Drept penal. Parte generala. Aplicarea legii penale mai favorabile dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare. Dezincriminarea unei modalitati a infractiunii de fals privind identitatea. Contopirea pedepselor si masurilor educative aplicate minor

In noul Cod penal, spre deosebire de cel anterior, infractiunea de fals privind identitatea (prevazuta la art. 327 Cod penal) incrimineaza ,,prezentarea sub o identitate falsa...prin folosirea frauduloasa a unui act ce serveste la identificare, legitimare sau la dovedirea starii civile sau a unui astfel de act falsificat ...". Astfel, ramane dezincriminata fapta de prezentare verbala sub o identitate falsa, asa cum se retine ca a savarsit-o condamnatul F. C..
Numai dupa stabilirea unei pedepse unice (rezultante) pentru fapte concurente savarsite in perioada majoratului, se pot aplica dispozitiile art. 129 Cod penal si ale art. 22 alin 4 lit b) din Legea nr 187/2012 privind modul de contopire a unei pedepse cu o masura educativa.
Conform art. 129 alin 2 lit b) Cod penal ,,In cazul savarsirii a doua infractiuni, dintre care una in timpul minoritatii si una dupa majorat, pentru infractiunea comisa in timpul minoritatii se ia o masura educativa, iar pentru infractiunea savarsita dupa majorat se stabileste o pedeapsa, dupa care : b) daca masura educativa este privativa de libertate iar pedeapsa este inchisoarea, se aplica pedeapsa inchisorii, care se majoreaza cu o durata egala cu cel putin o patrime din durata masurii educative sau din restul ramas neexecutat din aceasta la data savarsirii infractiunii comise dupa majorat".
Din interpretarea acestui text rezulta ca limita maxima a sporului ce poate fi aplicat este de o treime din durata masurii educative sau din restul ramas neexecutat din aceasta la data savarsirii noii infractiuni.
Prin  sentinta  penala  nr.324 din 01.02.2014 pronuntata de Judecatoria Medgidia in dosar penal nr.652/256/2014, s-a stabilit:
" In baza art.23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 C. proc. pen., admite sesizarea din oficiu privind aplicarea legii mai favorabile privind condamnatul F. C.,  in prezent detinut in Penitenciarul Poarta Alba.
   Descontopeste pedeapsa rezultanta de 2 ani si 6 luni aplicata prin sent. penala nr. 690/10.06.2010 a Judecatoriei Constanta si repune in individualitatea lor pedepsele componente, dupa cum urmeaza:
  -1 an inchisoare aplic. in baza art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002
  - 6 luni inchisoare aplicat in baza art. 293 din Codul penal
  - rezultanta de 1 an si 6 luni inchisoare , pe care o descontopeste la randul sau in pedepsele componente :
  -  1 an si 6 luni inchisoare aplic in baza art. 208 -209 alin. 1 lit.e, g, i Cp cu aplic. art. 41 alin.2 , art. 99 si art. 109 Cp prin sent. 174/01.02.2007 a Judecatoriei Constanta, a carei suspendare a fost revocata prin prezenta
 - 5 luni inchisoare aplic. in baza art. 78 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 74 lit.a si art. 76 lit.d Cp, aplicata prin sent. 231/2007 a Judecatoriei Constanta, a carei suspendare a fost revocata
   In baza art. 4 Cp constata dezincriminata fapta privind falsul privind identitatea prev de art. 293 Cod penal de la 1969 in modalitatea savarsita de condamnat.
  Inlocuieste pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare aplic prin sent. 174/01.02.2007 a Judecatoriei Constanta cu internarea intr-un centru de detentie.
  Recontopeste pedepsele de 1 an si 6 luni si 5 luni inchisoare aplic prin sent. 231/2007 a Judecatoriei Constanta, si rezultanta de 1 an si 6 luni inchisoare o adauga la pedeapsa de 1 an inchisoare aplicat prin 1 an inchisoare aplic prin sent. pen. 690 /10.06.2010 a Judecatoriei Constanta , rezultand in final o pedeapsa de 2 ani si 6 luni inchisoare.
