Prevalenta dorintei minorului in procesele de reincredintare

1.Prevalenta dorintei minorului in procesele de reincredintare     
       Reclamanta V.E. a chemat in judecata pe paratul P. A. pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna in favoarea sa reincredintarea minorului P.A.S., nascut la 24.12.1997. Corelativ, a solicitat obligarea paratului de a contribui la cheltuielile de crestere si educare ale acestui minor, precum si ale minorei P. E.A., nascuta la 22.05.1999, respectiv la plata cheltuielilor de judecata avansate.
  S-a aratat de catre reclamanta in justificarea cererii promovate ca, minorii sus numiti sunt rezultatul casatoriei incheiate cu paratul, relatie desfacuta prin sentinta civila nr. 99/31.03.2003 a Judecatoriei Balcesti. Urmare a pronuntarii divortului, fiecare din acesti copii au fost incredintati spre crestere si educare cate unuia dintre parinti, minora Elena -Adelina trecand asfel sub autoritatea sa, iar minorul Aurel -Sorin  sub cea a paratului. La data de 01.11.2007, acesta din urma a venit la domiciliul sau, plangandu-se ca este pus mai tot timpul la munca in gospodarie, neajutat la pregatirea temelor scolare, ingrijit necorespunzator si chiar agresat fizic si verbal, asa cum s-a intamplat atunci cand a refuzat sa incarce o caruta de gunoi de grajd. Mai mult, date fiind deficientele de auz si interventia chirurgicala suferita, paratul comunica foarte greu cu minorul si nu se mai poate ocupa de el ca inainte.
     Cererea s-a fundamentat pe disp. art.44, 107 rap. la art.86,  94 C.fam si s-a timbrat conform reglementarilor in materie.
In dovedire, reclamanta a administrat probatorii scrise, depunand, in copie, sentinta civila nr.99/31.01.2003 a Judecatoriei Balcesti, certificatele de nastere a minorilor, si proba testimoniala, constand in audierea a doi martori.
In aparare, paratul nu a formulat intampinare, dar, prezent in cursul judecatii, a calificat ca nefondate pretentiile afirmate, cata vreme si-a indeplinit cu responsabilitate si constiinciozitate indatoririle parintesti, fara a periclita in vreun fel sanatatea, dezvoltarea fizica, intelectuala si morala a minorului incredintat, acesta parasind locuinta din cauze pur subiective.
     Probatorial a anexat sentinta civila nr.768/14.12.2007 a Judecatoriei Balcesti si a uzat, in mod analog, de depozitiile unor martori.
Cu privire la problematica spetei, autoritatea tutelara competenta si-a exprimat opinia in cuprinsul referatelor de ancheta sociala intocmite.
In contextul probelor administrate instanta retinut ca, prin sentinta civila nr.279/03.03.2003 a Judecatoriei Balcesti, ramasa definitiva prin neapelare, s-a dispus desfacerea casatoriei incheiate de parti, iar ca masura adiacenta, incredintarea catre reclamanta a minorei Elena -Adelina, pe atunci in varsta de 3 ani,  paratul primind, la randul lui, custodia minorului Aurel -Sorin, de 5 ani. La adoptarea ultimei solutii s-a tinut seama de varsta frageda a copiilor, posibilitatile locative si financiare similare ale celor doi parinti, interesul, grija si atasamentul de care deopotriva au dat dovada in indeplinirea obligatiilor cazute in sarcina, dar si de conventia intervenita la momentul intreruperii relatiei de convietuire. La inceputul lunii noiembrie 2007, sub pretextul ca ar fost pus la incarcat de gunoi de grajd de un unchi, in realitate palmuit de acesta pentru jignirile adresate, minorul Aurel -Sorin a venit la domiciliul reclamantei, refuzand sa se mai intoarca acasa. 
Potrivit art.44 C.fam., instanta judecatoreasca va putea modifica masurile de ocrotire luate in privinta unui minor, cu prilejul desfacerii casatoriei, in cazul schimbarii imprejurarile care au condus la luarea unor astfel de masuri.
      Textul de lege citat se refera, evident, la acele schimbari care ar invedera ca in viitor nu s-ar mai putea asigura acestui copil o crestere si dezvoltare normala.
      O schimbarea partiala a conditiilor care, in ansamblul lor, au generat masura de ocrotire anterior luata nu atrage automat revenirea asupra acestei masuri, atata timp cat subzista elementele de baza hotaratoare in adoptarea ei.
