PENAL.Contestatie in anulare

     Asupra prezentei contestatii in anulare:
     Prin contestatia in anulare inregistrata pe rolul acestei instante la data de 04.05.2010, sub nr.2060/114/2010, contestatoarea ZC a solicitat anularea deciziei penale nr.131/16.04.2010 a Tribunalului Buzau si rejudecarea recursului declarat impotriva sentintei penale nr.256/2010 a Judecatoriei Buzau.
           In motivarea contestatiei, contestatoarea a invederat instantei ca prin sentinta penala nr.256/2010 instanta de fond a retinut eronat situatia de fapt, nu a interpretat corect probele neluand nici o masura fata de expertul care si-a incalcat atributiile profesionale.
           De asemenea, contestatoarea a mai aratat ca recursul declarat impotriva acestei sentinte a fost solutionat la data de 16.04.2010 in conditiile in care la data de 15.04.2010 a formulat o cerere de amanare a  judecatii deoarece nu se putea prezenta, insa cererea a ajuns la dosar dupa solutionarea recursului, situatie ce nu ii este imputabila.
     Instanta, prin incheierea de sedinta din data de 24.09.2010, a admis in principiu contestatia in anulare formulata de catre contestatoarea  ZC privind decizia penala nr.131/16.04.2010 a Tribunalului Buzau pronuntata in dosarul nr. 2232/200/2010.
     In considerentele acestei incheieri s-a retinut ca la data de 15.04.2010 recurenta ZC a solicitat acordarea unui nou termen motivat de faptul ca a luat cunostinta cu intarziere de continutul sentintei recurate si nu se poate prezenta din motive familiale.
     Din cuprinsul deciziei penale nr.131/16.04.2010, partea introductiva, nu rezulta ca instanta a luat in discutie aceasta cerere.
            Din cuprinsul adeverintei medicale depusa de contestatoare rezulta ca acesta este diagnosticata cu dispilidemie mixta , diabet zaharat - dependenta de insulina, iar in cursul lunii aprilie i s-a recomandat repaus la domiciliu.
     Astfel, instanta a constatat ca motivul invocat se incadreaza in dispozitiile art.386 lit.b C.pr.pen., partea dovedind ca la termenul la care s-a judecat cauza a fost in imposibilitate de a se prezenta, a solicitat amanarea judecatii insa cererea sa nu a ajuns in timp util la dosar, nefiindu-i imputabila aceasta situatie.
     Avand in vedere considerentele mentionate mai sus, instanta, in baza dispozitiilor art.392 C.pr.pen. cu referire la dispozitiile art.386 al.1 lit.b C.pr.pen., urmeaza sa admita contestatia in anulare formulata de contestatoarea ZC impotriva deciziei penale nr.131/16.04.2010 a Tribunalului Buzau, sa desfiinteze decizia atacata si sa procedeze la rejudecarea recursului formulat de contestatoare impotriva sentintei penale nr.256/25.06.2010 a Judecatoriei Buzau.
     Astfel, prin plangerea inregistrata pe rolul Judecatoriei Buzau la data de 22.02.2010, sub nr.2232/200, petenta ZC a solicitat desfiintarea rezolutiei de neincepere a urmaririi penale nr.1323/P/2009 din data de 17.11.2009 pronuntata de Parchetul de pe langa Judecatoria Buzau privind pe faptuitorul PM.
In motivarea plangerii, petenta a invederat instantei de fond ca atat rezolutia de neincepere a urmaririi penale nr.1323/P/2009 din data de 17.11.2009 cat si rezolutia de respingere a plangerii nr.65/II/2/02.02.2010 au eludat in totalitate sustinerile formulate cu ocazia plangerii penale initiale, desi acestea au deplina acoperire in probatoriul pe care l-a propus pentru admninistrare.
     Petenta a mai aratat ca argumentele invocate in sprijinul solutiei (partile din procesul civil nu au fost de acord cu o contraexpertiza, expertiza intocmita de faptuitor se coroboreaza cu alte probe)  nu au nici o legatura cu obiectul plangerii penale  si nu intereseaza in contextul solutionarii acesteia, faptuitorul prin expertiza sa a incalcand flagrant Decretul-lege nr.61/1990 in situatia in care a stabilit valoarea standard pentru un apartament dintr-un bloc de 4 nivele, in loc de 7 nivele, ca s-a aplicat eronat coeficientul de corectie de 1,06, care a condus la diminuarea valorii apartamentului, ca nu a adaugat la suprafata apartamentului si suprafata balcoanelor nu a aplicat prevederile anexei 1, pct. 5 cu privire la sporul pentru centrala proprie, iar la coeficientul de uzura a aplicat 0,76 pentru calificativul satisfacator al apartamentului, cand acesta este un apartament de lux.
     De asemenea petenta a mai aratat ca este nemultumita si de diminuarea  de 12% ce reprezinta cotele ce revin intermediarilor in vanzarea apartamentului, neaplicandu-se niciun coeficient de corectie pentru imbunatatirile aduse apartamentului, facandu-se doar o enumerare a acestora, in final neactualizandu-se sumele banesti cu inflatia.
