Cheltuieli de intretinere. Caracterul lor nedatorat in cazul in care debitorul s-a debransat de la reteaua de termoficare fara acordul scris al asociatiei de proprietari si al SC CET SA. Obligatia de a achita onorariul consilierului juridic al asocia...

     Prin cererea inregistrata la Judecatoria Braila sub nr.4245/196/2007,  reclamanta Asociatia de proprietari nr.180 Braila a chemat in judecata pe paratii S.G. si S.C. pentru a se dispune obligarea acestora la plata sumei de 1343,93 lei reprezentand cheltuieli de intretinere, precum si la plata cheltuielilor de judecata.
     In motivarea actiunii reclamanta a aratat ca paratii sunt membrii ai asociatiei de proprietari si inregistreaza o restanta de plata care consta in cheltuieli de intretinere pentru perioada ianuarie 2006 -  martie 2007 in suma de 1126,5 lei si penalitati de intarziere in suma de 217,43, creanta fiind certa, lichida si exigibila.
     Ulterior, reclamanta a depus precizari prin care a aratat ca paratii au o restanta de plata de 1126,5 lei  pentru perioada ianuarie 2006- martie 20007, in aceasta suma fiind inclusa si suma de 333 lei aferenta pentru doua dosare civile din recurs, sume ce reprezinta salariul consilierului juridic. Cu privire la suma de 539,66 lei ce reprezinta contravaloarea energiei termice a aratat ca acestia s-au debransat in mod ilegal,  neavand nici acordul scris al asociatiei, nici acordul de debransare al SC CET. In ce priveste penalitatile, acestea au fost calculate potrivit legii.
  Prin sentinta civila nr.6609/11.12.2007 instanta a respins actiunea ca nefondata si a obligat reclamanta la plata catre parati a sumei de 400 lei cheltuieli de judecata.
     Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca sumele reprezentand salariul consilierului juridic au fost imputate in mod gresit doar paratului, fiind vorba despre o cheltuiala comuna a asociatiei de proprietari ce ar fi trebuit achitata de catre toti proprietarii, nu doar de catre parat, activitatea consilierului juridic nefiind limitata la dosarele impotriva paratului, ci avand un caracter complex (consultanta juridica, intocmire de acte juridice etc.) ce profita si celorlalti proprietari, nefiind un onorariu ce s-ar putea recupera de la partea ce a cazut in pretentii. Instanta a mai apreciat ca in aceasta situatie respectivele cheltuieli de judecata ar fi trebuit acordate in cadrul unui proces civil, nu prin inscrierea in cheltuielile comune.
Cat priveste sumele solicitate ca plata a cheltuielilor comune, energie termica, instanta a retinut ca paratul nu datora aceste sume, conform inscrisurilor depuse fiind debransat de la reteaua de energie termica a asociatiei, avand asigurata energie termica din sursa alternativa, realizand dovada debransarii, instalarii unei centrale termice si platii costului gazelor naturale. Chiar daca paratul nu ar fi respectat in totalitate prevederile legale privind modul de debransare, instanta a considerat ca aceasta nu determina pastrarea obligatiei de plata catre asociatie, ci doar aplicarea unor sanctiuni de alta natura, precum cele contraventionale, caci atat timp cat acesta nu foloseste energia termica din sistem centralizat ar fi o imbogatire fara justa cauza pentru reclamanta, orice suma achitata catre aceasta ce nu reflecta un serviciu de care paratul sa fi beneficiat in mod real.
Avand in vedere ca suma solicitata de catre reclamanta ca debit principal s-a dovedit a fi neintemeiata, instanta a respins cererea si in privinta penalitatilor de intarziere.
     Impotriva acestei sentinte reclamanta a declarat recurs in termen legal, prin care a precizat ca nu-si mai mentine in totalitate pretentiile formulate initial si solicita desfiintarea hotararii atacate si in rejudecare sa se dispuna obligarea paratilor la plata sumei de 557,78 lei cheltuieli de intretinere si cheltuieli comune aferente perioadei ianuarie 2006 - martie 2007 (din care 539,66 lei agent termic noiembrie 2006-martie 2007, 18,12 lei intretinere refuzata partial in fiecare luna si 7 lei cota parte salariu consilier juridic), cat si la penalitatile de intarziere aferente, in suma de 40,75 lei.
     In motivarea recursului reclamanta a sustinut ca in mod nelegal si netemeinic instanta de fond i-a respins pretentiile privind contravaloarea agentului termic, deoarece paratii nu au facut dovada certa a debransarii si a faptului ca nu au consumat agent termic din instalatia comuna a blocului.
     In acest sens a invocat faptul ca pentru dovedirea debransarii legale nu s-au prezentat avizele legale din partea asociatiei si a CET SA, ca cererea prin care paratii s-au adresat asociatiei solicitand aprobarea debransarii a fost depusa la 22.08.2007, iar chitantele cu care dovedesc plata gazelor au sume modice si sunt emise numai pentru perioada decembrie 2006.
