Recurs. Litigiu comercial. Competenta materiala a instantei.

RECURS. LITIGIU COMERCIAL.
COMPETENTA MATERIALA A INSTANTEI.

(Tribunalul Calarasi, Decizia Civila nr. 51/14 Aprilie 2011)
       
       
       Prin actiunea introdusa la Judecatoria Calarasi la data de 14 octombrie 2010  si inregistrata sub nr. - /202/2010, reclamantul SERVICIUL PUBLIC CENTRALE TERMICE SI ADMINISTRARE FOND LOCATIV a chemat in judecata pe parata S.C. Tpentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea acesteia la plata sumei de 131.104,53 lei, reprezentand chirie restanta si la plata sumei de 90.639,39 lei, reprezentand c/valoare penalitati.
       Prin intampinarea - cerere reconventionala formulata in cauza, parata a invocat, pe cale de exceptie, lipsa calitatii procesual active a reclamantului si, pe fond, a solicitat, in principal, respingerea actiunii reclamantului in totalitate, iar in subsidiar a solicitat compensarea sumelor pretinse cu titlu de chirie cu sumele investite in imobil si obligarea reclamantei - parate la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de proces.
       Prin sentinta civila nr. -/13 decembrie 2010, Judecatoria Calarasi a luat act ca parata a renuntat la sustinerea exceptiilor de netimbrare si a lipsei calitatii  procesual active a reclamantei S.P.C.T.A.F.L. Calarasi.
       A admis actiunea introdusa de reclamantul SERVICIUL PUBLIC CENTRALE TERMICE SI ADMINISTRARE FOND si a obligat parata catre acesta la plata sumei de 134.104,53 lei cu titlu de chirie restanta si la 90.639,39 lei penalitati.
       A respins cererea reconventionala formulata de parata impotriva reclamantului.
       Impotriva acestei sentinte a formulat recurs parata SC T, criticand-o pentru nelegalitate.
       In motivare, recurenta arata ca fata de dispozitiile art. 282 pct. 1 Cod Procedura Civila si de valoarea litigiului, care este peste 100.000 lei, apreciaza ca trebuie calificata calea de atac ca fiind apelul si nu recursul.
       Recurenta invoca si prevederile art. 304 pct. 3 C Pr Civ, intrucat s-a incalcat competenta materiala de judecare a cauzei, raportat la art. 2 pct. 1 lit. a C. Pr. Civ. potrivit caruia "tribunalul este competent sa judece cererile in materie comerciala al caror obiect are valoare de peste 100.000 lei.", ori valoarea obiectului actiunii reclamantului este de 134.104,53 lei, la care se adauga suma de 90.639,39 lei cu titlu de penalitati.
       De asemenea, recurenta arata ca litigiul este de natura comerciala, raporturile juridice sunt reclamate ca fiind stabilite in baza unui contract de concesiune pe o durata determinata a unei cladiri si teren aferent constructiei proprietate publica.
       Instanta de fond nu si-a verificat competenta si in mod gresit a solutionat cauza. De altfel, vazand ca s-a incheiat si procedura potrivit art. 720 indice 1 C Pr Civ, urma sa observe ca litigiul este de natura comerciala, nu numai datorita calitatii societatii angajate in raportul contractual, dar si a faptului ca contractul de care face vorbire reclamanta este de natura unui contract administrativ comercial, asa cum este prevazut de catre OUG 34/19.04.2006, modificata cu OUG 76/2010.
       Considera recurenta ca instanta de fond a apreciat in mod gresit ca este vorba de contravaloarea unei chirii stabilita printr-un act aditional, intrucat actul aditional nu are la baza un act de inchiriere asa cum sustine reclamanta, contractul de inchiriere incheiat sub nr. -/01.09.2004 fiind reziliat prin sentinta civila nr. -/30.10.2006, ramasa definitiva si irevocabila, a Judecatoriei Calarasi. Acest contract fusese incheiat in urma unei incredintari directe a punctului termic nr. 10, dar dupa rezilierea contractului, procedura impusa de OUG 34/2006 modificata cu OUG 76/2010 este cea de scoatere la licitatie a bunurilor sau a unor astfel de contracte de achizitie de natura publica.
       Astfel, instanta de fond nu a avut in vedere nici natura contractului, pronuntand o sentinta netemeinica si nelegala.
       In ceea ce priveste cererea reconventionala, recurenta arata ca instanta de fond, analizand pretinsul contract in fiinta si actele aditionale la acesta, a respins-o, apreciind ca lipsite de relevanta probele solicitate in legatura cu cheltuielile efectuate pentru consolidarea cladirii si imbunatatirile efectuate. Desi sustine ca actul aditional produce efecte intre parti, conform clauzelor convenite, clauze care contureaza natura juridica a actului, neobservand ca acest act este incheiat cu incalcarea dispozitiilor legale de ordine publica, fiind nul, ajunge la stabilirea naturii juridice a actului in mod eronat.
