inregistrata la data de 6.10.2008 pe rolul Tribunalului Constanta, reclamantii L.G. si M. (L.) E. au chemat in judecata pe paratul G.M., solicitand incuviintarea adoptiei de catre reclamant a minorului G.B.M., fiul lui M.E. si al paratului, nascut la data de 2.07.2002, precum si purtarea de catre adoptat a numelui de familie al adoptatorului sau, L..
     In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca minorul s-a nascut din relatia de concubinaj a sotiei sale cu paratul, copilul fiind incredintat spre crestere si educare mamei conform sentintei civile nr.6838/01.07.2004 pronuntata de Judecatoria Constanta, tatal fiind obligat la plata unei pensii intretinere in favoarea minorului.
     Reclamanta a plecat in Italia cu copilul in anul 2004, iar la data 10.11.2005 a intervenit casatoria celor doi reclamanti, acestia locuind in prezent impreuna cu copilul in Genzano di Roma, Piazza Cicerone nr.8.
     Prin sentinta civila nr.1097/28.08.2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila a admis exceptia necompetentei generale si a respins cererea reclamantilor.
     Aceasta instanta a avut in vedere art.61 din Legea nr.273/2004 privind regimul juridic al adoptiei, care prevede faptul ca instantele judecatoresti romane sunt competente sa judece cererile prevazute in actul normativ de referinta daca cel putin una dintre parti are domiciliul in Romania. Totodata, s-a retinut ca cererile de adoptie sunt de competenta tribunalului in a carui raza teritoriala se afla domiciliul adoptatului, iar cauzele pentru judecarea carora nu se poate determina instanta competenta se judeca de catre Tribunalul Bucuresti.
     Impotriva acestei sentinte au formulat recurs petentii L.G. si L. (M.) E., considerand nelegala aceasta sentinta, deoarece  s-a dat cu incalcarea art.158 Cod de procedura civila.
     S-a aratat ca instanta de fond, pronuntandu-se asupra competentei, nu trebuia sa respinga actiunea pe fond, ci trebuia sa trimita cauza instantei competente.
     Prin decizia civila nr.1631/26.11.2009, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a Civila si pentru Cauze cu Minori si de Familie a admis recursul, a casat sentinta recurata si a trimis cauza spre solutionare Tribunalului Bucuresti.
     Curtea a retinut, in pronuntarea acestei decizii, ca Legea nr.273/2004 privind regimul juridic al adoptiei, la art.67 cuprinde dispozitii speciale privind competenta generala a instantelor romane. Iar in speta de fata, paratul G.M. are domiciliul in Romania ceea ce atrage, potrivit alineatului 1 al art.67 competenta generala a instantelor judecatoresti romane.
Potrivit sentintei civile nr.6838 din 01.07.2004 pronuntata ce Judecatoria Constanta, ramasa definitiva si irevocabila prin neapelare, minorul G.B.M., fiul lui M.E. si al paratului, nascut la data de 2.07.2002, a carui adoptie se solicita, a fost incredintat spre crestere si educare mamei sale, M.E., acesta avand, potrivit art.100 Codul familiei, domiciliul la mama sa caruia i-a fost incredintat, respectiv in Italia.
     Avand in vedere ca cel ce urmeaza a fi adoptat, respectiv minorul G.B., care este cetatean roman, nu are domiciliul in Romania, potrivit art.67 alin.2 din actul normativ sus-mentionat, instantele judecatoresti romane nu sunt exclusiv competente sa judece aceasta cerere de incuviintare a adoptiei.
Curtea a retinut ca art. 28 din Legea nr. 84 din 18 octombrie 1994 pentru ratificarea Conventiei asupra protectiei copiilor si cooperarii in materia adoptiei internationale, incheiata la Haga la 29 mai 1993 prevede: "Conventia nu deroga de la legile statului de origine care cer ca adoptia unui copil cu resedinta obisnuita in acest stat trebuie sa se faca in acest stat..." insa constata ca in cauza nu s-au facut dovezi in sensul ca legile statului italian impun o competenta exclusiva a instantelor din acest stat in cazul adoptiei unui copil cu resedinta obisnuita in acest stat.
     Cum petentii au investit instantele romane cu cererea de adoptie a minorului G.B.M., acestia alegand astfel instantele romane care sunt competente, astfel cum s-a aratat mai sus, potrivit, art.67 alin.1 Legea nr.273/2004 privind regimul juridic al adoptiei. 
     Pricina a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti, Sectia a IV-a Civila, la data de 07.01.2010, sub nr.1359/3/2009.
     La termenul din 11.02.2010 a fost invocata de catre procuror inadmisibilitatea actiunii.
     Prin sentinta civila nr.173/11.02.2010, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila a respins ca inadmisibila cererea formulata de pe petentii L.G. si L. (M.) E., in contradictoriu cu intimatul G.M.
