Drept penal. Parte generala. Aplicarea legii penale mai favorabile dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare. Inadmisibilitate.

Prin sentinta penala 04 01 2012, petentul a fost condamnat  pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 10 din Legea nr 143/2000 in referire la art. 2 alin. 2 din aceeasi lege.
Din actele dosarului rezulta ca aceasta sentinta a fost analizata in recurs de catre ICCJ, care a stabilit solutia definitiva prin decizia penala  din 25 iunie 2014 .
Prin urmare, hotararea de condamnare a petentului nu a ramas definitiva mai inainte de intrarea in vigoare a noului Cod penal, ci ulterior, situatie in care Inalta Curte de Casatie si Justitie a putut verifica incidenta modificarilor legislative asupra situatiei condamnatului, din perspectiva presupusei dezincriminari a faptei de organizare si coordonare a traficului de droguri.
Avand in vedere ca instanta suprema s-a pronuntat in sensul retinerii infractiunii si condamnarii petentului, decizia acesteia constituie autoritate de lucru judecat, astfel incat nu se mai poate repune in discutie presupusa dezincriminare a faptei, cata vreme acest aspect a putut fi invocat si analizat inca din timpul solutionarii fondului cauzei, iar o instanta s-a pronuntat in sensul ca fapta petentului nu este dezincriminata.
Prin cererea inregistrata sub nr 5069/118/2014, petentul condamnat T. V. a solicitat , prin intermediul contestatiei la executare, sa se constate stinsa executarea pedepsei de 11 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr 04/04 01 2012 a Tribunalului Constanta, avand in vedere ca a fost condamnat pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 10 din Legea nr 143/2000, iar ca urmare a intervenirii legii nr 187/2012 s-a dezincriminat activitatea de organizare si coordonare a traficului de droguri, fapta pentru care a fost condamnat.
Art. 4 din noul Cod penal cuprinde dispozitii privind aplicarea legii penale de dezincriminare. Dezincriminarea faptei prin noua lege face admisibila contestatia bazata pe dispozitiile art. 598 lit d) Cod procedura penala.
Analizand actele si lucrarile dosarului tribunalul retine urmatoarele:
Cererea petentului condamnat este incadrabila, din punct de vedere procedural, in dispozitiile art. 595 Cod procedura penala, si nu in ale art. 598 Cod procedura penala. 
Potrivit art. 23 din Legea nr 255/2013, cererile, contestatiile si sesizarile introduse in termen de 6 luni de la data intrarii in vigoare a Legii nr 286/2009, avand ca obiect aplicarea art. 4 si 6 din aceasta lege in cazul hotararilor ramase definitive anterior intrarii ei in vigoare se solutioneaza dupa procedura prevazuta in prezentul articol_
Alin. 7 al art. 23 prevede ca procedura se desfasoara fara participarea procurorului, condamnatului si avocatului condamnatului.
Prin sentinta penala nr 4 din 04 01 2012 pronuntata in dosarul penal nr 6104/118/2009 al Tribunalului Constanta, petentul T. V. a fost condamnat  pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 10 din legea nr 143/2000 in referire la art. 2 alin. 2 din aceeasi lege.
Din actele dosarului rezulta ca aceasta sentinta a fost analizata in recurs de catre ICCJ, care a stabilit solutia definitiva prin decizia penala nr 2147 din 25 iunie 2014 a ICCJ.
Prin urmare, hotararea de condamnare a petentului nu a ramas definitiva mai inainte de intrarea in vigoare a noului Cod penal, ci ulterior, situatie in care Inalta Curte de Casatie si Justitie a putut verifica incidenta modificarilor legislative asupra situatiei condamnatului, din perspectiva presupusei dezincriminari a faptei de organizare si coordonare a traficului de droguri.
Avand in vedere ca instanta suprema s-a pronuntat in sensul retinerii infractiunii si condamnarii petentului, decizia acesteia constituie autoritate de lucru judecat, astfel incat nu se mai poate repune in discutie presupusa dezincriminare a faptei, cata vreme acest aspect a putut fi invocat si analizat inca din timpul solutionarii fondului cauzei, iar o instanta s-a pronuntat in sensul ca fapta petentului nu este dezincriminata.
De altfel, dezincriminarea nu este echivalenta cu abrogarea, si se poate observa ca abrogarea partiala a textului privind incriminarea faptei de organizare si coordonare a traficului de droguri nu conduce la concluzia dezincriminarii acestei fapte, cata vreme a ramas incriminata fapta de instigare, respectiv complicitate la traficul de droguri, iar o activitate de organizare sau coordonare poate fi incadrata, in functie de cazul particular, fie in conceptul d instigare, fie in cel de complicitate, astfel fapta in sine nefiind dezincriminata, ci doar incadrabila intr-un alt text de lege.
Pentru considerentele expuse, intrucat exista autoritate de lucru judecat in ce priveste stabilirea faptului daca activitatea pentru care a fost condamnat petentul a fost sau nu dezincriminata prin legea nr 187/2012, tribunalul va respinge, ca inadmisibila, cererea condamnatului T. V. privind aplicarea art. 4 Cod penal, constatarea dezincriminarii faptei de organizare de trafic de droguri de mare risc pentru care a fost condamnat prin sentinta penala nr 4 din 04 01 2012 a Tribunalului Constanta, definitiva prin decizia penala nr 2147  din 25 iunie 2014 a ICCJ si inlaturarea executarii pedepsei de 11 ani inchisoare aplicata.
In baza art. 275 alin. 2 cod procedura penala va obliga condamnatul sa plateasca statului suma de 100 lei reprezentand cheltuieli judiciare.
Hotararea este atacabila cu contestatie, potrivit art. 23 alin. 9 din Legea nr 255/2013.