Desfacerea casatoriei prin divort de catre o instanta judecatoreasca nu aduce atingere dispozitiilor art.8 si 12 din CEDO.

Divort. Prin desfacerea casatoriei prin divort de catre o instanta judecatoreasca nu se aduce atingere dreptului paratului la o viata de familie ocrotit de art. 8 din Conventia Europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si nici nu se incalca dispozitiile art. 12 din aceeasi Conventie intrucat, pe de o parte, aceasta ingerinta a autoritatilor statale este prevazuta de lege, indeplineste un scop legitim, fiind o masura necesara, intr-o societate democratica, pentru protejarea drepturilor si libertatilor altora - respectiv pentru protejarea dreptului la o viata privata intima, personala si familiala, al reclamantei, iar, pe de alta parte, dreptul de a se casatori al unei parti, drept garantat de art. 12 din Conventie, are in vedere numai incheierea casatoriei nu si desfacerea ei.

Prin cererea inregistrata la Judecatoria Targoviste sub nr.3374/315/2007, reclamanta VM a chemat in judecata pe paratul VGh, pentru  ca, prin sentinta ce se va pronunta, sa se dispuna desfacerea casatoriei incheiata de parti la data de 18.06.1988 si inregistrata in registrul starii civile al Primariei Targoviste, sub nr. 568, precum si reluarea de catre reclamanta a numelui avut anterior casatoriei, acela de S.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca in urma casatoriei cu paratul a rezultat un copil care in prezent este major iar datorita relatiilor tensionate in permanenta, dintre soti motivat pe nepotrivirea de caracter, in anul 2005 a intervenit separatia sotilor cat si o administrare independenta a veniturilor personale; ca relatiile dintre soti s-au deteriorat,  si convietuirea nu mai este posibila,  fiind grav si iremediabil vatamate relatiile de familie.
In drept, reclamanta si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art. 37 alin. 2 si art. 40 Codul Familiei, iar cererea introductiva a fost urmata de dovada platii taxei de timbru si originalul certificatului de casatorie.
Prin intampinarea formulata, paratul a solicitat instantei de judecata respingerea cererii de divort formulata de reclamanta aratand ca reclamanta nu a prezentat in cererea sa faptele pe care le considera relevante pentru a constitui motivele temeinice in desfacerea casatoriei; ca in dosarul civil nr. 5399/2005 inregistrat la Judecatoria Targoviste prin sentinta civila nr. 201/2006 s-a respins actiunea de divort, constatandu-se faptul ca pe baza probelor administrate nu au fost dovedite motive de divort si nici vreo culpa in destramarea relatiilor de casatorie; ca prin decizia nr. 295/2006 pronuntata de Tribunalul Dambovita s-a dispus desfacerea casatoriei, din vina paratului iar prin decizia civila nr. 269/2006 Curtea de Apel Ploiesti -Sectia pentru cauze de familie a admis recursul si pe fond a mentinut sentinta civila nr. 201/2006 pronuntata de Judecatoria Targoviste in dosarul civil nr. 5399/2005; ca paratul a invocat exceptia puterii de lucru judecat reglementata de art. 1201 cod civil; ca cererea de divort formulata, nu este fundamentata de reclamanta nici pe baza acordului partilor si nu se declara de acord nici cu desfacerea casatoriei din culpa paratului.
