Prelungirea masurii arestarii preventive. Consecintele solutionarii recursului dupa expirarea duratei masurii initiale. Interpretarea Deciziei in interesul legii nr.25/2009 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Prelungirea masurii arestarii preventive. Consecintele solutionarii recursului dupa expirarea duratei masurii initiale. Interpretarea Deciziei in interesul legii nr.25/2009 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Faptul ca prin Decizia in interesul legii nr.25/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a statuat ca sintagma din cuprinsul art.159 alin.8 Cod de procedura penala are caracter imperativ, iar nu de recomandare, nu are consecinte sub aspectul duratei masurii, iar solutionarea recursului dupa durata arestarii initiale nu poate atrage incetarea efectelor masurii, in conditiile in care instanta de fond a admis propunerea de prelungire a masurii arestarii preventive.
Astfel, din continutul deciziei in interesul legii nu rezulta ca solutionarea recursului indreptat impotriva incheierii de prelungire a masurii dupa expirarea arestarii initiale ar atrage incetarea de drept a masurii, ci interpretarea oferita de instanta suprema este in sensul ca termenul de solutionare a recursului nu este unul de recomandare, ci unul imperativ.
Aceasta interpretare, ca si solutia consacrata de legiuitor prin dispozitiile art.159 alin.8 din Codul de procedura penala, nu reprezinta decat o concretizare a prevederilor art.293 din acelasi cod, potrivit carora judecata in cauzele cu inculpati aflati in stare de arest preventiv se face de urgenta si cu precadere, ele avand rolul subsidiar de a disciplina instantele de judecata in acordarea termenelor, in scop de evitare a riscului de incetare a efectelor masurii, atunci cand, in urma respingerii propunerii de prelungire, recursul ar fi solutionat dupa expirarea duratei initiale a arestarii.

(Tribunalul Constanta, incheierea penala nr.140/27.07.2010, cu opinie separata)

Prin incheierea de sedinta nr.122/22.07.2010 pronuntata de Judecatoria Constanta in dosarul penal nr.28776/212/2010, in baza art.155 si art.156 Cod de procedura penala, a fost admisa cererea formulata de Parchetul de pe langa Judecatoria Constanta, iar in baza art.159 Cod de procedura penala, s-a dispus prelungirea masurii arestarii preventive a inculpatilor Zafiu Lucian Alexandru, Murga Adrian si Dosoftei Marian pe o durata de 30 zile, incepand cu data de 27.07.2010  pana la data de 25.08.2010 inclusiv.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele :
Prin incheierea de sedinta nr.101/28.06.2010 Judecatoria Constanta a admis propunerea formulata de Parchetul de pe langa Tribunalul Constanta privind arestarea preventiva a inculpatilor Zafiu Lucian Alexandru, Murga Adrian si Dosoftei Marian, pe o durata de 29 zile, incepand cu data de 28.06.2010 si pana la data de 26.07.2010 inclusiv. Solutia a ramas definitiva prin incheierea nr.118/30.06.2010 a Tribunalului Constanta.
 Din mijloacele de proba administrate in cauza, instanta a constatat ca exista indicii temeinice, in sensul art.681 Cod de procedura penala, care justifica presupunerea rezonabila ca inculpatii ar fi savarsit infractiunile pentru care sunt cercetati, respectiv cele prevazute de art.208 alin.1,4 - 209 alin.1 lit.a,e,g,i Cod penal (4 fapte), art.208 alin.1,4 - 209 alin.1 lit.a,e,i Cod penal (o fapta), art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a,e,g,i Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.20 Cod penal rap. la art.208 alin.1,4 - 209 alin.1 lit.a,e,g,i Cod penal (o fapta) si art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, (5 fapte), toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, pentru inculpatul Zafiu Lucian Alexandru ; art.208 alin.1,4 - 209 alin.1 lit.a,e,g,i Cod penal (trei fapte), art.208 alin.1,4 - 209 alin.1 lit.a,e,i Cod penal (o fapta), art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a,e,g,i Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.20 Cod penal rap.la art.208 alin.1, 4 - 209 alin.1 lit.a, e,g,i Cod penal (o fapta), toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, pentru inculpatul Murga Adrian ; art.208 alin.1,4 - 209 alin.1 lit.a,e,g,i Cod penal (3 fapte), art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a,e,g,i Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.20 Cod penal rap.la art.208 alin.1,4 - 209 alin.1 lit.a,e,g,i Cod penal (o fapta), toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, pentru inculpatul Dosoftei Marian.