     Instanta de fond prin sentinta penala nr.256/25.06.2010 a respins plangerea formulata de petenta  ZC, ca nefondata, au fost mentinute ca temeinice si legale rezolutia  de neincepere a urmaririi penale nr.1323/P/2009 din data de 17.11.2009 pronuntata de Parchetul de pe langa Judecatoria Buzau privind pe faptuitorul PM si rezolutia de respingere a plangerii, nr.65/II/2/02.02.2010 iar in baza art.192 alin. 2 C.pr.pen. a  obligat petenta la 50 lei cheltuieli judiciare catre stat.
     Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut urmatoarele considerente:
     Petenta ZC a formulat plangere penala impotriva faptuitorului PM pentru infractiunile de marturie mincinoasa si abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prevazute de art.246 alin.1 si art.260 alin.4 Cod penal, motivat de faptul ca acesta in raportul de expertiza pe care l-a efectuat in cauza civila nr.1494/2006, aflata pe rolul Judecatoriei Buzau si-a indeplinit in mod defectuos atributiile, producandu-i un prejudiciu prin greselile intentionate de calcul de 14.210,88 lei.
Prin rezolutia nr.1323/P/2009 din 17.11.2009, Parchetul de pe langa Judecatoria Buzau a dispus neinceperea urmarii penale fata de faptuitorul PM, retinandu-se ca infractiunile de marturie mincinoasa si abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prevazute de art.246 alin.1 si art.260 alin.4 Cod penal, nu exista.
Impotriva acestei rezolutii petenta a formulat plangere, care i-a fost respinsa prin rezolutia nr. 65/II/2/02.02.2010.
Instanta de fond a constatat ca rezolutia de neincepere a urmarii penale pronuntata de Parchetul de pe langa Judecatoria Buzau in dosarul nr.1323/P/2009 si  rezolutia nr.65/II/2/02.02.2010 sunt temeinice si legale din urmatoarele motive: din verificarea punctuala a motivelor indicate de petenta in plangerea sa scrisa, oral, in fata instantei si reluate prin concluziile scrise, instanta de fond a constatat, din verificarea prevederilor si modului de calcul reglementat de Decretul-lege nr. 61/1990, ca petenta in contestarea concluziilor expertului foloseste date din ambele anexe, 1 si 2, ale decretului-lege respectiv, functie de valoarea care o avantajeaza, fara sa observe ca anexa 1 se foloseste la stabilirea pretului de vanzare pentru locuinte construite inainte de 01.01.1977 iar anexa 2 pentru locuinte construite in perioada 01.01.1977 - 31.12.1989. Astfel, fata de anul construirii blocului in care este situat apartamentul - 1984, in speta sunt aplicabile numai datele si indicii prevazuti in anexa 2 la decretul-lege; fata de concluzia aratata mai sus, instanta de fond a constatat ca raportul de expertiza a aplicat in mod corect prevederile actului normativ respectiv, stabilind valoarea de plecare la 187.520 lei, ca a avut in vedere si suprafata balcoanelor stabilind suprafata utila de 72,65 mp fata de 64,03 mp suprafata utila, fara balcoane si implicit a facut corectia prevazuta la punctul 2 (187520 lei - 1,35mpx2500 lei/mp), a adaugat sporul seismic prevazut de pct 4 (1,0324 %),  si sporul pentru nivelul 1 (1,05%) prevazut de pct 9 si tabelul 2,  a aplicat coeficientul maxim de 1,1, prevazut de pct.13 din anexa pentru amplasarea in zona si uzura prevazuta in reglementarile de specialitate si a motivat in scris de ce a aplicat coeficientul de 0,76, acesta fiind o medie intre coeficientii de 21 si respectiv 26 prevazuti pentru 20 si respectiv 25 ani vechime, vechimea apartamentului fiind de 23 ani si starea acestuia fiind buna si nu satisfacatoare cum sustine petenta; celelalte motive invocate sunt si acestea netemeinice in sensul ca diminuarea pretului cu marja de negociere s-a facut conform normelor interne aratate de expert,  diminuare care putea fi sau nu retinuta de instanta, cu privire la majorarea pretului pentru centrala termica, aceasta majorare nefiind prevazuta de anexa 2 aplicabila in speta iar cu privire la lipsa de colaborare cu expertul parte, instanta de fond a apreciat corecta pozitia expertului care trebuia sa prezinte un punct de vedere independent si nu prin colaborare sau influientat de expertul parte, care putea fi subiectiv fiind ales de parte si care trebuia sa urmareasca doar interesele acesteia. Expertul parte putea sa efectueze un raport separat care sa cuprinda observatiile sale si eventualele observatii la raportul expertului numit de instanta, expertul parte Jureschi prezentaand chiar un astfel de raport.
