Contributii CAS

Prin sentinta civila nr. 1324/26.10.2012  Tribunalul Caras-Severin a respins  ca neintemeiata, actiunea reclamantului P.I.L., in contradictoriu cu parata XX.
Din probele administrate in cauza, tribunalul a retinut ca reclamantul, in perioada anului 2008, a realizat venituri, in calitate  de Persoana Fizica Autorizata, precum si venituri  in baza unei conventii civile incheiate cu Clubul _ (fila 25-28 si 32-33 dosar).
Prin decizia de impunere nr. 857187/27.09.2011 parata XX a stabilit, in sarcina reclamantului, obligatii suplimentare de plata, reprezentand contributia de asigurari sociale de sanatate, in cuantum de 14.580 lei, pentru perioada ianuarie - decembrie 2008 si majorari de intarziere aferente, in suma de 15.118,90 lei, calculate pentru perioada 26.02.2008-27.09.2011 (fila 10-11 dosar).
Impotriva acestei decizii de impunere reclamantul a formulat contestatie, iar parata, prin decizia nr. 16935/30.11.2011, a respins, ca neintemeiata, contestatia reclamantului (fila 7-9 dosar).
Tribunalul a respins cererea reclamantului de suspendare a executarii deciziei de impunere nr. 857187/2011, ca nefondata, avand in vedere ca potrivit dispozitiilor art. 15 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, ,,suspendarea executarii actului administrativ unilateral poate fi solicitata de reclamant, pentru motivele prevazute la art. 14, si prin cererea adresata instantei competente pentru anularea, in tot sau in parte, a actului atacat. In acest caz, instanta poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odata cu actiunea principala sau printr-o actiune separata, pana la solutionarea actiunii in fond.“
Art. 14 alin. 1 din legea contenciosului administrativ prevede ca, ,,in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizarea, in conditiile art. 7, a autoritatii publice care a emis actul sau a autoritatii ierarhic superioare, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral pana la pronuntarea instantei de fond. In cazul in care persoana vatamata nu introduce actiunea in anularea actului in termen de 60 de zile, suspendarea inceteaza de drept si fara nicio formalitate.“
Din interpretarea textelor aplicabile in cauza rezulta ca suspendarea executarii actului administrativ se poate dispune, in temeiul art. 15 alin. 1 raportat la art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, numai daca sunt indeplinite, cumulativ,  doua conditii: un caz bine justificat, in sensul existentei unei indoieli puternice asupra prezumtiei de legalitate de care se bucura orice act administrativ de natura a infrange principiul potrivit caruia actul administrativ este executoriu din oficiu, si, a doua conditie, prevenirea unei pagube iminente.
Cele doua conditii, potrivit textului restrictiv - imperativ, denota caracterul de exceptie al masurii suspendarii executarii actului administrativ, presupunand dovedirea efectiva a unor imprejurari conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care sa fie de natura a argumenta existenta  unui caz bine justificat si a iminentei producerii pagubei.
Or, in speta de fata, reclamantul nu numai ca nu a facut dovada indeplinirii cumulative a celor doua conditii, prevazute de art. 14 alin 1 din lege. 
Cu privire la cererea reclamantului de anulare a deciziilor emise de parata, tribunalul a retinut urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 208 alin. 3 lit. c din Legea nr. 95/2006, asigurarile sociale de sanatate sunt obligatorii si functioneaza ca un sistem unitar, avand la baza principiul participarii obligatorii la plata contributiei de asigurari de sanatate pentru formarea Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate.
Art. 213 alin. 4 din lege prevede expres obligatia persoanelor, care nu fac parte din categoria persoanelor exceptate, de a se asigura in conditiile art. 211 si de a plati contributia de asigurari sociale de sanatate in conditiile legii.
Potrivit art. 257 alin. 2 din lege, incident in cauza, contributia lunara a persoanei asigurate se stabileste sub forma unei cote de 6,5%, care se aplica asupra:
    a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor, precum si orice alte venituri realizate din desfasurarea unei activitati dependente;
    b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfasoara activitati independente care se supun impozitului pe venit; daca acest venit este singurul asupra caruia se calculeaza contributia, aceasta nu poate fi mai mica decat cea calculata la un salariu de baza minim brut pe tara, lunar;
    c) veniturilor din agricultura supuse impozitului pe venit si veniturilor din silvicultura, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator si nu se incadreaza la lit. b);
    d) indemnizatiilor de somaj;
    e) Abrogat
    f) veniturilor din cedarea folosintei bunurilor, veniturilor din dividende si dobanzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuala realizate in mod individual si/sau intr-o forma de asociere si altor venituri care se supun impozitului pe venit, numai in cazul in care nu realizeaza venituri de natura celor prevazute la lit. a) - d), alin. (2^1) si (2^2) si art. 213 alin. (2) lit. h), dar nu mai putin de un salariu de baza minim brut pe tara, lunar.