Prin sentinta civila nr. 4421/14.11.2007, Judecatoria Targoviste a respins exceptia invocata, ca fiind neintemeiata; a admis cererea formulata de   reclamanta VM in contradictoriu cu paratul VGh; in temeiul dispozitiilor art. 38 Codul Familiei, a desfacut casatoria incheiata de parti si inregistrata in registrul starii civile al  Primariei Targoviste sub nr. 368 din data de 18.06.1988, din vina paratului si in temeiul dispozitiilor art. 40 Codul Familiei, s-a dispus ca reclamanta sa isi reia numele avut anterior casatoriei, acela de S.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca criteriile de apreciere a motivelor de divort, sunt cele prevazute de dispozitiile art. 38 Codul familiei cu referire la imposibilitatea continuarii casatoriei pentru sotul care cere desfacerea ei acestea reprezentand criterii principale de care instanta trebuie sa tina seama in solutia  ce se pronunta; ca practica  judiciara in materie a statuat ca prin motive temeinice, care  duc la desfacerea casatoriei sunt determinate de faptele reale care in mod obiectiv reprezinta gravitate si care indreptatesc desfacerea casatoriei; ca desfacerea casatoriei prin divort are punctul de plecare in esenta afectiv morala a casatoriei, sens in care dispozitiile art. 2 din Codul Familiei prevad in mod expres ca relatiile de familie se bazeaza pe prietenia si afectiunea reciproca a sotilor , constituind mobilul determinant al casatoriei si fundamentul moral al comunitatii de viata a sotilor; ca daca acest fundament lipseste casatoria inceteaza de a mai fi morala asadar se justifica interventia justitiei in admiterea cererii de desfacere a casatoriei; ca practica judiciara in materie consacrata chiar de instanta suprema a statuat faptul ca in orice relatie de familie traieste un interes social, avand si un caracter social, avand fundament in esenta morala a acesteia  realizata pe prietenia si afectiunea reciproca a sotilor; ca atunci cand elementul moral si afectiv lipseste, este evident ca institutia casatoriei nu mai corespunde menirii pentru care este reglementata si ocrotita de lege, devenind pur formala, conditii in care instanta dispune desfacerea acesteia pentru a putea pune de acord starea de drept si starea de fapt a relatiilor de casatorie; ca probatoriul administrat reprezentat de depozitiile martorilor audiati atat la cererea reclamantei cat si a paratului evidentiaza faptul ca partile sunt despartite in fapt din anul 2005, nu mai realizeaza relatii specifice casatoriei, astfel ca o solutie contrara celei ce urmeaza a se pronunta ar duce la incalcarea dispozitiilor art. 2 din Codul Familiei precum si a dispozitiilor art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului cu referire la dreptul oricarei persoane la respectarea vietii private dar si a dispozitiilor art. 12 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului; ca, mai mult, depozitiile martorilor prezentati de reclamanta evoca faptul ca paratul prin relatiile pe care le cultiva in afara casatoriei, denota comportament care nu poate fi considerat ca fiind dedicat continuarii casatoriei cu reclamanta; ca potrivit celor doua texte din Conventia Europeana a Drepturilor Omului se garanteaza dreptul subiectiv la a incheia o casatorie si efectul esential acela de a da nastere vietii de familie dar nu cel exclusiv de a exista viata de familie; ca in conceptia legiuitorului se reflecta deopotriva atat in principiul asupra admisibilitatii divortului ca o consecinta a libertatii casatoriei cat si in principiul liberului consimtamant al omului de a decide  asupra vietii sale de familie determinata de interesul moral si afectiv al relatiilor de familie; ca privitor la exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de catre parat,instanta o priveste ca fiind in afara conditiilor legale, atat timp cat motivele desfacerii casatoriei invocate de reclamanta privesc perioada si ulterior pronuntarii sentintei civile nr. 201/2006, ramasa irevocabila si mai ales faptul ca, pronuntarea altei solutii in afara de cea de admitere a cererii de divort ar insemna si o incalcare a dispozitiilor art. 2, 12 si 13, 16 din Codul Familiei,care  au la baza consimtamantul sotilor la incheierea casatoriei si ca admiterea unei astfel de cereri ar incalca practica instantei europene, unanim constanta, exprimata cu precadere in cauzele pronuntate impotriva Romaniei,  astfel de exceptie acceptata incalca dreptul partilor de a fi supusa judecatii cererea lor, controlul judiciar fiind atributul exclusiv al instantelor .