    In baza art. 40 alin 3 Cod penal deduce din pedeapsa durata executata de la data de 19.11.2012 la zi.
   Anuleaza mandatul de executare si dispune emiterea unui nou mandat.
   Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut urmatoarele:
          Instanta a fost sesizata de Comisia formata conform HG 836/2013 la nivelului Penitenciarului Poarta Alba in vederea stabilirii legii mai favorabile pentru condamnatul F. C., mentionandu-se ca prin intrarea in vigoare a Noului Cod penal au fost abrogate dispozitiile art. 293 Cod Penal din 1969 in modalitatea comiterii infractiunii retinuta in sarcina acestuia, precum si faptul ca o sentinta priveste fapte din minorat.
Analizand actele dosarului, instanta a retinut  urmatoarele :
Prin sent. penala nr. 690/10.06.2010 a Judecatoriei Constanta, definitiva  la 08.02.2011 prin Dec. pen. 85/P/08.02.2011 a Curtii de Apel Constanta s-a dispus condamnarea inculpatului F. C. la pedeapsa rezultanta de 2 ani si 6 luni inchisoare.
Prin aceasta sentinta s-a dispus condamnarea inculpatului F. C. la pedeapsa de 1 an inchisoare pentru infractiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie prev de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, si la pedeapsa de 6 luni inchisoare pentru infractiunea de fals privind identitatea in baza art. 293 Cod penal din 1969.
S-au contopit aceste 2 pedepse rezultand pedeapsa de 1 an inchisoare.
S-a constatat ca infractiunile sunt savarsite in termenul de incercare a altor 2 pedepse pentru care s-a aplicat suspendarea sub supraveghere sau suspendarea conditionata.
Astfel, s-a revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 1an si 6 luni inchisoare aplicat in baza art. 208 -209 alin. 1 lit.e, g, i Cp cu aplic. art. 41 alin.2 , art. 99 si art. 109 Cp prin sent. 174/01.02.2007 a Judecatoriei Constanta.
S-a revocat suspendarea conditionata a pedepsei de 5 luni inchisoare aplicata  prin sent. 231/2007 a Judecatoriei Constanta pentru conducere conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie prev de art. 78 alin 1 din OUG 195/2002,  corespondentul art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002.
Cele 2 pedepse revocate s-au contopit, rezultanta de 1 an si 6 luni fiind adaugata la pedeapsa rezultanta de 1 an inchisoare , in final rezultand pedeapsa de 2 ani si 6 luni inchisoare.
Executarea pedepsei a inceput la data 19.11.2012.
Impotriva acestei hotarari a declarat calea de atac a contestatiei condamnatul F. C., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie .
Examinand sentinta penala contestata prin prisma criticilor formulate, precum si din oficiu, astfel cum rezulta din dispozitiile art. 425 ind 1 Cod procedura penala introdus prin OUG nr 3/2014, tribunalul constata contestatia condamnatului F. C. ca fiind intemeiata, urmand a o admite pentru considerentele care urmeaza:
La data de 01 februarie 2014 a intrat in vigoare noul Cod penal (Legea nr 286/2009) si Legea de punere in aplicare a acestuia -Legea nr 187/2012.
In vederea evidentierii si stabilirii pedepselor aplicate condamnatului pentru fiecare infractiune, pentru care se impune aplicarea legii penale mai favorabile, tribunalul va repune in individualitate aceste pedepse, aceasta chestiune fiind doar o operatiune de tehnica a redactarii hotararii, si nu o operatiune juridica impusa de lege.