La analiza indeplinirii conditiilor prevazute de art.143 Cod de procedura penala, instanta a luat in considerare : declaratia martorei Zafiu Silvia (mama inculpatului Zafiu Lucian Alexandru), care, la mijlocul lunii iunie 2010, l-a vazut pe fiul sau si pe inculpatul Murga Adrian in posesia unui autoturism marca Dacia 1310, de culoare gri (cel presupus a fi fost sustras partii vatamate Niculai Ionela); procesele verbale de conducere in teren a inculpatilor Zafiu Lucian Alexandru si Dosoftei Marian si experimentul judiciar desfasurat in prezenta acestora si a martorilor asistenti Bodnari Sorin si Rosu Daniel, ocazii cu care inculpatii au indicat locul unde au abandonat autoturismul cu numar de inmatriculare CT - 10 - VIS (apartinand partii vatamate Vancea Ion), precum si locul unde, cu ocazia flagrantului din 27.06.2010, au aruncat cheile potrivite cu care deschideau autoturismele vizate; declaratiile martorilor Popescu Constantin Iosif, Popescu Marius Anton si Sasu Mihaela (mama inculpatului Murga Adrian), care i-au vazut pe cei 3 inculpati in posesia autoturismului cu numar de inmatriculare CT - 98 - EVY (apartinand partii vatamate Grigorie Elena), iar pe inculpatul Zafiu Lucian Alexandru - conducandu-l ; urmele papilare ridicate din autoturismul cu numar de inmatriculare CT - 98 - EVY (apartinand partii vatamate Grigorie Elena), apartinand inculpatilor Zafiu Lucian Alexandru si Murga Adrian; procesul verbal de restituire a unei roti de rezerva apartinand partii vatamate Vancea Ion, identificata in portbagajul autoturismului cu numar de inmatriculare CT - 98 - EVY (apartinand partii vatamate Grigorie Elena); urmele papilare ridicate din autoturismul cu numar de inmatriculare CT - 02 - TRV (apartinand partii vatamate Sandu Ion), apartinand inculpatului Zafiu Lucian Alexandru; procesele verbale de cercetare a locului unde au fost abandonate 2 dintre autoturismele sustrase - BR - 03 - PAY (Niculai Ionela) si CT - 58 - ASG (Esmi Seum) - respectiv, str. Ion Banateanu Popovici ; procesul verbal de depistare in flagrant a celor 3 inculpati, din data de 27.06.2010, ora 02.50, ocazie cu care au incercat sustragerea autoturismului cu numar de inmatriculare CT - 04 - SHT, apartinand partii vatamate Ivan Ion; procesul verbal de verificare la S.P.C. - Regim Permise de Conducere si Inmatriculare Vehicule, conform caruia inculpatul Zafiu Lucian Alexandru nu poseda permis de conducere pentru nici o categorie auto; declaratiile celor 3 inculpati, care au recunoscut faptele retinute in sarcina fiecaruia dintre ei.
Totodata, instanta a apreciat ca in cauza este indeplinita conditia prevazuta de art.148 lit.f Cod de procedura penala, dat fiind ca inculpatii sunt cercetati pentru savarsirea unor infractiuni pedepsite cu inchisoarea mai mare de 4 ani si exista probe ca lasarea in libertate a inculpatilor prezinta pericol concret pentru ordinea publica, pericol care rezulta modul si mijloacele de savarsire a infractiunilor cu privire la care inculpatii sunt cercetati (din locuri publice, in timpul noptii si pe timp de zi, impreuna, prin efractie sau prin folosirea de chei potrivite, intr-un interval de numai 12 zile, conducerea unor autoturisme fara a poseda cunostintele necesare certificate legal), din scopul urmarit (sustragerea pe nedrept a unor bunuri care se aflau in patrimoniul unor alte persoane si care, prin natura lor, nu se aflau sub supravegherea imediata si stricta a proprietarilor, in scopul declarat de a se plimba sau distra), din urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce (pe de o parte, scoaterea bunurilor din posesia partilor vatamate si insusirea pe nedrept a acestora, iar pe de alta parte eventualitatea producerii de evenimente rutiere soldate cu pagube materiale / umane) din natura si gravitatea infractiunilor pentru care sunt cercetati, din valorile sociale pretins a fi fost lezate (atat patrimoniul, cat si siguranta traficului rutier si a participantilor la trafic) si din circumstantele personale ale inculpatilor (fara antecedente penale, dar si fara vreo sursa licita de venit).