Impotriva acestei sentinte a declarat apel in termenul legal paratul care a solicitat admiterea apelului si desfiintarea in totalitate a sentintei atacate, ca fiind in mod vadit netemeinica si nelegala si a aratat ca desfacerea casatoriei incheiata intre parti este dispusa de instanta de fond in temeiul disp.art.38 din Codul familiei din vina sa exclusiva prin sentinta civila nr.4421/14.11.2007 care se deosebeste de o alta cerere de divort din 15.09.2005 din dosarul civil nr.5399/2005 prin aceea ca la data inregistrarii fiul sau VM nascut la data de 12.11.1988 era minor, fiind o cerere de divort cu copii in intretinere; ca motivul esential invocat de reclamanta in cele doua cereri de divort este nepotrivirea de caracter; ca declaratiile martorilor audiati in cauza nu au fost luate in consideratie la motivarea sentintei civile; ca nu au fost intrunite conditiile legale ca instanta de fond sa desfaca casatoria din vina exclusiva a acestuia, fiind incalcate art.8 si art.12 si 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale; ca prin mentinerea casatoriei chiar in conditiile in care exista o despartire in fapt si o separare in fapt, dreptul la respectarea vietii private si de familie, a domiciliului ales de reclamanta si a corespondentei sale prevazut de art.8 pct.1 din conventie.
Prin intampinare, intimata reclamanta a solicitat respingerea apelului si mentinerea ca temeinica si legala a sentintei pronuntata de Judecatoria Targoviste si a aratat ca din intreg materialul probator efectuat in cauza rezulta ca relatiile de casatorie au fost grav afectate si ca nu mai exista posibilitatea impacarii, datorita comportamentului apelantului de-a lungul anilor petrecuti, comportament care a fost relatat si de martorii audiati in cauza si ca mentinerea unei casatorii in care lipseste elementul afectiv ar insemna mentinerea sa in aceasta relatie contrar sentimentelor si valorilor ce sunt ocrotite de lege pentru casatorie.
Prin decizia civila nr. 165/21.04.2008, Tribunalul Dambovita a respins ca nefondat apelul declarat  de apelantul parat VGh impotriva sentintei civile nr. 4421/14.11.2007 pronuntata de Judecatoria Targoviste in dosarul nr. 3374/315/2007, in contradictoriu cu intimata  reclamanta V M si a pastrat hotararea atacata.
Pentru a pronunta aceasta decizie, Tribunalul a retinut urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 38 Codul familiei "Instanta judecatoreasca poate desface casatoria prin divort atunci cand, datorita unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila."
In mod corect instanta de fond a retinut ca raporturile dintre soti sunt grav vatamate iar continuarea casatoriei nu mai este posibila din culpa apelantului parat.
Astfel, din declaratiile martorilor DMG (fila 58 din dosarul de fond), DVC (fila 59 din dosarul de fond), BL (fila 65 din dosarul de fond) si DCP (fila 62 din dosarul de fond), rezulta ca sotii sunt despartiti in fapt din anul 2005; ca din anul 2005, de cand s-au despartit in fapt, partile nu au mai reluat legaturile specifice casatoriei, locuind in imobile separate; ca despartirea in fapt s-a datorat faptului ca paratul era foarte gelos, iar pe acest fond devenea violent, reclamanta intimata fiind vazuta de martora DMG (colega de serviciu cu reclamanta intimata) vanata la fata si tumefiata; ca, din cauza geloziei paratului apelant, partile aveau discutii, care erau purtate in fata copilului; ca reclamanta intimata a continuat sa locuiasca cu paratul apelant pentru copil, insa acest lucru a afectat-o atat de tare incat i-a crescut tensiunea, a avut ganduri sinucigase si chiar o tentativa de sinucidere; ca, in toamna anului 2006, martora DVC(sora reclamantei intimate) l-a auzit pe paratul apelant reprosandu-i reclamantei intimate faptul ca ar avea relatii cu persoane de acelasi sex; ca relatiile dintre soti, dupa despartirea in fapt, au fost proaste, paratul apelant sicanand-o  pe reclamanta intimata "in toata perioada"; ca, de cand partile s-au separat, paratul a intrat intr-o alta relatie sentimentala cu o alta persoana - medic sau biolog.
Depozitia martorei CG, menajera apelantului parat, nu contrazice aceste declaratii si nici nu constituie, dupa cum sustine paratul apelant,  o dovada a fidelitatii acestuia si nici a faptului ca relatiile dintre soti nu erau tensionate, intrucat martora a afirmat doar ca ea face curatenie la apelant de circa de 2 ani, de 2 ori pe saptamana, cate 3-4 ore, si ca nu cunoaste ca paratul sa fi intrat in relatii cu alte femei.