Astfel, se constata ca numitul F. C. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an si 6 luni pentru o infractiune savarsita in stare de minoritate, a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 293 Cod penal, a fost condamnat la pedeapsa de 5 luni inchisoare pentru infractiunea prevazuta de art. 78 din OUG nr 195/2002,  si in sfarsit a fost condamnat la pedeapsa de 1 an inchisoare pentru infractiunea prevazuta de art. 86 din OUG nr 195/2002.
Potrivit art. 4 din Codul penal, ,,Legea penala nu se aplica faptelor savarsite sub legea veche, daca nu mai sunt prevazute de legea noua. In acest caz, executarea pedepselor ..... pronuntate in baza legii vechi, ....privitoare la aceste fapte inceteaza prin intrarea in vigoare a legii noi".
Tribunalul retine, ca si prima instanta, ca in noul Cod penal, spre deosebire de cel anterior, infractiunea de fals privind identitatea (prevazuta la art. 327 Cod penal) incrimineaza ,,prezentarea sub o identitate falsa...prin folosirea frauduloasa a unui act ce serveste la identificare, legitimare sau la dovedirea starii civile sau a unui astfel de act falsificat ...". Astfel, ramane dezincriminata fapta de prezentare verbala sub o identitate falsa, asa cum se retine ca a savarsit-o condamnatul F. C .
Fata de aceste considerente, va constata ca fiind dezincriminata infractiunea de fals privind identitatea in modalitatea prezentarii verbale in fata unei autoritati, iar pentru a da eficienta aplicativa acestei dispozitii constatative din hotarare, va dispune inlaturarea condamnarii de 6 luni inchisoare aplicata condamnatului F. C. pentru infractiunea prevazuta de art. 293 Cod penal 1969.
Tribunalul retine, in legatura cu dispozitia din prezenta decizie, de constatare a dezincriminarii faptei savarsite de condamnat chiar daca aceasta chestiune a fost rezolvata corespunzator de instanta fondului,  prevederile art. 425 ind 1 alin 7 pct 2 lit a) Cod procedura penala, care impun desfiintarea in intregime a hotararii atacate (chiar daca unele din dispozitiile acesteia ar fi corecte) si solutionarea in intregime a cauzei. Este de remarcat, in acelasi sens, si faptul ca art. 425 ind 1 alin 4 face trimitere numai la prevederile art. 416 si 418 Cod procedura penala privind efectul suspensiv si neagravarea situatiei in propria cale de atac, si nu face trimitere  la dispozitiile art. 417 ce reglementeaza efectul devolutiv (total sau partial) al apelului, care ar permite, conform art. 423, desfiintarea numai in parte a hotararii atacate.
Conform art. 21 alin 1 din Legea nr 187/2012 de punere in aplicare a Codului penal, ,,Pedeapsa inchisorii executabila, aplicata in baza Codului penal din 1969 pentru infractiuni comise in timpul minoritartii, se inlocuieste cu masura educativa a internarii intr-un centru de detentie pe o perioada egala cu durata pedepsei inchisorii".
Tribunalul retine, pe de o parte, ca acest text de lege este imperativ si nu contine nici o exceptie (prin raportare la cauza de fata) , iar pe de alta parte, ca din intreaga conceptie a noului Cod penal, rezulta inadmisibilitatea aplicarii de pedepse pentru infractiuni savarsite in stare de minoritate, aceasta inadmisibilitate producand efecte si pentru pedepsele aplicate definitiv.
Astfel, se impune ca pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare aplicata condamnatului F. C. pentru o infractiune savarsita in minoritate, sa fie inlocuita cu masura educativa  a internarii acestuia intr-un centru de detentie, prevazuta de art. 125 Cod penal,  pe o perioada de 1 an si 6 luni.
Dupa efectuarea si a acestei operatiuni de aplicare a legii penale mai favorabile, instanta fondului a apreciat in mod gresit ca, urmare a concursului intre infractiunile pedepsite cu 5 luni inchisoare, respectiv 1 an si 6 luni inchisoare (inlocuita cu 1 an si 6 luni masura educativa), s-ar impune recontopirea acestora conform Deciziei nr XXX/2007 a ICCJ , in sanctiunea cea mai grea de 1 an si 6 luni inchisoare.