     Analizand actele si lucrarile dosarului cu privire la admisibilitatea cererii, tribunalul a constatat urmatoarele:
     Potrivit art.3 lit.c din Legea nr.274/2004 prin adoptie interna se intelege adoptia in care atat adoptatorul sau familia adoptatoare, cat si adoptatul au domiciliul in Romania, iar potrivit art.3 lit.d prin adoptie internationala se intelege adoptia care, in conditiile prezentei legi, nu este adoptie interna.
     Cum in cauza de fata, adoptatorul are domiciliul in Italia, fiind cetatean italian, nu ne mai aflam in fata unei adoptii interne in sensul art.3 lit. c ci in fata unei adoptii internationale.
     In consecinta, chiar daca in cauza de fata ne-am afla in situatia unei adoptii de catre sotul unui parinte firesc, procedura aplicabila devine cea referitoare la adoptiile internationale, astfel cum este reglementata de art. 45 si urmatoarele din Legea nr.273/2004.
     Ori, in cauza de fata, reclamantul a incercat sa obtina solutionarea cererii sale potrivit procedurii simplificate ce se aplica in cazul cand adoptatorul este sotul parintelui firesc ca si cand ne-am afla in fata unei adoptii interne. Dar in cauza, fata de definitiile date de lege adoptiei in art.3, ne aflam in fata unei adoptii internationale, elementul de extraneitate fiind dat de faptul ca adoptatorul este cetatean strain cu domiciliul in Italia.
Impotriva sentintei civile nr.173/11.02.2010 au formulat recurs reclamantii L.G. si M. (L.) E., pe care o considera nelegala, deoarece a fost pronuntata cu incalcarea art.39 din Legea nr.273/2004, care prevede ca exista adoptie internationala numai cand unul dintre soti din familia adoptatoare care domiciliaza in strainatate este bunicul adoptantului, ori in speta cel care adopta este sotul italian al mamei copilului, ceea ce duce la concluzia clara ca este vorba de o adoptie interna, mai ales ca tatal adoptatului se afla in Romania.
Instanta de fond a incalcat art.5 din Legea nr.273/2004 - interesul major al copilului, care se afla de 6 ani in Italia, este la scoala si nu are o identitate legal stabilita.
Solicita admiterea recursului, desfiintarea hotararii instantei de fond si judecarea pe fond a cererii de adoptie, in sensul admiterii acesteia, avand in vedere ca in asemenea cazuri, conform art.20 lit.a din Legea nr.273/2004, nu este nevoie de atestatul Directiei de ocrotire a minorilor in a carei raza teritoriala domiciliaza copilul.
Examinand recursul prin prisma criticilor formulate, curtea constata ca este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Prima critica formulata de recurenti referitoare la calificarea adoptiei in speta ca fiind adoptie interna si nu internationala, situatie in raport de care cererea formulata trebuia judecata pe fond si nu pe exceptie este neintemeiata.
     Astfel, potrivit art. 3 din Legea nr. 273/2004, in intelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii:
    a) adoptat - persoana care a fost sau urmeaza sa fie adoptata in conditiile prezentei legi;
    b) adoptator - persoana care a adoptat sau doreste sa adopte, in conditiile prezentei legi;
    c) adoptie interna - adoptia in care atat adoptatorul sau familia adoptatoare, cat si adoptatul au domiciliul in Romania;
    d) adoptie internationala - adoptia care, in conditiile prezentei legi, nu este adoptie interna.
Ca atare, din interpretarea acestor dispozitii legale, Curtea constata ca, in speta suntem in prezenta unei adoptii internationale, intrucat atat adoptatorul, L.G., cat si adoptatul, G.B.M. au domiciliul in Italia. Recurentii sunt intr-o veritabila eroare in interpretarea dispozitiilor legale, intrucat textul de lege defineste clar adoptia interna prin raportare la domiciliul adoptatorului si adoptatului, toate celelalte adoptii care nu sunt adoptii interne potrivit legii, fiind considerate internationale.
Pe de alta parte, Legea nr.273/2004, la art.45, statueaza in mod explicit ca adoptia internationala poate fi incuviintata numai in situatia in care adoptatorul sau unul dintre sotii din familia adoptatoare care domiciliaza in strainatate este ruda pana la gradul al III-lea inclusiv cu copilul pentru care a fost incuviintata deschiderea procedurii adoptiei interne. Ori, in speta aceste cerinte legale nu sunt indeplinite, de altfel recurentii se raporteaza la procedura speciala a adoptiei interne, in cazul in care adoptatorul este sotul parintelui firesc al minorului.
Pentru aceste considerente Curtea constata ca in mod temeinic si legal prima instanta a retinut ca suntem in prezenta unei adoptii internationale, adoptie ce nu poate fi incuviintata decat in anumite conditii speciale ce nu sunt indeplinite in speta.
Celelalte critici referitoare la interesul superior la minorului nu prezinta relevanta in cauza prin raportare la inexistenta unei adoptii interne in speta.
In raport de dispozitiile art. 312 Cod procedura civila cu raportare la art.3041 Cod procedura civila, Curtea respinge recursul ca nefondat.

2