Cu privire la cererea formulata de Parchetul de pe langa Tribunalul Constanta, instanta apreciaza ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva a inculpatilor Zafiu Lucian Alexandru, Murga Adrian si Dosoftei Marian, subzista si la acest moment procesual si impun in continuare privarea de libertate a acestora.
Se constata, astfel, ca de la luarea masurii arestarii preventive fata de inculpati, la data de 28.06.2010, organele de cercetare penala au procedat la intocmirea de rapoarte de constatare tehnico-stiintifice dactiloscopice privind urmele papilare relevate cu ocazia investigarilor tehnico-stiintifice efectuate in cauza, respectiv cele cu nr.74.995/13.07.2010, 74972/12.07.2010, 74975/13.07.2010, 74976/12.07.2010, 74977/12.07.2010; au fost intocmite planse foto cu privire la aspectele fixate cu ocazia investigarilor tehnico-stiintifice efectuate in cauza, nr.75095/14.07.2010, 75216/19.07.2010, 74991/12.07.2010, 74992/12.07.2010, 74990/12.07.2010, 74993/12.07.2010, 75217/19.07.2010; au fost reaudiati inculpatii ZAFIU LUCIAN-ALEXANDRU, MURGA ADRIAN, DOSOFTEI MARIAN, martorii NICULAI IONELA ; s-au efectuat reconstituiri cu privire la modul de comitere a infractiunilor de catre inculpati, au fost audiati martorii ION PETRE, ALEONTE ANCA-LUIZA ; cu privire la inculpatul ZAFIU LUCIAN-ALEXANDRU, a fost inceputa urmarirea penala la data de 14.07.2010, pentru savarsirea unui alte infractiuni de furt calificat, de aceeasi natura cu cele pentru care s-a dispus arestarea preventiva, ce ar fi fost savarsita in aceeasi perioada. 
Fata de cele de mai sus, instanta constata ca la momentul luarii masurii arestarii preventive au existat indicii temeinice cu privire la savarsirea infractiunilor retinute in sarcina inculpatilor, asa cum s-a pronuntat in mod definitiv instanta investita cu propunerea de luare a masurii arestarii preventive, iar de la luarea masurilor preventive pana in prezent s-au efectuat  numeroase acte de urmarire penala, prin care se confirma cele avute in vedere anterior, urmand a fi efectuate si alte acte, in vederea finalizarii urmaririi penale.
Totodata, instanta retine in continuare subzistenta conditiilor cumulative impuse de art.148 lit.f Cod de procedura penala, asa cum au fost analizate de instanta care a dispus arestarea preventiva, avand in vedere circumstantele reale ale cauzei si cele personale ale inculpatilor.
In opinia instantei, exista motive pertinente si suficiente, care dovedesc in acest moment procesual ca prin lasarea in libertate a acestora s-ar crea un pericol concret pentru ordinea publica, privarea de libertate fiind o masura necesara pentru buna desfasurare a procesului penal, pericolul ca acestia sa comita alte fapte de natura penala fiind unul previzibil, interesul general prevaland in acest caz asupra regulii respectarii libertatii individuale a inculpatilor.
Analizand perioada in care s-au aflat in stare de detentie, respectiv din data de 28.06.2010, raportat la circumstantele speciale ale cauzei si la cele personale ale inculpatilor, la diligenta depusa de organul de urmarire penala in vederea finalizarii urmaririi penale, la necesitatea efectuarii unor acte suplimentare de urmarire penala in vederea aflarii adevarului, instanta retine in continuarea caracterul rezonabil al acesteia, constatandu-se un echilibru intre protejarea interesul general privind buna desfasurare a procesului penal si impiedicarea savarsirii altor infractiuni si cel individual al inculpatilor privind protejarea libertatii.