Aprecierea este gresita din urmatoarele considerente:
-in primul rand, decizia nr XXX/2007 a ICCJ a devenit caduca la data intrarii in vigoare a noului Cod penal, deoarece noile acte normative, prin dispozitiile art. 129 alin 2 lit b) Cod penal si - ca dispozitii tranzitorii -ale art. 22 alin 4 lit b) din Legea nr 187/2012, au reglementat in mod explicit si diferit de decizia ICCJ, modalitatea ,,contopirii" unei pedepse cu o masura educativa. Decizia nr XXX/2007 a ICCJ a fost adoptata intr-o perioada in care legea era considerata neclara in materia unei astfel de situatii juridice insa, in prezenta unei dispozitii legale ulterioare deciziei, si care are un alt sens decat decizia jurisprudentiala, aceasta din urma isi inceteaza aplicabilitatea si nu mai poate fi invocata ca temei legal.
-in al doilea rand, chiar in cazul aplicabilitatii deciziei nr XXX/2007, este nelegal procedeul de a transforma sanctiunea cea mai grea a masurii educative de 1 an si 6 luni, intr-o pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare, aceasta transformare neputand fi justificata de faptul ca masura educativa a fost contopita cu o pedeapsa de 5 luni inchisoare. Cu alte cuvinte, nu se poate alege de la una din sactiunile contopite perioada cea mai lunga (1 an si 6 luni), iar de la cealalta felul sanctiunii (pedeapsa) , pentru ca s-ar ajunge la o sanctiune neaplicata de nici o instanta, care in acelasi timp este si mai grea decat oricare din sanctiunile contopite.
De altfel, dispozitivul deciziei in interesul legii nr XXX/2007 este in sensul ca, dupa efectuarea concursului, sa se aplice sanctiunea (si nu pedeapsa) rezultanta cea mai grea, care, in cazul concret, ar fi de 1 an si 6 luni internare intr-un centru de reeducare .
Fata de considerentele de mai sus, tribunalul retine ca urmatoarea etapa dupa inlaturarea condamnarii de 6 luni si dupa inlocuirea pedepsei de 1 an si 6 luni inchisoare cu masura educativa , este aceea a stabilirii pedepsei rezultante dintre pedepsele ramase in fiinta, si anume pedeapsa de 1 an inchisoare si pedeapsa de 5 luni inchisoare.
Se impune aceasta deoarece, numai dupa stabilirea unei pedepse unice pentru fapte savarsite in perioada majoratului, se pot aplica dispozitiile art. 129 Cod penal si ale art. 22 alin 4 lit b) din Legea nr 187/2012 privind modul de contopire a unei pedepse cu o masura educativa.
Potrivit art. 15 alin 2 din Legea nr 187/2012, ,,Regimul suspendarii conditionate a executarii pedepsei...inclusiv sub aspectul revocarii sau anularii acesteia, este cel prevazut de Codul penal din 1969". 
Astfel, rezulta ca se mentin efectele revocarii suspendarii conditionate a executarii pedepsei de 5 luni inchisoare aplicata condamnatului, si, ca atare, recontopirea pedepsei de 1 an inchisoare cu cea de 5 luni inchisoare trebuie realizata in conditiile art. 83 Cod penal 1969 (asa cum de altfel a si fost efectuata anterior, cu autoritate de lucru judecat).
Prin recontopirea acestor doua pedepse, in temeiul art. 83 Cod penal, se obtine pedeapsa rezultanta de 1 an si 5 luni inchisoare .