     Impotriva acestei sentinte penale a declarat recurs petenta ZC care a solicitat casarea sentintei atacate, desfiintarea rezolutiilor contestate si trimiterea cauzei procurorului in vederea inceperii urmaririi penale.
     In motivarea recursului, recurenta a invederat instantei ca sentinta penala recurata nu cuprinde motive apte sa justifice solutia pronuntata, instanta de fond facand o analiza incompleta si eronata a raportului de expertiza efectuat, rezolutiile atacate necontinand analize ale modului in care faptuitorul a respectat dispozitiile legale referitoare la evaluare; organele de urmarire penala nu au administrat proba cu o expertiza de specialitate care sa verifice sustinerile faptuitorului; instanta de fond a dovedit o crasa necunoastere a legii care reglementeaza activitatea expertilor, apreciind ca expertii propusi de parti urmaresc in mod exclusiv interesele partilor; instanta de fond  a analizat doar raportul de expertiza privind evaluarea apartamentului nu si raportul de expertiza centralizator; instanta de fond nu a facut comentarii cu privire la coeficientii de corectie si de uzura.
     Tribunalul, examinand sentinta recurata, in raport de criticile formulate, de actele si lucrarile dosarului, dar si din oficiu in limitele motivelor de casare prevazute de art.3859 alin.3 C.pr.penala, constata ca recursul este nefondat, dupa cum se va arata in continuare:
     Conform dispozitiilor art.246 al.1 C.pen., fapta functionarului public, care, in exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiinta, nu indeplineste un act ori il indeplineste in mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o vatamare intereselor legale ale unei persoane se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani.
     De asemenea conform dispozitiilor art.260 al.1,4 C.pen., fapta martorului care intr-o cauza penala, civila, disciplinara sau in orice alta cauza in care se asculta martori, face afirmatii mincinoase, ori nu spune tot ce stie privitor la imprejurarile esentiale asupra carora a fost intrebat, se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani_Dispozitiile alin. 1 - 3 se aplica in mod corespunzator si expertului sau interpretului.
     Din analiza textelor legale mentionate mai sus rezulta cu certitudine ca atat infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor cat si infractiunea de marturie mincinoasa sunt infractiuni care nu pot fi savarsite decat sub forma intentiei directe sau indirecte, ca forma de vinovatie.
     Astfel, din materialul probator administrat in faza de urmarire penala, nu rezulta faptul ca expertul judiciar PM, la intocmirea celor doua rapoarte de expertiza in dosarul civil nr.1494/2006 aflat pe rolul Judecatoriei Buzau, a urmarit vatamarea intereselor legale ale recurentei prin mentionarea unor afirmatii mincinoase sau prin ascunderea unor imprejurari esentiale pentru solutionarea cauzei civile.
     Prin intermediul plangerii formulate la instanta de fond si in fata instantei de recurs, petenta invoca aspecte de nelegalitate a celor doua rapoarte de expertiza intocmite de expertul judiciar PM in dosarul civil nr.1494/2006, aspecte ce au fost analizate de instanta civila nefiind de competenta instantei penale.
     In fapt, sustinerile petentei atat la instanta de fond cat si in fata instantei de recurs sunt obiectiuni la rapoartele de expertiza intocmite de expertul judiciar PM in dosarul civil nr.1494/2006, obiectiuni ce nu pot fi reanalizate de instanta penala fiind de comptenta exclusiva a instantei civile investita cu solutionarea litigiului civil.
     Astfel, atat Judecatoria Buzau prin sentinta civila nr.4970/21.09.2007 cat si instantele de control judiciar respectiv Tribunalul Buzau prin decizia civila nr.150/23.04.2008 si Curtea de Apel Ploiesti prin decizia civila nr.1173/25.11.2008 si-au insusit concluziile raportului de expertiza centralizatoare intocmit de expertul judiciar PM.
     In ceea ce priveste critica recurentei cu privire la faptul ca organele de urmarire penala nu au administrat proba cu o expertiza de specialitate care sa verifice sustinerile faptuitorului, aceasta este neintemeiata intrucat la instanta civila recurenta nu a fost de acord sa achite un nou onorariu de expertiza pentru o noua expertiza, instanta civila fiind singura in masura sa aprecieze legalitatea raportului de expertiza.
     Avand in vedere cele retinute mai sus, instanta, in baza dispozitiilor art.38515 al.1 pct.1 lit.b C.pr.pen., urmeaza sa respinga, ca nefondat, recursul formulat de recurenta ZC impotriva sentintei penale nr.256/25.06.2010 a Judecatoriei Buzau, faptele pentru care este acuzat expertul PM neexistand in conditiile in care nu s-a dovedit ca acesta, cu intentie, si-a exercitat atributiile de serviciu in mod abuziv sau ca a facut afirmatii mincinoase cu ocazia intocmirii rapoartelor de expertiza, in vederea vatamarii intereselor legale ale recurentei.
     In baza art. 192 alin.3 c.p.p. instanta urmeaza sa dispuna ca statul sa suporte cheltuielile judiciare.