Impotriva acestei incheieri de sedinta au declarat recurs toti cei trei inculpati, solicitand respingerea propunerii de prelungire a masurii arestarii preventive, iar in subsidiar inlocuirea acestei masuri cu aceea a obligarii de a nu parasi localitatea, motivat de imprejurarea ca actele de urmarire penala ce se prefigureaza nu impun privarea de libertate a inculpatilor, iar lasarea lor in libertate nu prezinta pericol concret pentru ordinea publica, acestia fiind tineri, cu sansa identificarii unui loc de munca, aflandu-se la prima intalnire cu legea penala si dand dovada de sinceritate cu prilejul audierilor.
Analizand actele si lucrarile dosarului, tribunalul constata recursurile ca fiind intemeiate.
Sub un prim aspect si anume cel referitor la solutionarea recursurilor dupa expirarea duratei arestarii initiale, tribunalul constata ca aceasta imprejurare nu poate atrage incetarea de drept a masurii, intrucat situatia in discutie nu se inscrie in randul cazurilor prevazute de art.140 Cod de procedura penala. Mai mult, termenul de solutionare a recursului, indiferent de caracterul sau, nu poate fi asimilat unui termen al masurii arestarii, prevazut de lege sau stabilit de organul judiciar, in acceptiunea art.140 alin.1 lit.a Cod de procedura penala.
Faptul ca prin Decizia in interesul legii nr.25/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a statuat ca sintagma din cuprinsul art.159 alin.8 Cod de procedura penala are caracter imperativ, iar nu de recomandare, nu are consecinte sub aspectul duratei masurii, iar solutionarea recursului dupa durata arestarii initiale nu poate atrage incetarea efectelor masurii, in conditiile in care instanta de fond a admis propunerea de prelungire a masurii arestarii preventive.
Astfel, din continutul deciziei in interesul legii nu rezulta ca solutionarea recursului indreptat impotriva incheierii de prelungire a masurii dupa expirarea arestarii initiale ar atrage incetarea de drept a masurii, ci interpretarea oferita de instanta suprema este in sensul ca termenul de solutionare a recursului nu este unul de recomandare, ci unul imperativ.
Fireste, aceasta interpretare, ca si solutia consacrata de legiuitor prin dispozitiile art.159 alin.8 din Codul de procedura penala, nu reprezinta decat o concretizare a prevederilor art.293 din acelasi cod, potrivit carora judecata in cauzele cu inculpati aflati in stare de arest preventiv se face de urgenta si cu precadere, ele avand rolul subsidiar de a disciplina instantele de judecata in acordarea termenelor, in scop de evitare a riscului de incetare a efectelor masurii, atunci cand, in urma respingerii propunerii de prelungire, recursul s-ar solutiona dupa expirarea duratei initiale a arestarii.
Intr-adevar, numai in acest din urma caz, cererea de prelungire a duratei arestarii preventive, supusa examinarii instantei de recurs, ar ramane fara obiect, prin efectul incetarii masurii, fiind evident ca o masura ce ar inceta prin efectul legii nu mai poate fi prelungita.
Dimpotriva, in situatia in care prima instanta a dispus prelungirea masurii arestarii, solutionarea recursului dupa expirarea perioadei initiale nu poate avea efecte sub aspectul incetarii de drept a masurii, intrucat o asemenea sanctiune intervine in absenta oricarui act procesual al organului judiciar prin care sa se dispuna in acest sens, ori in situatia analizata, care coincide cu cea de speta, judecatorul fondului s-a pronuntat in sensul prelungirii masurii.
Drept urmare, faptul ca incheierea primei instante nu a capatat caracter definitiv pana la expirarea duratei initiale a arestarii, nu este de natura a atrage incetarea de drept a masurii, intrucat, si in cazul solutionarii propunerii de arestare preventiva, starea de detentie a inculpatului sau invinuitului are la baza  o incheiere nedefinitiva, judecarea recursului avand loc, prin ipoteza, dupa expirarea duratei retinerii si in termenul arestarii initiale.
Mai mult decat atat, potrivit art.159 alin.8 Cod de procedura penala, recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus prelungirea masurii arestarii preventive nu este suspensiv de executare, textul de lege avand in vedere tocmai situatia la care ne referim, cand judecarea recursului are loc dupa expirarea arestarii initiale, iar inculpatul este privat de libertate in baza incheierii de prelungire inca nedefinitiva.