Conform art. 129 alin 2 lit b) Cod penal ,,In cazul savarsirii a doua infractiuni, dintre care una in timpul minoritatii si una dupa majorat, pentru infractiunea comisa in timpul minoritatii se ia o masura educativa, iar pentru infractiunea savarsita dupa majorat se stabileste o pedeapsa, dupa care : b) daca masura educativa este privativa de libertate iar pedeapsa este inchisoarea, se aplica pedeapsa inchisorii, care se majoreaza cu o durata egala cu cel putin o patrime din durata masurii educative sau din restul ramas neexecutat din aceasta la data savarsirii infractiunii comise dupa majorat".
Acelasi sens aplicativ este regasit si in dispozitiile tranzitorii ale art. 22 alin 4 lit b) care dispune ca ,,Daca in termenul de incercare al suspendarii executarii unei pedepse pentru infractiuni comise in timpul minoritatii condamnatul a savarsit din nou o infractiune, instanta revoca suspendarea si inlocuieste pedeapsa potrivit alin 2 sau 3, dupa care: b) daca noua infractiune a fost comisa dupa majorat, se aplica o sanctiune rezultanta stabilita potrivit art. 129 alin 2 din Codul penal". 
Mai mult, din interpretarea acestui al doilea text, tribunalul retine ca, in cazul revocarii suspendarii executarii unei pedepse aplicate pentru o infractiune savarsita in minorat, nu se mai mentin dispozitiile prevazute de art. 83 Cod penal (in sensul cumularii aritmetice a sanctiunilor) ci se aplica dispozitiile specifice in materia contopirii pedepselor cu masuri educative, nou introduse. Se observa ca, pe aceasta cale, se asigura egalitatea de tratament juridic intre persoanele condamnate in minorat potrivit Codului penal 1969 si persoanele condamnate pentru infractiuni savarsite dupa intrarea in vigoare a noului Cod penal.
Fata de considerentele de mai sus, tribunalul va dispune contopirea pedepsei rezultante de 1 an si 5 luni inchisoare, cu masura educativa a internarii intr-un centru de reeducare pe o perioada de 1 an si 6 luni, conform dispozitiilor art. 129 alin 2 lit b) Cod penal .
O chestiune de interpretare se ridica in legatura cu cuantumul sporului ce poate fi aplicat conform prevederii ca ,,se aplica pedeapsa inchisorii, care se majoreaza cu o durata egala cu cel putin o patrime din durata masurii educative sau din restul ramas neexecutat din aceasta la data savarsirii infractiunii comise dupa majorat".
Astfel, se ridica problema limitei maxime a sporului care poate fi adaugat la pedeapsa inchisorii, deoarece textul prevede numai limita sa minima (cel putin o patrime din durata masurii educative...) dar nu si pe cea maxima.
 Tribunalul retine ca limita maxima a sporului ce poate fi aplicat este de o treime din durata masurii educative sau din restul ramas neexecutat din aceasta la data savarsirii noii infractiuni, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit regulii prevazute la art. 39 lit b) Cod penal, cand s-au stabilit numai pedepse cu inchisoarea, se aplica pedeapsa cea mai grea la care se adauga un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite. In mod evident, aceasta regula se aplica infractorilor majori, pentru ca numai acestora li se pot aplica pedepse.
Regimul juridic aplicabil minorilor este derogator si -traditional si firesc -mai bland decat cel aplicabil majorilor.
Astfel, nu se poate interpreta un text aplicabil minorilor infractori, care sa conduca la un regim juridic mai aspru decat cel aplicabil infractorilor majori.
Or, daca s-ar interpreta textul art. 129 alin 2 lit b) in sensul ca, in lipsa unei prevederi exprese a legii privind limita maxima pana la care se poate majora pedeapsa inchisorii, aceasta ar putea fi majorata eventual cu un spor de pana la durata masurii educative neexecutate, atunci regimul juridic aplicabil minorului ar fi mai greu decat cel aplicabil majorului. Minorul ar suporta o agravare a pedepsei inchisorii egala cu cuantumul sanctiunii aplicate pentru cea de-a doua infractiune (savarsita in minoritate) in timp ce infractorul major ar suporta o agravare a pedepsei de numai o treime din sanctiunea aplicata pentru cea de-a doua infractiune.