Sustinerea apelantului reclamant ca instanta de fond nu ar fi trebuit sa tina seama de depozitiile celor doua martore propuse de intimata reclamanta intrucat cele relatate de martore nu ar fi fost percepute personal nu poate fi primita intrucat toti martorii audiati in cauza au prezentat imprejurarile ce au dus la destramarea relatiilor de familie dintre parti, astfel cum au fost ele percepute de martori, atat direct cat si din spusele partilor.
Faptul ca apelantul parat declara prin motivele de apel ca are si in prezent sentimente de afectiune si respect fata de sotia sa nu este de natura a duce la concluzia ca poate continua casatoria dintre soti cata vreme declaratiile acestuia nu sunt insotite si de un comportament corespunzator iar paratul apelant nu a facut dovada unor demersuri in vederea impacarii cu reclamanta intimata (reprosurile facute reclamantei la telefon cu privire la relatiile acesteia cu persoane de acelasi sex nefacand parte din aceasta categorie, la fel ca si expunerea unei relatii sentimentale cu o alta femeie). 
Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel, tribunalul retine ca nu se poate sustine ca  s-ar fi incalcat dreptul apelantului la un proces echitabil, cata vreme, prin incheierea din 10.10.2007, instanta de fond i-a pus in vedere apelantului parat ca, pentru egalitate de tratament, poate solicita instantei ca poate solicita instantei acelasi numar de martori ca si reclamanta intimata.
De altfel, nici sustinerea apelantului parat in sensul ca prin desfacerea casatoriei prin divort de catre o instanta judecatoreasca se aduce atingere dreptului sau la o viata de familie ocrotit de art. 8 din Conventia Europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si se incalca dispozitiile art. 12 din aceeasi Conventie nu poate fi primita intrucat, pe de o parte, aceasta ingerinta a autoritatilor statale este prevazuta de lege, indeplineste un scop legitim, fiind o masura necesara, intr-o societate democratica, pentru protejarea drepturilor si libertatilor altora - respectiv pentru protejarea dreptului la o viata privata intima, personala si familiala, iar, pe de alta parte, dreptul de a se casatori garantat de art. 12 din Conventie are in vedere numai incheierea ei nu si desfacerea casatoriei.
De asemenea, tribunalul mai retine ca, fata de dispozitiile art. 5 din Protocolul nr. 7 la Conventia  pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale conform carora "Sotii se bucura de egalitate in drepturi si in responsabilitati cu caracter civil, intre ei si in relatiile cu copiii lor in ceea ce priveste casatoria, pe durata casatoriei si cu prilejul desfacerii acesteia", statele sunt libere sa reglementeze divortul, conditiile si efectele acestuia, chiar  daca nici Conventia si nici protocoalele sale aditionale nu recunosc dreptul la divort si ca, pentru considerentele mai sus expuse, art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale nu este incident in speta de fata, cata vreme, in acest dosar, apelantul parat nu s-a adresat instantelor judecatoresti invocand incalcari ale unor drepturi si libertati recunoscute de aceasta conventie.    
Referitor la cel de-al treilea motiv de apel - nemotivarea hotararii - tribunalul constata ca acesta nu este fondat, instanta de fond respectand dispozitiile art. 261 Cod procedura civila si prezentand pe larg motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei.
Nici cel de-al patrulea motiv de apel in sensul ca instanta de fond nu a respectat continutul si limitele cererii de chemare in judecata intrucat reclamanta intimata a solicitat desfacerea casatoriei din vina ambilor soti nu poate fi primit de tribunal, cata vreme din probatoriul administrat nu reiese si culpa reclamantei intimate in destramarea relatiilor specifice casatoriei ori in imposibilitatea continuarii acesteia.
Pentru considerentele mai sus expuse, tribunalul a concluzionat ca solutia instantei de fond este legala si temeinica si in temeiul art.296 Cod procedura civila, a respins apelul cu consecinta pastrarii sentintei atacate.