Orice interpretare contrara ar face ca prevederile art.159 alin.8 din Codul de procedura penala sa fie lipsite de finalitate, intrucat, daca solutionarea recursului nu s-ar putea face decat pana la expirarea masurii arestarii, cu consecinta incetarii de drept a masurii in caz de nerespectare a termenului, inculpatul ar fi privat de libertate in baza incheierii de arestare initiala, astfel incat nici efectul suspensiv al recursului nu si-ar mai dovedi utilitatea.
In sfarsit, solutia contrara ar incuraja inculpatii in tergiversarea solutionarii cauzelor, acestia putand provoca amanarea cauzelor prin folosirea cu rea-credinta a drepturilor procesuale, un exemplu elocvent fiind acela in care inculpatul s-ar afla intr-un alt loc de detinere sau ar declara recurs prin intermediul serviciului postal, situatie in care incunostiintarea cu intarziere a instantei ar duce, in mod inevitabil, la judecarea recursului dupa expirarea duratei arestarii initiale.
Ori, este evident ca aceasta solutie nu poate fi acceptata, fiind inadmisibil ca inculpatul sa poate influenta durata arestarii preventive si, implicit, incetarea de drept a acesteia, prin modul in care intelege sa se foloseasca de drepturile procesuale, reaua credinta, chiar ipotetica, neputand fi invocata, in scop de fraudare a legii.
Pe fondul recursurilor, tribunalul retine ca potrivit art.155 Cod de procedura penala, arestarea inculpatului dispusa de instanta poate fi prelungita, in cursul urmaririi penale, motivat, daca temeiurile care au determinat arestarea initiala impun in continuare privarea de libertate sau exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate.
Desi in cauza dedusa judecatii, pericolul social al faptelor este unul ridicat, de natura a justifica arestarea initiala a inculpatilor, el trebuie disociat de pericolul pe care l-ar reprezenta lasarea in libertate a inculpatilor, intrucat acest din urma pericol, desi, grefat uneori pe datele factuale ale spetei, nu se presupune in mod generic, ci trebuie dovedit.
De asemenea, prelungirea masurii arestarii preventive, raportat la conditiile impuse de art.155 Cod de procedura penala, nu se poate dispune, in mod exclusiv, in considerarea elementelor ce au determinat arestarea initiala a inculpatilor, privarea lor de libertate putand fi mentinuta numai din ratiuni de ordin obiectiv, legate de buna desfasurare a urmaririi penale, de evitare a riscului de sustragere a inculpatilor de la urmarirea penala si a posibilitatii de repetare a unui comportament cu un pericol social sporit.
In situatia analizata, nu se poate sustine ca masura arestarii preventive este indispensabila urmaririi penale, cata vreme inculpatii sunt tineri, au recunoscut faptele, provin din familii organizate, nu au antecedente penale, iar actele de urmarire penala ce urmeaza a fi efectuate nu presupun privarea lor de libertate, putandu-se indeplini si sub imperiul unei masuri restrictive mai blande, de natura a garanta prezenta inculpatilor la dispozitia organului judiciar.
Prin urmare, in conditiile in care masura arestarii preventive si-a atins scopul, iar ecoul negativ al faptelor in randul comunitatii s-a diminuat in mod considerabil, tinand seama de imprejuarea ca in cauza nu exista constituire de parte civila, prejudiciile fiind recuperate si avand in vedere ca inculpatii au fost arestati preventiv pentru o perioada rezonabila de timp, in raport de gradul de pericol social al faptelor, de complexitatea anchetei penale aflate in derulare si datele ce caracterizeaza persoana inculpatilor, tribunalul constata recursurile ca fiind intemeiate.
Asa fiind, recursurile urmeaza a fi admise, cu consecinta respingerii propunerii Parchetului de pe langa Judecatoria Constanta si inlocuirii masurii arestarii preventive luata fata de inculpatii Zafiu Lucian Alexandru, Murga Adrian si Dosoftei Marian cu masura obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu, respectiv orasul Navodari, pentru inculpatul Zafiu Lucian Alexandru, municipiul Constanta, pentru inculpatul Murga Adrian si comuna Movila Verde, jud.Constanta, pentru inculpatul Dosoftei Marian, pe o durata de 30 de zile, incepand cu data de 27.07.2010 si pana la data de 25.08.2010 inclusiv, fara incuviintarea instantei de judecata, potrivit art.139 alin.1 raportat la art.145 din Codul de procedura penala.