Mai mult, pedeapsa rezultanta aplicabila minorului ar fi cu atat mai injusta cu cat considerentele de reeducare avute in vedere la aplicarea unei masuri educative sunt partial diferite de cele avute in vedere  la aplicarea unei pedepse, in sensul ca, la aplicarea unei masuri educative sanctiunea se stabileste pe o perioada -de regula -mai indelungata decat daca s-ar fi aplicat o pedeapsa, pentru a da posibilitatea infractorului minor sa-si insuseasca cunostiinte scolare sau profesionale, etc. Astfel, in aceasta situatie, daca pedeapsa aplicata pentru o fapta ca major ar fi sporita cu intregul cuantum al masurii educative, condamnatul respectiv ar suporta o pedeapsa rezultanta -de principiu -mai grea chiar si decat pedepsele reunite aritmetic, pentru aceleasi fapte, aplicate unui infractor major.
Pentru considerentele expuse, in lumina principiului egalitatii de tratament juridic, tribunalul retine ca sporul aplicabil in conformitate cu dispozitiile art. 129 alin 2 lit b) Cod penal este situat intre o patrime si o treime din durata masurii educative (sau a restului neexecutat al acesteia).
Un alt aspect de analizat este acela daca prezenta instanta poate aprecia asupra cuantumului sporului pe care il poate aplica condamnatului, respectiv daca acest spor poate fi -sau dupa caz, este imperativ sa fie -de o patrime, de o treime sau de o valoare intermediara intre acestea.
Caracteristica procedurii aplicarii legi penale mai favorabile la pedepsele definitiv aplicate este aceea ca trebuie respectata autoritatea de lucru judecat, coroborata cu legalitatea pedepselor aplicabile potrivit noii legi mai favorabile, in sensul ca pedeapsa ce se executa sa nu fie redusa decat pana la limita maxima reglementata de noua lege, ce s-ar putea aplica .
Potrivit art. 6 din Codul penal, ,,Cand, dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare si pana la executarea completa a pedepsei inchisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsa mai usoara, sanctiunea aplicata, daca depaseste maximul special prevazut de legea noua pentru infractiunea savarsita, se reduce la acest maxim"
Prin urmare, din aceasta perspectiva, instanta de punere in executare a legii penale mai favorabile nu are competenta de a aprecia asupra unei individualizari a pedepsei rezultante, ci doar de a stabili limita maxima a acestei pedepse astfel cum rezulta din prevederile noii legi, si de a reduce pedeapsa aplicata pana la  aceasta limita.
In cazul de fata, tribunalul retine, potrivit considerentelor anterioare, ca maximul legal ce s-ar putea aplica condamnatului F. C. potrivit noului Cod penal, pentru infractiunile pedepsite cu 1 an si 5 luni inchisoare, si respectiv 1 an si 6 luni masura educativa a internarii intr-un centru de reeducare, este de 1 an si 5 luni la care se adauga o treime din masura educativa de 1 an si 6 luni, rezultand deci o pedeapsa rezultanta finala de 1 an si 11 luni inchisoare .
In consecinta, tribunalul va aplica condamnatului F. C. pedeapsa rezultanta de 1 an si 11 luni inchisoare.
In baza art. 40 alin 3 Cod penal va deduce din pedeapsa perioada executata, de la 19 noiembrie 2012 la zi .
Va dispune anularea mandatului de executare a pedepsei inchisorii nr 1164/09 02 2011 emis de Judecatoria Constanta si va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei pentru pedeapsa de 1 an si 11 luni inchisoare, din care se scade perioada executata de la 19 noiembrie 2012 la zi.
In baza art. 275 alin 3 cod procedura penala cheltuielile judiciare avansate de stat vor ramane in sarcina acestuia .