Aliniatul 3 al art. 257 din lege prevede expres ca in cazul persoanelor care realizeaza in acelasi timp venituri de natura celor prevazute la alin. 2 lit. a-d, alin. 21 si 22 si la art. 213 alin. 2 lit. h, contributia se calculeaza asupra tuturor acestor venituri.
Sustinerea reclamantului referitoare la faptul ca veniturile realizate in baza conventiei civile nu se incadreaza la categoria veniturilor realizate din activitati independente este nefondata si urmeaza a fi inlaturata, avand in vedere urmatoarele considerente:
In speta de fata veniturile realizate de catre reclamant prin prestarea serviciilor in perioada 01.01.2008- 31.12.2008, prevazute in conventia civila incheiata intre Club YY a, in calitate de beneficiar si reclamant, in calitate de prestator, fac parte din categoria veniturilor, supuse impozitului pe venit in baza dispozitiilor art. 41 lit. a, definite conform art. 46 din Codul fiscal (fila 32-33 dosar).
Veniturile din activitati independente cuprind veniturile comerciale, care sunt definite de alin. 2 al art. 46 Cod fiscal si pct. 21 din Normele metodologice pentru aplicarea art. 46, ca fiind venituri realizate din fapte de comert ale contribuabililor, din prestari servicii, altele decat cele prevazute la alin. 3, precum si cele din practicarea unei meserii.
Intrucat reclamantul a realizat venituri din activitati independente in baza conventiei civile incheiate cu C.S. YY, tribunalul constata ca acesta are obligatia de  a achita contributia de asigurari sociale de sanatate asupra veniturilor realizate in anul 2008, in conformitate cu dispozitiile art. 257 alin. 2 lit. b din Legea nr. 95/2006.
Aceasta stare de fapt rezulta si din baza de date a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala (pusa la dispozitia paratei prin protocolul nr. P 5282/26.10.2007/95896/30.10.2007 incheiat intre XX si ZZ),  in care reclamantul figureaza cu venituri din activitati independente obtinute in anul 2008 in baza conventiilor civile incheiate intre CSM _ si reclamant, precum si din decizia de impunere anuala (fila 32 si 44-58 dosar).
Fata de cele mai sus retinute, tribunalul a constatat ca parata a consemnat eronat in decizia de impunere natura veniturilor realizate de reclamant din conventia civila la categoria alte venituri, conform art. 257 alin. 2 lit. f in loc de venituri din  activitati independente, dupa cum rezulta din probele administrate in cauza.
Pe cale de consecinta, tribunalul a inlaturat, ca neintemeiata, sustinerea reclamantului referitoare la faptul ca nu are obligatia achitarii contributiei de sanatate, intrucat a achitat aceasta contributie asupra veniturilor sale salariale realizate in calitate de P.F.A., avand in vedere urmatoarele considerente:
Din probele dosarului, tribunalul a retinut ca reclamantul a desfasurat activitate economica in calitate de persoana fizica  autorizata PFA (fila 25-28 dosar).
Potrivit dispozitiilor art. 3 alin. 1 din O.U.G. nr. 44/2008, orice persoana fizica poate desfasura activitati economice pe teritoriul Romaniei, in conditiile legii, iar aceste activitati economice pot fi desfasurate, conform art. 4 lit. a-c: a) individual si independent, ca persoane fizice autorizate (PFA); b) ca intreprinzatori titulari ai unei intreprinderi individuale (I.I.); c) ca membrii ai unei intreprinderi familiale (I.F.).
PFA isi poate desfasura activitatea  conform art. 4 lit. a sau poate angaja, in calitate de angajator, terte persoane cu contract individual de munca, incheiat in conditiile legii (art. 17 alin. 1 din O.U.G. nr. 44/2008.
Din interpretarea textelor legale mai sus citate rezulta ca persoana fizica autorizata nu poate avea si calitatea de salariat in cadrul propriei activitati economice desfasurate.
Ca atare, sustinerea reclamantului ca a achitat contributia de asigurari de sanatate in calitate de salariat al propriei sale forme de activitate desfasurata sub forma de PFA este nefondata.
