Plangere contraventionala

Prin plangerea contraventionala inregistrata pe rolul Judecatoriei Slatina la data de 06.11.2013, sub nr. 10923/311/2013 petentul OFC a solicitat instantei, ca prin hotararea pe care o va pronunta, in contradictoriu cu intimatul IPJ O sa dispuna anularea procesului - verbal de contraventie seria CP nr. 5505201/23.10.2013, exonerarea de la plata amenzii contraventionale.
In motivarea in fapt a cererii, petentul a invederat instantei ca a fost sanctionat prin procesul - verbal de contraventie mentionat, intrucat a traversat strada Nicolae Balcescu din orasul Bals prin loc nepermis.
In drept, s-au invocat dispozitiile OG nr. 2/2001 si art. 194 Cpc.
Legal citat, intimatul IPJ O a formulat intampinare, invocand, pe cale de exceptie, necompetenta teritoriala a Judecatoriei Slatina si declinarea cauzei in favoarea Judecatoriei Bals, iar pe fond, respingerea plangerii, ca neintemeiata.
Prin sentinta civila nr. 2892/21.03.2014 a fost admisa exceptia mentionata si a fost declinata competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Bals, unde dosarul a fost inregistrat sub acelasi numar unic, la data de 03.04.2014.
Analizand actele dosarului, instanta a retinut urmatoarele:
Prin procesul-verbal de contraventie seria CP nr. 5505201/23.10.2013, petentul a fost sanctionat pentru savarsirea contraventiei prevazuta de art. 99 alin. 1 pct. 3 din OUG nr. 195/2002, cu amenda contraventionala in cuantum de 160 lei.
S-a constatat ca la data de 23.10.2013, ora 1107, petentul a traversat strada Nicolae Balcescu din orasul Bals prin loc nepermis.
Examinand, potrivit art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001 legalitatea  procesului verbal de contraventie, instanta constata ca acesta a fost incheiat respectandu-se dispozitiile legale, neexistand cazuri de nulitate absoluta ce ar putea fi invocate si din oficiu, astfel ca va analiza temeinicia acestuia.
Asa cum retine si Curtea Europeana a Drepturilor Omului, practica instantelor nationale se bazeaza pe regula cuprinsa in art. 1169 din Codul civil, conform careia cel care face o propunere inaintea instantei trebuie sa o dovedeasca. Prin urmare, cel care pretinde ca situatia de fapt retinuta nu corespunde realitatii, trebuie sa-si dovedeasca sustinerile.
In jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, incepand cu cauza Öztürk contra Germaniei, se retine in mod constant ca indiferent de distinctiile care se fac in dreptul intern intre contraventii si infractiuni, persoana acuzata de comiterea unei fapte calificate in dreptul intern ca fiind contraventie trebuie sa beneficieze de toate garantiile specifice procedurii penale. In acelasi sens al respectarii prezumtiei de nevinovatie sunt si sustinerile iterate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza Anghel impotriva Romaniei (a se vedea paragrafele 66-69 din Hotararea Anghel impotriva Romaniei).
           In aceste conditii, este evident ca acuzatia adusa petentului este o acuzatie penala in sensul Conventiei, iar acesta beneficiaza de prezumtia de nevinovatie, care a fost instituita cu scopul de a proteja indivizii fata de posibilele abuzuri din partea autoritatilor, motiv pentru care sarcina probei in procedura contraventionala revine organului constatator si nu petentului.
In acest context, instanta arata ca prezumtia de nevinovatie nu are caracter absolut, dupa cum nici prezumtia de veridicitate a faptelor constatate de agent si consemnate in procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumtia de veridicitate nu poate opera decat pana la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge in situatia ca persoana invinuita de savarsirea faptei sa fie pusa in imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate in procesul-verbal desi din probele administrate de "acuzare“ instanta nu poate fi convinsa de vinovatia "acuzatului“, dincolo de orice  indoiala rezonabila.
In speta, proba vinovatiei petentului a fost facuta cu ajutorul procesului verbal de contraventie, care releva o stare de fapt, presupusa a exprima realitatea, pana la proba contrara, care in cauza nua fost realizata de petent.
Totodata, instanta retine ca, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, " Sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal.“, criterii care nu au fost respectate de catre agentul constatator.
Astfel, desi a fost aplicata amenda prevazuta de lege, nu s-a avut in vedere ca, asa cum rezulta din dosarul cauzei, anterior petentul nu a mai fost sanctionat pentru astfel de abateri, iar pericolul social al faptei este minim.
Fata de considerentele anterior expuse, avand in vedere si dispozitiile art. 7 alin. 2  din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, instanta a admis in parte plangerea contraventionala cu a carei judecata a fost investita si a inlocuit amenda contraventionala in cuantum de 160 lei aplicata petentului cu sanctiunea "Avertisment“.