     Asadar, luarea copilului de la parintele caruia i-a fost incredintat trebuie sa aiba o puternica justificare, adica sa existe motive temeinice care sa demonstreze ca mentinerea la acest parinte ar avea consecinte nefavorabile asupra cresterii si educarii lui.
      In speta, reclamanta a solicitat revocarea masurii dispuse prin hotararea de divort referitoare la minorul Aurel -Sorin, rezultat din casatoria cu paratul, cu argumentatia ca acesta nu-i acorda ingrijirea de care are nevoie, nu-l sprijina in procesul de instruire scolara, il supune la o serie de activitati gospodaresti, agresandu-l fizic sau verbal ori de cate ori se opune.
      Niciuna din probele produse in cauza nu a confirmat insa acuzatiile aduse, nu a fost de natura sa ateste veridicitatea aspectelor semnalate.
      Dimpotriva, din depozitiilor tuturor martorilor audiati dar si din continutul referatelor de ancheta sociala remise rezulta ca, alaturi de ceilalti membrii ai familiei, paratul s-a preocupat in permanenta sa asigure minorului cele mai bune conditii de trai, un climat de armonie, cordialitate si moralitate, o pregatire educationala adecvata, sa-i satisfaca aproape toate doleantele, implicarea in diferite actiuni casnice sau gospodaresti, facandu-se controlat, sub stricta supraveghere si indrumare.
      De altfel, reclamanta si-a bazat in exclusivitate sustinerile pe relatarile acestui copil, preluand informatiile furnizate tale quale, fara a proceda la o prealabila si sumara verificare. Or, este arhicunoscuta tendinta celor aflati la o asemenea varsta de a denatura si a exagera realitatea, fie ca urmaresc sau nu un scop personal.  
     Singulare si de minima gravitate, riposta la propriul comportament, violentele fizice ce l-au determinat pe minor sa paraseasca domiciliul tatalui nu prezinta nici cea mai mica semnificatie.
Pe de alta parte trebuie mentionat ca, sarcina de crestere si educare a unui copil nu este tocmai usoara si nici nu se poate infaptui exclusiv prin mijloace de blandete si duiosie, asa incat, uneori, se impune ca, in interesul lui, parintele sa dea dovada de exigenta si severitate, sa-i aplice un anumit tratament corectional, evident, in limite rezonabile, neprejudiciabile.
     In concluzie, intrucat reclamanta nu a reusit sa probeze ca, ulterior pronuntarii hotararii de divort, elementele avute in vedere la luarea masurii incredintarii s-au modificat in vreun fel, astfel ca mentinerea in continuare a minorului la parat i-ar pune acestuia in pericol grav sanatatea, dezvoltarea fizica si mentala, pregatirea scolara, instanta a apreciat cererea principala ca nefondata, respingand-o ca atare prin sentinta civila nr.134/28.02.2008.
       S-a mai opinat ca simpla dorinta a minorului de a locui cu mama sa, exteriorizata cu prilejul audierii, nu avea cum sa dobandeasca eficienta juridica, neconstituind prin ea insasi un criteriu determinant pentru revocarea masurii.
      Indiscutabil ca, la domiciliul reclamantei, unde se gaseste si minora Elena -Adelina, de varsta apropiata, cu care se intelege si comunica extraordinar, acesta se simte mult mai bine, are un program destul de permisiv si beneficiaza de o mai larga clementa si indulgenta in manifestarea initiativei si independentei.
     Cum dispozitiile art.43 C.fam. instituie dreptul la legaturi personale pentru parintele ce nu i s-a incredintat copilul, ca unica modalitate de a veghea la crestere si educarea lui, petrecerea timpului in acest mediu familial nu este deloc exclusa, reclamanta avand posibilitatea de a-l lua pe minor la locuinta sa, in conditiile stabilite cu paratul, sau, pentru ipoteza contrara, de catre instanta judecatoreasca.
     Sentinta a fost desfiintata in totalitate prin decizia civila nr.254/31.10.2008, luandu-se in calcul exclusiv relatarile minorului, care a declarat cu prilejul audierii ca a fost fortat sa munceasca pentru animale in conditii greu de suportat, ceea ce l-a determinat sa refuze, atitudine sanctionata de tata si bunici cu bataia.
     

1