In sustinerea acestei ipoteze sunt si dispozitiile art. 55 Cod fiscal si prevederile pct. 67-87 din Normele metodologice pentru aplicarea art. 55 care definesc notiunea de venituri din salarii ca fiind veniturile in bani si/sau natura obtinute de o persoana fizica ce desfasoara o activitate in baza unui contract individual de munca sau a unui statut special prevazut de lege.
Cu privire la majorarile de intarziere aferente obligatiei principale reprezentand  contributia de asigurari sociale de sanatate, tribunalul retine ca potrivit art. 261 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, in situatia in care asiguratii nu respecta obligatia de plata a contributiei de sanatate, acestia datoreaza pentru perioada de intarziere majorari de intarziere in conditiile Codului de procedura fiscala.
Deoarece reclamantul nu a respectat obligatia de plata a contributiei de sanatate, tribunalul constata ca parata a procedat legal, prin decizia de impunere, la calcularea acestora, astfel ca si cererea reclamantului, formulata in subsidiar, privind exonerarea de la plata sumei de 15.118,90 lei, reprezentand majorari de intarziere, urmeaza a fi respinsa.
Intrucat tribunalul a retinut ca decizia de impunere a fost emisa cu respectarea dispozitiilor legale, tribunalul observa, pe cale de consecinta, ca si decizia nr. 216.935/30.11.2011, prin care parata a solutionat contestatia reclamantului, este legala, neexistand nici un motiv de anulare a acesteia.
Tribunalul a respins, ca neintemeiata, sustinerea reclamantului referitoare la faptul ca parata a fost de rea - credinta, intrucat nu a emis o notificare privind debitul pe care reclamantul il datoreaza, intrucat, reclamantul avea obligatia, potrivit dispozitiilor art. 261 alin. 5 din Legea nr. 95/2006 de a pune la dispozitia paratei documentele justificative si actele de evidenta necesare in vederea stabilirii obligatiilor de plata datorate Fondului National Unic de Asigurari Sociale de Sanatate.
 Impotriva acestei  sentinte a  declarat recurs  in termen legal reclamantul P.I.L, care a solicitat casarea, respectiv modificarea in tot a hotararii atacate.
Prin  Decizia nr. 10365 din  31 octombrie 2013 Curtea de Apel Timisoara a admis recursul declarat de  reclamantul recurent P.I.L impotriva sentintei civile nr.1324/26.10.2012,  pronuntata de Tribunalul Caras-Severin in dosarul nr.2467/115/2012, in contradictoriu cu parata intimata XX, a modificat sentinta recurata in sensul ca a admis in poarte cererea promovata de reclamantul P.I.L impotriva paratei XX si a dispus anularea deciziei de impunere nr.857187/27.09.2011 si a Deciziei nr.16935/30.11.2011, emise de parata si exonerat reclamantul de obligatia de plata a sumei de 29.698 lei, reprezentand contributie de asigurari de sanatate si majorari aferente.
Pentru a hotari astfel, Curtea a retinut ca, in esenta, reclamantul sustine prin actiune ca decizia de impunere contestata este nelegala, deoarece a fost intemeiata pe dispozitiile art.257 alin.2 lit.f din Legea nr.95/2006, care stabileste cota de contributie lunara in cazul altor venituri supuse impozitului pe venit, insa numai in cazul in care persoana asigurata nu realizeaza venituri cuprinse la lit.a-d al aceluiasi alineat, reclamantul considerand ca se incadreaza in aceasta exceptie, intrucat in cursul anului 2008 a realizat atat venituri din conventia civila, cat si venituri din activitati independente, conform literei b din textul mentionat.
         Potrivit apararilor formulate in cauza, parata intimata incearca sa acrediteze ideea ca temeiul calculului contributiei l-au constituit dispozitiile art. 257 alin.2 lit.b din Legea nr.95/2006, in forma in vigoare la data emiterii deciziei, conform carora veniturile realizate de reclamant din conventia civila reprezinta "venituri impozabile realizate de persoane care desfasoara activitati independente care se supun impozitului pe venit" si, cata vreme reclamantul a realizat in acelasi timp si venituri din activitati independente, in calitatea sa de persoana fizica autorizata, s-au aplicat dispozitiile 257 alin.3 din acelasi act normativ, conform carora, contributia s-a calculat asupra veniturilor cumulate, aceasta fiind corect stabilita.
           Rationamentul paratei se dovedeste a fi corect, insa temeiul legal care a stat la baza emiterii deciziei contestate este eronat, atragand nelegalitatea modului de   calculul al contributiilor in speta.