       Totodata, instanta de fond a apreciat in mod gresit ca nu a evaluat obiectul actiunii si ca nu a platit contravaloarea taxei de timbru datorate, desi valoarea obiectului actiunii a fost determinata, dar nu s-a calculat si nu s-a pus in vedere taxa de timbru. De altfel, instanta constata ca, nefiind platita taxa de timbru, in considerente mentioneaza ca anuleaza cererea reconventionala ca netimbrata, iar in dispozitiv respinge cererea reconventionala. Este o contradictie intre motivare si dispozitiv, care nu poate fi indreptata decat prin constatarea nulitatii hotararii.
       In drept invoca dispozitiile art. 304 pct. 3, pct 7, pct 8, pct 9 C. proc. civ.
       Prin intampinarea formulata in cauza, intimatul solicita respingerea recursului si mentinerea sentintei.
       Intimatul arata ca intre parti s-a incheiat un contract de inchiriere conform art. 1 din HCL nr. 55/27.03.2003 emisa de Consiliul Local al Municipiului Calarasi.
       Pretul reprezentand chirie pentru folosinta spatiului a fost stabilit prin hotarari ale Consiliului Local, astfel ca in mod eronat, in cuprinsul recursului/apelului, SC T face trimitere la concesiune si procedura prealabila ca fiind elemente ce determina incadrarea juridica.
       Referitor la procedura prealabila, intimatul arata initiaza si utilizeaza un astfel de mijloc cu toti debitorii in scopul urmarit si de dispozitiile legale, respectiv, evitarea unui proces.
       Lipsa unei licitatii in acest scop s-a datorat lipsei ofertelor depuse pentru PT 10, contractul fiind incredintat la un interval de timp destul de lung, prin incredintare directa si in scopul evitarii degradarii si sustragerilor ce aveau loc.
       Considera intimatul ca instanta in mod corect a solutionat cauza, retinand in acest sens faptul ca valoarea debitelor la data promovarii actiunii se incadrau in dispozitiile legale privind competenta materiala a Judecatoriei.
       Pe fondul cauzei, intimatul arata ca din cuprinsul actiunii rezulta singurul motiv invocat si sustinut prin promovarea recursului /apelului il reprezinta imbunatatirile efectuate imobilului PT 10, insa acestea au fost solicitate prin cerere reconventionala fara a se plati taxele corespunzatoare si fara a prezenta documente in acest sens.
       Mai mult, la nivelul SP CTAFL exista un proces verbal de compensare prin care c/v imbunatatirilor a stins o parte din sumele datorate si care nu au facut obiectul pretentiilor. De altfel, SC T a recunoscut debitul pe care si l-a insusit conform procesului verbal de conciliere nr. - din 21.09.2009 si a predat obiectul inchirierii conform Procesului verbal nr. -/31.08.2009, iar pe rolul Tribunalului Calarasi exista o actiune promovata de SC T prin care contesta valabilitatea actului aditional la contractul de inchiriere nr. -/01.09.2004, actiune ce face obiectul Dosarului nr. -/116/2001.
       In concluzie, intimatul solicita respingerea recursului/apelului ca neintemeiat si nemotivat.
       Examinand legalitatea si temeinicia sentintei recurate in raport de criticile formulate, cat si din oficiu potrivit dispozitiilor art. 3041 Cod procedura civila, Tribunalul constata urmatoarele:
       Potrivit dispozitiilor art. 84 Cod procedura civila, cererea de chemare in judecata sau pentru exercitarea unei cai de atac este valabil facuta chiar daca poarta o denumire gresit. In aceasta situatie, in exercitiul rolului activ, judecatorul trebuie sa dea calificarea exacta a caii de atac in functie de prevederile legii.
       In speta, fata de valoarea obiectului litigiului, prin incheierea pronuntata la data de 17.03.2011, tribunalul a calificat calea de atac impotriva sentintei civile nr. -/13.12.2010 a Judecatoriei Calarasi ca fiind apelul.
       Cu privire la competenta materiala de judecare a cauzei, tribunalul constata ca motivul invocat de recurenta cu privire la acest aspect este intemeiat, intrucat imobilul ce face obiectul contractului de concesiune invocat drept temei pentru plata chiriei restante este cuprins in Inventarul bunurilor ce apartin domeniului public al municipiului Calarasi, dupa cum rezulta din anexa nr. 2 publicata in Monitorul oficial al Romaniei nr. 630 bis din 26.08.2002 (filele 31- 33 dosar fond).
       Prin urmare, fata de dispozitiile art. 66 din OUG nr. 54/2006 aplicabile in speta, tribunalul apreciaza ca instanta competenta pentru solutionarea litigiului este Tribunalul Calarasi - sectia de contencios administrativ, motiv pentru care va face aplicarea art. 297 alin. 2 Cod procedura civila si va anula sentinta civila nr. -/13.12.2010 a Judecatoriei Calarasi, urmand a dispune inaintarea prezentului dosar pentru repartizare aleatorie.

1