     Recurenta a mai sustinut ca intrucat orice cerere isi produce efecte de la data formularii ei si anterior formularii cererii de debransare paratii nu au facut cunoscut asociatiei, cu dovezi certe, ca s-au debransat, in mod legal li s-a repartizat consumul de agent termic.
     De asemenea, a aratat ca suma de 18,12 lei reprezinta cota parte intretinere refuzata lunar la plata, suma de 7 lei reprezinta cota parte din salariul consilierului juridic, iar penalitatile de intarziere au fost recalculate la sumele mentionate anterior, in baza procentelor de penalitate din facturile de la furnizori si care au fost preluate de asociatie prin hotararea adunarii generale din 12.11.2005.
Intimatii au formulat intampinare, sustinand ca sentinta este temeinica si legala deoarece nu era obligatia lor de a dovedi debransarea completa de la instalatia de apa calda si agent termic.
Au mai sustinut ca in ce priveste suma de 18,12 lei pe care recurenta o considera refuzata partial la plata, aceasta nu a fost vehiculata niciodata, iar suma de 7 lei cota parte consilier juridic nu se stie daca a fost calculata in mod corect, asupra ei neputand fi extinse nici penalitatile percepute de furnizorii de utilitati.
     Intimatii s-au mai aparat aratand ca sustinerea recurentei ca penalitatile au fost stabilite prin hotararea adunarii generale din data de 12.11.2005 este inexacta, din procesul-verbal reiesind ca s-a hotarat neaplicarea acestor penalitati.
     Prin decizia civila nr.190/23.06.2008, Tribunalul Braila a respins recursul ca nefondat pentru urmatoarele considerente:
Prin raspunsul dat la interogatoriul formulat de parati, reclamanta a recunoscut ca la data de 1.06.2006 acestia au lasat la administratora asociatiei un proces-verbal de debransarea apei calde si incalzirii si ca de la acea data asociatia a luat cunostinta ca paratii s-au debransat ilegal, fara respectarea dispozitiilor art.32 din O.G. nr.73/2002.
     Avand in vedere ca paratii au depus acte care dovedesc efectuarea debransarii si instalarea unei centrale termice la data de 1.06.2006, iar   reclamanta a avut cunostinta de debransare incepand cu aceeasi data, tribunalul a constatat ca este nefondata sustinerea recurentei cum ca acestia nu au facut dovada certa a debransarii anterior datei de 22.08.2007.
     Imprejurarea ca nu s-au prezentat avizele legale din partea asociatiei si a CET SA si ca cererea de debransare a fost formulata abia la data de 22.08.2007 nu sunt de natura sa infirme efectuarea debransarii, ci doar caracterul ei legal.
     Atat timp cat probele administrate dovedesc ca apartamentul intimatilor a fost debransat de la instalatia comuna a blocului la data de 1.06.2006, nu are relevanta nici faptul ca sumele platite de acestia pentru consumul de gaze sunt modice.
     Ca urmare, in mod corect prima instanta a retinut ca ulterior debransarii paratii nu datorau sumele pretinse drept contravaloare a energiei termice.
     Cat priveste suma de 18,12 lei pe care recurenta o considera refuzata partial la plata, acesta nu a fost mentionata prin cererea de chemare in judecata si nici in precizarile depuse ulterior.
     Pentru acest motiv, in temeiul art.316 in referire la art.294 alin.1 Cod procedura civila, tribunalul a apreciat ca cererea referitoare la plata ei nu poate fi primita.
     Recurenta si-a modificat pretentiile si in ce priveste suma solicitata drept salariu pentru consilierul juridic, in sensul ca a pretins intimatilor doar o cota parte de 7 lei.
     Chiar daca intimatii sunt obligati sa suporte o cota din serviciile pe care consilierul juridic le presteaza asociatiei de proprietari, tribunalul a apreciat ca cererea este neintemeiata, deoarece recurenta nu a depus dovezi care sa ateste cuantumul cotei ce le revine  intimatilor.
     Nu a fost primita nici sustinerea recurentei cum ca la suma calculata cu acest titlu intimatii datoreaza penalitati de intarziere in baza procentelor de penalitate din facturile de la furnizori si care au fost preluate de asociatie prin hotararea adunarii generale din 12.11.2005.
     In acest sens, tribunalul a retinut ca desi in adunarea generala a asociatiei din 22.11.2005 s-a discutat aplicarea de astfel de penalitati, din procesul-verbal intocmit cu acea ocazie reiese ca s-a hotarat ca "penalitatile asociatiei, prevazute in H.G. 400/2003 nu vor fi aplicate restantierilor".