           Astfel, observand cuprinsul deciziei contestate cu privire la natura veniturilor realizate de reclamant pentru care s-a calculat contributia, rezulta ca acestea au fost considerate alte venituri, in sensul art.257 alin. 2 lit.f din Legea nr.95/2006, potrivit cu care, contributia lunara de 6,5% a persoanei asigurate se aplica asupra "veniturilor din cedarea folosintei bunurilor, veniturilor din dividende si dobanzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuala realizate in mod individual si/sau intr-o forma de asociere si altor venituri care se supun impozitului pe venit, numai in cazul in care nu realizeaza venituri de natura celor prevazute la lit. a) - d)_".
         Asa cum a sustinut reclamantul, aplicarea  acestor dispozitii legale pentru veniturile obtinute conform conventiei civile din 01.12.2007, in cazul sau era exclusa, cata vreme a realizat in acelasi timp venituri din activitati independente,  in calitatea de persoana fizica autorizata, astfel incat contributia trebuia calculata numai asupra veniturilor din activitatile independente prevazute la lit.b din acelasi alineat.
          Parata sustine ca de fapt, s-au avut in vedere dispozitiile 257 alin.2 lit.b din Legea nr.95/2006, conform carora veniturile realizate de reclamant din conventia civila reprezinta "venituri impozabile realizate de persoane care desfasoara activitati independente care se supun impozitului pe venit", argumentand ca veniturile obtinute conform conventiilor civile se incadreaza in categoria veniturilor obtinute din activitati independente, conform art.51 alin.1 lit.d din Legea nr.571/2003 - Codul fiscal in vigoare anterior datei de 01.01.2007, astfel ca s-a justificat calcului contributiilor asupra veniturilor cumulate conform art. 257 alin.3 din aceeasi lege.
          Intr-adevar, nu exista nici un argument pentru care veniturile realizate de reclamant din conventia civila in anul 2008 sa nu fie considerate venituri impozabile realizate de persoane care desfasoara activitati independente care se supun impozitului pe venit, conform art. 257 alin.2 lit.b din lege, avand in vedere dispozitiile art.7 pct.4 din Codul fiscal, anterior modificarii aduse prin Legea nr.343/2006, conform carora activitatea independenta este definita ca fiind  orice activitate desfasurata cu regularitate de catre o persoana fizica, alta decat o activitate dependenta, veniturile obtinute din conventii civile fiind considerate si venituri din activitati independente si deci, impozabile, conform art.51 alin.1 lit.d din Codul fiscal in vechea reglementare.
          Insa, asa cum s-a aratat, decizia de impunere a avut ca temei dispozitiile art.257 alin. 2 lit.f din lege, care se refera la alte venituri impozabile si care exclud de la calculul contributiilor veniturile de alta natura, cum sunt cele obtinute in baza conventiilor civile, atunci cand persoana care le-a obtinut a realizat si venituri dintre cele cuprinse la lit.a-d din acelasi articol. Or, nu se poate considera ca mentionarea temeiului juridic eronat in decizia de impunere reprezinta doar o eroare materiala, avand in vedere consecintele radical diferite reglementate in cele doua situatii.
           Astfel, potrivit art.257 alin.5 din aceeasi lege, in forma in vigoare la data emiterii deciziei, contributiile lunare prevazute la alineatul 2 se platesc in termene diferit reglementate, respectiv, trimestrial, in cazul contributiilor prev. la alin.2 lit.b, si anual, in cazul contributiilor prev. la alin.2 lit.f, or, contributia reclamantului, potrivit mentiunilor de la pct.3 din decizia de impunere a fost calculata nici trimestrial si nici anual, ci lunar, un asemenea termen de plata fiind prevazut doar pentru contributiile prevazute la alin.2 lit.a si d. 
       In mod evident, calculul eronat al termenului de plata atrage si calcului eronat al majorarilor de intarziere, care se calculeaza in conditiile Codului de procedura fiscala, conform art.261 din Legea nr.95/2006, in cazul reclamantului acestea avand o valoare aproximativ egala cu valoarea contributiilor calculate la nivelul anului 2008.
         Fata de considerentele de fapt si de drept expuse, demonstrandu-se nelegalitatea deciziei de impunere contestate sub aspectul calculului contributiei datorate de reclamant si al majorarilor aferente, sentinta recurata apare ca fiind data cu interpretarea si aplicarea gresita a legii, astfel ca in temeiul art.304 pct.9 si art.312 alin.3 C. proc. civ, Curtea a admis admite recursul.