Se va dispune punerea de indata in libertate a inculpatilor, daca nu sunt retinuti sau arestati in alta cauza, de sub puterea mandatelor de arestare preventiva nr.109, 110 si 111/28.06.2010 emise de Judecatoria Constanta.
In baza art.145 alin.11 Cod de procedura penala, pe durata masurii obligarii de a nu parasi localitatea inculpatii vor respecta urmatoarele obligatii :
a) sa se prezinte la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata ori de cate ori vor fi chemati;
b) sa se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere stabilit sau ori de cate ori vor fi chemati ;
c) sa nu isi schimbe locuinta fara incuviintarea instantei de judecata ;
d) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme.
In baza art.145 alin.12 Cod de procedura penala, instanta va impune inculpatilor ca pe durata masurii obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu sa nu intre in legatura unii cu altii si sa nu conduca niciun autovehicul.
Va desemna ca organe de supraveghere sectiile de politie in raza carora domiciliaza inculpatii.
Masura dispusa se va comunica administratiei locului de detinere, inculpatilor si organelor prevazute de art.145 alin.21 Cod de procedura penala.
In baza art.145 alin.3 Cod de procedura penala, se va atrage atentia inculpatilor asupra consecintelor decurgand din nerespectarea, cu rea credinta, a masurilor de supraveghere impuse.
Se vor inlatura din cuprinsul incheierii penale recurate dispozitiile contrare deciziei de fata.
In baza art.192 alin.3 Cod de procedura penala, cheltuielile judiciare vor ramane in sarcina statului.
In baza art.189 Cod de procedura penala, onorariul de avocat oficiu Radu Adrian in suma de 100 lei se va avansa din fondului special al Ministerului Justitiei.

OPINIE SEPARATA

Asupra recursurilor penale de fata:
Verificand actele si lucrarile dosarului instanta constata ca prin incheierea nr.122/22.07.2010 pronuntata de Judecatoria Constanta in dosarul penal nr.28776/212/2010 s-a dispus, in baza art.159 Cod de procedura penala, prelungirea masurii arestarii preventive a inculpatilor Zafiu Lucian Alexandru, Murga Adrian si Dosoftei Marian pe o durata de 30 de zile, incepand cu data de 27.07.2010 si pana la data de 25.08.2010 inclusiv.
Impotriva acestei incheieri, in termen legal, au declarat recurs inculpatii  Zafiu Lucian Alexandru, Murga Adrian si Dosoftei Marian, cauza fiind inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta, la data de 26.07.2010, sub nr.28776/212/2010, cu termen de judecata la data de 27.07.2010.
In raport de cele expuse mai sus, consideram ca in urma admiterii recursurilor declarate de inculpati, solutia care se impunea era cea a constatarii incetarii de drept a masurii arestarii preventive a celor trei inculpati.
In sustinerea acestei opinii avem in vedere urmatoarele:
          Prin decizia nr.25/12.05.2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, admitandu-se recursul in interesul legii, s-a stabilit:
       Dispozitiile art.159 alin.8 fraza a II-a din Codul de procedura penala se interpreteaza in sensul ca :
       1. Sintagma folosita de legiuitor "inainte de expirarea duratei arestarii preventive dispusa anterior incheierii atacate" are caracter imperativ si nu de recomandare.
      2. Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus admiterea sau respingerea propunerii de prelungire a masurii arestarii preventive va fi solutionat intotdeauna inainte de expirarea duratei arestarii preventive dispuse anterior incheierii atacate.
In cauza de fata se constata ca masura arestarii preventive dispusa anterior incheierii recurate a expirat la data de 26.07.2010, iar recursul s-a solutionat la data de 27.07.2010.
Prin urmare, avand in vedere ca prin decizia I.C.C.J. s-a stabilit ca  dispozitiile art.159 alin.8 fraza a II-a Cod de procedura penala se interpreteaza in sensul ca sintagma folosita de legiuitor "inainte de expirarea duratei arestarii preventive dispuse anterior incheierii atacate" are caracter imperativ, si nu de recomandare, iar recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus admiterea sau respingerea propunerii de prelungire a masurii arestarii preventive va fi solutionat intotdeauna inainte de expirarea duratei arestarii preventive dispuse anterior incheierii atacate, consideram ca masura arestarii preventive a inculpatilor a incetat de drept, conform dispozitiilor art.140  alin.1 lit.a Cod de procedura penala.